Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
9
d) raritatea lor;
e) caracterul lor neconcurenţial.
efect
7. Activitatea economică este eficientă pe termen lung dacă raportul efort :
a) este supraunitar;
b) este subunitar;
c) este unitar;
d) nu se poate calcula;
e) este negativ.
efort
8. Activitatea economică este eficientă pe termen lung dacă raportul efect :
a) este supraunitar;
b) este subunitar;
c) este unitar;
d) nu se poate calcula;
e) este negativ.
10
12. Potrivit ştiinţei economice, nevoile sunt:
a) satisfăcute numai cu bunuri economice;
b) satisfăcute prin consumul de bunuri;
c) subiective, prin condiţiile care le generează;
d) limitate şi statice;
e) rezultatul exclusiv al presiunilor externe, însoţite de ameninţarea cu
pedeapsa.
11
18. Care din afirmaţiile de mai jos nu este corectă ?
a) o resursă regenerabilă în activitatea economică este nelimitată;
b) a gospodări înseamnă a diminua tensiunea dintre nevoi şi resurse;
c) o resursă regenerabilă poate să fie şi refolosibilă;
d) acoperirea nevoilor se poate face şi direct, fără să se apeleze la schimb;
e) serviciile pentru consum personal sunt şi bunuri economice.
12
e) numai activităţile prin care se asigură bunurile de folosinţă îndelungată.
30. Aprecierea că „rolul ştiinţei economice este să explice procesul prin care
individul este servit” aparţine lui:
a) J. K. Galbraith;
13
b) J. M. Keynes;
c) P. Samuelson;
d) R. Lipsey;
e) A. Chrystal.
14
e) fundaţiile.
36. În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în:
a) nominale şi reale;
b) reale şi monetare;
c) brute şi nete;
d) fixe şi variabile;
e) finale şi intermediare.
15
d) realizează numai producţie necomercială pentru menaje;
e) realizează producţie comercială pentru menaje.
48. Raritatea:
a) este specifică numai bunurilor economice;
16
b) este specifică numai bunurilor libere, deoarece acestea sunt mai puţine ca
număr;
c) este independentă de nevoile oamenilor, referindu-se la resurse;
d) este o situaţie de moment, ce poate fi depăşită;
e) nici una din variantele de mai sus.
51. În cazul în care un individ este proprietarul unei firme, dar nu şi managerul
acesteia, poate înstrăina unul dintre următoarele atribute ale proprietăţii:
a) dreptul de posesiune;
b) dreptul de uzufruct, în totalitate;
c) dreptul de dispoziţie;
d) dreptul de proprietate;
e) dreptul de a stăpâni în fapt şi nemijlocit firma respectivă.
17
a) dreptul individului de a desfăşura orice activitate economică;
b) dreptul individului de a desfăşura numai activităţi care îngrădesc libertatea de
acţiune a altor agenţi economici;
c) dreptul individului de a desfăşura orice activitate economică, cu condiţia
respectării normelor juridice;
d) dreptul individului de a desfăşura numai activităţi non-profit;
e) dreptul individului de a furniza numai servicii.
18
Comportamentul consumatorului
59. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic,
până la saturaţie:
a) Umg creşte şi UT scade;
b) Umg rămâne constantă şi UT scade;
c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT;
d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT;
e) Umg descreşte.
60. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la
saturaţie, utilitatea totală este:
a) pozitivă şi descrescătoare;
b) negativă;
c) zero;
d) descrescătoare;
e) pozitivă şi crescătoare.
19
c) unt-margarină;
d) stilou-cerneală;
e) mixer-energie electrică.
64. Consumul unui bun economic nu este influenţat în mod direct de:
a) situaţia de ansamblu a economiei;
b) preferinţele consumatorilor;
c) costurile fixe de producţie;
d) condiţiile natural-geografice;
e) veniturile consumatorilor.
65. Până la punctul de saturaţie, utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv
din acelaşi bun economic:
a) creşte, cu o rată descrescătoare;
b) creşte, cu o rată constantă;
c) scade, cu o rată descrescătoare;
d) scade, cu o rată constantă;
e) scade, cu o rată crescătoare.
67. Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri
X şi Y cu preţurile Px=1 u.m. şi
Py=2 u.m. În condiţiile în care Umgx=10-X iar Umgy=28-2Y, programul de consum
care asigură echilibrul consumatorului este:
a) 2X şi 3Y;
20
b) 4X şi 8Y;
c) 3X şi 2Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 2X şi 5Y.
68. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3X. Utilitatea marginală a
bunului X este:
a) 2;
b) 3;
c) 1;
d) 4;
e) 5.
72. Atunci când se consumă succesiv unităţi din acelaşi bun, intensitatea nevoii
umane pentru bunul respectiv:
a) scade;
b) nu se modifică;
c) creşte;
d) poate să crească sau să scadă;
e) se accentuează.
21
73. Utilitatea marginală ce se poate obţine prin consumul unor unităţi succesive
din acelaşi bun este:
a) constantă;
b) crescătoare şi pozitivă;
c) întotdeauna negativă;
d) crescătoare şi negativă;
e) descrescătoare.
d) PA = PB ;
e) UmgA = UmgB.
22
c) utilitatea marginală este nulă;
d) utilitatea marginală este negativă;
e) utilitatea marginală creşte.
23
e) va reduce consumul din ambele bunuri.
85. Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun
substituibil Y este 24, preţul bunului X este de 3 u.m., iar utilitatea totală este
maximă, atunci utilitatea marginală a bunului Y este:
a) 8 unităţi de utilitate;
b) 7 unităţi de utilitate;
c) 72 unităţi de utilitate;
d) 21 unităţi de utilitate;
e) 27 unităţi de utilitate.
86. Un individ consumă succesiv 5 unităţi din acelaşi bun economic utilităţile
marginale fiind: 15; 13; 11; 7; 2. Utilitatea totală după primele 4 unităţi este:
a) 28;
b) 39;
c) 7;
d) 9;
e) 46.
24
1
a) ;
2
b) 2;
c) 1;
d) 0,25;
e) 4.
88. Dacă prin consumarea celei de-a 6 unităţi din acelaşi bun economic utilitatea
totală creşte de la 24 la 28, utilitatea marginală a acestei unităţi este:
a) 24;
b) 28;
c) 2;
d) 4;
e) 22.
89.În situaţia în care pe piaţă preţul unei mărfi creşte de la 10000 la 12000 de
u.m., iar cererea zilnică se reduce de la 5000 la 4000 de unităţi există o cerere:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică;
e) perfect inelastică.
91. În cazul unui bun cantitatea cerută scade cu 30% datorită creşterii preţului de
la 10.000 u.m. la 12.000 u.m. În acest caz, cererea pentru acel bun este:
a) perfect inelastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) elastică;
e) perfect elastică.
92. Cererea pentru un bun este dată de relaţia Q c = 80-4P. Oferta bunului
respectiv este Qo = 30+P, unde P este preţul. Dacă pe piaţă există un exces de
cerere de 20 unităţi, atunci, preţul este:
a)40 u.m.;
b) 20 u.m.;
c)10,33 u.m.;
d) 6 u.m.;
25
e)nul.
94.În cazul în care preţul creşte, venitul total încasat de producător este:
a) zero, dacă cererea este elastică;
b) crescător, dacă cererea este inelastică;
c) descrescător, dacă cererea este inelastică;
d) constant, dacă cererea este elastică;
e) constant, dacă cererea este inelastică.
96.În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor cresc de la 500 RON la
750 RON, cantitatea cerută creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi. Cererea din
acel bun, în funcţie de venit, este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) unitară;
d) zero;
e) +∞.
97.Cantitatea cerută dintr-un bun scade atunci când preţul său creşte deoarece:
a) o creştere a preţului deplasează curba ofertei la dreapta;
b) puterea de cumpărare a consumatorilor creşte;
c) puterea de cumpărare a consumatorilor scade;
d) o creştere a preţului determină deplasarea curbei cererii la stânga;
e) o creştere a preţului determină deplasarea curbei cererii la dreapta.
98.Dacă cererea este elastică, iar preţul de vânzare al unui bun creşte, atunci
venitul încasat de producător:
a) creşte;
b) scade;
26
c) rămâne constant;
d) scade apoi creşte;
e) creşte apoi scade.
99.În cazul unei cereri elastice în raport cu preţul, venitul unui producător va
creşte dacă:
a) preţul de vânzare al bunului său va creşte;
b) preţul de vânzare al bunului său va scădea;
c) preţul de vânzare al bunului său va rămâne constant;
d) nivelul producţiei sale va scădea;
e) costul său de producţie va creşte.
