Caracterizarea personajului Chirita din

Chirita in provintie de V.Alecsandri

Chirita in provintie este o comedie satirica ce face

parte din seria ,,Chiritelor,, si care a fost jucata pentru
prima data in anul 1852.A fost scrisa de catre Vasile
Alecsandri cu scopul de a servi ca ,,un organ spre
biciuirea moravurilor rele si ridicolelor societatii
noastre,,.
Personajul reprezinta o instanta narativa creata de
autor ce ia parte la o actiune sau o savarseste.
Personajele pot fi caracterizate in doua moduri,si
anume direct si indirect.Chirița Bârzoi este personajul
principal și eponim al comediei, soția lui Grigore
Bârzoi.
In primul rand, toata actiunea operei graviteaza în
jurul protagonistei, o moșiereasa de la țară, incultă și
grosolană, care vrea sa pară o doamna educată, cu
preocupări mondene și o foarte buna vorbitoare de
limbă franceză. Personajul reuseste sa devina comic
prin contrastul dintre esență și aparență, dntre ce este
de fapt Chirița și impresia pe care vrea s-o lase lumii.
Din didascaliile autorului reies comportamentul
caraghios al eroinei, gesturile voit cochete şi penibile
manifestate în dialogul cu „ofiţerul“ Leonaş: „Chiriţa
(cochetând); (coborând ochii şi tragandu-şi mâna); (cu
pudoare); (cu dragoste)“. Chiriţa este un personaj
caricatural, dar simpatic prin firea volubilă, prin
agitaţia ei ridicolă de a părea o pariziancă, prin
snobismul ei ostentativ.
In al doilrea rand,Chirița este o provincială de o
mitocanie desavarșită,fapt ce se evidentiaza din modul
in care vorbeste cu taranii veniti sa i ceara ajutor,,Cu
biciul pe spate|V-oi da.|V-oi da eu dreptate|Așa,, Este
dornică să-și însușeasca bunele maniere ale saloanelor
pariziene, de aceea ea „trage tiutiun“, e „amazoană“,
cocheteaza cu bărbații, il obligă pe ion să-i aducă
răvașul de la Bârzoi pe un talger cu servețel, angajează
profesor de franceză pentru Guliță, ea însăși vorbește
o franceză gresita si moldovenească - „nous disons
comme ça en moldave“ . Masa nu trebuie servită
înainte de ora 5 pentru că „Așa-i moda la Ieș“. Aceste
atitudini evidențiază indirect, snobismul și parvenismul
Chiriței, trăsături care o definesc.
Din atitudinea și mentalitatea ei reiese o altă ipostază
a Chiriței, aceea de boieroaică de nivel mediu, ce
doreste mult sa avanseze in rangul social , de aceea iși
vrea să ajungă ispravniceasă: „Ah! Cumnațâcă, să mă
fac ispravniceasă!...alta nu doresc pe lume!...
Ispravniceasă cu jăndari la poartă și-n coadă!“.
Dominată de dorințe nerealiste, își trece în pașaport
un fals titlu de noblete, „baroană“, fapt ce-i miră pe
musafiri, cărora le răspunde cu invariabilă deviză: „De
ce nu?...dacă-i moda“.Chirița își ocărăște slugile într-un
limbaj vulgar, de mahala, care contrastează cu
pretențiile ei de ispravniceasă mondenă și cultivată:
„Ţâst, beţivilor!...“; „Auzâi, ţopaâlanii!...“; „Afară,
mojacilor, că vă ştiu eu de mult că sunteţi buni de gură
şi răi de lucru…“; „Bată-te cucu, mangosâtule!...“.
De asemenea, este la vârsta critică, ridicolă prin faptul
că e mare amatoare de aventuri amoroase, trăsătura
ce reiese indirect din cântecelul prin care îşi exprima
emoţiile stârnite de curtea pe care i-o face Leonaş:
„Iată-l, văleu/ Fără să vreu/ Sâmt acum, zău, / Că mă
