Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
9
5. Nu sunt trăsături ale nevoilor:
a) caracterul subiectiv;
b) determinarea obiectivă;
c) creşterea şi diversificarea lor continuă;
d) tendinţa generală de reproducere;
e) raritatea.
6. Spre deosebire de bunurile economice, bunurile libere sunt:
a) utilităţi pentru necesităţi;
b) produse în activitatea economică;
c) oferite de-a gata de natură;
d) dobândite din munca proprie, fără să se apeleze la schimb;
e) consumate numai de persoanele din zonele de munte.
7. Nu sunt trăsături ale bunurilor economice:
a) limitate în ofertă;
b) obţinerea lor generează un cost;
c) se produc în mod continuu;
d) accesul şi sub formă de autoconsum;
e) caracterul nelimitat.
8. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?
a) un bun liber este produs de om;
b) un bun economic poate fi un serviciu;
c) bunurile economice pot fi destinate pieţei;
d) nu orice bun economic este o marfă;
e) orice nevoie se acoperă prin consumul de bunuri.
9. În evoluţia societăţii omeneşti, apelarea la schimb pentru
acoperirea nevoilor a devenit dominantă în timp deoarece:
a) elimină orice fel de risipă;
b) elimină definitiv autoconsumul;
c) nevoile sunt mai bine satisfăcute, iar mijloacele utilizate au o
eficienţă mai mare;
d) bunurile libere sunt limitate;
e) elimină diviziunea muncii.
10
10. Care din afirmaţiile de mai jos nu este corectă ?:
a) o resursă regenerabilă în activitatea economică este
nelimitată;
b) a gospodări înseamnă a diminua tensiunea dintre nevoi şi
resurse;
c) o resursă regenerabilă poate să fie şi refolosibilă;
d) acoperirea nevoilor se poate face şi direct, fără să se apeleze
la schimb;
e) serviciile pentru consum personal sunt şi bunuri economice.
11
14. În virtutea principiului raţionalităţii:
a) economisirea timpului ce poate fi folosit este cea mai
importantă cerinţă a progresului;
b) timpul cheltuit poate fi recuperat;
c) risipirea resurselor limitate micşorează costul real al
alegerilor;
d) regenerarea şi refolosirea resurselor elimină caracterul
nelimitat al mijloacelor;
e) costul de oportunitate este zero, la cea mai bună utilizare a
resurselor.
12
17. După natura subiectului, nevoile pot fi:
a) individuale şi de vârf;
b) individuale şi sociale (colective);
c) sociale şi elevate;
d) de subzistenţă;
e) vitale şi elevate.
13
21. Risipa de resurse survine, în principal, atunci când:
a) se produce ce nu se cere;
b) se produce ce se cere;
c) se produce cât se cere;
d) consumul de resurse este pe măsura tehnologiei dominante;
e) se respectă calitatea produselor.
14
25. Principiul minimaxului în economie presupune:
a) realizarea cu mijloacele date a celor mai bune rezultate
posibile;
b) obţinerea rezultatelor dorite, cu cele mai mici cheltuieli de
mijloace;
c) obţinerea rezultatelor dorite cu resurse mai mari decât permite
tehnologia dominantă;
d) obţinerea de cât mai multe rezultate indiferent de calitate;
e) maxim de rezultate utile cu minimum de cheltuieli de resurse,
în restricţiile date, de spaţiu şi de timp.
15
Agenţii economici
16
30. Întreprinderea dezvoltă relaţii cu statul prin:
a) plata impozitelor şi primirea de ajutoare şi subvenţii;
b) costuri;
c) economii de la alţi agenţi;
d) diviziunea muncii;
e) cifra de afaceri.
17
34. Valoarea adăugată reprezintă:
a) plusul de valoare care se creează în întreprindere;
b) consumul intermediar;
c) capitalul circulant;
d) partea amortizată a capitalului fix;
e) diferenţa dintre cifra de afaceri şi investiţii.
18
Consumatorul
19
c) creşte;
d) poate să crească sau să scadă;
e) se accentuează.
20
UmgA PA
b) = ;
UmgB PB
PA UmgB
c) = ;
PB PA
d) PA = PB
e) UmgA = UmgB .
21
47. Utilitatea marginală, Umg, pentru un bun X este dată de
relaţia:
∆U T
a) Umg = ;
∆Q X
∆Q X
b) Umg = ;
∆U T
UT
c) Umg = ;
QX
QX
d) Umg = ;
UT
QX
e) Umg = .
P
22
b) va mări consumul din Y şi va reduce consumul din X;
c) va menţine consumul din ambele bunuri;
d) va mări consumul din ambele bunuri;
e) va reduce consumul din ambele bunuri.
23
53. Un individ consumă succesiv 5 unităţi din acelaşi bun
economic utilităţile marginale: 15; 13; 11; 7; 2. Utilitatea
totală după primele 4 unităţi consumate succesiv este:
a) 28;
b) 39;
c) 7;
d) 9;
e) 46.
55. Dacă prin consumarea celei de-a 6 unităţi din acelaşi bun
economic utilitatea totală creşte de la 24 la 28, utilitatea
marginală a acestei unităţi este:
a) 24;
b) 28;
c) 2;
d) 4;
e) 22.
24
Producătorul
25
60. În t0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de
20 bucăţi pe salariat. În t1, producţia sporeşte de 3 ori faţă de
t0, când era de 200 bucăţi, iar numărul de salariaţi se
dublează. Nivelul productivităţii marginale a muncii
reprezintă:
a) 20;
b) 30;
c) 40;
d) 45;
e) 35.
26
64. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?
a)producătorul este purtătorul ofertei;
b)producţia asigură obiectul consumului;
c)obţinerea profitului determină caracterul comercial al
firmei;
d) firmele produc numai bunuri materiale;
e) firmele produc pentru piaţă.
27
68. Caracterul limitat al factorilor de producţie nu este
compatibil cu:
a) creşterea intensivă a producţiei;
b) sporirea rodniciei muncii;
c) risipa;
d) costul alegerii;
e) creşterea eficienţei factorilor de producţie.
28
b) factor de producţie derivat;
c) aptitudinile şi experienţa oamenilor;
d) elementul activ şi determinant al producţiei;
e) un dar al naturii.
29
77. Uzura morală (involuntară) a capitalului tehnic fix apare
sub incidenţa:
a) folosirii în producţie;
b) progresului tehnic şi a condiţiilor pieţei;
c) acţiunii agenţilor naturali;
d) poluării mediului natural;
e) uzurii fizice.
30
81. Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este
mai mică decât productivitatea marginală a factorului ce îl
substituie, rata marginală de substituţie este:
a) negativă şi supraunitară;
b) pozitivă şi subunitară;
c) egală cu zero;
d) negativă;
e) egală cu productivitatea marginală a factorului ce
substituie.
31
84. Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este
10, iar productivitatea marginală a factorului ce îl substituie
este 20, rata marginală de substituţie are valoarea:
a) 20;
b) 10;
c) 5;
d) 0,5;
e) 2,5.
32
d) are caracter voluntar;
e) afectează numai întreprinderile mici.
