CE ESTE ECONOMIA?

1. Ştiinţa economică are drept scop:

a) dezvoltarea unor tehnologii noi;
b) realizarea de noi bunuri materiale şi servicii;
c) administrarea cât mai eficientă a resurselor;
d) descoperirea unor resurse alternative.

2. Economia ca ştiinţă studiază:

a) schimbul de bunuri şi servicii între agenţii rezidenţi într-o ţară;
b) comerţul exterior;
c) producţia şi consumul bunurilor publice;
d) alocarea resurselor limitate în vederea satisfacerii cât mai bune a nevoilor umane.

3. Existenţa şi dezvoltarea ştiinţei economice are ca rezultat:

a) noi descoperiri tehnico-ştiinţifice;
b) administrarea mai eficientă a resurselor (limitate);
c) realizarea unor bunuri inexistente în trecut;
d) dezvoltarea unor tehnologii noi.

4. Economia este o ştiinţă ce are ca obiect de studiu:

a) modul în care agenţii economici produc bunuri şi servicii;
b) minimizarea consumului de resurse;
c) comportamentul uman în activitatea de alocare a resurselor rare;
d) nici una dintre variantele de mai sus.

5. Ştiinţa economică:
a) dă soluţii concrete diferitelor probleme din economie;
b) analizează politicile specifice diferitelor state ale lumii;
c) este ştiinţa alegerii raţionale şi oportune;
d) toate variantele de mai sus sunt corecte.

6. Ştiinţa economică are ca rezultat:

a) administrarea mai eficientă a resurselor limitate;
b) noi descoperiri tehnico-ştiinţifice;
c) dezvoltarea unor tehnologii noi;
d) realizarea unor bunuri inexistente în trecut.

7. Ştiinţa economică studiază:

a) creşterea şi diversificarea trebuinţelor;
b) cunoaşterea şi folosirea resurselor;
c) cum pot fi satisfăcute trebuinţele nelimitate ca număr de resurse limitate;
d) realizarea şi folosirea unor tehnici şi tehnologii.

8. Nevoile consumatorului pot fi exprimate sugestiv prin:

a) dorinţele, aşteptările şi idealurile oricărui individ;
b) tot ceea ce consumatorul îşi poate satisface cu banii pe care îi are;
c) preferinţele pe care acesta le manifestă faţă de anumite bunuri şi/ sau servicii;
d) succesele şi insuccesele acestuia.

9. Nevoile umane nu sunt:

a) nelimitate;
b) dinamice;
c) regenerabile
d) independente de mediul în care trăieşte un individ.
10. Satisfacerea nevoii se poate realiza pe două căi principale:
a) direct (cu bunuri obţinute cu mijloace proprii) şi indirect, prin schimb;
b) numai direct, cu bunuri obţinute prin mijloace proprii;
c) doar cu bunuri obţinute prin intermediul schimbului;
d) prin autoconsum.

11. După natura subiectului, nevoile pot fi:

a) individuale şi sociale (colective);
b) sociale şi elevate;
c) de subzistenţă;
d) vitale şi elevate.

12. Potrivit ştiinţei economice, nevoile sunt:

a) satisfăcute numai cu bunuri economice;
b) satisfăcute prin consumul de bunuri;
c) subiective, prin condiţiile care le generează;
d) rezultatul exclusiv al presiunilor externe, însoţite de ameninţarea cu pedeapsa.

13. Care din următoarea clasificare a resurselor este corectă:

a) superioare şi complexe;
b) libere şi economice;
c) primare şi derivate;
d) naturale şi biologice.

14. Resursele sunt limitate în sensul că:

a) sunt insuficiente în raport cu nevoile;
b) nu se regenerează;
c) scad continuu;
d) nu se recuperează.

15. Resursele şi nevoile au în comun faptul că sunt:

a) limitate;
b) nelimitate;
c) regenerabile;
d) dinamice.

16. În zona Golfului Persic, petrolul este:

a) o resursă recuperabilă;
b) o resursă limitată;
c) o resursă derivată;
d) o resursă nelimitată.

17. Resursele naturale nu pot fi considerate:

a) recuperabile;
b) nerecuperabile;
c) derivate;
d) epuizabile.

18. Ritmul de creştere şi gradul de diversificare a resurselor, în raport cu cele ale nevoilor, sunt:
a) mai înalt şi mai mare;
b) intensitatea creşterii şi amploarea diversificării acestora depind de condiţiile concrete dintr-o ţară sau
alta;
c) mai scăzut şi de mai mică amploare;
d) de aceeaşi intensitate şi amploare.
19. Pentru că resursele sunt limitate, orice nevoie suplimentară se poate realiza prin:
a) creşterea mai rapidă a resurselor faţă de creşterea nevoilor;
b) creşterea resurselor în acelaşi timp cu trebuinţele;
c) raţionalizarea resurselor astfel încât să fie satisfăcute trebuinţele fundamentale;
d) utilizarea mai bună, mai raţională a resurselor.

20. Care din afirmaţiile de mai jos este corectă?

a) activitatea economică nu este o componentă a activităţii sociale;
b) ştiinţa economică descrie, explică şi prognozează acte şi fapte economice;
c) obiectivele de atins nu sunt concurente;
d) resursele economice sunt nelimitate şi cu întrebuinţări alternative.

21. Activitatea economică se caracterizează prin raţionalitate, ceea ce relevă:

a) scopul cu care participă fiecare unitate la activitatea economică;
b) cât de mare trebuie să fie producţia unor bunuri;
c) modul în care trebuie să se ia deciziile;
d) în ce măsură se pot satisface trebuinţele cu resurse limitate.

22. Care dintre următoarele afirmaţii definesc costul de oportunitate:

a) valoarea celei mai bune alternative la care se renunţă;
b) valoarea resurselor folosite pentru implementarea unei decizii;
c) costul celui mai important factor de producţie;
d) nici una dintre alternativele de mai sus.

23. Costul de oportunitate reprezintă:

a) valoarea celei mai bune alternative sacrificate de alocare a resurselor;
b) cheltuielile efective ale producătorului;
c) cheltuielile efectuate pentru realizarea unei unităţi de produs;
d) costul suplimentar pe care-l suportă producătorul atunci când măreşte producţia cu o unitate.

24. Costul de oportunitate al unui factor de producţie reprezintă:

a) costul achiziţionării unei unităţi din acest factor de producţie;
b) valoarea utilizării acestui factor;
c) valoarea celei mai bune alternative la care acest factor poate fi întrebuinţat;
d) costul înlocuirii unei unităţi din acest factor de producţie.

25. Costul de oportunitate reprezintă:

a) valoarea şansei alternative care trebuie sacrificată în vederea întreprinderii unei acţiuni;
b) cheltuielile suplimentare ocazionate de creşterea cu o unitate a volumului producţiei;
c) cheltuielile suplimentare ocazionate de creşterea cu o unitate a utilităţii marginale;
d) creşterea costului total determinată de orice creştere a cantităţii de produse.
 FACTORII DE PRODUCŢIE

1. Sursa componentelor avuţiei naţionale se află în:

a) puterea politică; c) munca depusă;
b) distribuţia veniturilor; d) concurenţa de pe piaţă.