100. Venitul unui producător creşte de 1,3 ori în timp ce preţul său creşte cu 10%.
Producţia în acest caz:
a) creşte cu 20%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 18,18%;
d) scade cu 18%;
e) nu se modifică.
102. În cazul în care cererea este elastică, care din următoarele afirmaţii este
adevărată în situaţia unui producător?
a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia;
d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia;
e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia.
27
e) procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a
cantităţii cerute.
105. Între modificarea preţului şi modificarea cantităţii cerute dintr-un bun există:
a) o relaţie directă;
b) o relaţie inversă;
c) atât o relaţie directă cât şi una inversă;
d) o relaţie de la parte la întreg;
e) aceeaşi relaţie ca cea dintre preţ şi cantitatea oferită.
108. Atunci când cererea pentru un bun este elastică în raport de preţ, iar
vânzătorul ia decizia să reducă preţul:
a) încasările firmei scad;
b) încasările firmei cresc;
c) firma este dezavantajată;
d) cumpărătorii sunt dezavantajaţi;
e) cantitatea vândută nu se modifică.
28
109. Atunci când se înregistrează o cerere inelastică în raport de preţ:
a) cantitatea cerută scade într-o proporţie mai mare decât scade preţul;
b) firma vânzătoare este avantajată când reduce preţul;
c) reducerea preţului determină scăderea volumului valoric al vânzărilor;
d) volumul valoric al vânzărilor creşte, indiferent de modificarea preţului;
e) firma este avantajată când sporeşte costul marginal.
112. Decizia de a reduce preţul unitar pe piaţa unui bun se ia atunci când cererea
pentru bunul respectiv este:
a) inelastică;
b) cu elasticitate unitară;
c) elastică;
d) independentă de veniturile consumatorilor;
e) independentă de volumul valoric al vânzărilor.
29
c) este inelastică,
d) este cu elasticitate unitară;
e) evoluează în acelaşi sens cu venitul, dar mai puternic.
30
121. Dacă preţul unui bun se reduce de la 300 la 250 u.m., iar cantitatea cerută
creşte de la 200 la 400 bucăţi, coeficientul de elasticitate a cererii în raport de
preţ este:
a) 2;
b) 4;
c) 0,9;
d) 12;
e) 6.
123. În situaţia în care pe piaţă preţul unei bun creşte de la 100 la 120 de u.m., iar
cantitatea cerută se reduce de la 500 la
400 de unităţi, coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de preţ este:
a) 0,2;
b) 1;
c) 5;
d) 0,5;
e) 1,5.
124. Dacă funcţia cererii pentru bunul X este Q=10-2P, iar preţul iniţial a fost de 2
um, atunci elasticitatea cererii la preţ este egală cu:
a) 2;
b) 0,66;
c) 0,33;
d) 1,5;
e) 1.
125. Elasticitatea cererii în raport cu preţul pentru bunul X este 2. Dacă funcţia
cererii este egală cu: Q=3-2P, atunci preţul în T0 a fost de:
a) 2;
b) 1;
c) 3;
d) 5;
e) 15.
126. Dacă elasticitatea cererii bunului X în funcţie de venit este 2, atunci acest bun
este:
a) un bun normal;
b) un bun inferior;
c) un bun complementar;
31
d) un bun substituibil;
e) un bun neutru.
127. Dacă Kec/p este 2,5, iar producătorul măreşte preţul, atunci venitul său:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) este maxim;
e) scade, iar apoi creşte.
128. Dacă Kec/p este 2,5, iar producătorul scade preţul, atunci venitul său:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) este maxim;
e) scade, iar apoi creşte
Comportamentul producătorului
129. Capitalul tehnic al unei firme este de 3000 RON. Dacă capitalul fix reprezintă
60% din capitalul tehnic, iar rata de amortizare este de 20%, atunci capitalul
consumat este egal cu:
a) 1200 RON;
b) 1560 RON;
c) 1800 RON;
d) 3000 RON;
e) 2160 RON.
130. Rata marginală de substituţie a factorului muncă cu factorul capital este 10.
Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este de 20, atunci
productivitatea marginală a factorului care substituie este:
a) 200;
b) 2;
c) 0,5;
d) 1;
32
e) 4.
131. După o perioadă de 5 ani, capitalul fix neamortizat al unei firme este de 1000
RON. Dacă rata de amortizare este de 10%, atunci valoarea capitalului
amortizat este:
a) 1000 RON;
b) 2000 RON;
c) 200 RON;
d) 3000 RON;
e) 2500 RON.
33
137. Totalitatea elementelor folosite de firme pentru a produce bunuri economice
reprezintă:
a) productivitatea muncii;
b) creşterea economică;
c) factorii de producţie;
d) dezvoltarea intensivă;
e) dezvoltarea extensivă.
138. Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de producţie cu
unul sau mai mulţi factori din cei folosiţi sau noi, în condiţiile obţinerii cel puţin
a aceleiaşi producţii, reprezintă:
a) combinarea factorilor de producţie;
b) substituirea factorilor de producţie;
c) productivitatea medie a factorilor de producţie;
d) productivitatea marginală a factorilor de producţie;
e) productivitatea globală a factorilor de producţie;
34
d) maşinile;
e) utilajele.
145. Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei
combinării şi substituirii factorilor de producţie:
a) utilitatea marginală a bunurilor economice;
b) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie;
c) utilitatea totală a bunurilor economice;
d) utilitatea individuală a bunurilor economice;
e) venitul disponibil al consumatorului.
148. Rata anuală de amortizare a unui utilaj este egală cu 20%. Dacă după 4 ani
firma a recuperat 6 milioane u.m. din valoarea investiţiei, valoarea de achiziţie a
utilajului a fost egală cu:
a)6 milioane u.m.;
b)7 milioane u.m.;
c)7,5 milioane u.m.;
35
d)8 milioane u.m.;
e)8,5 milioane u.m.
152. Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei
firme?
a) impozitul pe profit;
b) subvenţiile primite de la stat;
c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie;
d) impozitul pe salarii;
e) obligaţiunile emise.
153. Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de
producţie:
a) raport de la întreg la parte;
b) raport de la parte la întreg;
c) raport subunitar;
d) raport unitar;
e) nu există legătură.
154. Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de
producţie?
36
a) reprezintă bunuri de producţie;
b) reprezintă factor de producţie derivat;
c) reprezintă consum personal;
d) reprezintă capital tehnic;
e) se împarte în fix şi circulant.
158. Care dintre elementele de mai jos reprezintă intrări pentru activitatea firmei?
a) impozitele;
b) veniturile din vânzarea bunurilor economice;
c) vânzările de bunuri economice;
d) salariile;
e) amortizarea capitalului tehnic fix.
37
161. Caracterul limitat al factorilor de producţie nu este compatibil cu:
a) creşterea intensivă a producţiei;
b) sporirea rodniciei muncii;
c) risipa;
d) costul alegerii;
e) creşterea eficienţei factorilor de producţie.
166. La baza împărţirii capitalului tehnic în capital fix şi capital circulant se află:
a) mărimea firmei;
b) domeniul de activitate al firmei;
c) legătura cu factorul muncă;
d) modul cum participă la activitatea economică;
e) forma de uzură la care este supus.
38
168. Capitalul tehnic fix:
a) se uzează numai fizic;
b) se uzează numai moral;
c) nu trebuie amortizat;
d) participă la un singur ciclu de producţie;
e) se uzează atât fizic cât şi moral.
39
173. Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este egală cu
productivitatea marginală a factorului care substituie, atunci rata marginală de
substituţie este:
a) negativă;
b) supraunitară;
c) unitară;
d) subunitară;
e) egală cu –1.
174. Dacă productivitatea marginală a factorului substituit este mai mică decât
productivitatea marginală a factorului ce îl substituie, rata marginală de
substituţie este:
a) negativă şi supraunitară;
b) pozitivă şi subunitară;
c) egală cu zero;
d) negativă;
e) egală cu productivitatea marginală a factorului ce substituie.
40
b) 250;
c) 500;
d) 350;
e) 400.
179. Valoarea iniţială a unui echipament este de 8000 RON, iar rata de amortizare
este de 20%. Amortizarea este egală cu:
a) 1600 RON;
b) 2000 RON;
c) 3000 RON;
d) 2600 RON;
e) 4000 RON.
41
c) caracterul regenerabil al resurselor;
d) ieftinirea factorilor de producţie;
e) caracterul originar al factorilor.