33
Utilizarea factorilor de producţie
34
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) influenţează costul total mediu în sensul creşterii;
e) influenţează costul total mediu în direcţia scăderii.
35
b) reduce costul unitar;
c) dezavantajează întreprinderea prin reducerea preţurilor de
vânzare;
d) înseamnă devansarea producţiei de către volumul factorilor
utilizaţi;
e) determină un cost mediu mai mare decât costul marginal.
36
103. În care din situaţiile de mai jos, scăderea indicatorului
înseamnă creşterea productivităţii muncii?
a) producţia pe ore-om lucrate;
b) producţia pe capitalul tehnic consumat;
c) timpul cheltuit pe unitatea de producţie fizică;
d) producţia pe salariat;
e) producţia raportată la cheltuielile salariale.
37
c) ca mărime medie şi marginală;
d) numai ca mărime medie;
e) numai pentru factorii muncă şi pământ.
38
112. Dacă volumul producţiei este egal cu zero, atunci este
valabilă următoarea relaţie:
a) CF=CV;
b) CT=CV;
c) CF=0;
d) CT=CF;
e) CV>CF.
115. Atunci când costurile variabile cresc mai rapid decât creşte
producţia, pe termen scurt, costul fix mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) este egal cu costul variabil mediu;
e) determină sporirea costului total mediu.
39
c) creşte;
d) nu depinde de evoluţia producţiei;
e) evoluează în sens invers cu nivelul costului fix mediu.
40
b) 2000 produse;
c) 3000 produse;
d) 4000 produse;
e) 5000 produse.
121. Volumul producţiei unei firme cu 125 de salariaţi este de
2500 de produse. Câţi salariaţi trebuie să mai angajeze
această firmă pentru a-şi dubla producţia în condiţiile
creşterii productivităţii medii a muncii cu 25%?
a) 25;
b) 125;
c) 100;
d) 50;
e) 75.
122. În t0 productivitatea medie a muncii este de 1.000
unităţi/salariat. În intervalul t0-t1 producţia creşte cu 100%,
iar numărul de salariaţi se dublează. Productivitatea
marginală a muncii este:
a) 150 produse;
b) 250 produse;
c) 50 produse;
d) egală cu productivitatea medie a muncii în t0;
e) 100 produse.
123. Faţă de o producţie zilnică de 6.000 bucăţi din bunul X şi o
productivitate medie a muncii de 120 bucăţi/salariat, dacă
productivitatea marginală a muncii este 150 bucăţi, iar
numărul de salariaţi se dublează, atunci producţia sporeşte:
a) cu 50%;
b) cu 100 bucăţi;
c) cu 250 bucăţi;
d) cu 125%;
e) cu 13,25%.
41
124. În intervalul t0-t1, productivitatea marginală a muncii a fost
de 40 produse. Cunoscând că în t1 faţă de t0 producţia a
sporit cu 1.000 de produse iar numărul de salariaţi s-a
dublat, atunci numărul de lucrători în t0 a fost de:
a) 25;
b) 16;
c) 19;
d) 20;
e) 32.
42
128. Atunci când producţia se reduce cu 40%, pentru ca nivelul
productivităţii muncii să crească de 1,25 ori, volumul
muncii utilizate trebuie să:
a) scadă cu 48%;
b) crească cu 48%;
c) scadă cu 52%;
d) crească cu 52%;
e) rămână constantă.
131. Costul total fix este de 1000 u.m., costul variabil total
3.000 u.m., iar volumul producţiei, 500 buc. În cazul în care
costul marginal este de 7 u.m., creşterea producţiei
determină:
a) reducerea CTM;
43
b) creşterea CTM;
c) menţinerea constantă a CFM;
d) creşterea CFM;
e) reducerea CT.
44
135. În t0 costul variabil mediu este 100 u.m. Pe termen scurt,,
dacă producţia creşte cu 50% iar costurile variabile totale
cresc cu 25%, costul marginal este de:
a) 25 u.m.;
b) 75 u.m.;
c) 125 u.m.;
d) 50 u.m.;
e) 250 u.m.
45
Veniturile
139. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală a
dobânzii în situaţia în care:
a) preţurile scad;
b) preţurile cresc;
c) inflaţia scade;
d) inflaţia creşte;
e) dobânda se calculează conform principiului de dobândă
compusă.
140. Salariul colectiv se acordă de către firmă:
a) salariaţilor cu o productivitate mare;
b) personalului din activităţile administrative;
c) numai muncitorilor;
d) tuturor salariaţilor, în sumă egală pentru fiecare;
e) salariaţilor, sub forma unei sume globale.
141. Care din următoarele elemente nu sunt funcţii ale profitului
în economia de piaţă:
a) cultivă spiritul de economie;
b) incită la sporirea raţionalităţii;
c) stimulează asumarea riscului;
d) stimulează iniţiativa;
e) stimulează consumul de bunuri intermediare.
142. Comparativ cu rata profitului la cifra de afaceri, rata
profitului la costuri este:
a) mai mare pentru activităţile cu dotare tehnică ridicată;
b) întotdeauna mai mare;
c) mai mică pentru activităţile cu dotare tehnică ridicată;
d) întotdeauna mai mică;
e) mai mare sau mai mică în funcţie de abilitatea
întreprinzătorului.
46
143. Între factorii de creştere a profitului se include:
a) creşterea duratei de rotaţie a capitalului;
b) reducerea duratei de rotaţie a capitalului;
c) creşterea costurilor salariale;
d) creşterea consumurilor specifice;
e) creşterea cheltuielilor cu dobânzile la creditele primite.
47
147. Profitul băncii reflectă diferenţa între:
a) dobânda compusă încasată de bancă şi dobânda simplă
plătită de bancă;
b) disponibilităţile băncii pentru creditare şi rezervele minime
obligatorii;
c) câştigul brut al băncii şi cheltuielile ei de funcţionare;
d) dobânda încasată de bancă şi cheltuielile sale de
funcţionare;
e) dobânda încasată de bancă şi dobânda plătită de aceasta.
48
151. Atunci când salariul nominal creşte mai mult decât creşte
salariul real, preţurile bunurilor de consum:
a) scad;
b) cresc în acelaşi ritm cu salariul real;
c) nu se modifică;
d) scad în acelaşi ritm cu salariul real;
e) cresc mai puţin decât salariul nominal.
49
155. În cadrul factorilor cu caracter indirect, care influenţează
dimensiunea şi dinamica salariului, se pot enumera:
a) creşterea gradului de profitabilitate a firmelor;
b) migraţia internaţională a forţei de muncă;
c) creşterea calificării profesionale;
d) sporirea productivităţii muncii;
e) mărirea cheltuielilor cu locuinţa şi hrana.
50
159. Veniturile ce revin participanţilor direcţi la activitatea
economică nu se referă la:
a) salariu;
b) pensii;
c) dobândă bancară;
d) rentă funciară;
e) profit.
51
163. Partea rămasă după ce firma plăteşte impozitul pe profit se
numeşte:
a) profit brut;
b) profit nelegitim;
c) profit net;
d) profit de monopol;
e) profit obişnuit.