2. Factorii de producţie reprezintă:

a) parte a capitalului tehnic; c) parte a resurselor economice atrase în procesul economic;
b) parte a capitalului financiar; d) numai obiect al proprietăţii private.

3. Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie?
a) raport de la întreg la parte; c) raport subunitar;
b) raport de la parte la întreg; d) raport unitar.

4. Precizaţi câţi factori de producţie originari există:

a) 2; b) 3; c) 5; d) 6.

5. Caracterul limitat al factorilor de producţie nu este compatibil cu:

a) creşterea intensivă a producţiei; c) risipa;
b) sporirea rodniciei muncii; d) creşterea eficienţei factorilor de producţie.

6. Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin:

a) sporirea productivităţii factorilor de producţie;
b) sporirea cantităţii factorilor;
c) progresul tehnic;
d) creşterea randamentului factorilor de producţie.

7. Dezvoltarea economică este de tip extensiv atunci când:

a) se bazează pe sporirea volumului factorilor de producţie;
b) are la bază îmbunătăţirea calitativă a factorilor de producţie;
c) urmăreşte perfecţionarea tehnologiilor;
d) se bazează pe eliminarea oricăror întreruperi în activitatea economică.

8. Într-o ţară, are loc o dezvoltare economică de tip intensiv atunci când, într-o anumită perioadă de timp:
a) creşte producţia, în condiţiile utilizării unor cantităţi sporite de factori de producţie;
b) scade atât producţia, cât şi stocurile de resurse utilizate;
c) creşte producţia, pe baza aportului calităţii şi eficienţei utilizării factorilor;
d) atât producţia, cât şi consumul de factori de producţie rămân constante.

9. Reprezintă factori de producţie clasici:

a) munca, natura şi capitalul; c) munca şi natura;
b) munca, natura şi capitalul fix; d) munca, natura şi progresul tehnic.

10. Factorul determinant al producţiei îl constituie:

a) nivelul tehnicii folosite în producţie;
b) gradul de automatizare şi robotizare a procesului de producţie;
c) omul, cu calităţile şi defectele sale;
d) calitatea bunurilor economice folosite în procesul de producţie.

11. Tendinţa de reducere a duratei muncii este determinată de:

a) creşterea productivităţii muncii; c) descoperirea unor noi stocuri de resurse;
b) dorinţa oamenilor de a avea mai mult timp liber; d) creşterea populaţiei apte de muncă.
12. Pământul, ca factor de producţie, nu se caracterizează prin:
a) factor de producţie regenerabil; c) factor de producţie limitat;
b) factor de producţie primar; d) principalul mijloc de producţie în agricultură.

13. La baza împărţirii capitalului tehnic în fix şi circulant se află criteriul:

a) mărimea firmei; c) nivelul CTM;
b) modul cum se consumă; d) eficienţa firmei.

14. Modul specific cum participă la activitatea economică, se consumă şi se înlocuieşte reprezintă criteriu de
clasificare pentru:
a) capitalul uman; c) capitalul fix;
b) investiţii; d) capitalul real.

15. Capitalul, ca factor de producţie, se referă la:

a) bunuri reproductibile, în general;
b) bunuri produse şi destinate producerii altor bunuri materiale sau servicii;
c) banii investiţi în afacerile unei firme;
d) bunurile economice care fac obiectul tranzacţiilor pe piaţă.

16. În factorul de producţie capital se includ:

a) banii depuşi la bancă pentru a aduce câştig sub formă de dobândă;
b) banii folosiţi pentru achiziţionarea de acţiuni şi obligaţiuni;
c) materiile prime achiziţionate pentru producţie, aflate în stoc;
d) banii folosiţi pentru plata salariilor.

17. Care dintre următoarele bunuri aparţinând unei societăţi comerciale au caracter de capital fix:
a) combustibilii; c) calculatoarele;
b) produsele finite; d) materiile prime şi materialele.

18. Care din elementele de mai jos, aparţinând unei firme, fac parte din capitalul fix:
a) clădirile secţiilor de producţie; c) sumele din contul bancar;
b) materii prime şi materiale; d) produse finite aflate în stoc.

19. Care dintre următoarele elemente nu constituie capital fix:

a) clădirile secţiilor de producţie; c) calculatoarele firmei;
b) maşinile şi utilajele; d) stocurile de semifabricate achiziţionate din afara firmei.

20. Apa utilizată în industrie pentru realizarea de bunuri economice face parte din factorul:
a) muncă; b) natură; c) pământ; d) capital.

21. Expresia bănească a consumului de capital fix poartă denumirea de:

a) consum specific; c) consum intermediar;
b) cost fix; d) amortizare.

22. Amortizarea capitalului fix:

a) se reflectă numai în formă materială; c) reprezintă o cheltuială materială de producţie;
b) se reflectă în formă materială şi valorică; d) se reflectă sub formă de consum specific.

23. În capitalul fix al unei ferme agricole se includ:

a) sistemele de irigaţii; c) animalele la îngrăşat;
b) materiile prime foarte greu de manevrat; d) terenul cultivat.

24. Viteza de rotaţie a capitalului reprezintă:

a) numărul de circuite ale capitalului într-o anumită perioadă de timp;
b) reluarea permanentă a circuitului capitalului;
c) timpul necesar pentru parcurgerea unui circuit complet;
d) perioada cât capitalul se află şi funcţionează în sfera circulaţiei.
25. Când numărul de rotaţii ale capitalului folosit scade în unitatea de timp, viteza de rotaţie a capitalului:
a) creşte; c) nu se modifică;
b) scade; d) se dublează.

26. Uzura fizică a capitalului fix se produce datorită:

a) progresului tehnic; c) deteriorării parametrilor tehnico-economici;
b) folosirii productive îndelungate; d) concurenţei.

27. Cauza principală a apariţiei şi manifestării uzurii morale o constituie:

a) acţiunea agenţilor naturali asupra capitalului fix;
b) creşterea îndemânării factorului muncă în utilizarea capitalului fix;
c) creşterea utilizării intensive a capitalului fix;
d) progresul tehnic în ramurile producătoare de capital fix.

28. Cauza principală a apariţiei şi manifestării uzurii fizice o constituie:

a) acţiunea agenţilor naturali asupra capitalului fix;
b) creşterea utilizării intensive a capitalului fix;
c) progresul tehnic în ramurile producătoare de capital fix;
d) apariţia unor noi agenţi economici cu acelaşi obiect de activitate.

29. Rata anuală de amortizare este de 20%. După 3 ani de funcţionare, valoarea rămasă de amortizat este de
20 milioane u.m. Valoarea iniţială a capitalului fix a fost:
a) 80 milioane u.m.; c) 50 milioane u.m.;
b) 60 milioane u.m.; d) 40 milioane u.m.

30. Un utilaj în valoare de 240 milioane u.m. este amortizat în 8 ani în cote egale. Rata anuală de amortizare
şi valoarea neamortizată după 6 ani sunt:
a) 8%, 40 milioane u.m.; c) 8%, 60 milioane u.m.;
b) 12,5%, 60 milioane u.m.; d) 12,5%, 30 milioane u.m..