roşesc!/ Mii de furnici, / De tricolici, / De vârcolici /
Vai! mă muncesc.,,Chiriţa este, totodată, o mamă
lipsită de responsabilitate, care nu ştie să-şi educe
copiii, degradându-le personalitatea printr-un răsfăt
ridicol şi foarte deplasat. Superficialitatea privind
educaţia şi instrucţia lui Guliţă reiese din didascalii şi
din vorbele sale. La începutul piesei, atunci când
ţăranii vin la Chiriţa să-l reclame pe Guliţă că a „vânat“
un vitel, că a dat foc boierului „cu ciubucu cel de
hârtie“, că ţine calea fetelor din sat, Chiriţa
reacţionează cu violenţă şi-i ameninţă „(furioasă)“,
„(ameninţând ţăranii cu cravaşa): Tacă-vă gura,
mojicilor!“; „Cu biciul pe spate / V-oi da! / V-oi da eu
dreptate / Aşa!“.
Limbajul protagonistei este ilustrativ pentru
caracterul superficial şi pentru snobismul ei. Chiriţa
amestecă limba moldovenească,,şasă, cumnaţâca, o
găsi, bucăţâcă tăietă, roşâie,,cu limba franceza ,,uvraj,
musiu, desir, bontonuri,,şi cu expresii populare „mă
munceşte cugetul“, „nu dau tătarii“. Chiriţa vorbeste o
limbă franceză ridicolă, traducând din romaneşte
cuvânt cu cuvânt expresii care în limba franceză au alt
sens ori nu există deloc. Astfel, pentru tobă de carte,
ea spune „un tambour d’instruction“, sau pentru flori
de cuc , „fleures de coucou“, pentru a spăla putina,
„laver le baril“ ori pentru a vorbi ca apa, „parler
comme l’eau“. În fond, Chiriţa este o autodidactă,
învaţase limba franceză de una singura,aşa cum, de
altfel, mărturiseşte: „J’ai apprendré toute seulette
français… pre legea mea“. Ea creează cuvinte proprii,
rostind „apprendré“ în loc de „appris“ şi „toute
sulette“ în loc de „toute seule“.
Din punct de vedere al portretului fizic, Chiriţa este, in
viziunea multor oameni, o femeie bătrână și grasă.
Autorul nu dă nicio informație despre vârsta ei, cu
excepția răspunsului pe care Chirița i-l dă lui Leonaș,
atunci când acesta o jignește spunându-i că este de pe
vremea lui Papură Vodă: „Minciuni spui…ca tocmai ieri
am împlinit 35 de ani“. Tânărul adauga: „35 fără
miercuri, fără vineri și fără sâmbete“, iar altă dată îi
spune „babă strachetă“.
Despre greutatea Chriței autorul face o singură
referire prin intermediul lui Grigore Bârzoi, atunci când
femeia se plânge că s-a plictisit la țară și vrea să plece
la Paris „să mă mai răcoresc, că m-am uscat aici în
provinție”. Pufnind enervat, Bârzoi îi răspunde
sarcastic: „Ba că chiar... Se vede că nu te-ai uitat de
mult în oglindă!”, sugerând că nu este nici pe departe
„uscată”.O alta referire,dar vaga, la greutatea ei se face
in scena 3 din actul intai,atunci cand ea solicită
ajutorul celorlalți pentru a se da jos de pe cal.In
momentul in care Sarl doreste sa o ajute sa
coboare,Chirita ezita,nu pe motiv ca ar fi prea grea ,,eu
îs ușurică ca o pană,, ,ci pe motiv ca nu se cuvine sa
sara in bratele altui barbat:,, dar apoi... să sar în
brațele unui cavaler... nu știu de se cuvine?...,, ,fapt din
care reiese,de asemenea, si ipocrizia de care da
dovada,deoarece ea ii face ochi dulci lui leonas
deghizat in ofiter.
Avand in vedere argumentele prezentate mai
sus,dezvoltate prin exemple concrete,Chirita este un
personaj ridicol,ce intruchipeaza parvenitismul si
snobismul si care este vazut ca fiind un exemplu
rau,dar general valabil.