185. În condiţiile în care preţul creşte de la 100 u.m. la 140 u.m., iar cantitatea
oferită sporeşte de la 400 la 500, oferta este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică;
e) rigidă.
186. În condiţiile în care preţul creşte de la 100 u.m. la 200 u.m., iar cantitatea
oferită sporeşte de la 400 la 600, coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de
preţ pentru bunul respectiv este:
a) Keo/p > 1;
b) Keo/p < 1;
c) Keo/p = 1;
d) Keo/p = ∞;
e) Keo/p = 0.
187. În condiţiile scăderii preţului cu 20%, cantitatea oferită scade cu 30%. Oferta
în funcţie de preţ este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică;
e) perfect inelastică.
188. În raport de coeficientul de elasticitate al ofertei faţă de preţ (Keo/p), în care din
situaţiile de mai jos avem o ofertă elastică:
a) Keo/p = 0;
b) Keo/p = 1;
c) Keo/p = ∞;
d) Keo/p > 1;
e) Keo/p < 1.
189. În situaţia în care o firmă vinde într-o săptămână 50 de unităţi din marfa X
cu preţul unitar de 1000 de u.m. şi 100 unităţi cu preţul de 1200 de u.m., oferta
în funcţie de preţ este:
a) elastică;
42
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică;
e) perfect inelastică.
190. În condiţiile creşterii preţului cu 25%, cantitatea oferită creşte cu 20%. Oferta
în funcţie de preţ este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică;
e) perfect inelastică.
192. Cu cât oferta este mai elastică, o creştere a cererii are ca rezultat:
a) o creştere mai mare a preţului de echilibru şi mai mică a cantităţii de
echilibru;
b) o creştere mai mare a cantităţii de echilibru şi mai mică a preţului de
echilibru;
c) o creştere în aceeaşi proporţie a preţului şi cantităţii de echilibru;
d) nu se poate deduce din enunţ efectul asupra preţului şi cantităţii de
echilibru;
e) nici una din variantele de mai sus.
43
∆Qx P1x
d) ⋅ ;
∆Px Q1 x
∆Qx ∆P
e) ⋅ x;
Q0 x P0 x
194. În raport cu producţia totală dintr-un bun, oferta lui pe piaţă reprezintă:
a) o cantitate mai mare când preţul creşte;
b) o cantitate mai mică, indiferent de evoluţia preţului;
c) o cantitate egală, indiferent de evoluţia preţului;
d) o parte egală cu ceea ce se stochează;
e) o parte mai mică decât ceea ce se stochează.
195. Dacă preţul unui bun este 2.000 u.m., atunci oferta este de 200 de unităţi.
Dacă preţul este de 4.000 u.m., atunci oferta este de 240 unităţi. Coeficientul
elasticităţii ofertei în funcţie de preţ este:
a) 5;
b) 0,5;
c) 0,8;
d) 0,2;
e) 1.
196. Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară, iar preţul bunului creşte cu
10%:
a) cantitatea oferită creşte cu mai mult de 10%;
b) cantitatea cerută scade cu cel puţin 10%;
c) cantitatea oferită creşte cu 10%;
d) cantitatea oferită nu se modifică
e) cantitatea oferită scade cu 1%.
44
Utilizarea factorilor de producţie
197. Cifra de afaceri este de 100.000 u.m., iar costul total este de 80.000 u.m. Cu
cât trebuie redus costul pentru ca rata profitului în funcţie de cifra de afaceri să
crească cu 10%, în condiţiile în care cifra de afaceri se menţine constantă?
a) cu 4.000 u.m.;
b) cu 2.000 u.m.;
c) cu 8.000 u.m.;
d) cu 6.000 u.m;
e) cu 10.000 u.m.
199. În cadrul unei firme, numărul de lucrători creşte cu 10%. Cu cât trebuie să se
modifice nivelul producţiei pentru a menţine constantă productivitatea medie a
muncii, dacă producţia în perioada T0 a fost de 100 de unităţi?
a) ΔQ=20 unităţi;
b) ΔQ=10 unităţi;
c) Q creşte cu 20%;
d) Q scade cu 10%;
e) Q creşte de 3 ori.
200. Dacă rata profitului calculată la cost este de 20%, atunci rata profitului
calculată la cifra de afaceri este:
a) 33,33%;
b) 16,66%;
c) 20%;
d) 18,18%;
e) nu se poate calcula.
201. Pe termen scurt, dacă modificarea absolută a CFM este -10, atunci producţia:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) creşte, cu o rată crescătoare;
45
e) creşte, într-o primă etapă, iar apoi scade.
204. În T0, productivitatea medie a muncii este de 100 unităţi. În perioada T0 – T1,
producţia creşte cu 50%, iar numărul de salariaţi cu 25%. În acest caz,
productivitatea marginală este egală cu:
a) 300 unităţi;
b) 400 unităţi;
c) 500 unităţi;
d) 200 unităţi;
e) 600 unităţi.
46
207. Pe termen scurt, dacă producţia se reduce, atunci:
a) costul variabil total creşte;
b) costul total creşte;
c) costul fix total creşte;
d) costul fix mediu creşte;
e) amortizarea capitalului tehnic fix creşte.
209. În anul t1, faţă de t0, costurile variabile cresc de 2,5 ori, iar producţia obţinută
este cu 150% mai mare. Pe termen scurt, cunoscând nivelul costului variabil mediu
din perioada de bază CVM0 = 20000 u.m., costul marginal este:
a) 10.000 u.m.;
b) 15.000 u.m.;
c) 20.000 u.m.;
d) 25.000 u.m.;
e) 30.000 u.m.
212. Valoarea iniţială a unui echipament este de 4000 RON. Amortizarea anuală a
unui echipament de producţie este de 800 RON. Rata anuală de amortizare este de:
a) 20%;
b) 25%;
c) 40%;
d) 50%;
e) 45%.
47
213. Costul total CT al unui producător este dat de relaţia CT = a + b ⋅ Q , unde Q
este producţia, iar a şi b sunt constante pozitive. Care dintre afirmaţiile următoare
este adevărată?
a) costul total este constant;
b) costul marginal este descrescător;
c) costul marginal este egal cu costul total mediu;
d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu;
e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu.
215. Dacă costul variabil al unei firme creşte mai mult decât creşte producţia, iar
modificarea CFM este mai mare decât modificarea CVM, costul total mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) este nul;
d) întotdeauna rămâne constant;
e) poate să crească, să scadă sau să rămână constant.
216. Dacă costul variabil al unei firme creşte mai mult decât creşte producţia, iar
modificarea CVM este mai mare decât modificarea CFM, costul total mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) este nul;
d) întotdeauna rămâne constant;
e) poate să crească, să scadă sau să rămână constant.
217.Costul fix al unei firme este egal cu 100 u.m., iar costul variabil mediu este
egal cu 50 u.m. Dacă preţul de vânzare al bunului X, este egal cu 100 u.m., nivelul
producţiei pentru care firma este rentabilă trebuie să fie:
a) Q= 0 unităţi;
b) Q> 2 unităţi;
c) Q<2 unităţi;
d) Q= 1,5 unităţi;
e) Q>1,5 unităţi.
218. În condiţiile în care costul fix este egal cu 50 u.m., iar costul variabil este de
30 u.m., preţul minim la care un producător acceptă să realizeze 8 unităţi dintr-un
bun, este de:
a) 11 u.m.;
b) 2 u.m.;
c) 1 u.m.;
48
d) 10 u.m.;
e) 3 u.m.
219. Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât
producţia:
a) costul fix mediu rămâne constant;
b) costul variabil mediu scade;
c) costul variabil mediu rămâne constant;
d) costul total mediu scade, creşte sau rămâne constant;
e) costul fix mediu creşte.
221. Pe termen scurt, atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu
producţia:
a) costul variabil mediu creşte;
b) costul variabil mediu scade;
c) costul fix mediu rămâne constant;
d) costul total mediu creşte;
e) costul total mediu scade.
223. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform
relaţiei CT=5+3Q+2Q2:
a) CF=5+3Q;
b) CVM=3+2Q;
c) CTM=3+2Q;
d) CVM=3Q+2Q2;
e) CFM=(5/Q) +3.
224. Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei
CT=15+2Q:
a) CFM=15;
b) CVM=2Q;
c) Cmg=CVM;
49
d) Cmg>CVM;
e) Cmg<CVM.
227. Costurile salariale în cadrul unei firme sunt de 30 milioane u.m. Amortizarea
este de 2 ori mai mică decât valoarea capitalului circulant folosit în cadrul firmei.