31. Se achiziţionează un utilaj în valoare de 200 mil. u.m. cu o durată de funcţionare de 20 de ani.
Determinaţi cota de amortizare şi amortizarea anuală:
a) 20%, 40 mil u.m.; c) 5%, 10 mil. u.m.;
b) 30%, 30 mil u.m.; d) 7%, 14 mil. u.m.

32. O societate comercială dispune de un capital tehnic de 400 miliarde u.m. din care 60% constă din capital
fix. Dacă acest capital are o durată de funcţionare de 8 ani, capitalul fix consumat anual va fi de:
a) 20 mld. u.m.; c) 30 mld. u.m.;
b) 25 mld. u.m.; d) 40 mld. u.m.

33. Capitalul circulant folosit deţine 2/3 din valoarea bunurilor de producţie utilizate. Consumul capitalului
tehnic este de 80 mil. u.m., din care 25% reprezintă amortizarea capitalului fix. Capitalul utilizat este de:
a) 90 mil. u.m.;
b) 100 mil. u.m.;
c) 110 mil. u.m.;
d) 80 mil. u.m.

1. Capitalul tehnic utilizat de un întreprinzător este de 500 milioane um. Capitalul circulant şi
amortizarea capitalului fix reprezintă împreună 25 milioane um. Durata de amortizare este de 25 ani.
Determinaţi capitalul circulant, capitalul fix, capitalul tehnic consumat şi amortizarea capitalului fix.

2. Capitalul tehnic reprezintă în cazul unei întreprinderi 500 milioane um. Din acesta, 75%
reprezintă capital circulant. Capitalul fix se amortizează conform unei rate anuale de amortizare de 20%.
Determinaţi valoarea capitalului fix şi capitalul tehnic consumat la nivelul unui an.
 PRODUCTIVITATEA

1. Productivitatea marginală:
a) poate creşte dacă sporurile de producţie la creşterea cu o unitate a factorului de producţie variabil
sporesc;
b) poate scade dacă creşterile de producţie la sporirea cu o unitate a factorului de producţie variabil
înregistrează tendinţa de scădere;
c) este egală cu zero pentru o producţie constantă;
d) toate cele de mai sus.

2. Productivitatea globală a factorilor de producţie este definită ca:

a) produsul total obţinut;
b) producţia obţinută prin consumarea tuturor factorilor de producţie;
c) performanţa factorilor de producţie;
d) eficacitatea combinării şi consumării ansamblului factorilor de producţie.

3. Productivitatea marginală a unui factor de producţie exprimă:

a) suplimentul de producţie obţinut cu ultima unitate utilizată dintr-un factor de producţie,
ceilalţi rămânând constanţi;
b) raportul dintre producţie şi factorul de producţie consumat;
c) creşterea producţiei în condiţiile creşterii volumului tuturor factorilor de producţie;
d) raportul dintre factorul de producţie consumat şi producţie.

4. Productivitatea marginală exprimă:

a) sporul de cheltuieli pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de produs;
b) cheltuielile de muncă vie necesare pentru a obţine o unitate de produs;
c) sporul de rezultate care se obţine ca urmare a schimbării tehnologiei de producţie folosite, învechite,
cu una nouă, performantă;
d) sporul de rezultate obţinut prin creşterea cu o unitate a unui factor de producţie

5. Productivitatea muncii semnifică:

a) raţionalitatea, eficienţa activităţii economice;
b) eficienţa utilizării factorului muncă;
c) randamentul factorilor de producţie utilizaţi;
d) raţionalitatea cu care sunt utilizate resursele.
6. Productivitatea muncii pe un salariat exprimă:
a) producţia medie obţinută cu o unitate de cost total;
b) cantitatea de muncă utilizată;
c) costul necesar obţinerii unei unităţi de produs;
d) producţia medie obţinută de fiecare salariat.
7. Creşterea productivităţii muncii este considerată:
a) un factor extensiv de creştere economică;
b) un factor intensiv de creştere economică;
c) o modalitate prin care se consumă mai multe resurse pe unitatea de produs;
d) o tendinţă specifică doar ţărilor bogate în resurse.

8. Prin productivitatea muncii pe un angajat se exprimă:

a) producţia totală obţinută pe unitatea de muncă vie cheltuită;
b) cantitatea de muncă utilizată;
c) producţia medie obţinută cu o unitate de cost;
d) producţia medie obţinută de fiecare angajat al întreprinderii.
9. Creşterea productivităţii muncii determină:
a) reducerea timpului de muncă şi creşterea timpului liber; c) creşterea nivelului de trai;
b) creşterea venitului pe locuitor; d) toate cele de mai sus.

10. În care din situaţiile de mai jos, scăderea indicatorului înseamnă creşterea productivităţii muncii?
a) producţia pe ore-om lucrate;
b) producţia pe capitalul tehnic consumat;
c) timpul cheltuit pe unitatea de producţie fizică;
d) producţia pe salariat.

11. În perioada T0 - T1 producţia scade cu 5%, iar numărul de salariaţi cu 75%. Cum s-a modificat
productivitatea medie a muncii:
a) scade cu 29%; c) scade de 3 ori;
b) creşte de 3,8 ori; d) creşte cu 100%.

12. Volumul producţiei unei întreprinderi cu 25 de salariaţi este de 1000 produse. Câţi salariaţi trebuie să mai
angajeze întreprinderea pentru a-şi dubla producţia, în condiţiile creşterii productivităţii medii a muncii
cu 25%?
a) 10 salariaţi; b) 15 salariaţi; c) 40 salariaţi; d) 35 salariaţi.

13. În T0, productivitatea medie a capitalului a fost de 40.000 um. În perioada T 0 – T1, producţia totală a
crescut cu 20%, iar volumul capitalului tehnic cu 10%. Productivitatea marginală a capitalului este:
a) 20.000 um; b) 40.000 um; c) 80.000 um; d) 36.300 um.

14. La momentul T0, productivitatea medie a muncii într-o firmă a fost de 1000 de produse pe salariat. La
momentul T1, producţia a sporit de 3 ori faţă de T 0, iar numărul de salariaţi a crescut cu 100%.
Productivitatea marginală a muncii este:
a) 2000 produse; c) 4000 produse;
b) 3000 produse; d) 6000 produse.

15. O întreprindere cu 50 de salariaţi produce lunar 20.000 de bucăţi dintr-un bun. Pentru a-şi dubla
producţia, în condiţiile creşterii productivităţii medii a muncii cu 25%, întreprinderea trebuie să mai
angajeze:
a) 80 salariaţi; b) 60 salariaţi; c) 40 salariaţi; d) 30 salariaţi.

1. O întreprindere cu 400 de muncitori realizează într-o lună 64 milioane lei. Datorită măsurilor luate
productivitatea muncii va creşte cu 7%. Ce spor de producţie se va obţine în condiţiile menţinerii numărului
de lucrători?

L0 = 400 muncitori WL1 = WL0 + 7%WL0

Q0 = 64 milioane lei

Q = ?

