Sunteți pe pagina 1din 6

COMPORTAMENTUL INTREPRINZATORULUI SI

REDUCEREA COSTULUI

Reducerea costului de productie implica rationalitatea in orientarea si


mobilizarea eforturilor.O componenta esentiala a calcului economic o reprezinta
optimul producatorului .Aceasta inseamna ca producatorul urmareste ca la un cost
de productie total dat sa maximizeze productia obtinuta,adica sa produca cat mai
mult posibil.Se are in vedere ca resursele alocate sa fie de asa natura
gestionate,incat maximizarea productiei sa aiba loc prin marirea randamentului, nu
apelandu-se la suplimentarea consumului de factori.De asemenea,este vorba de
optim sau gestiune optimala,atunci cand se urmareste ca un volum de productie,dat
sa se realizeze cu costuri minime.
Realizarea optimului producatorului presupune existenta unor alegeri
posibile,intru-un anumit cadru de miscare.Optimul producatorului este
considerat,totodata,stare de echilibru,deoarece,in acest caz ,producatorul nu mai
este nevoit sa caute alta solutie.
Echilibrul producatorului pe termen scurt.In ceea ce priveste volumul
productiei,din multitudinea variantelor posibile,intreprinderea trebuie sa aleaga acel
volum al productiei care,in conditiile date,maximizeaza profitul.Este vorba de
acea varianta de cantitate de productie care asigura o diferenta maxima intre
incasarile obtinute si costurile de productie,deci in profit maxim.
Incasarile pot fi,si ele,totale,medii si marginale.
Incasarea totala (It) reprezinta suma totala obtinuta in urma desfacerii
productiei respective;ea se determina ca produs intre cantitatile totale vandute si
pretul de vanzare unitar:

It=PQ

Incasarea medie(Im) inseamna incasarea pe unitatea de bun vandut ;ea nu


este altceva decat pretul unitar :

Im=It/Q=PQ/Q

Incasarea marginala(Img) reprezinta variatia incasarii totale ,antrenata de


catre o variatie infinit de mica a cantitatii vandute;ea se poate exprima ca spor de
incasare pe unitatea suplimentara de volum-desfacere:

Img=∆It /∆M

Intre incasarea medie si incasarea marginala exista aceeasi relatie generala ca


intre variabilele medii si cele marginale: sporirea incasarii medii decurge din
cresterea incasarii marginale;cand incasarea medie se micsoreaza ,aceasta
inseamna ca incasarea marginala este in scadere ;cand incasarea medie este
constanta ,ea reflecta mentinerea la acelasi nivel a incasarii marginale.

1
Sporirea productiei atrage dupa sine atat cresterea costului global total,cat si a
incasarilor totale.
Orientarea producatoruluispre cresterea volumului productiei sau ,
dimpotriva,spre reducerea acestuia,ia in considerare evolutia marginal si a
incasarii marginale.Astfel,cand marirea incasrii marginale, este insotita de scaderea
costului marginal sau de cresterea mai lenta a acestuia fata de cea a
incasarilor,atunci profitul se amelioreaza si,ca urmare,productia trebuie sa
sporeasca.In cazul in care,insa,costul marginal este in crestere sau cresterea este
superioara incasarii marginale,inseamna ca o unitate suplimentara de productie
mareste costul global mai mult decat incasarea totala,micsorand profitul si impunand
reducerea volumului productitei.
Profitul obtinut este maxim atunci cand incasarea marginala este egala cu costul
marginal.In acest caz,se obtine o diferenta maxima intre totalul incasarilor si costurile
globale totale.Ca urmare, intreprinzatorul va fi interesat sa-si mareasca volumul
productiei numai la acel nivel la care costul marginal este egal cu incasare(venitul)
marginala.
Relatia cost-productivitate.La un pret dat al factorilor de productie,costul de
productie mediu(CM) si costul de productie marginal(Cmg)se afla in raport invers fata
de productivitate.Astfel,costul de productie mediu se micsoreaza atunci cand
productivitatea medie (PM) creste,si invers.Costul marginal se reduce atunci cand
productivitatea marginala scade.
Daca se presupune ca factor variabil doar munca,atunci costul marginal este
costul muncii asociat la o variatie marginala a productiei,iar productivitatea marginala
este productia suplimentala asociata la unitate suplimentara de munca.Ca urmare
,costul mediu total se afla in raport invers fata de productivitatea medie a muncii,iar
costul,marginal se afla in raport invers fata de productivitatea marginala a muncii.
Curbele de productivitate si curbele de cost mediu si costul marginal. In
figura 1 se observa dependenta curbelor de costuri de evolutia curbelor de
productivitate.
Pe baza graficului alaturat,se desprinde mai multe concluzii :
a)-cresterii productivitatii marginale ii corespunde scaderea costului
marginal ;cresterii productivitatii medii ii corespunde scaderea costului mediu
si,respectiv,scaderea productivitatii medii este insotita de cresterea costului mediu ;
b)-costul mediu este descrescator atunci cand costul marginal ii este inferior ;
costul mediu este crescator atunci cand costul marginal ii este superior ;