52
167. Conceptul de profit admis reprezintă:
a) profitul brut;
b) salariul real;
c) o altă denumire pentru profitul net;
d) eficienţa totală;
e) rentabilitatea.
53
171. Una din afirmaţiile următoare este adevărată:
a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu
profitul unitar;
b) modificarea costului unitar se află în relaţie de acelaşi sens
cu profitul unitar;
c) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte, masa
profitului scade;
d) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata
profitului calculată la cifra de afaceri;
e) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în
relaţie de acelaşi sens cu durata unei rotaţii a capitalului
folosit.
54
c) pe termen lung, creşterea productivităţii muncii acţionează
în sens opus cu tendinţa generală de evoluţie a salariului
nominal;
d) atunci când salariul nominal scade şi preţurile rămân
constante, salariul real nu poate să crească;
e) respectarea mărimii salariului minim legal într-o societate
este factor de stabilitate socială.
55
b) din punctul de vedere al angajatului, salariul nominal este
suma de bani pe care o primeşte pentru munca depusă;
c) pentru cumpărătorul serviciului forţei de muncă salariul este
un venit;
d) salariul poate fi considerat ca o plată pentru închirierea
forţei de muncă;
e) salariul poate fi considerat ca preţ pentru cumpărarea
muncii.
56
c) plata salariului;
d) serviciul unui factor de producţie;
e) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi folosirea lui în
sprijinul altor agenţi economici.
57
184. Indicele salariului real se determină astfel:
IP
a) ⋅ 100 ;
ISN
ISN
b) ⋅ 100 ;
IP
ISN1
c) ⋅ 100 ;
ISN 0
IP1
d) ⋅ 100 ;
IP0
SR
e) ⋅ 100 .
ISN
58
d) preţurile nu se modifică şi salariul nominal creşte;
e) salariul nominal creşte, iar preţurile bunurilor de consum
scad.
59
190. Pe termen lung, mărimea salariului nominal are tendinţa
generală de:
a) creştere;
b) scădere;
c) creştere mai rapidă decât productivitatea muncii;
d) scădere în ritm alert;
e) rămânere la acelaşi nivel.
60
194. Din perspectiva producătorului, salariul spre deosebire de
profit este un:
a) venit specific;
b) beneficiu real;
c) venit impozabil;
d) cost;
e) venit legitim.
61
198. În condiţiile în care salariul real creşte cu 50% şi preţurile
de consum se reduc cu 40%, salariul nominal:
a) creşte cu 200%;
b) scade cu 200%;
c) scade cu 90%;
d) creşte cu 90%;
e) scade cu 10%.
62
202. Dacă în perioada t0-t1 salariul nominal a scăzut cu 50%, iar
preţurile de consum s-au dublat, salariul real:
a) a scăzut cu 150%;
b) a scăzut cu 50%;
c) a crescut cu 50%;
d) a scăzut cu 125%;
e) a scăzut cu 75%.
204. Atunci când salariul real scade cu 25%, iar salariul nominal
creşte cu 50%, indicele preţurilor de consum este:
a) 109%;
b) 110%;
c) 121%;
d) 200%;
e) 150%.
63
206. Dacă salariul real creşte cu 20%, iar rata inflaţiei este 15%,
salariul nominal:
a) scade cu 38%;
b) creşte cu 28%;
c) creşte cu 4,3%;
d) scade cu 4,3%;
e) creşte cu 38%.
64
b) 200 unităţi;
c) 150 unităţi;
d) 250 unităţi;
e) 100 unităţi.
65
213. În t0, rata profitului calculată la costurile totale a fost de
10%. În t1, costurile totale cresc cu 20%, iar rata profitului
calculată la costurile totale creşte cu 5 puncte procentuale.
Profitul în t1:
a) creşte cu 280%;
b) scade cu 280%;
c) creşte cu 180%;
d) creşte cu 80%;
e) rămâne constantă.
66
d) a scăzut cu 25%;
e) a scăzut cu 20%.
219. Costul fix mediu în t0 este 2.000 u.m., iar costul variabil
mediu de 3.000 u.m. Producţia creşte de 2 ori, iar costurile
variabile totale cu 50%. Când preţul este constant, creşterea
profitului unitar este:
a) 1.250 u.m.;
b) 1.350 u.m.;
c) 1.450 u.m.;
d) 1.750 u.m.;
e) 2.000 u.m.
67
220. Un credit de 10 milioane u.m. este acordat pe o perioadă de
trei ani, cu o rată anuală a dobânzii de 10%, în regim de
dobândă compusă. Suma finală pe care debitorul trebuie să
o restituie este de:
a) 13.300.000 u.m.;
b) 13.310.000 u.m.;
c) 3.300.000 u.m.;
d) 1.331.000 u.m.;
e) 13.330.000 u.m.
68
223. Ce sumă de bani trebuie să depună în prezent la o bancă un
individ pentru a obţine în 2 ani un venit din dobândă de
210.000 u.m., în condiţii de dobândă compusă, la o rată
anuală a dobânzii de 10%?:
a) 2.000.000 u.m.;
b) 1.200.000 u.m.;
c) 1.100.000 u.m.;
d) 1.000.000 u.m.;
e) 2.000.000 u.m.
69
b) 10%;
c) 1%;
d) 100%;
e) 0,1%.
70
230. O bancă acordă un împrumut în valoare totală de
2 mil. u.m., pe termen de doi ani, în regim de dobândă
compusă. Dacă rata anuală a dobânzii este de 10%, suma
încasată de bancă după doi ani este:
a) 2.500.000 u.m.;
b) 2.530.000 u.m.;
c) 2.250.000 u.m.;
d) 2.150.000 u.m.;
e) 2.420.000 u.m.
232. Care este suma prezentă care generează peste doi ani, în
regim de dobândă compusă, o sumă finală de 144.000 u.m.,
în condiţiile în care rata anuală a dobânzii este de 20%?
a) 110.000 u.m.;
b) 100.000 u.m.;
c) 90.000 u.m.;
d) 80.000 u.m.;
e) 70.000 u.m.
71
Piaţa
72
c) cererea este permanent egală cu oferta;
d) preţul de echilibru este determinat de cerere;
e) preţul de echilibru este determinat de ofertă.
73
240. Piaţa nu reprezintă:
a) spaţiul economic în care acţionează vânzătorii şi
cumpărătorii;
b) locul de întâlnire la un moment dat a dorinţelor
consumatorilor cu cele ale producătorilor;
c) un ansamblu de mijloace de comunicare între vânzători şi
cumpărători;
d) locul de manifestare a concurenţei între agenţii economici
cu interese identice sau apropiate;
e) doar spaţiul anume stabilit de autoritatea publică pentru
vânzarea-cumpărarea bunurilor economice.
74
d) servicii pentru consumul personal;
e) mărfuri neomogene.
75
247. Între modificarea preţului şi modificarea cantităţii cerute
dintr-un bun există:
a) o relaţie directă;
b) o relaţie inversă;
c) atât o relaţie directă cât şi una indirectă;
d) o relaţie de la parte la întreg;
e) aceeaşi relaţie ca de la preţ la ofertă.