Q0 64000000
WL0 = = = 160.000 lei/ muncitor
L0 400
WL1 = WL0 + 7%WL0
WL1 = 160.000 + 7% x 160.000 = 171.200 lei/ muncitor
Q1 Q1
L
WL1 = 1 171.200 = 400 Q1 = 171.200 x 400
Q1 = 68.480.000 lei
Q = Q1 - Q0 = 68.480.000 lei – 64.000.000 lei = 4.480.000 lei.
1. Se cunosc următoarele date:
- producţia anuală: 30 milioane u.m;
- numărul mediu de personal: 300;
- număr zile lucrate: 250;
- număr ore zilnic: 8.
Să se determine:
a) productivitatea orară a muncii;
b) producţia ce se va obţine în anul următor dacă va creşte productivitatea orară a muncii cu 20%, iar
numărul de personal sporeşte cu 20 persoane;
c) productivitatea marginală a muncii.

2. Productivitatea medie a capitalului unei firme a fost în T 0 de 20.000 um, în condiţiile unei producţii de 30
milioane. Dacă productivitatea marginală a capitalului tehnic este cu 10% mai mare decât randamentul
mediu al capitalului din perioada de bază, iar valoarea producţiei obţinute creşte cu 11%, calculaţi
productivitatea medie a capitalului în perioada curentă.
 COSTUL DE PRODUCŢIE

1. La baza împărţirii costurilor de producţie în fixe şi variabile se află criteriul:

a) eficienţa economică; c) legătura lor cu producţia;
b) mărimea întreprinderii; d) raritatea resurselor.

2. Costurile fixe sunt acelea care:

a) nu se modifică pe termen lung;
b) se modifică pe termen mediu şi pe termen scurt;
c) rămân relativ constante atunci când se modifică volumul producţiei pe termen scurt;
d) se modifică în timp, de la o lună la alta.

3. Costurile fixe nu includ:

a) salariile personalului administrativ; c) materiile prime;
b) amortizarea capitalului fix; d) combustibilul pentru încălzit.

4. Reprezintă element de cost fix:

a) cheltuielile cu salariile directe; c) cheltuielile cu dobânzile bancare;
b) cheltuielile cu energia pentru producţie; d) cheltuielile cu materiile prime.

5. Când producţia creşte:

a) costurile fixe scad; c) costurile fixe medii cresc;
b) costurile variabile rămân constante; d) costurile variabile cresc.

6. Care din elementele de mai jos fac parte din costurile variabile:
a) amortizarea capitalului fix; c) motorina folosită la lucrările agricole:
b) cheltuielile cu combustibilul pentru încălzit; d) salariile economiştilor.

7. La formarea costurilor variabile participă:

a) cheltuielile cu salariile personalului productiv; c) cheltuielile cu amortizarea;
b) cheltuielile cu salariile personalului administrativ; d) cheltuielile cu chiria.

8. Când producţia este zero:

a) CF = 0; b) CV = 0; c) CT = 0; d) CT = CV.

9. La o producţie zero:
a) CT=CF; c) CT<CV;
b) CF<CV; d) CVM este pozitiv.

10. Costurile materiale includ:

a) consumurile de materii prime; c) amortizarea capitalului fix;
b) consumurile de energie; d) toate cele de mai sus.

11. Costul marginal reprezintă:

a) suplimentul de cost necesar pentru obţinerea unei unităţi suplimentare de produs;
b) cheltuielile pe care le face firma pentru a obţine o unitate de produs;
c) cheltuielile suplimentare ocazionate de creşterea cu o unitate a utilităţii marginale;
d) valoarea şansei alternative care trebuie sacrificată în vederea întreprinderii acţiunii respective.

12. Care din relaţiile de mai jos nu este adevărată:

a) CTM = CT/Q; c) Cmg =  CF/  Q;
b) CTM = CFM + CVM; d) CT = CF + CVM x Q.
13. Costul fix mediu depinde:
a) numai de volumul producţiei; c) numai de costul total;
b) numai de volumul costurilor fixe; d) atât de costurile fixe, cât şi de producţie.
26. Dacă CFM scade cu 90%, atunci producţia:
a) a sporit cu 50%; c) a sporit de 10 ori;
b) s-a redus cu 50%; d) a sporit cu 90%.

27. Dacă producţia unei întreprinderi creşte cu 25%, costul fix mediu:
a) creşte cu 20%; c) scade cu 20%;
b) creşte cu 25%; d) scade cu 25%.

28. În condiţiile în care în intervalul T 0 -T 1 costurile variabile totale cresc cu 200% iar producţia se
măreşte cu 50%, costul variabil mediu:
a) creşte cu 50%; c) nu se modifică;
b) scade cu 50%; d) creşte cu 100%

1. Un agent economic a achiziţionat capital fix în valoare de 500 milioane u.m. pe care îl va amortiza în 10
ani. Dacă pentru a produce 19.500 bucăţi dintr-un bun el dispune de capital circulant reprezentând 25% din
valoarea capitalului fix şi are cheltuieli salariale de 20 milioane u.m., determinaţi costul întregii producţii şi
costul mediu.
Kf = 500 milioane u.m.
T = 10 ani
Kc = 25% Kf
s = 20 milioane u.m.
Q = 19.500 bucăţi

CT = ?, CTM = ?

25 25
Kc = Kf Kc = x 500 milioane = 125 milioane u.m.
100 100
Kf 500milioane
A= A= = 50 milioane u.m.
T 10
CT = A + Kc + s
CT = 50 milioane + 125 milioane + 20 milioane = 195 milioane u.m.
CT 195milioane
CTM = CTM = = 10000 u.m./ bucată
Q 19500

2. O firmă dispune de un capital fix de 10 milioane u.m. Acesta se amortizează în proporţie de 10% anual.
Capitalul circulant necesar activităţii reprezintă un sfert din capitalul fix, iar cheltuielile salariale se ridică la
2 milioane u.m., 75% dintre acestea fiind salariile lucrătorilor din secţiile productive. Firma produce 10000
piese pe an. Dacă s-ar mări producţia la 12000 piese pe an, capitalul circulant necesar ar creşte cu 20%, iar
cheltuielile salariale variabile ar creşte cu 30%. Determinaţi costul marginal.

Kf = 10 milioane u.m.
ca = 10%
Q0 = 10000 piese Q1 = 12000 piese
1
Kc0 =  Kf Kc1 = Kc0 + 20% x Kc0
4
s0 = 2 milioane u.m.
Salarii directe0 = 75% x s0 Salarii directe1 = Salarii directe0 +
30% Salarii directe0
 Cmg = ?