FIG.1

2
c)-curbele de cost marginal si de cost mediu se intersecteaza in punctual in
care costul mediu are nivelul cel mai scazut,dupa cum,curbele productivitatii
marginale si productivitatii medii se intersecteaza in punctul in care productivitatea
medie are nivelul cel mai ridicat.
Tipuri de comportament al producatorului.Asigurarea optimului
producatorului necesita ca insasi relatia dintre productivitate si costuri sa fie
abordata pe termen lung,in cadrul caruia toti factorii de productie sunt variabili.De
mare insemnatate,in acest sens,este rezolvarea urmatoarelor doua probleme:
a)combinarea optimala a factorilor de productie care asigura maximizarea
profitului;
b)marimea optimala a intreprinderii ,adica aceea dimensionare,in conditiile de
productie date,care sa permita obtinerea unei productii maxime al unui nivel dat al
costului total,sau realizarea volumului de productie dat,cu un consum de productie
total minim.
Pe termen lung,se disting trei tipuri de comportament al poducatorului:
a)alegera optimala pentru un volum de productie dat,acesta urmand sa se
obtina cu minimum de cheltuieli totale de productie.
b)schimbaea de scara(dimensiune) a productiei fara sa se recurga la
susbstituire de factori; producatorul poate modifica scara productiei prin variatii ale
factorilor de productie-munca si capitalul-in aceeasi proportie;
c)schimbarea de scara a productiei cu substituire de factori ,modificand
raportul capital/munca.
Constrangerea bugetara genereaza un anumit tip de comportament.Dupa cum
s-a aratat mai inainte,comportamentul producatorului implica luarea in cosiderare a
limitelor resurselor economice de care dispune,la un moment dat.Teoria
microeconomica utilizeaza ,aici,un model analog celui al teorie curbelor de
indiverenta;acestea devin, in cazul producatorului,”curbe de isoprodus”,ce indica
ansamblul combinarilor de munca si capital care,la o stare data a tehnicilor,permit
obtinerea aceloras cantitati de produse.Dreptele bugetare devin drepte de
isocosturi.
Dreapta de buget sau dreapta de isocost reprezinta ansamblul combinarilor
de capital si munca posibile la un cost total dat,la un buget dat si la un pret dat al
factorilor.
Spre ilustrare presupunem ca un intreprinzator dispune de 2.000 u. monetare,
ca factorul capital costa 400 u.m. pe an de utilizare,iar factorul munca il costa 200
u.m. de lucrator pe an.Acest buget poate fi folosit in diverse feluri:fie 4 parti de capital
si 2 lucratori ,fie 3 parti penttru capital si 4 lucratori.Toate aceste combinari costa ,
fiecare, 2.000 u.m..
Pentru a determina alegerea optionala a producatorului,se iau in considerare
isocuantele si linia de isocost; optimul se obtine in punctul de tangenta intre isocost si
isocuanta asa cum rezulta din figura 2.In acest punct,rata marginala de substituire
este egala cu inversu raportului preturilor factorilor de productie.Astfel,productia
maximala este Q2,combinarea optimala de productie fiind cea marcata de
intersectarea lui K si L. Se observa ca Q1poate fi obtinuta cu un buget mai mic, iar Q3
este o varianta de productie inaccesibila,depasind linia de buget.
Schimbarea „de scara de productie” exprima un alt comportament al
intreprinzatorului.”Echilibrul” producatorului a fost cercetat in cazul in care acesta
dispunea de un buget dat, de un volum dat de resurse.In continuare,se va analiza
situatia in care nivelul constrangeri bugetare se modifica.

3
FIG.2
Atunci cand intreprinderea mareste volumul productiei sale,presupunand ca ea
dispune, de-acum inainte,de resurse mai mari,face sa apara o noua dreapta de
buget (dreapta de isocost) deplasata spre dreapta sus si paralela fata de dreapta
precedenta(Q2 si Q3 fata de Q1).La fiecare nivel al productiei,combinarea optimala
capital-munca este determinata prin tangenta unei noi isocuante cu dreapta de
isocost. Se formeaza diferite puncte de echilibru ( -E 1,E2 si E3- ); curbele Q2 si Q3
sunt denumite „cai de expansiune” sau „linie de scara” (figura 3).Ele pun in evidenta
cresterea cantitatilor de factori utilizati, cresterea consecutiva a bugetului ,in conditiile
in care preturile relative ale factorilor sunt presupuse constante.