76
251. Atunci când se înregistrează o cerere inelastică în raport
de preţ:
a) cantitatea cerută scade într-o proporţie mai mare decât
scade preţul;
b) firma vânzătoare este avantajată când reduce preţul;
c) reducerea preţului determină scăderea volumului valoric al
vânzărilor;
d) volumul valoric al vânzărilor creşte, indiferent de
modificarea preţului;
e) firma este avantajată când sporeşte costul marginal.
77
c) elastică;
d) independentă de veniturile consumatorilor;
e) independentă de volumul valoric al vânzărilor.
255. La o cerere inelastică în raport de preţ, dacă vânzătorul
urmăreşte să mărească încasările, atunci el va acţiona în
direcţia:
a) sporirii cantităţii bunului pe piaţă;
b) creşterii preţului;
c) menţinerii preţului;
d) menţinerii cantităţii bunului pe piaţă;
e) reducerii preţului.
256. Atunci când coeficientul de elasticitate a cererii în raport de
venit este pozitiv, dar subunitar, cererea:
a) este elastică;
b) evoluează în sens opus faţă de venit;
c) este inelastică,
d) este cu elasticitate unitară;
e) evoluează în acelaşi sens cu venitul, dar mai puternic.
257. La o cerere elastică, în raport de venit, cantitatea cerută:
a) este mai mică decât oferta;
b) este mai mare decât oferta;
c) se modifică mai mult decât venitul;
d) se modifică în aceeaşi proporţie cu venitul;
e) se modifică mai puţin decât venitul.
258. Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de venit are
valoarea:
a) 1 la o cerere elastică;
b) 2 la o cerere inelastică;
c) 0,5 la o cerere elastică;
d) 1,5 la o cerere inelastică;
e) 0,5 la o cerere inelastică.
78
259. La o cerere inelastică în raport de venit, coeficientul de
elasticitate poate să aibă valoarea:
a) 1;
b) 3;
c) 0,33;
d) 1,5;
e) 2.
79
263. În raport cu producţia totală dintr-un bun, oferta lui pe piaţă
reprezintă:
a) o cantitate mai mare când preţul creşte;
b) o cantitate mai mică, indiferent de evoluţia preţului;
c) o cantitate egală, indiferent de preţ;
d) o parte egală cu ceea ce se stochează;
e) o parte mai mică decât ceea ce se stochează.
265. Când pe piaţa unui bun oferta creşte mai puţin decât creşte
cererea:
a) preţul de echilibru scade;
b) cantitatea de echilibru scade;
c) preţul şi cantitatea de echilibru scad;
d) preţul şi cantitatea de echilibru cresc;
e) preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade.
266. Când pe piaţa unui bun, cererea creşte mai puţin decât
creşte oferta, preţul şi cantitatea de echilibru:
a) cresc;
b) scad;
c) nu se modifică;
d) scade şi, respectiv, creşte;
e) creşte şi, respectiv, scade.
80
267. Când pe piaţa unui bun, cererea creşte şi oferta scade, preţul
şi cantitatea de echilibru:
a) cresc;
b) scad;
c) nu se modifică;
d) creşte şi, respectiv, creşte, scade sau nu se modifică;
e) scade şi, respectiv, creşte, scade sau nu se modifică.
268. Când pe piaţa unui bun, cererea scade şi oferta creşte, preţul
şi cantitatea de echilibru:
a) scad;
b) cresc;
c) nu se modifică;
d) scade şi, respectiv, creşte;
e) scade şi respectiv, creşte, scade, nu se modifică.
269. Când pe piaţa unui bun, oferta creşte mai mult decât scade
cererea, preţul şi cantitatea de echilibru:
a) scad;
b) cresc;
c) nu se modifică;
d) scade şi, respectiv, creşte;
e) creşte şi, respectiv, scade.
81
b) la o cantitate de echilibru mai mică;
c) la un preţ şi cantitate de echilibru mai mare;
d) la un preţ mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică;
e) la un preţ mai mic şi la o cantitate de echilibru mai mare.
272. Dacă preţul unui bun este 2.000 u.m., atunci oferta este de
200 de unităţi. Dacă preţul este de 4.000 u.m., atunci oferta
este de 240 unităţi. Coeficientul elasticităţii ofertei în
funcţie de preţ este:
a) 5;
b) 0,5;
c) 0,8;
d) 0,2;
e) 1.
82
275. Dacă preţul unui bun se reduce de la 300 la 250 u.m., iar
cantitatea cerută creşte de la 200 la 400 bucăţi, coeficientul
de elasticitate a cererii în raport de preţ este:
a) 2;
b) 4;
c) 0,9;
d) 12;
e) 6.
83
d) mai mic decât 4 u.m.;
e) mai mare decât 8 u.m.
280. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară, iar preţul
bunului creşte cu 10%:
a) cantitatea oferită creşte cu mai mult de 10%;
b) cantitatea cerută scade cu cel puţin 10%;
c) cantitatea oferită creşte cu 10%;
d) cantitatea oferită nu se modifică
e) cantitatea oferită scade cu 1%.
84
Pieţe, concurenţă, preţuri
85
285. În condiţii de concurenţă incorectă, neloială:
a) sunt favorizaţi în mod artificial numai vânzătorii;
b) câştigă toţi cumpărătorii şi toţi vânzătorii;
c) pierd atât vânzătorii, cât şi cumpărătorii;
d) sunt favorizaţi numai unii vânzători sau cumpărători;
e) pierd numai cumpărătorii.
86
289. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin
existenţa unui singur vânzător şi a unui singur cumpărător,
ea se numeşte:
a) piaţă de monopson;
b) piaţă de oligopol;
c) piaţă de concurenţă perfectă;
d) piaţă cu concurenţă loială;
e) piaţă de monopol bilateral.
87
293. Piaţa caracterizată prin câţiva agenţi ai cererii şi numeroşi
agenţi ai ofertei se numeşte:
a) piaţă monopolistică;
b) piaţă de monopson;
c) piaţă de oligopson;
d) piaţă de oligopol bilateral;
e) piaţă de monopson contrat.
88
297. Piaţa caracterizată prin existenţa unui singur agent al cererii
şi a numeroşi agenţi ai ofertei se numeşte:
a) piaţă de monopol;
b) piaţă de oligopol;
c) piaţă de monopson;
d) piaţă de oligopson;
e) piaţă monopolistică.
89
Piaţa monetară
90
303. Punctul de plecare pentru existenţa banilor a fost apariţia:
a) monedelor de aur şi argint;
b) bancnotelor;
c) monedei scripturale;
d) schimbului;
e) statului.
91
307. Spre deosebire de bancnotele existente până la primul
război mondial, bancnotele contemporane:
a) nu pot fi utilizate la cumpărarea metalelor preţioase;
b) nu sunt convertibile în metale preţioase;
c) sunt convertibile în metale preţioase;
d) nu intră în sfera noţiunii generice de bani;
e) nu sunt cuprinse în masa monetară.
92
c) acordarea de către o bancă a unui credit în numerar;
d) schimbarea valutei în lei;
e) schimbarea leilor în valută.