În condiţiile în care costurile totale ale firmei CT=60 milioane u.m., valoarea
consumului de capital circulant (Kc) este:
a) Kc=15 milioane u.m.;
b) Kc=1 milion u.m.;
c) Kc=30 milioane u.m.;
d) Kc=20 milioane u.m.;
e) Kc=10 milioane u.m.
228. Dacă costul variabil total al unei firme creşte mai puţin decât creşte
producţia, atunci costul total mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) creşte sau scade;
d) rămâne constant;
e) creşte, scade sau rămâne constant.
229. Dacă costul variabil al unei firme creşte mai mult decât creşte producţia,
atunci costul total mediu:
a) întotdeauna creşte;
b) întotdeauna scade;
c) este nul;
d) întotdeauna rămâne constant;
e) poate să crească, să scadă sau să rămână constant.
230. Dacă costul variabil al unei firme scade mai puţin decât scade producţia,
atunci costul total mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) creşte sau scade;
50
d) rămâne constant;
e) creşte, scade sau rămâne constant.
231. Producţia unei firme creşte de 2 ori, în timp ce costul variabil total creşte cu
200%. Firma a înregistrat în perioada anterioară un cost variabil mediu egal cu
1000 u.m. Pe termen scurt, costul marginal al firmei este egal cu:
a) 1000 u.m.;
b) 2000 u.m.;
c) 3500 u.m.;
d) 1500 u.m.;
e) 500 u.m.
233. Capitalul fix al unei firme este egal cu 10 milioane u.m. şi are o durată de
funcţionare de 10 ani. Capitalul circulant este de două ori mai mic decât capitalul
fix, iar cheltuielile salariale reprezintă 30% din capitalul tehnic consumat. Firma îşi
distribuie produsele pe piaţă prin intermediul unor agenţi de vânzare. Costul de
distribuţie în acest caz se ridică la
5 milioane. Costul de fabricaţie este egal cu:
a) 2 milioane u.m.;
b) 2,5 milioane u.m.;
c) 2,8 milioane u.m.;
d) 3 milioane u.m.;
e) 4 milioane u.m.
235. Pe termen scurt, unul dintre următorii indicatori este constant, indiferent de
modificarea producţiei:
a) CF;
b) CTM;
c) CV;
d) CVM;
e) CFM.
51
236. Reprezintă cheltuială fixă, pe termen scurt:
a) salariile personalului direct productiv;
b) cheltuieli cu materiile prime;
c) salariile personalului administrativ;
d) cheltuieli cu materialele pentru producţie;
e) cheltuieli cu energia pentru producţie.
52
c) atât de CV cât şi de Q;
d) numai de CV;
e) atât de CF cât şi de Q.
246. Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. Încasările cresc cu 10%, iar
profitul se dublează. În aceste împrejurări, costul total:
a) rămâne constant;
b) creşte cu 2%;
c) se reduce cu 70%;
d) se reduce cu 12,5%;
e) se reduce cu 50%.
53
248. La nivelul unei firme, productivitatea medie a muncii este egală cu 100
buc/salariat. În condiţiile creşterii cu 100% a productivităţii medii a muncii şi a
numărului de salariaţi cu 50%, productivitatea marginală a muncii este egală cu:
a) 500 buc/salariat;
b) 400 buc/salariat;
c) 600 buc/salariat;
d) 800 buc/salariat;
e) 200 buc/salariat.
54
c) se reduce dependenţa economică de comerţul exterior;
d) se realizează automat o dezvoltare extensivă;
e) se înregistrează automat o sporire a producţiei naţionale pe locuitor.
255. În care din situaţiile de mai jos, scăderea indicatorului înseamnă creşterea
productivităţii muncii?
a) producţia pe ore-om lucrate;
b) producţia pe capitalul tehnic consumat;
c) timpul cheltuit pe unitatea de producţie fizică;
d) producţia pe salariat;
e) producţia raportată la cheltuielile salariale.
55
c) ca mărime medie şi marginală;
d) numai ca mărime medie;
e) numai pentru factorii muncă şi pământ.
260. Atunci când productivitatea marginală a muncii este mai mare decât
productivitatea medie a muncii, aceasta din urmă:
a) scade;
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) influenţează negativ eficienţa generală a întreprinderii;
e) devine un element de sporire a cantităţii factorilor de producţie utilizaţi.
264. Dacă volumul producţiei este egal cu zero, atunci este valabilă următoarea
relaţie:
a) CF=CV;
b) CT=CV;
c) CF=0;
d) CT=CF;
e) CV>CF.
56
a) numai de volumul producţiei;
b) numai de volumul costurilor fixe;
c) numai de costul total;
d) atât de costurile fixe, cât şi de producţie;
e) atât de costul total, cât şi de producţie.
267. Atunci când costurile variabile cresc mai rapid decât creşte producţia, pe
termen scurt, costul fix mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) este egal cu costul variabil mediu;
e) determină sporirea costului total mediu.
268. La o scădere a producţiei, dacă sporeşte costul variabil mediu, costul total
mediu, pe termen scurt:
a) scade;
b) nu se modifică;
c) creşte;
d) nu depinde de evoluţia producţiei;
e) evoluează în sens invers cu nivelul costului fix mediu.
271. În cazul în care costul marginal este mai mic decât costul total mediu, acesta
din urmă:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) este mai mic decât CFM;
e) este egal cu CVM.
57
272. La momentul T0, productivitatea medie a muncii într-o firmă a fost de 1000 de
produse/salariat. În momentul T1 producţia a sporit de 3 ori faţă de T0, iar numărul
de salariaţi a crescut cu 100%. Productivitatea marginală a muncii este:
a) 1000 produse;
b) 2000 produse;
c) 3000 produse;
d) 4000 produse;
e) 5000 produse.
273. Volumul producţiei unei firme cu 125 de salariaţi este de 2500 de produse. Câţi
salariaţi trebuie să mai angajeze această firmă pentru a-şi dubla producţia în
condiţiile creşterii productivităţii medii a muncii cu 25%?
a) 25;
b) 125;
c) 100;
d) 50;
e) 75.
58
b) creşte cu 35%;
c) scade cu 25%;
d) scade cu 18,33%;
e) creşte cu 33,33%.
279. Pe termen scurt, menţinerea costului total mediu în condiţiile reducerii costului
fix mediu este consecinţa:
a) reducerii producţiei;
b) diminuării costurilor fixe totale;
c) reducerii CVM;
d) unei creşteri a CVM care compensează reducerea CFM;
e) menţinerii CVM.
283. Costul total fix este de 1000 u.m., costul variabil total 3.000 u.m., iar volumul
producţiei, 500 buc. În cazul în care costul marginal este de 7 u.m., creşterea
producţiei determină:
a) reducerea CTM;
59
b) creşterea CTM;
c) menţinerea constantă a CFM;
d) creşterea CFM;
e) reducerea CT.
284. O firmă obţine o producţie de 20000 tone dintr-un anumit bun economic în
condiţiile unei productivităţi medii a muncii de 200 tone/salariat. Numărul de
salariaţi utilizaţi în acest scop este:
a) 100;
b) 200;
c) 150;
d) 1000;
e) 10.
286. În condiţiile în care în intervalul T0-T1 costurile variabile totale cresc cu 200%
iar producţia se măreşte cu 50%, costul variabil mediu:
a) creşte cu 50%;
b) scade cu 50%;
c) nu se modifică;
d) creşte cu 100%;
e) scade cu 100%.
287. În T0 costul variabil mediu este 100 u.m. Pe termen scurt, dacă producţia creşte
cu 50% iar costurile variabile totale cresc cu 25%, costul marginal este de:
a) 25 u.m.;
b) 75 u.m.;
c) 125 u.m.;
d) 50 u.m.;
e) 250 u.m.
288. Pe termen scurt, dacă producţia scade cu 60%, costul fix mediu:
a) creşte cu 150%;
b) scade cu 150%;
c) creşte cu 250%;
d) scade cu 250%;
e) creşte cu 50%.
60
289. La o producţie de 21 unităţi, costul total este de 1000 u.m. Când producţia este
de 23 de unităţi, costul total este de
1280 u.m., iar costul marginal este de 100 u.m. Costul marginal al celei de-a 22
unităţi este, în u.m.:
a) 280;
b) 180;
c) 480;
d) 1280;
e) 1180.
290. Pe termen scurt, producţia creşte cu 50%. Atunci, costul fix mediu:
a) scade cu 50%;
b) scade cu 33,34%;
c) scade cu 66,66%;
d) creşte cu 66,66%;
e) creşte cu 50%.