FIG.3
Cand calea de expansiune este o dreapta, cei doi factori progreseaza in acelasi
proportii in timpul expansiunii intreprinderii, fiind vorba de schimbare se scara fara
substituire.
Atunci cand schimbarea dimensiuni productiei se realizeaza cu substituire de
factori, linia de scara sau sau calea de expansiune are forma unei linii frante.
Relatia:cost de productie mediu-randament. Pe termen lung, la un nivel dat
al preturilor factorilor, relatia cost-randament se prezinta astfel:
-randamentului crescator ii corespunde un cost mediu descrescator ;

4
-randamentului constant ii corespunde un cost mediu constant;
-randamentului descrescator ii corespunde un cost mediu crescator.
Curba de cost mediu pe termen lung (CMTL), denumita si „curba
infasuratoare”, este tangenta la fiecare curba de cost pe perioada scurta, ca in
figura 4. Curba infasuratoare arata diferitele evolutii ale costului mediu, cand
intreprinderea alege, de fiecare data, scara de producti cea mai eficace.
Pornind de la figura 4,se pot desprinde mai multe concluzii:
a) In faza randamentelor crescatoare, costul mediu descreste pe termen
lung,ceea ce inseamna ca productivitatea medie a crescut si, deci, cantitatea
produsa sporeste mai repede decat cantitatea factorilor utilizati; intreprinderea
realizeaza economii de scara .
b) In faza randamentelor constante,costul mediu este constant pe termen
lung,ceea ce inseamna ca productivitatea medie este constanta, si, deci,
cantitatea produsa sporeste in acelasi ritm cu cantitatea de factori
utilizati;intrprinderea nu realizeaza nici o economie de scara;punctul SME
corespunde scarii minim eficace.Scara minim eficace reprezinta acea
dimensiune de productie, incepand de la care intreprinderea atinge costul
mediu minim pe termen lung .
c) In faza randamentelor descrescatoare , costul mediu creste pe termen lung,
ceea ce inseamna ca productivitatea medie se micsoreaza si,deci, cantitatea
produsa se mareste mai putin repede decat cantitatea de factori utilizati;in
acest caz, intreprinderea inregistreaza dezeconomii de scara..Dezeconomii de
scara se explicaprin aceea ca, la un moment dat, factorii de economii de scara
se epuizeaza, avand loc,in schimb, cresteri ale costurilor fixe de gestiune
(administrarea mai grea, comunicatii interne mai complexe, incetineala a
deciziilor etc.) cea ce determina curba de cost mediu pe termen lung
crescatoare .

FI
G.4

5
Randamentul de substituire reprezinta castigul de productivitate realizat de
întreprindere prin substituirea unui factor de productie prin altul.Spre deosebire de
randamentul de scara ce presupune o proportie constanta a factorilor capital si
munca (R/L),randamentul de substituire se obtine atunci cand intreprinderea modifica
modelul sau tehnologia si schimba raportul (K/L) .
In activitatea concreta de reducere a costului,producatorii iau in considerare
acel proces de productie care este eficient nu numai din punct de vedere tehnic,ci si
economic.Ei compara preturile factorilor si aleg acei factori care –asigurand aceleasi
efecte cantitative si calitative –combinati si substituiti asigura costuri globale mai mici
si, deci, profituri mai mari.
Micsorarea costurilor necesita ridicarea nivelului de calificare a
lucratorilor,perfectionarea echipamentului tehnic,a tehnologiilor de fabricatie,a
activitati de administrare , de gestiune si conducere etc.In epoca contemporana,
perfectionarile factorilor de productie au loc in conditiile in care introducerea in
productie a rezultatelor creatiei stiintifico-tehnice presupune costuri suplimentare.In
general,insa, pe masura progresului stiintei si tehnicii, se creeaza posibilitatea
micsorarii costurilor pe unitate de rezultat; pe termen mediu si lung, asemenea
costuri sunt nu numai recuperate prin efecte mari si de calitate, dar si potentatoare
de profituri si alte avantaje individuale si sociale.

BIBLIOGRAFIE:”ECONOMIE „-MANUAL UNIVERSITAR


EDITIA A-II-A,EDITURA ECONOMICA 2001,PAG 154-159
AUTORI:DUMITRU CIUCUR
ILIE GAVRILA
CONSTANTIN POPESCU

AUTOR:MIRICA CLAUDIU