A
ca =  100
Kf
A 10  10milioane
10 =  100 A= A = 1 milion
10milioane 100
1
Kc0 =  10milioane
4
Kc0 = 2,5 milioane
CT0 = A + Kc0 + s0
CT0 = 1 milion + 2,5 milioane + 2 milioane = 5,5 milioane u.m.
75
Salarii directe0 =  2milioane = 1,5 milioane u.m.
100
Salarii indirecte0 = s0 - Salarii directe0
Salarii indirecte0 = 2 milioane - 1,5 milioane = 0,5 milioane u.m.
20
Kc1 = 2,5 milioane + x 2,5 milioane = 3 milioane u.m.
100
30
Salarii directe1 = 1,5 milioane + x 1,5 milioane = 1,95 milioane u.m.
100
s1 = Salarii directe1 + Salarii indirecte1
s1 = 1,95 milioane + 0,5 milioane = 2,45 milioane u.m.
CT1 = A + Kc1 + s1
CT1 = 1 milion + 3 milioane + 2,45 milioane = 6,45 milioane u.m.
CT CT1  CT0 6,45milioane  5,5milioane
Cmg = = = = 475 u.m./ bucată
Q Q1  Q 0 12000  10000

1. Costul total mediu din T0 este 1200 lei, din care 10% este costul fix unitar. Costul variabil din T 1 creşte de
2,8 ori, iar producţia ajunge la 600 de bucăţi, sporind cu 200%. Determinaţi costul mediu în T 1 şi costul
marginal.

2. În T0 producţia este de 100 bucăţi şi a fost obţinută cu un cost total de 4 milioane um. Ştiind că în T 1
costul variabil total este de 2,7 milioane, producţia se reduce cu 10% fată de T 0 şi indicele costului variabil
este egal cu indicele producţiei, să se determine costul variabil în T 0 şi costul total în T1.
 VENITURILE

Profitul

1. Profitul este:
a) un venit al oricărui posesor de factor de producţie;
b) o componentă a preţului oricărui bun economic;
c) un factor de incitare a întreprinzătorilor în a-şi asuma riscuri;
d) un venit necuvenit.

2. Titularii de profit sunt:

a) deţinătorii de capital bănesc neinvestit încă într-o activitate;
b) proprietarul unui bloc de locuinţe aflat în curs de construcţie;
c) iniţiatorul unei activităţi economice;
d) posesorul unei ferme agricole eficiente, producătoare de produse lactate.

3. Profitul este cunoscut ca:

a) excedentul costurilor totale faţă de încasări;
b) venitul factorului muncă;
c) diferenţa între încasările totale şi cheltuielile cu materiile prime;
d) motivaţia obiectivă a posesorilor capitalurilor pentru a le pune în funcţiune;

4. Partea rămasă după ce firma plăteşte impozitul pe profit se numeşte:

a) profit brut; c) profit net;
b) profit nelegitim; d) profit obişnuit.

5. Între factorii de creştere a profitului se include:

a) creşterea duratei de rotaţie a capitalului; c) creşterea costurilor salariale;
b) reducerea duratei de rotaţie a d) creşterea consumurilor specifice.
capitalului

6. Când durata unei rotaţii a capitalului folosit creşte, iar celelalte condiţii nu se modifică, rata profitului:
a) creşte; c) rămâne constantă;
b) scade; d) este inferioară ratei inflaţiei.

7. În condiţiile în care durata unei rotaţii a capitalului utilizat creşte, iar celelalte condiţii nu se schimbă,
rata profitului:
a) scade; c) este mai mică decât rata inflaţiei;
b) creşte; d) este mai mare decât rata dobânzii.

8. Masa profitului este influenţată direct proporţional de viteza de rotaţie a capitalului atunci când:
a) ponderea capitalului fix creşte; c) durata unei rotaţii creşte;
b) numărul de rotaţii scade; d) numărul de rotaţii creşte.

9. Comparativ cu rata profitului la cifra de afaceri, rata profitului la costuri este:

a) mai mare pentru activităţile cu dotare tehnică ridicată;
b) întotdeauna mai mare;
c) întotdeauna mai mică;
d) mai mare sau mai mică în funcţie de abilitatea întreprinzătorului.

10. Rata profitului reflectă:

a) gradul de rentabilitate pe produs, agent economic, ramură sau economie naţională;
b) diferenţa dintre cifra de afaceri şi costul de producţie;
 c) diferenţa dintre venituri şi cheltuieli;
d) proporţia în care venitul se împarte în salarii, dobânzi şi rentă.

11. Între creşterea costului unitar şi masa profitului există o relaţie:

a) direct proporţională; c) constantă;
b) invers proporţională; d) ca de la parte la întreg.

12. Care din elementele de mai jos nu influenţează mărimea profitului:

a) structura şi cantitatea bunurilor şi serviciilor realizate; c) viteza de rotaţie a capitalului;
b) pragul de rentabilitate; d) nivelul costului de producţie.

13. Profitul este direct proporţional cu volumul producţiei de bunuri, pentru că:
a) măreşte numărul de salariaţi care beneficiază de locuri de muncă;
b) sporeşte pe măsură ce se vor produce şi vinde mai multe bunuri;
c) contribuie la reducerea consumului specific sau tehnologic;
d) atrage mai mulţi clienţi şi mai mulţi furnizori.

14. Mărimea profitului este în relaţie inversă cu:

a) preţul bunului: c) valoarea producţiei;
b) cifra de afaceri; d) costul bunului.

15. La o cifră de afaceri de 10 mil. u.m. şi la o rată a profitului (calculată la cifra de afaceri) de 20%, pentru
ca rata profitului să se dubleze (la aceeaşi cifră de afaceri), costul de producţie:
a) scade cu 2 mil. u.m.; c) creşte cu 2,5 mil. u.m.;
b) scade cu 2,5 mil. u.m.; d) creşte cu 2 mil. u.m.

16. Preţul unui bun este de 400 u.m., iar profitul de 40 u.m. Pentru ca rata profitului să devină 33,3% este
necesară reducerea costului mediu cu:
a) 85 u.m.; b) 93 u.m.; c) 102 u.m.; d) 133 u.m.

17. Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. Încasările cresc cu 10%, iar profitul se dublează. În aceste
împrejurări, costul total:
a) creşte cu 2%; c) se reduce cu 12,5%;
b) se reduce cu 70%; d) se reduce cu 50%.

18. Rata profitului, calculată la cost, este de 20%. Când costul total mediu se reduce cu 10%, iar preţul
rămâne neschimbat, rata profitului calculată la cost devine:
a) 10%; b) 20%; c) 26,66%; d) 33,33%.

Salariul

19. Întreprinzătorul unei activităţi care este şi posesorul tuturor factorilor de producţie, încasează ca venit:
a) numai profit;
b) doar salariu;
c) salariu şi profit;
d) o sumă care cuprinde profit, salariu şi rentă.

20. Sunt venituri ale ale factorilor de producţie:

a) salariul, pensia, profitul, renta;
b) salariul, profitul, renta, dobânda;
c) salariul, profitul, renta, dobânda, impozitele indirecte, pensiile;
d) salariul, profitul, renta, dobânda, impozitele indirecte, pensiile, indemnizaţiile de şomaj.

21. Nu reprezintă venit fundamental al factorilor de producţie:

a) munca; b) salariul;
 c) renta; d) dobânda.

22. Pentru aprecierea justeţei diferenţierii salariilor trebuie să se ţină seama de:
a) necesitatea prelungirii perioadei de muncă a lucrătorilor;
b) contribuţia lucrătorilor la activitatea economică;
c) nevoia de egalizare a salariilor;
d) faptul că salariul trebuie corelat neapărat cu vârsta celui care lucrează.