293. Dacă profitul creşte cu 2 u.m., iar costul total mediu creşte cu 1 u.m., care din
afirmaţiile de mai jos sunt adevărate:
a) preţul scade cu 3 u.m.;
b) preţul scade cu 2 u.m.;
c) preţul creşte cu 3 u.m.;
d) preţul creşte cu 1 u.m.;
e) preţul scade cu 1 u.m.
2
294. Raportul dintre profitul unitar şi profitul total al unei firme este egal cu .
3
Profitul unitar este egal cu 10 u.m., iar preţul de vânzare este cu 15 u.m. Venitul
total încasat de firmă este egal cu:
a) 11u.m.;
61
b) 22,5u.m.;
c) 12 u.m.;
d) 15 u.m.;
e) 12 u.m.
295. Atât preţul unui bun economic cât şi costul său, nu se modifică de la o perioadă
la alta. Dacă volumul producţiei creşte de 2 ori, atunci profitul şi rata profitului vor
cunoaşte următoarea evoluţie :
a) profitul va scădea, iar rata profitului va fi constantă;
b) profitul va rămâne constant, iar rata profitului va scădea cu 50%;
c) profitul va creşte de 2 ori, iar rata profitului rămâne constantă;
d) profitul scade, iar rata profitului va creşte de 2 ori;
e) modificarea profitului va fi egală cu modificarea ratei profitului.
296. Care din următoarele elemente nu sunt funcţii ale profitului în economia de
piaţă:
a) cultivă spiritul de economie;
b) incită la sporirea raţionalităţii;
c) stimulează asumarea riscului;
d) stimulează iniţiativa;
e) stimulează consumul de bunuri intermediare.
297. Comparativ cu rata profitului la cifra de afaceri, rata profitului la costuri este:
a) mai mare pentru activităţile cu dotare tehnică ridicată;
b) întotdeauna mai mare;
c) mai mică pentru activităţile cu dotare tehnică ridicată;
d) întotdeauna mai mică;
e) mai mare sau mai mică în funcţie de abilitatea întreprinzătorului.
62
300. Rata profitului, calculată la cost, este de 20%. Când costul total mediu se
reduce cu 10%, iar preţul rămâne neschimbat, rata profitului calculată la cost
devine:
a) 10%;
b) 20%;
c) 26,66%;
d) 33,33%;
e) 50%.
303. Atunci când are loc reducerea duratei de rotaţie a capitalului, masa profitului:
a) scade mai puţin decât masa monetară;
b) scade;
c) creşte;
d) creşte mai rapid decât masa monetară;
e) rămâne constantă.
63
306. Veniturile care participă la procesul de redistribuire sunt:
a) destinate remunerării angajaţilor din firmele de stat;
b) venituri deja distribuite;
c) numai veniturile administraţiei publice;
d) numai veniturile formate din profit;
e) numai o mică parte din veniturile angajaţilor din armată.
311. Suma de bani ce revine celui ce deţine firma pentru serviciul adus în activitatea
economică (cu respectarea reglementărilor în vigoare) reprezintă:
a) profit legitim sau venit meritat;
b) venit nemeritat;
c) profit nelegitim;
d) câştig real;
e) câştig nominal.
64
c) o altă denumire pentru profitul net;
d) eficienţa totală;
e) rentabilitatea.
65
318. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa
respectivului factor:
a) cererea este mai mică decât oferta;
b) cererea creşte mai încet decât creşte oferta;
c) oferta este mai mică decât cererea;
d) oferta creşte, iar cererea nu se modifică;
e) cererea scade şi oferta creşte.
66
323. Prin raportarea masei profitului la capitalul folosit se obţine:
a) viteza de rotaţie a capitalului;
b) o rată a profitului de regulă negativă;
c) o expresie a gradului de profitabilitate a firmei;
d) un indicator de eficienţă economică, de genul efort pe efect util;
e) viteza de rotaţie a monedei.
324. Aprecierea potrivit căreia venitul nemeritat sau profitul nelegitim „are
caracterul unui venit gratuit, rezultând din circumstanţe favorabile, independente
de beneficiar”, adică de posesorul factorului de producţie respectiv, aparţine lui:
a) Paul Samuelson;
b) Maurice Allais;
c) Richard Lipsey;
d) Alec Chrystal;
e) J.M. Keynes.
67
a) 300 unităţi;
b) 200 unităţi;
c) 150 unităţi;
d) 250 unităţi;
e) 100 unităţi.
331. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane
u.m., un cost variabil mediu de 2000 u.m. şi că preţul bunului pe care-l produce va
fi de 7000 u.m. În condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui
profit total de 5 milioane u.m., producţia care trebuie realizată este de:
a) 6000 bucăţi;
b) 4500 bucăţi;
c) 5000 bucăţi;
d) 7500 bucăţi;
e) 10.000 bucăţi.
332. În T0, rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. În T1, costurile
totale cresc cu 20%, iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5
puncte procentuale. Profitul în T1:
a) creşte cu 280%;
b) scade cu 280%;
c) creşte cu 180%;
d) creşte cu 80%;
e) rămâne constantă.
333. În T0, costurile totale reprezintă 80% din cifra de afaceri. În T1, cifra de afaceri
creşte cu 40%, iar profitul se dublează. Costurile totale în T1:
a) nu se modifică;
b) se reduc cu 12,5%;
c) se reduc cu 70%;
d) cresc cu 25%;
68
e) cresc cu 20,5%.
334. Dacă nivelul preţului de vânzare este de 20.000 u.m., iar rata profitului
calculată în funcţie de cost este de 25%, atunci nivelul costului unitar şi al
profitului unitar sunt:
a) 4.000 u.m., 16.000 u.m.;
b) 10.000 u.m., 10.000 u.m.;
c) 16.000 u.m., 4.000 u.m.;
d) 8.000 u.m., 12.000 u.m.;
e) 12.000 u.m., 8.000 u.m.
335. Costul de producţie unitar în T0 reprezintă 80% din preţ, iar în T1 reprezintă
75% din preţ. Cum s-a modificat rata profitului calculată la cifra de afaceri?
a) creşte cu 25%;
b) a crescut cu 20%;
c) a scăzut cu 5 puncte procentuale;
d) a scăzut cu 25%;
e) a scăzut cu 20%.
336. Un capital se roteşte anual de 3 ori, totalul încasărilor fiind de 2 milioane u.m.
corespunzător fiecărei rotaţii. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul total
este de 25%, nivelul anual al profitului şi costului total va fi:
a) 4 mil. u.m., 1,2 mil. u.m.;
b) 1,2 mil. u.m., 4,8 mil. u.m.;
c) 0,4 mil. u.m., 1,6 mil. u.m.;
d) 1,6 mil. u.m., 0,4 mil. u.m.;
e) 1 mil. u.m., 1 mil. u.m.
337. Profitul reprezintă 20% din cost. Costurile materiale reprezintă 20% din
costurile totale, iar cheltuielile salariale reprezintă 300 u.m. Masa profitului va fi:
a) 50 u.m.;
b) 60 u.m.;
c) 75 u.m.;
d) 90 u.m.;
e) 100 u.m.
338. Costul fix mediu în T0 este 2.000 u.m., iar costul variabil mediu de 3.000 u.m.
Producţia creşte de 2 ori, iar costurile variabile totale cu 50%. Când preţul este
constant, creşterea profitului unitar este:
a) 1.250 u.m.;
b) 1.350 u.m.;
c) 1.450 u.m.;
d) 1.750 u.m.;
e) 2.000 u.m.
69
Piaţa. Mecanismul concurenţial
339. În situaţia în care preţul unui bun este stabilit sub nivelul preţului de
echilibru, atunci:
a) cererea este egală cu oferta;
b) există exces de cerere;
c) există exces de ofertă;
d) există deficit de cerere;
e) există deficit de ofertanţi pe piaţă.
340. Dacă statul intervine pe piaţă prin fixarea unor preţuri minime, atunci putem
vorbi de existenţa:
a) unui exces de cerere;
b) unui exces de ofertă;
c) unui deficit de ofertă;
d) unei „pieţe negre”;
e) unui preţ de echilibru.
342. Piaţa bunului X este foarte specializată şi din această cauză există numai trei
consumatori a căror cerere este: Q1 = 10-2P; Q2 = 5-3P; Q3 = 5-P. Oferta pieţei este
egală cu 10+4P. Preţul şi cantitatea de echilibru sunt:
a) P=2, Q=20;
b) P=1, Q=14;
c) P=3, Q=4;
d) P=3, Q=2;
e) nu se poate calcula.