93
315. Puterea de cumpărare a unităţii monetare se reduce dacă:
a) preţurile se reduc;
b) preţurile cresc;
c) masa monetară se reduce;
d) masa monetară creşte;
e) salariul nominal se reduce.
94
b) agenţi economici cu nevoi de finanţare;
c) banca centrală (de emisiune) şi agenţii economici cu
disponibilităţi temporare;
d) deficitul trezoreriei;
e) populaţia care cheltuieşte mai mult decât lichidităţile
proprii.
95
c) agentul economic respectiv are datorii restante mari;
d) cererea pentru producţia agentului economic respectiv este
în creştere;
e) profitul pe seama proiectului pentru care se solicită
finanţare acoperă restituirea creditului şi plata dobânzii.
96
328. În mod normal, rata dobânzii active este:
a) mai mare decât rata dobânzii pasive;
b) egală cu rata dobânzii pasive;
c) mai mică decât rata dobânzii pasive;
d) egală cu rata dobânzii pasive dacă profitul băncii este nul;
e) egală cu rata dobânzii pasive dacă profitul băncii este egal
cu cheltuielile de funcţionare.
329. Trezoreria:
a) este o bancă comercială;
b) atrage depozite de la populaţie şi acordă credite agenţilor
economici;
c) este bancă a statului care centralizează şi gestionează
fondurile publice;
d) realizează schimb valutar pentru persoanele fizice, rezidenţi
şi nerezidenţi;
e) are surplus de fonduri dacă bugetul este deficitar.
331. Între operaţiunile prin care are loc creşterea masei monetare,
se include:
a) limitarea creditului;
b) rambursarea creditelor;
c) emisiunea monetară;
d) schimbul valutar al monedei interne pe alte monede
convertibile;
e) creşterea vitezei de rotaţie a banilor.
97
332. Între împrejurările care duc la restrângerea masei monetare
se include:
a) creşterea preţurilor interne;
b) creşterea cantităţii bunurilor economice marfare;
c) acoperirea deficitului bugetar;
d) creşterea vitezei de rotaţie a banilor;
e) cumpărarea de valută de către banca centrală.
98
336. În t0 masa monetară este de 3.000 miliarde u.m. În perioada
t0-t1, sistemul bancar acordă credite de 300 miliarde u.m., iar
credite de 200 miliarde u.m. ajung la scadenţă şi trebuie
rambursate către bănci. Atunci, masa monetară în t1 este:
a) 3300 miliarde u.m.;
b) 3000 miliarde u.m.;
c) 3200 miliarde u.m.;
d) 3100 miliarde u.m.;
e) 3500 miliarde u.m.
99
d) 140000 u.m.;
e) 98000 u.m.
340. Atunci când masa monetară este 30.000 u.m., iar volumul
valoric al tranzacţiilor 150.000 u.m., viteza de rotaţie a
monedei este:
a) 3;
b) 0,2;
c) 1;
d) 0,5;
e) 5.
100
343. În intervalul t0-t1, masa monetară în circulaţie creşte cu 8%,
volumul fizic al tranzacţiilor cu 12%, iar preţurile cresc cu
6%. Viteza de rotaţie a monedei:
a) creşte cu 1,92%;
b) scade cu 1,92%;
c) creşte cu 10%;
d) creşte cu 9,92%;
e) scade cu 9,92%.
101
347. Atunci când masa monetară în circulaţie este
20.000 miliarde u.m. iar valoarea tranzacţiilor pe piaţă de
120.000 miliarde u.m., viteza de rotaţie a monedei este:
a) 16,66;
b) 6,66;
c) 6;
d) 1;
e) 1,66.
102
Piaţa financiară
103
d) piaţa financiară primară creează situaţii dezavantajoase
pentru emitenţi faţă de piaţa financiară secundară;
e) piaţa financiară secundară se caracterizează prin existenţa
unui preţ ferm al acţiunilor, spre deosebire de piaţa
financiară primară.
104
356. Acţiunile sunt:
a) emise de administraţia publică centrală pentru finanţarea
deficitului bugetului de stat;
b) emise de administraţiile publice locale pentru finanţarea
deficitelor bugetelor locale;
c) titluri de credit;
d) titluri de proprietate;
e) instrumente ale politicii monetare.
105
c) capitalul social creşte;
d) capitalul social se reduce;
e) disponibilităţile băneşti ale societăţii comerciale se reduc.
363. Dacă gradul de risc este mai mare pentru acţiuni decât
pentru obligaţiuni, atunci:
a) investitorii se orientează către acţiuni;
b) investitorii se orientează către obligaţiuni;
c) randamentul acţiunilor este mai mare decât rata cuponului
obligaţiunilor;
106
d) randamentul acţiunilor este mai mic decât rata cuponului
obligaţiunilor;
e) piaţa acţiunilor este de tip „bear”.
107
368. Dacă se anticipează o evoluţie pozitivă a economiei, atunci:
a) cursul titlurilor creşte, iar vânzătorii de titluri câştigă;
b) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă;
c) cursul titlurilor scade, iar vânzătorii de titluri câştigă;
d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii de titluri câştigă;
e) atât cumpărătorii, cât şi vânzătorii de titluri câştigă.
108
373. Care dintre afirmaţiile următoare privind bursa este falsă?
a) Bursa favorizează procesul de concentrare a puterii
economice.
b) Bursa este un barometru al stării economiei.
c) Bursa asigură mobilitatea capitalurilor.
d) Bursa este o piaţă financiară primară.
e) Bursa se apropie de modelul pieţei de concurenţă perfectă.
109
d) 5000 u.m.;
e) 10000 u.m.
110
acţiunii A cât şi cursul acţiunii B sunt de 110 u.m. pe
acţiune. Agentul economic:
a) câştigă 200000 u.m.;
b) pierde 100000 u.m.;
c) câştigă 300000 u.m.;
d) pierde 200000 u.m.;
e) câştigă 100000 u.m.
381. Un agent economic încheie un contract de vânzare la termen
a 1000 acţiuni A la cursul de 100 u.m. pe acţiune. Dacă la
scadenţă cursul acţiunii A este 110 u.m., agentul economic:
a) câştigă 10000 u.m.;
b) pierde 10000 u.m.;
c) câştigă 20000 u.m.;
d) pierde 20000 u.m.;
e) nu câştigă şi nu pierde.
382. La o rată a dobânzii de 20%, venitul anual adus de o
obligaţiune este de 500 u.m. Dacă rata dobânzii creşte cu
5 puncte procentuale, atunci cursul obligaţiunii:
a) scade cu 25 u.m.;
b) scade cu 500 u.m.;
c) creşte cu 500 u.m.;
d) scade cu 7500 u.m.;
e) creşte cu 7500 u.m.
383. În momentul t0, între agenţii economici A (vânzător) şi B
(cumpărător) se încheie un contract pentru vânzarea –
cumpărarea a 1000 acţiuni, la un curs de 1000 u.m./acţiune,
cu scadenţa în t1. La scadenţă, cursul acţiunilor este
2000 u.m. Câştigă:
a) vânzătorul, 1.000.000 u.m.;
b) vânzătorul, 1.500.000 u.m.;
c) cumpărătorul, 1.000.000 u.m.;
d) cumpărătorul, 1.500.000 u.m.;
e) vânzătorul şi cumpărătorul, câte 750.000 u.m.