23. Deosebirea fundamentală dintre salariu, în calitate de cost şi salariu, în calitate de venit este legată de:
a) raportul dintre salariul nominal şi salariul real;
b) raportul dintre salariul colectiv şi salariul social;
c) raportul dintre utilitatea marginală a muncii şi uzura morală a capitalului tehnic fix;
d) semnificaţia salariului pentru cel care îl plăteşte (producătorul) şi pentru cel care îl primeşte
(salariatul).

24. Salariul colectiv se acordă de către firmă:

a) salariaţilor cu o productivitate mare;
b) personalului din activităţile administrative;
c) tuturor salariaţilor, în sumă egală pentru fiecare;
d) salariaţilor, sub forma unei sume globale.

25. Salariul social, spre deosebire de salariul colectiv:

a) se acordă din beneficiul firmei;
b) se acordă de către societate pentru a spori veniturile unor categorii de salariaţi;
c) se atribuie în sumă globală tuturor salariaţilor;
d) se acordă numai dacă întreprinderea realizează profit.

26. Nu sunt factori cu caracter indirect de influenţare a mărimii şi dinamicii salariului:

a) gradul de organizare în sindicate;
b) capacitatea salariaţilor de a dialoga cu unitatea economică;
c) migraţia internaţională a forţei de muncă;
d) nivelul şi dinamica productivităţii muncii.

27. Suma de bani pe care societatea, în ansamblul ei, o acordă pentru a spori veniturile unor categorii de
salariaţi sau numai ale unor grupuri din cadrul acestora ce se confruntă cu dificultăţi mari reprezintă:
a) salariul colectiv; c) salariul social;
b) salariul real; d) salariul minim.

28. Când preţurile cresc mai încet decât creşte salariul real, salariul nominal:
a) creşte; c) nu se modifică;
b) scade; d) are o dinamică inferioară preţurilor.

29. Pentru comportamentul salariatului în muncă, cea mai mare importanţă o are:
a) salariul real, pentru că acesta determină direct standardul său de viaţă;
b) salariul nominal, pentru că acesta influenţează salariul real;
c) relaţia dintre patroni şi salariaţi ca indivizi;
d) negocierea salariului individual la un nivel cât mai ridicat indiferent de evoluţia preţurilor.

30. Salariul real depinde de:

a) salariul nominal; c) nivelul preţurilor de consum;
b) puterea de cumpărare a banilor; d) toate cele de mai sus.

31. Salariul real este influenţat de:

a) nivelul preţurilor bunurilor de consum; c) preţul materiilor prime;
b) amortizarea capitalului fix; d) nivelul chiriei pentru locuinţă.
32. Salariul real:
a) este mai mare decât salariul nominal; c) este identic cu salariul nominal;
b) este mai mic decât salariul nominal; d) este influenţat de salariul nominal.

33. Salariul real creşte atunci când:

a) creşterea preţurilor devansează creşterea salariului nominal;
b) scăderea preţurilor este devansată de scăderea salariului nominal;
c) creşterea salariului nominal este devansată de creşterea preţurilor;
d) scăderea preţurilor devansează scăderea salariului nominal.

34. Când preţurile scad cu 30%, iar salariul real scade cu 5%, salariul nominal:
a) scade cu 25%; c) scade cu 33,5%;
b) creşte cu 25%; d) rămâne constant.

35. Când salariul real creşte cu 20%, iar salariul nominal creşte cu 5%, preţurile:
a) scad cu 12,5%; c) cresc cu 15%;
b) scad cu 15%; d) cresc cu 12,5%.

36. Dacă preţurile bunurilor de consum cresc cu 20%, preţurile bunurilor de capital cresc cu 10%, iar salariul
nominal rămâne constant, atunci:
a) salariul real creşte cu 30%; c) salariul real scade cu aproximativ 23,1%;
b) salariul real creşte cu 20%; d) salariul real scade cu aproximativ 16,7%.

37. Creşterea preţurilor cu 50% şi a salariului nominal cu 80% din creşterea preţurilor are ca efect:
a) reducerea salariului real cu 20%; c) reducerea salariului real cu 6,67%;
b) creşterea salariului real cu 13,33%; d) reducerea salariului real cu 13,33%.

38. Când salariul real creşte cu 10%, iar preţurile cresc cu 20%, salariul nominal:
a) creşte cu 10%; c) creşte cu 32%;
b) creşte cu 20%; d) scade cu 10%.

Dobânda

39. Dobânda anuală se calculează ca:

a) produs între creditul acordat şi rata dobânzii; c) raport între credit şi rata dobânzii;
b) diferenţă între creditul acordat şi cel restituit; d) nici una din variantele de mai sus.

40. Pentru creditor, dobânda reprezintă:

a) o datorie de plătit; c) un venit;
b) o cheltuială de producţie; d) un avantaj economic nejustificat.

41. Rata dobânzii este:

a) un preţ; c) un element de capital fix;
b) o mărime absolută; d) o înclinaţie marginală.

42. Rata reală a dobânzii se află în relaţie pozitivă cu:

a) rata impozitării; c) cursul de schimb al monedei naţionale;
b) rata nominală a dobânzii; d) rata creşterii economice.

43. Rata dobânzii este influenţată mai ales de:

a) mărimea creditului;
b) capacitatea de plată a debitorului şi durata acordării creditului;
c) prestigiul şi puterea economică a băncii care a acordat creditul;
d) raportul dintre cererea şi oferta de credit.
44. Rata dobânzii poate să scadă când:
a) scade oferta de credite; c) creşte inflaţia;
b) scade cererea de credite; d) creşte deficitul bugetar.

45. Rata dobânzii nu este influenţată de:

a) raportul dintre cerere şi ofertă pe piaţa creditului;
b) starea economiei;
c) riscul pe care îl presupune operaţiunea;
d) populaţia unei ţări.

46. Reducerea ratei dobânzii are ca efect:

a) creşterea solicitărilor de credite; c) descurajarea investiţiilor;
b) reducerea solicitărilor de credite; d) creşterea dorinţei de economisire.

47. În cazul dobânzii compuse nu se aplică formula:

a) Sn = C(1 + d’)n; c) D = C(1 + d’)n;
b) D = C x d’ x n; d) D = Sn – C;

48. Diferenţa dintre rata nominală şi rata reală a dobânzii este reprezentată de:
a) rata impozitării; c) indicele preţurilor;
b) rata inflaţiei; d) rata creşterii economice.

49. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală dobânzii în situaţia în care:
a) preturile scad; c) inflaţia scade;
b) preţurile cresc; d) inflaţia creşte.

50. La o rată nominală a dobânzii de 15% şi o rată aşteptată a inflaţiei de 10%, rata reală a dobânzii este:
a) 25%; b) 10%; c) 15%; d) 5%.

51. Dacă rata nominală a dobânzii a fost de 45%, iar indicele preţurilor pentru anul respectiv a fost de 155%,
rata reală a dobânzii este:
a) 200%; b) 110%; c) – 110%; d) – 10%.

52. La un credit luat pe 3 luni, de 50 de milioane şi o dobândă plătită de 5 milioane, rata dobânzii a fost de:
a) 20%; b) 40%; c) 60%; d) 80%.