70
344. Se consideră că preţul unui bun X se află la un nivel la care apare un exces de
ofertă. În aceste condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială:
a) se reduce;
b) creşte;
c) rămâne nemodificat;
d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal;
e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal.
346. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: QCA = 400 – 30P, QOA = 200 + 20P.
În acest caz, preţul şi cantitatea de echilibru sunt:
a) 20; 320;
b) 5; 150;
c) 4; 280;
d) 4; 180;
e) 20; 160.
347. Cererea şi oferta pentru bunul X se exprima prin funcţii de tipul: QC=10-2P şi
Oo=4+P. Pentru a susţine veniturile producătorilor statul intervine pe piaţă stabilind
un preţ minim de 4 u.m., urmând să achiziţioneze eventualele excedente de ofertă.
Costul suportat de guvern este egal cu:
a) 20 u.m.;
b) 24 u.m.;
c) 30 u.m.;
d) 40 u.m.;
e) 50 u.m.
71
a) pe piaţă va apărea un exces de ofertă de 4;
b) pe piaţă va apărea un exces de cerere de 4;
c) cantitatea tranzacţionată după reglementare va fi de 8;
d) măsura nu va avea nici un afect asupra tranzacţiilor pe piaţă;
e) nici una din variantele de mai sus.
352. Costul de producţie al unui bun creşte. În condiţiile în care ceilalţi factori
rămân constanţi, echilibrul se va forma:
a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari;
b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici;
c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică;
d) la un preţ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare;
e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare.
353. Cererea la nivelul unei firme poate fi definită cu ajutorul funcţiei Q=80 – 2P iar
oferta Q=20+P. În cazul existenţei echilibrului pe piaţă, preţul şi cantitatea de
echilibru sunt:
a) 20 u.m., respectiv 20 unităţi;
b) 40 u.m., respectiv 20 unităţi;
c) 20 u.m., respectiv 40 unităţi;
d) 30 u.m., respectiv 30 unităţi;
e) 30 u.m., respectiv 40 unităţi.
72
355. Cererea pentru un bun este dată de relaţia Qc = 100-2P. Oferta bunului respectiv
este Qo = 50+P, unde P este preţul. Dacă pe piaţă există un exces de cerere de 20
unităţi, atunci, preţul este:
a) 30 u.m.;
b) 30 u.m.;
c) 20,33 u.m.;
d) 10 u.m.;
e) nul.
356. Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de
cerere. În aceste condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială:
a) se reduce;
b) creşte;
c) rămâne nemodificat;
d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal;
e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal.
73
a) spaţiu în care îşi desfăşoară activitatea agenţii economici;
b) cadru de formare a preţului la care sunt tranzacţionate mărfurile;
c) expresia manifestării cererii şi ofertei;
d) locul unde se fundamentează mărimea salariului nominal mediu;
e) principalul canal de comunicaţie între producţie şi consum.
365. Când pe piaţa unui bun oferta creşte mai puţin decât creşte cererea:
a) preţul de echilibru scade;
b) cantitatea de echilibru scade;
c) preţul şi cantitatea de echilibru scad;
d) preţul şi cantitatea de echilibru cresc;
e) preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade.
366. Când pe piaţa unui bun, cererea creşte mai puţin decât creşte oferta, preţul şi
cantitatea de echilibru:
a) cresc;
b) scad;
c) nu se modifică;
d) scade şi, respectiv, creşte;
e) creşte şi, respectiv, scade.
367. Când pe piaţa unui bun, cererea creşte şi oferta scade, preţul şi cantitatea de
echilibru:
a) cresc;
b) scad;
c) nu se modifică;
d) creşte şi, respectiv, creşte, scade sau nu se modifică;
e) scade şi, respectiv, creşte, scade sau nu se modifică.
74
368. Când pe piaţa unui bun, cererea scade şi oferta creşte, preţul şi cantitatea de
echilibru:
a) scad;
b) cresc;
c) nu se modifică;
d) scade şi, respectiv, creşte;
e) scade şi respectiv, creşte, scade, nu se modifică.
369. Când pe piaţa unui bun, oferta creşte mai mult decât scade cererea, preţul şi
cantitatea de echilibru:
a) scad;
b) cresc;
c) nu se modifică;
d) scade şi, respectiv, creşte;
e) creşte şi, respectiv, scade.
371. În condiţii normale, dacă venitul cumpărătorului creşte, iar oferta rămâne
constantă, echilibrul pieţei se va forma:
a) la un preţ mai mic;
b) la o cantitate de echilibru mai mică;
c) la un preţ şi cantitate de echilibru mai mare;
d) la un preţ mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică;
e) la un preţ mai mic şi la o cantitate de echilibru mai mare.
372. Pe piaţa grâului, cererea şi oferta sunt Qc= 50 – 2P şi, respectiv, Qo = 10 + 4P,
(unde Q – cantitatea, P – preţul). Dacă guvernul intervine asupra preţului fixându-l
la un nivel de 5 u.m., pe piaţă apare un exces de:
a) ofertă de 10 unităţi;
b) cerere de 40 unităţi;
c) cerere de 10 unităţi;
d) ofertă de 30 unităţi;
e) ofertă de 40 unităţi.
373. Pe piaţa unui bun, cererea şi oferta sunt Qc= 30 – 5P şi, respectiv, Qo = 12 + P,
(unde Q – cantitatea, P – preţul). Preţul şi cantitatea de echilibru sunt:
a) 3 şi, respectiv, 20;
b) 4 şi, respectiv, 10;
c) 4 şi, respectiv, 16;
d) 3 şi, respectiv, 15;
e) 5 şi, respectiv, 5.
75
374. Pe piaţa untului, la un preţ de 20.000 u.m. apare un exces de ofertă, iar la un
preţ de 10.000 u.m. apare un exces de cerere. Preţul de echilibru la unt este:
a) mai mare de 20.000 u.m.;
b) mai mic de 10.000 u.m.;
c) între 10.000 u.m. şi 20.000 u.m.;
d) 22.000 u.m.;
e) 9.000 u.m.
375. Cererea şi oferta de benzină sunt reprezentate prin relaţiile Qc= 40 – 2P şi,
respectiv, Qo = 20 + 3P, (unde Q – cantitatea, P – preţul). În cazul unui exces de
cerere pe piaţă, preţul benzinei este:
a) mai mare decât 4 u.m.;
b) egal cu 6 u.m.;
c) mai mare decât 6 u.m.;
d) mai mic decât 4 u.m.;
e) mai mare decât 8 u.m.
380. Într-o ţară oferta de cereale este asigurată de 4 firme, iar 20% din cerere este
satisfăcută pe seama importului. Piaţa cerealelor este:
a) monopolistică;
b) de oligopol;
c) de monopol;
76
d) monopson;
e) oligopson.
77
387. Atomicitatea pieţei se caracterizează prin:
a) vânzătorii şi cumpărătorii sunt mulţi şi egali ca număr;
b) vânzătorii şi cumpărătorii sunt numeroşi, fiecare având o forţă
economică mare;
c) numeroşi agenţi ai cererii şi ofertei, fiecare având o forţă economică
redusă;
d) deciziile proprii ale fiecărui agent al cererii şi ofertei exercită un efect
semnificativ asupra cererii, ofertei şi preţului;
e) volum redus de tranzacţii de vânzare şi cumpărare.
389. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui
singur vânzător şi a unui singur cumpărător, ea se numeşte:
a) piaţă de monopson;
b) piaţă de oligopol;
c) piaţă de concurenţă perfectă;
d) piaţă cu concurenţă loială;
e) piaţă de monopol bilateral.
390. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi
ai ofertei poate fi:
a) piaţă de monopol;
b) piaţă monopolistică;
c) piaţă de oligopol;
d) piaţă de oligopol bilateral;
e) piaţă de monopol bilateral.
78
Piaţa monetară
391. Majoritatea masei monetare dintr-o economie se prezintă sub formă de:
a) numerar;
b) monedă scripturală;
c) rezervă a băncilor;
d) aur;
e) valută.
392. Atunci când un elev primeşte alocaţia de sprijin pentru copii, banii îndeplinesc
funcţia de:
a) mijloc de plată;
b) mijloc de schimb;
c) etalon monetar;
d) rezervă;
e) nici una dintre variantele de mai sus.
397. Într-o economie, masa monetară este egală cu 120 miliarde u.m., iar volumul valoric
al tranzacţiilor este de 2000 miliarde u.m. În aceste condiţii, viteza de rotaţie a banilor
este:
a) 16,66;
79
b) 0,06;
c) 12;
d) 2120;
e) nici una din variantele de mai sus.