111
384. Dacă rata dobânzii este 20% iar cursul obligaţiunii este
10000 u.m., venitul anual fix adus de obligaţiune este:
a) 200 u.m.;
b) 20000 u.m.;
c) 12000 u.m.;
d) 2000 u.m.;
e) 10000 u.m.
385. Între agenţii economici A şi B se încheie un contract de
vânzare – cumpărare la termen a 100 acţiuni X, la un curs de
5000 u.m./acţiune. La scadenţă, cursul acţiunii X este
10000 u.m. Atunci:
a) cumpărătorul câştigă 500.000 u.m.;
b) vânzătorul câştigă 1.500.000 u.m.;
c) cumpărătorul câştigă 1.500.000 u.m.;
d) cumpărătorul pierde 100.000 u.m.;
e) cumpărătorul câştigă 100.000 u.m.
386. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 10000 u.m. În
condiţiile unei rate a dobânzii de 20%, cursul obligaţiunii
este:
a) 5000 u.m.;
b) 15000 u.m.;
c) 50000 u.m.;
d) 2500 u.m.;
e) 1500 u.m.
387. În perioada t0-t1, dacă rata dobânzii creşte cu 25% şi venitul
adus de obligaţiune rămâne constant, cursul obligaţiunii:
a) creşte cu 20%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 25%;
d) scade cu 25%;
e) nu se modifică.
112
Piaţa muncii
113
391. Fac obiectul cererii şi ofertei de muncă activităţile:
a) casnice;
b) realizate de studenţi;
c) realizate de militari în termen;
d) realizate de salariaţi;
e) realizate de nesalariaţi.
114
d) include şi munca prestată în gospodăria proprie;
e) cuprinde şi activităţile realizate de studenţi.
115
400. Nu sunt condiţii pentru funcţionarea normală a pieţei
muncii:
a) asigurarea neîngrădită a dreptului la muncă;
b) neinterzicerea muncii forţate;
c) respectarea dreptului la grevă;
d) perfecţionarea pregătirii şi reconversia profesională;
e) neîngrădirea libertăţii de asociere în sindicate.
116
Venitul, consumul şi investiţiile
117
e) creşterea răspunderii statului în organizarea directă a
investiţiilor.
411. Dacă oferta agregată este mai mare decât cererea agregată:
a) sunt avantajate firmele;
b) se micşorează stocurile firmelor;
c) echilibrul se poate restabili prin reducerea nivelului
producţiei;
d) concurenţa este puternică între consumatori;
e) exportul net devine negativ.
118
412. Rezultatele activităţii economice se pot exprima:
a) numai în unităţi fizice;
b) numai în unităţi valorice;
c) în unităţi valorice, numai pe ansamblul economiei;
d) în unităţi fizice, numai la nivelul microeconomiei;
e) atât în unităţi fizice, cât şi valorice.
119
d) se referă la agenţii economici naţionali, indiferent unde îşi
desfăşoară activitatea;
e) se calculează doar în preţurile factorilor.
120
e) consumul intermediar poate să fie mai mare decât produsul
intern brut.
121
424. Prin corectarea venitului naţional creat cu soldul
transferurilor cu străinătatea se obţine:
a) venitul disponibil;
b) venitul net disponibil;
c) venitul naţional disponibil;
d) venitul personal al populaţiei;
e) produsul naţional brut.
122
c) partea destinată economiilor este mai mare;
d) înclinaţia marginală spre consum este mai mare;
e) înclinaţia marginală spre economisire este mai mare.
123
433. Investiţia netă:
a) este o parte a investiţiei de înlocuire;
b) este egală cu formarea brută a capitalului;
c) sporeşte volumul capitalului fix şi creşte volumul stocurilor
de capital circulant;
d) este mai mare decât investiţia brută;
e) are ca sursă amortizarea.
124
437. În cadrul unui sistem economic închis, economiile şi
investiţiile, în viziunea lui Keynes sunt:
a) egale cu consumul;
b) egale;
c) mai mari decât amortizarea;
d) egale cu venitul disponibil;
e) destinate înlocuirii capitalului fix scos din funcţiune.
125
d) se reduce, dar cu o mărime mai mică;
e) creşte, cu o rată constantă.
126
445. Investiţia netă este cunoscută şi sub denumirea de investiţie
pentru:
a) înlocuire;
b) dezvoltare;
c) acoperirea consumului de bunuri de strictă necesitate;
d) controlul marilor riscuri ale sărăciei;
e) sporirea înclinaţiei marginale spre economisire.
127
c) nu cuprinde impozitele directe;
d) este, de regulă, mai mare decât produsul intern brut, în
preţurile pieţei;
e) este egal cu produsul naţional net în preţurile factorilor.
128
452. Raportul dintre sporul venitului disponibil şi sporul
investiţiilor este cunoscut sub denumirea de:
a) înclinaţie marginală spre consum;
b) rata medie a economiilor;
c) multiplicatorul investiţiilor;
d) rata medie a consumului;
e) rata creşterii economice.
129
456. Când PIB = PIN+5000, înseamnă că:
a) volumul consumului intermediar este 5000;
b) impozitele indirecte nete sunt egale cu amortizarea;
c) mărimea amortizarea este 5000;
d) mărimea capitalului circulant consumat este de 5000;
e) mărimea capitalului tehnic fix folosit în economie
este 5000.
130
460. Când PGB este de 6000 u.m., fiind cu 20% mai mare decât
PIB, Amortizarea = Investiţiile nete, iar investiţiile brute
reprezintă 1/5 din PIB, înseamnă că:
a) PNN = 4500 u.m.;
b) PIN = 4500 u.m.;
c) Consumul intermediar = 1500 u.m.;
d) Investiţiile nete = 1000 u.m.;
e) PIB = 4000 u.m.
131
464. În perioada t0-t1 venitul creşte cu 4000 miliarde u.m. Dacă
înclinaţia marginală spre consum este 0,8, atunci
economiile:
a) se reduc cu 3200 miliarde u.m.;
b) se reduc cu 800 miliarde u.m.;
c) cresc cu 3200 miliarde u.m.;
d) cresc cu 800 miliarde u.m.;
e) nu se modifică.
465. Consumul personal de bunuri materiale şi servicii este
1000 miliarde u.m., consumul de stat de bunuri materiale şi
servicii 400 miliarde u.m., investiţiile brute 300 miliarde u.m.,
consumul de capital fix 100 miliarde u.m., exportul
60 miliarde u.m. iar importul 40 miliarde u.m. Produsul
intern brut, produsul intern net şi investiţiile nete sunt, în
miliarde u.m.:
a) 1760; 1660; 100;
b) 1740; 1640; 100;
c) 1760; 1640; 200;
d) 1720; 1620; 200;
e) 1760; 1660; 200.
466. Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0,5,
multiplicatorul investiţiilor este:
a) 0,2;
b) 0,8;
c) 1;
d) 2;
e) 0,33.
467. Înclinaţia marginală spre consum este 0,6 iar creşterea
economiilor de 400 miliarde u.m. Creşterea venitului la
nivelul unei economii este de:
a) 2000 miliarde u.m.;
b) 1000 miliarde u.m.;
132
c) 3000 miliarde u.m.;
d) 4000 miliarde u.m.;
e) 400 miliarde u.m.
468. Creşterea venitului este 30000 u.m. iar multiplicatorul
investiţiilor este 3. Dacă nivelul economiilor în t0 era de
3000 u.m. valoarea investiţiilor, la nivelul unei economii,
în t1, este:
a) 13000 u.m.;
b) 3000 u.m.;
c) 10000 u.m.;
d) 7000 u.m.;
e) 300 u.m.
469. Dacă PIN = PIB – 2000 atunci:
a) consumul intermediar este de 2000;
b) consumul de capital fix este de 2000;
c) exportul net este de 2000;
d) investiţiile nete sunt de 2000;
e) consumul personal de bunuri şi servicii este de 2000.
470. Dacă PNB = PNN + 1000 atunci:
a) consumul intermediar este de 1000;
b) consumul de capital fix este de 1000;
c) exportul net este de 1000;
d) investiţiile nete sunt de 1000;
e) consumul personal de bunuri şi servicii este de 1000.
471. Atunci când creşterea investiţiilor este 10000 u.m., iar
creşterea venitului de 30000 u.m. multiplicatorul
investiţiilor este:
a) 0,33;
b) 1;
c) 3;
d) 1,3;
e) 0,1.
133
Creşterea şi dezvoltarea economică
134
d) este egal cu PNB în termeni reali;
e) este întotdeauna mai mic decât PIB în termeni reali.
135
479. Spre deosebire de creşterea economică, dezvoltarea
economică:
a) se referă numai la nivelul macroeconomic;
b) vizează şi aspectele cantitative ale evoluţiei economice;
c) implică schimbări structurale şi de ordin calitativ în
economie;
d) se referă numai la consumul populaţiei;
e) este concepută pe termen scurt.
136
c) se referă la fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend
ascendent;
d) se caracterizează prin devansarea creşterii PIB-ului real de
către creşterea populaţiei;
e) se măsoară prin intermediul PIB-ului nominal pe locuitor.
483. Dacă PIB-ul real creşte cu 5%, iar populaţia scade cu 0,5%,
atunci PIB-ul real pe locuitor creşte cu:
a) 4,5%;
b) 5%:
c) 5,5%;
d) 10%;
e) 10,25%
137
d) este independentă de progresul tehnic;
e) este o premisă a creşterii economice.
138
490. Ciclicitatea economică este determinată, în ultimă instanţă,
de modul specific de evoluţie a:
a) producţiei;
b) nivelului general al preţurilor;
c) ocupării forţei de muncă;
d) randamentului utilizării factorilor de producţie;
e) veniturilor factorilor de producţie.
139
495. Ciclurile economice:
a) se succed conform unui model general unic;
b) au durate şi amplitudini neregulate;
c) reprezintă o formă anormală a activităţii economice;
d) nu pot fi atenuate prin măsuri de politică economică;
e) se manifestă în jurul unui trend descrescător al producţiei.
140
c) controlul deficitului bugetar;
d) emisiune monetară suplimentară;
e) creşterea ratelor dobânzii.
141
504. Dacă cererea agregată este mai mare decât oferta agregată,
atunci:
a) în economie se manifestă o stare de presiune;
b) stocurile cresc;
c) preţurile se reduc;
d) firmele îşi sporesc producţia;
e) veniturile factorilor de producţie au acoperire fizică, reală.
505. Dacă cererea agregată este mai mică decât oferta agregată,
atunci:
a) în economie se manifestă o stare de absorbţie;
b) stocurile se reduc;
c) preţurile cresc;
d) firmele îşi reduc producţia;
e) piaţa bunurilor economice este în echilibru.
142
Inflaţia şi şomajul
143
d) aspecte de natură economică, etică, social-culturală etc;
e) aspecte privind doar posibilităţile personale de consum.
144
514. Inflaţia se manifestă atunci când:
a) masa monetară scade, iar oferta de bunuri economice creşte;
b) creşterea masei monetare este mai rapidă decât creşterea
ofertei de bunuri economice;
c) scăderea masei monetare este mai rapidă faţă de scăderea
ofertei de bunuri economice;
d) masa monetară este constantă, iar oferta de bunuri
economice creşte;
e) masa monetară se reduce, iar oferta de bunuri economice
este constantă.
145
e) în economiile în care indicele general al preţurilor este
subunitar.
146
d) creşterea salariilor – creşterea preţurilor – revendicări
salariale – nouă creştere a preţurilor;
e) creşterea salariilor – creşterea costurilor cu forţa de muncă –
concedieri – creşterea şomajului.
147
524. Inflaţia are efecte negative asupra:
a) agenţilor economici care-şi convertesc disponibilităţile
băneşti în valute stabile;
b) debitorilor;
c) agenţilor economici cu venituri indexate la inflaţie;
d) agenţilor economici care iau măsuri pentru a contracara
instabilitatea preţurilor;
e) agenţilor economici care au venituri mici şi fixe.
148
528. Nu este măsură anti-inflaţionistă:
a) creşterea productivităţii muncii în scopul măririi ofertei de
bunuri;
b) introducerea unor noi bunuri în producţie;
c) adaptarea volumului şi structurii ofertei la cerere;
d) expansiunea creditului;
e) creşterea impozitelor şi reducerea cheltuielilor bugetare.
149
532. Rata şomajului se calculează ca raport între:
a) populaţia ocupată şi populaţia activă;
b) populaţia ocupată şi populaţia totală;
c) populaţia activă şi populaţia totală;
d) numărul şomerilor şi populaţia totală;
e) numărul şomerilor şi populaţia activă.
150
536. Dacă piaţa muncii este în echilibru, atunci:
a) nu există şomaj;
b) nu există şomaj involuntar;
c) nu există şomaj voluntar;
d) populaţia ocupată este egală cu populaţia activă;
e) populaţia ocupată este mai mare decât populaţia activă.
151
c) stimularea dezvoltării economico-sociale;
d) devansarea creşterii productivităţii muncii de creşterea
salariului real;
e) adoptarea unor programe cu timp redus de muncă şi atipice.
152
Statul în economia de piaţă
153
546. Implicarea statului în economie este impusă de:
a) existenţa proprietăţii private;
b) garantarea libertăţii de acţiune a agenţilor economici;
c) autonomia agenţilor economici;
d) insuficienţa cererii în raport cu oferta;
e) existenţa nevoilor colective.
154
d) statul acordă împrumuturi interne şi externe;
e) balanţa de plăţi este excedentară.
155
555. Reducerea impozitelor are ca efect:
a) descurajarea investiţiilor;
b) creşterea şomajului;
c) reducerea datoriei publice;
d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici;
e) extinderea programelor sociale ale guvernului.