53. Pe cât timp trebuie să plasăm un credit de 100.000 um cu o rată a dobânzii de 10% pentru a realiza o
dobândă de 5000 um?
a) pe 90 de zile; c) pe 60 de zile;
b) pe 180 de zile; d) pe 100 de zile.

54. O sumă de 40000 u.m. plasată pe 75 de zile, cu o rată a dobânzii de 9%, generează o sumă finală totală
de:
a) 50275 u.m.; b) 40750 u.m.; c) 60250 u.m.; d) 41575 u.m.

55. Un credit în valoare de 250 mil. u.m. este acordat pe o perioadă de 9 luni, cu o rată a dobânzii de 40%.
Suma rambursată la sfârşitul perioadei este:
a) 350 mil. u.m.; c) 100 mil u.m.;
b) 275 mil. u.m.; d) 325 mil. u.m.

56. La un credit pe 6 luni, în sumă de 100 milioane um, se plăteşte o dobândă de 10 milioane um. Rata
anuală a dobânzii este:
a) 10%; b) 30%; c) 20%; d) 5%.

57. Care va fi rata dobânzii în cazul unui credit de 1000 um, acordat pe 3 ani, dacă suma plătită de debitor la
sfârşitul perioadei este 1331 um:
a) 1,331%; b) 10%; c) 13,31%; d) 15%.
1. Salariul nominal mediu a crescut de la 240 lei în 1995 la 2.400 lei în 2000, iar indicele preţurilor de
consum este de 2000%. Determinaţi indicele salariului real şi apreciaţi ce influenţă are acest indice
asupra standardului de viaţă al salariaţilor. Ce salariu ar trebui stabilit pentru a realiza o creştere a
consumului cu 10% fată de 1995?

SN0 = 240 lei SN1 = 2.400 lei

IPC = 2000%
ISR = 110%

I'SR = ?, SN1' = ?
I SN
I SR   100
I PC

S N1
I SN   100
S N0

2400
I SN   100 = 1000%
240
1000
I SR   100 = 50%
2000
Rezultatul arată că în anul 2000 standardul de viaţă s-a redus la jumătate fată de anul 1995.

I ' SN
I ' SR   100
I PC

I ' SN
110 =  100
2000
110  2000
I'SN = = 2200%
100

S N '1
I' S N   100
S N '0

SN '1
2200 =  100
240
2200  240
SN'1 = = 5.280 lei
100

2. Se presupune că într-un an oarecare, salariile şi profitul la o firmă sunt egale şi se ridică împreună la 420
milioane lei, iar ponderea costurilor materiale este de 30% din valoarea produselor şi serviciilor realizate.
Să se determine valoarea produselor şi serviciilor realizate de firmă, precum şi rata profitului.

s=p
s + p = 420 milioane u.m.
c = 30% CA
 CA = ?, p' = ?

420milioane
s=p= = 210 milioane u.m.
2
CA = CT + p = c + s + p
CA = 30% CA + 450 milioane 70% CA = 420 milioane
100  420milioane
CA = = 600 milioane u.m.
70
p
p'CA =  100
CA
210milioane
p'CA =  100 = 34,4%
600milioane
p
p'CT =  100
CT
CT = CA - p = 600 milioane - 210 milioane = 390 milioane u.m.
210milioane
p'CT =  100 = 53,8%
390milioane

3. Care va fi rata dobânzii la un credit de 50 de milioane u.m., contractat pe 3 luni şi o dobândă plătită de 5
milioane u.m.?
n = 3 luni
C = 50 milioane u.m.
D = 5 milioane u.m.

d' = ?

D = C . n . d’
3
5 milioane = 50 milioane x x d'
12
5milioane  12
d' = = 0,4 = 40%.
50milioane  3

1. Salariul a crescut de la 300.000 lei la 5.000.000 lei, iar indicele preţurilor este de 3000%. Să se
determine indicele salariului real şi apreciaţi ce influenţă are acest indice asupra standardului de viaţă al
salariaţilor. Ce salariu ar trebui stabilit pentru a realiza o creştere a consumului cu 10%?

2. Se presupune că într-un an oarecare, salariile şi profitul la o firmă sunt egale şi se ridică împreună la
30.000 lei, iar ponderea costurilor materiale este de 40% din valoarea produselor şi serviciilor realizate. Să se
determine valoarea produselor şi serviciilor realizate de firmă, precum şi rata profitului.

3. O întreprindere realizează o producţie de 25 miliarde lei. Salariile plătite reprezintă 6,25 miliarde lei, iar
cheltuielile materiale de capital reprezintă 60% din cost. Să se determine costul producţiei, masa profitului şi
rata profitului.
4. O persoană constituie un depozit în valoare de 1500 u.m. În condiţiile în care depozitul se constituie pe o
perioadă de 3 ani, iar rata dobânzii, iniţial de 10%, creşte în fiecare an cu 10%, care va fi suma retrasă la
sfârşitul perioadei?

PIAŢA

Cererea

1. Conform legii cererii:

a) pe termen lung, cererea este elastică;
b) o modificare a cererii determină o modificare în acelaşi sens a ofertei;
c) o modificare a preţului unui bun determină o modificare în sens invers a cantităţii cerute;
d) o modificare a cererii determină o modificare în acelaşi sens a preţului său.

2. Cererea pentru un bun nu depinde în mod direct de:

a) veniturile consumatorilor; c) costul producţiei;
b) anticipaţiile privind evoluţia preţurilor; d) numărul de cumpărători.

3. Dacă se anticipează că preţul de piaţă al unui bun va creşte, cererea prezentă:

a) va creşte; c) nu se va modifica;
b) se va reduce; d) nu se poate preciza.

4. Cererea pentru un bun este elastică în raport de preţ dacă elasticitatea în funcţie de preţ este:
a) 1; b) > 1; c) < 1; d) 0.

5. Dacă preţul unui bun se reduce de la 250 u.m. la 150 u.m., iar cantitatea cerută iniţial de 300 buc. se
dublează, coeficientul elasticităţii cererii este egal cu:
a) 4; b) 4,5; c) 2,5; d) 5,5.
e)

6. Preţul unui bun creşte cu 25%, iar coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 0,9. Care
dintre următoarele afirmaţii este falsă:
a) cererea este inelastică la preţ; c) cantitatea cerută creşte cu 22,5%;
b) cantitatea cerută scade cu 22,5%; d) indicele preţului este 125%.

7. Preţul unui bun creşte cu 20%, iar coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 1,5. În aceste
condiţii:
a) cantitatea cerută creşte cu 30%; c) indicele preţului este 20%;
b) cantitatea cerută scade cu 30%; d) cheltuielile consumatorilor vor creşte.

Oferta

8. Oferta reprezintă:
a) cantitatea de bunuri ce poate fi vândută la un moment dat;
b) cantitatea dorită dintr-un bun;
c) totalitatea fluxurilor economice;
d) ansamblul tranzacţiilor dintre vânzători şi cumpărători.