398. Dacă viteza de rotaţie a banilor se dublează, preţurile scad cu 20% şi masa
monetară creşte cu 50%, atunci nivelul bunurilor şi serviciilor produse la care
există echilibrul masei monetare:
a) creşte cu 275%;
b) se dublează;
c) creşte cu 20%;
d) scade la mai puţin de jumătate;
e) creşte cu 33,3%.
399. Volumul valoric al bunurilor creşte de trei ori, în timp ce viteza de rotaţie a
banilor creşte cu 100%. Dacă masa monetară este, la începutul perioadei 1800
miliarde u.m., atunci masa monetară de la sfârşitul perioadei este:
a) egală cu 1800 miliarde u.m.;
b) 1200 miliarde u.m.;
c) 2700 miliarde u.m.;
d) 3600 miliarde u.m.;
e) nici una din variantele de mai sus.
401. Profitul brut al unei bănci este supus impozitării cu o rată de 25%, iar profitul
net rămas reprezintă 6 milioane u.m. Costurile de funcţionare ale băncii sunt de 2
milioane u.m., iar valoarea depozitelor este de 180 milioane u.m. Ştiind că rata
dobânzii pasive este de 10%, rata dobânzii active va fi de:
a) 15,55%;
b) 4,44% ;
c) 14,44%;
d) 13,33%;
e) nici una din variantele de mai sus.
80
402. Un individ depune la bancă 8000 RON la începutul primului an. Ce sumă va
primi ca dobândă la depozitul său peste trei ani dacă rata dobânzii este de 10%
anual?
a) 24000 RON;
b) 2400 RON;
c) 2648 RON;
d) 10451 RON;
e) 800 RON.
403. Un individ vrea să aibă în contul din bancă 10000 RON peste un an. Care
trebuie să fie rata dobânzii pentru ca el să poată depune acum 8000 RON?
a) 1,83%;
b) 5,55%;
c) 6,25%;
d) 25%;
e) 35%.
405. Câţi bani trebuie să depună la bancă un individ pentru ca, la o rată a dobânzii
de 20% anual să obţină după doi ani un câştig de 80 milioane u.m.?
a) 100 milioane u.m.;
b) 55,55 milioane u.m.;
c) 44,44 milioane u.m.;
d) 144 milioane u.m.;
e) 165,88 milioane u.m.
407. Pe piaţa monetară, la o rată anuală a dobânzii de 15% există un exces de cerere
de fonduri de împrumut în timp ce la o rată anuală a dobânzii de 25% apare un
exces de ofertă fonduri de împrumut. Rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară
este:
a) mai mică de 15%;
b) între 15% şi 25%;
c) mai mare de 25%;
d) întotdeauna egală cu rata inflaţiei;
e) zero.
81
408. În situaţia în care cererea de fonduri de împrumut creşte mai rapid faţă de
oferta de fonduri de împrumut, rata dobânzii de echilibru pe piaţa monetară:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne constantă;
d) este zero;
e) este întotdeauna egală cu rata inflaţiei.
410. Dacă dobânda activă este mai mică decât dobânda pasivă atunci:
a) banca înregistrează profit;
b) banca înregistrează pierderi;
c) câştigul bancar este egal cu dobânda activă;
d) câştigul bancar este egal cu dobânda pasivă;
e) câştigul bancar va creşte.
412. În care din situaţiile de mai jos, banii îndeplinesc funcţia de mijloc de schimb:
a) se achită o marfă cumpărată anterior;
b) se achită impozitele;
c) se cumpără un bun economic;
d) se depun la bancă în vederea obţinerii unei dobânzi;
e) se plătesc salariile.
82
413. Masa monetară poate creşte dacă:
a) viteza de circulaţie a banilor scade cu 50%, iar valoarea bunurilor şi
serviciilor supuse tranzacţiilor scade cu 60%;
b) viteza de circulaţie a banilor rămâne constantă în timp ce preţurile cresc de
2 ori, iar volumul tranzacţiilor rămâne constant;
c) preţurile rămân constante, iar viteza de circulaţie a banilor creşte cu 30%;
d) indicele de modificare a preţurilor este egal cu indicele de modificare
vitezei de circulaţie a banilor;
e) viteza de circulaţie a banilor rămâne constantă în timp ce valoarea
bunurilor şi serviciilor supuse tranzacţiei scade de 3 ori.
415. Dacă viteza de rotaţie a banilor creşte de 2 ori, iar masa monetară scade cu
30%, atunci valoarea bunurilor şi serviciilor supuse tranzacţiei înregistrează:
a) o creştere de 1,4 ori;
b) o scădere de 40 u.m.;
c) o creştere de 1,5 ori;
d) o creştere de 150%;
e) o scădere de 0,7 ori.
83
e) bancă şi cel care obţine un împrumut de la aceasta.
422. Cele două funcţii principale ale primelor forme de bani au fost:
a) mijloc de schimb şi mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri;
b) mijloc de schimb şi mijloc de plată;
c) mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri şi mijloc de plată;
d) mijloc de măsură (etalon) pentru celelalte bunuri şi mijloc de rezervă şi
economisire;
e) mijloc de schimb şi mijloc de rezervă şi economisire.
84
b) nu sunt convertibile în metale preţioase;
c) sunt convertibile în metale preţioase;
d) nu intră în sfera noţiunii generice de bani;
e) nu sunt cuprinse în masa monetară.
430. În perioada contemporană, masa monetară este formată, în cea mai mare parte,
din:
a) monezi metalice;
b) bancnote;
c) bani scripturali;
d) numerar;
e) alte instrumente recunoscute ca monedă.
85
e) preţurile cresc în măsura în care se reduce cantitatea bunurilor supuse
tranzacţiilor, în condiţiile în care masa monetară rămâne constantă.
432. Valoarea banilor reprezintă cantitatea de bunuri care poate fi cumpărată cu:
a) o unitate monetară;
b) masa monetară;
c) numerarul în circulaţie;
d) moneda scripturală;
e) salariul nominal.
86
e) populaţia care cheltuieşte mai mult decât lichidităţile proprii.
87
d) veniturile bugetare;
e) cheltuielile bugetare.
447. Trezoreria:
a) este o bancă comercială;
b) atrage depozite de la populaţie şi acordă credite agenţilor economici;
c) este bancă a statului care centralizează şi gestionează fondurile publice;
d) realizează schimb valutar pentru persoanele fizice, rezidenţi şi nerezidenţi;
e) are surplus de fonduri dacă bugetul este deficitar.
449. Între operaţiunile prin care are loc creşterea masei monetare, se include:
a) limitarea creditului;
b) rambursarea creditelor;
c) emisiunea monetară;
d) schimbul valutar al monedei interne pe alte monede convertibile;
e) creşterea vitezei de rotaţie a banilor.
451. Între operaţiunile prin care are loc restrângerea masei monetare, se include:
a) acordarea de credite de către băncile comerciale;
88
b) refinanţarea băncilor comerciale de către banca centrală;
c) emisiunea monetară;
d) vânzarea de valută de către banca centrală;
e) reducerea vitezei de rotaţie a banilor.
453. Atunci când masa monetară este de 20000 miliarde u.m., iar volumul valoric al
tranzacţiilor de 80000 miliarde u.m., viteza de rotaţie a banilor este:
a) 0,25;
b) 1;
c) 4;
d) 0,5;
e) 1,2.
454. În T0 masa monetară este de 3000 miliarde u.m. În perioada T0 – T1, sistemul
bancar acordă credite de 300 miliarde u.m. iar credite de 200 miliarde u.m. ajung la
scadenţă şi trebuie rambursate către bănci. Atunci, masa monetară în T1 este:
a) 3300 miliarde u.m.;
b) 3000 miliarde u.m.;
c) 3200 miliarde u.m.;
d) 3100 miliarde u.m.;
e) 3500 miliarde u.m.
457. Volumul valoric al tranzacţiilor este 140000 u.m., iar viteza de rotaţie a
monedei este de 7. Masa monetară în circulaţie este:
89
a) 14000 u.m.;
b) 20000 u.m.;
c) 10000 u.m.;
d) 140000 u.m.;
e) 98000 u.m.
458. Atunci când masa monetară este 30000 u.m., iar volumul valoric al
tranzacţiilor 150000 u.m., viteza de rotaţie a monedei este:
a) 3;
b) 0,2;
c) 1;
d) 0,5;
e) 5.