156
Piaţa mondială
157
562. Piaţa mondială se dezvoltă ca urmare a faptului că:
a) diferenţierea înzestrării ţărilor cu factori de producţie se
reduce;
b) toate ţările obţin performanţe economice din ce în ce mai
bune;
c) specializarea economiilor naţionale se reduce;
d) nici o ţară nu poate să-şi asigure toate bunurile de care are
nevoie;
e) diviziunea internaţională a muncii elimină avantajele pe
care le oferă piaţa mondială ţărilor participante.
158
d) reducerea numărului de pieţe furnizoare şi de desfacere;
e) diminuarea impactului evoluţiilor internaţionale asupra
economiei naţionale.
159
570. Dacă exportul este mai mare decât importul:
a) balanţa comercială este deficitară;
b) datoria externă se reduce;
c) rezervele valutare se reduc;
d) competitivitatea producţiei interne este scăzută;
e) se fac împrumuturi externe.
160
575. Exportul este eficient atunci când:
a) cursul de revenire la export este mai mare decât cursul de
schimb al pieţei;
b) cursul de revenire la export este mai mic decât cursul de
schimb al pieţei;
c) preţul exportului pe piaţa internă plus cheltuielile de
circulaţie până la frontieră este mai mare decât preţul de
export în lei la cursul de schimb al pieţei;
d) moneda naţională este supraevaluată;
e) dinamica salariului real devansează dinamica productivităţii
muncii.
161
578. Pe piaţa valutară se realizează:
a) operaţiuni de finanţare şi refinanţare;
b) tranzacţii la vedere şi la termen cu titluri;
c) tranzacţii la vedere şi la termen cu acţiuni;
d) tranzacţii la vedere şi la termen cu valute;
e) tranzacţii la vedere şi la termen cu obligaţiuni.
162
b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pa baza puterii
lor de cumpărare;
c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări
pentru a compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele
două ţări;
d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa
valutară interbancară;
e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă.
582. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mare decât oferta,
atunci:
a) moneda naţională se întăreşte în raport cu valuta;
b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta;
c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta;
d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe
unitatea de valută se reduce;
e) banca centrală trebuie să cumpere valută.
583. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mică decât oferta,
atunci:
a) moneda naţională slăbeşte în raport cu valuta;
b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta;
c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta;
d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe
unitatea de valută creşte;
e) banca centrală trebuie să vândă valută.
584. Dacă rata internă a dobânzii este mai mare decât rata
internaţională a dobânzii, atunci cursul de schimb la termen
al monedei naţionale în raport cu valuta (unităţi monetare
interne pe unitatea de valută) este:
a) mai mare decât cursul de schimb la vedere;
b) egal cu cursul de schimb la vedere;
c) mai mic decât cursul de schimb la vedere;
163
d) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în
funcţie de condiţiile pieţei valutare;
e) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în
funcţie de situaţia balanţei comerciale.
586. Dacă rata inflaţiei interne este mai mare decât rata inflaţiei
internaţionale, atunci cursul de schimb la paritatea puterii de
cumpărare (unităţi monetare interne pe unitatea de valută):
a) creşte;
b) se reduce;
c) nu se modifică;
d) creşte peste nivelul de echilibru, după care scade sub nivelul
de echilibru;
e) scade sub nivelul de echilibru, după care creşte peste nivelul
de echilibru.
164
c) Piaţa caselor de schimb valutar este rezervată schimbului
valutar pentru persoanele fizice;
d) Piaţa valutară din România este o piaţă liberă;
e) Cursul de schimb se negociază liber pe tot timpul zilei.
165
591. Atunci când exporturile unei ţări sunt de 100 miliarde
dolari, iar importurile de 80 miliarde dolari, balanţa
comercială a ţării respective înregistrează un:
a) excedent de 80 miliarde dolari;
b) deficit de 80 miliarde dolari;
c) excedent de 20 miliarde dolari;
d) deficit de 20 miliarde dolari;
e) excedent de 180 miliarde dolari.
166
Integrarea economică şi globalizarea
167
b) intensificarea concurenţei în interiorul noilor pieţe;
c) transformări structurale pentru a atenua diferenţele dintre
zonele spaţiului integrat;
d) posibilitatea dezvoltării tuturor economiilor ţărilor membre;
e) diminuarea concurenţei în interiorul noilor pieţe.
168
600. Firmele multinaţionale şi transnaţionale pot contribui la
dezvoltarea economiilor în care acţionează prin:
a) aportul în tehnologii avansate numai în ţările de
provenienţă;
b) înlocuirea producătorilor locali şi menţinerea producţiei la
acelaşi nivel;
c) existenţa unei neconcordanţe între obiectivul activităţii şi
nevoile ţărilor în care acţionează;
d) creşterea producţiei şi distribuirea unor venituri nu şi prin
aportul de capital;
e) aportul de capital, creşterea producţiei şi distribuirea unor
venituri.
169
RĂSPUNSURI
Ce este economia?
1. a 10. a 19. a
2. e 11. b 20. e
3. c 12. c 21. a
4. b 13. b 22. a
5. e 14. a 23. b
6. c 15. b 24. c
7. e 16. a 25. e
8. a 17. b
9. c 18. a
Agenţii economici
Consumatorul
36 e 43. b 50. a
37. b 44. c 51. d
38. b 45. c 52. a
39. a 46. b 53. e
40. e 47. a 54. b
41. d 48. c 55. d
42. c 49. b
170
Producătorul
171
134. d 136. a 138. b
135. d 137. b
Veniturile
172
220. b 225. d 230. e
221. d 226. b 231. e
222. c 227. d 232. b
223. d 228. e
224. b 229. a
Piaţa
173
293. c 296. d
294. e 297. c
295. a 298. e
Piaţa monetară
Piaţa financiară
174
367. d 375. c 383. c
368. b 376. e 384. d
369. b 377. d 385. a
370. c 378. a 386. c
371. b 379. e 387. b
372. a 380. c
373. d 381. b
374. d 382. b
Piaţa muncii
175
440. d 451. d 462. b
441. d 452. c 463. c
442. a 453. c 464. d
443. e 454. b 465. d
444. d 455. c 466. d
445. b 456. c 467. b
446. c 457. a 468. a
447. c 458. d 469. b
448. a 459. b 470. b
449. b 460. b 471. c
450. c 461. c
Inflaţia şi şomajul
176
516. c 525. c 534. b
517. d 526. e 535. c
518. c 527. c 536. b
519. c 528. d 537. b
520. d 529. d 538. b
521. d 530. b 539. a
522. c 531. d 540. d
523. d 532. e 541. d
524. e 533. a
Piaţa mondială
558. d 570. b 582. b
559. a 571. c 583. c
560. c 572. b 584. c
561. d 573. c 585. b
562. d 574. e 586. a
563. c 575. b 587. b
564. b 576. a 588. d
565. b 577. d 589. b
566. e 578. d 590. b
567. a 579. d 591. c
568. d 580. b 592. c
569. a 581. c 593. c
177
Integrarea economică şi globalizarea
594. a
595. e
596. d
597. e
598. b
599. b
600. e
178