9. Care dintre următoarele afirmaţii corespunde conceptului de ofertă:

a) cantităţile dintr-un bun pe care producătorii pot şi sunt dispuşi să le vândă la niveluri diferite
de preţ;
b) cantităţile dintr-un bun oferite de majoritatea producătorilor;
c) cantităţile de bunuri oferite de producătorii interni sau externi;
d) cantităţile dintr-un bun solicitate de cumpărători.
10. Dacă celelalte împrejurări rămân neschimbate, modificarea preţului determină, în mod normal:
a) scăderea cantităţii oferite;
b) schimbarea în sens opus a cantităţii oferite;
c) creşterea cantităţii oferite;
d) schimbarea în acelaşi sens a cantităţii oferite.

11. Trei factori ai ofertei sunt:

a) cererea, preţul şi cantitatea oferită;
b) costul de producţie, numărul de consumatori şi impozitele;
c) preţul, costul total şi reclama;
d) costul de producţie, numărul de producători şi subvenţiile acordate producătorilor.

12. Între nivelul costului producţiei şi cantitatea oferită există o relaţie:

a) pozitivă; c) care nu poate fi determinată;
b) negativă; d) reciprocă.

13. Oferta unui bun depinde de:

a) venitul cumpărătorului; c) dimensiunile pieţei;
b) preţul bunului; d) toate cele de mai sus.

14. Dacă se anticipează că preţul de piaţă al unui bun se va reduce, oferta prezentă:
a) va creşte; c) nu se va modifica;
b) se va reduce; d) nu se poate preciza.

15. Nu reprezintă un factor principal al ofertei:

a) preţul; c) tehnologia;
b) veniturile consumatorilor; d) costul de producţie.

16. Oferta este inelastică atunci când:

a) Eop=1; c) 0<Eop<1;
b) Eop>1; d) Eop=0.

17. Identificaţi afirmaţia falsă:

a) la nivelul preţului de echilibru, cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită;
b) creşterea cererii determină creşterea preţului de echilibru, în condiţiile unei oferte constante;
c) acordarea de subvenţii producătorilor determină reducerea preţului de echilibru;
d) reducerea costului unitar determină creşterea preţului de echilibru.

18. Atunci când cererea creşte, iar oferta rămâne neschimbată:

a) preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru cresc;
b) preţul de echilibru creşte, iar cantitatea de echilibru scade;
c) preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru scad;
d) preţul de echilibru scade, iar cantitatea de echilibru poate să crească, să scadă sau să rămână
constantă.

19. Când oferta sporeşte, preţul şi cantitatea de echilibru:

a) cresc; b) rămân neschimbate;
a) scad; c) preţul scade, cantitatea creşte.

20. Între modificarea preţului unitar şi cantitatea oferită din bunul respectiv:
a) există o relaţie negativă; c) se constată o contractie, când preţul creşte;
b) se constată o extindere, când preţul scade; d) există o relaţie pozitivă.

21. Când pe piaţa unui bun oferta creşte mai puţin decât creşte cererea:
a) preţul de echilibru scade; c) preţul şi cantitatea de echilibru cresc;
b) preţul şi cantitatea de echilibru scad; d) preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade.
22. Preţul de echilibru este preţul la care:
a) cifra de afaceri totală este maximă;
b) volumul tranzacţiilor este maxim;
c) elasticitatea cererii în funcţie de preţ este 1;
d) elasticitatea ofertei în funcţie de preţ este 1.

23. Echilibrul pe piaţa unui bun se realizează atunci când:

a) agenţii economici, fie vânzători, fie cumpărători, se pot manifesta liber pe piaţă;
b) cantitatea cerută este egală cu cea oferită;
c) cumpărătorii dispun de venituri suficiente pentru a cumpăra ce şi cât doresc şi a-şi maximiza astfel
satisfacţia;
d) vânzătorii pot oferi un volum mare şi diversificat de mărfuri.

24. Pe piaţa untului, la un preţ de 20.000 u.m. apare un exces de ofertă, iar la un preţ de 10.000 u.m. apare un
exces de cerere. Preţul de echilibru la unt este:
a) mai mare de 20.000 u.m.; c) între 10.000 u.m. şi 20.000 u.m.;
b) mai mic de 10.000 u.m.; d) 9.000 u.m.

25. Dacă cantitatea oferită creşte de la 150 la 180 bucăţi, atunci, în condiţiile creşterii preţului unitar de la 10
u.m. la 12 u.m., oferta este:
a) elastică; c) cu elasticitate unitară;
b) inelastică; d) perfect elastică.

26. Să se calculeze coeficientul de elasticitate a ofertei în raport cu preţul ştiind că preţul bunului a crescut de
la 5000 u.m. la 10000 u.m., iar cantitatea oferită a crescut cu 300%, faţa de o valoare iniţială de 4000
unităţi de produs.
a) 0,5; b) 2; c) 3; d) 4.

27. Dacă cantitatea oferită creşte de la 1000 la 1200 bucăţi, atunci, în condiţiile creşterii preţului unitar de la
10 u.m. la 12 u.m., oferta este:
a) elastică; c) cu elasticitate unitară;
b) inelastică; d) perfect elastică.

28. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară, iar preţul bunului creşte cu 10%:
a) cantitatea oferită creşte cu mai mult de 10%; c) cantitatea oferită creşte cu 10%;
b) cantitatea cerută scade cu cel puţin 10%; d) cantitatea oferită nu se modifică.

29. Cererea pentru reviste are un coeficient de elasticitate în raport cu preţul de 1,25. Dacă preţul revistelor
creşte cu 10%, atunci cantitatea cerută:
a) scade cu 8%; c) scade cu 12,5%;
b) creşte cu 8%; d) creşte cu 12,5%.

30. Pe piaţa unui bun, cererea şi oferta sunt Q c= 30 - 5P şi, respectiv, Q0 = 12 +P, (unde Q - cantitatea, P -
preţul). Preţul şi cantitatea de echilibru sunt '
a) 3 şi, respectiv, 20;
b) 4 şi, respectiv, 10;
c) 4 şi, respectiv, 16;
d) 3 şi respectiv 15.
1. Determinaţi coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ, ştiind că preţul acestuia se reduce de la
600 u.m. la 500 u.m., iar cantitatea cerută creşte de la 200 bucăţi la 500 bucăţi.
P0 = 600 u.m. P1 = 500 u.m.
Q0 = 200 bucăţi Q1 = 500 bucăţi
E cpx = ?

C P C  C 0 P1  P0
E cpx   :  1 :
C 0 P0 C0 P0
500  200 500  600
E cpx = - : =9
200 600

1. Cu cât se modifică preţul, atunci când cantitatea oferită creşte cu 10%, preţul iniţial este de 10 u.m., iar
elasticitatea ofertei în funcţie de preţ este egală cu 2?
O = 10% O0
P0 = 10 u.m.
Eop = 2

P = ?

O P
E OP  :
O0 P 0
O1 = O0 + 10% O0 = 1,1 O0
1,1O 0  O 0 P1  10
2= :
O0 10
0,1O 0 10 0,1  10
2= x 2= P1 = 10,5 u.m.
O0 P1  10 P1  10
P = P1 - P0 = 10,5 - 10 = 0,5 u.m.