459. Masa monetară creşte cu 26% iar preţurile cresc cu 20%. Dacă viteza de rotaţie
a monedei este constantă, atunci volumul fizic al tranzacţiilor:
a) creşte cu 5%;
b) scade cu 26%;
c) creşte cu 26%;
d) nu se modifică;
e) creşte cu 20%.
461. În intervalul T0 – T1, masa monetară în circulaţie creşte cu 8%, volumul fizic al
tranzacţiilor cu 12%, iar preţurile cresc cu 6%. Viteza de rotaţie a monedei:
a) creşte cu 1,92%;
b) scade cu 1,92%;
c) creşte cu 10%;
d) creşte cu 9,92%;
e) scade cu 9,92%.
90
463. În T1 faţă de T0, masa monetară în circulaţie creşte cu 50%. Dacă în acelaşi
interval valoarea tranzacţiilor pe piaţă sporeşte cu 25%, viteza de rotaţie a
monedei:
a) scade cu 16,67%;
b) creşte cu 83,33%;
c) scade cu 83,33%;
d) nu se modifică;
e) creşte cu 166,67%.
464. Dacă masa monetară în circulaţie este de 15000 miliarde u.m. şi viteza de
rotaţie a monedei este 4, atunci valoarea tranzacţiilor pe piaţă este:
a) 3750 miliarde u.m.;
b) 60000 miliarde u.m.;
c) 30000 miliarde u.m.;
d) 90000 miliarde u.m.;
e) 15000 miliarde u.m.
466. În T1 faţă de T0, masa monetară în circulaţie creşte cu 200%. Dacă în acelaşi
interval valoarea tranzacţiilor pe piaţă sporeşte cu 50%, viteza de rotaţie a
monedei:
a) creşte cu 50%;
b) scade cu 150%;
c) creşte cu 100%;
d) scade cu 100%;
e) scade cu 50%.
91
c) 116 milioane u.m., respectiv 60 de milioane u.m.;
d) 117 milioane u.m., respectiv 60 de milioane u.m.;
e) 70 milioane u.m., respectiv 30 de milioane u.m.
469. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală a dobânzii în situaţia în
care:
a) preţurile scad;
b) preţurile cresc;
c) inflaţia scade;
d) inflaţia creşte;
e) dobânda se calculează conform principiului de dobândă compusă.
471. Un credit de 10 milioane u.m. este acordat pe o perioadă de trei ani, cu o rată
anuală a dobânzii de 10%, în regim de dobândă compusă. Suma finală pe care
debitorul trebuie să o restituie este de:
a) 13.300.000 u.m.;
b) 13.310.000 u.m.;
c) 3.300.000 u.m.;
d) 1.331.000 u.m.;
e) 13.330.000 u.m.
472. Un credit acordat unei firme pe doi ani, în regim de dobândă compusă, cu o
rată anuală de 20%, aduce o dobândă totală de 44 milioane u.m. Creditul acordat
este de:
a) 74 milioane u.m.;
b) 144 milioane u.m.;
c) 120 milioane u.m.;
d) 100 milioane u.m.;
e) 110 milioane u.m.
92
474. Ce sumă de bani trebuie să depună în prezent la o bancă un individ pentru a
obţine în 2 ani un venit din dobândă de 210.000 u.m., în condiţii de dobândă
compusă, la o rată anuală a dobânzii de 10%?:
a) 2.000.000 u.m.;
b) 1.200.000 u.m.;
c) 1.100.000 u.m.;
d) 1.000.000 u.m.;
e) 2.000.000 u.m.
475. O firmă a împrumutat de la o bancă 100 milioane u.m. pentru doi ani, plătind o
dobândă totală de 44 milioane u.m. Rata anuală a dobânzii cu care a fost contractat
creditul, în regim de dobândă compusă, este de;
a) 10%;
b) 20%;
c) 30%;
d) 40%;
e) 100%.
476. Un agent depune la bancă suma de 200 milioane u.m., cu o rată anuală a
dobânzii de 20%. Care este dobânda obţinută de deponent după 2 ani, în regim de
dobândă compusă?:
a) 44 milioane u.m.;
b) 10 milioane u.m.;
c) 60 milioane u.m.;
d) 88 milioane u.m.;
e) 48 milioane u.m.
93
479. La un credit de 1 mil. u.m., o bancă percepe o rată anuală a dobânzii de 40%.
În aceste condiţii, dobânda încasată la trei luni va fi:
a) 400.000 u.m.;
b) 300.000 u.m.;
c) 200.000 u.m.;
d) 150.000 u.m.;
e) 100.000 u.m.
480. O firmă contractează un împrumut în sumă de 1 mil u.m. Peste 1 an, firma
returnează băncii 1,5 mil u.m. Dacă în acest interval preţurile au crescut cu 50%,
ratele nominală şi reală ale dobânzii sunt:
a) 50%, 0%;
b) 50%, 100%;
c) 100%, 50%;
d) 0%, 50%;
e) 50%, 50%.
481. O bancă acordă un împrumut în valoare totală de 2 mil. u.m., pe termen de doi
ani, în regim de dobândă compusă. Dacă rata anuală a dobânzii este de 10%, suma
încasată de bancă după doi ani este:
a) 2.500.000 u.m.;
b) 2.530.000 u.m.;
c) 2.250.000 u.m.;
d) 2.150.000 u.m.;
e) 2.420.000 u.m.
482. O bancă primeşte sub formă de depozite suma de 3 mil. u.m., rata dobânzii la
depozite fiind de 10%. Pe baza acestor sume, banca acordă împrumuturi, pe termen
de un an, rata dobânzii fiind de 12%. Dacă banca suportă cheltuieli generale de
funcţionare de 30.000 u.m., profitul băncii va fi:
a) 50.000 u.m.;
b) 330.000 u.m.;
c) 327.000 u.m.;
d) 60.000 u.m.;
e) 30.000 u.m.
483. Care este suma prezentă care generează peste doi ani, în regim de dobândă
compusă, o sumă finală de 144.000 u.m., în condiţiile în care rata anuală a dobânzii
este de 20%?
a) 110.000 u.m.;
b) 100.000 u.m.;
c) 90.000 u.m.;
d) 80.000 u.m.;
e) 70.000 u.m.
94
Piaţa capitalurilor
485. Obligaţiunea:
a) oferă deţinătorului dreptul de proprietate asupra unei părţi din patrimoniul
firmei;
b) are o valoare fixă în timp;
c) reprezintă un împrumut pe termen lung.
d) nu poate fi decât nominativă, deoarece la emitere este înscris numele
cumpărătorului;
e) aduce un venit din ce în ce mai mic pe măsură ce se apropie scadenţa.
486. Dividendul:
a) este un venit variabil;
b) este aferent atât acţiunilor cât şi obligaţiunilor ;
c) este acordat doar pentru acele acţiuni care se tranzacţionează pe pieţele
financiare;
d) depinde de mărimea firmei.
e) este un venit fix.
95
a) cursul obligaţiunilor scade;
b) creşte cursul acţiunilor;
c) rata dobânzii nu influenţează cursul titlurilor;
d) cursul acţiunilor scade, iar al obligaţiunilor creşte;
e) cursul obligaţiunilor creşte, iar al acţiunilor creşte.
490. Cuponul unei obligaţiuni este de 750 u.m. Dacă rata dobânzii este de 8%,
atunci valoarea obligaţiunii pe piaţă este de:
a) 6000;
b) 60;
c) 815,9;
d) 2442,5,
e) 9375.
492. Un agent economic deţine un capital de 100 milioane u.m. El deschide un cont
la o societate de investiţii financiare şi dă ordin de cumpărare a 10000 acţiuni la
cursul de
10000 u.m./acţiune. După un an, agentul economic dă ordin de vânzare a celor
10000 acţiuni la cursul de 12000 u.m./acţiune. În condiţiile în care rata medie a
dobânzii la efectuarea de depozite bancare este de 30% pe an, putem afirma că
plasamentul financiar al agentului economic este:
a) avantajos;
b) dezavantajos;
c) neutru;
d) este întotdeauna mai puţin riscant decât efectuarea unui depozit bancar;
e) este întotdeauna la fel de riscant ca efectuarea unui depozit bancar.
96
vinde obligaţiunea la un curs de 4 milioane u.m. În urma acestei tranzacţii, agentul
economic:
a) câştigă 1 milion u.m.;
b) pierde 1 milion u.m.;
c) nici nu câştigă, nici nu pierde;
d) pierde 2 milioane u.m.;
e) câştigă 2 milioane u.m.
494. Pe piaţa financiară secundară, cererea de acţiuni creşte mai mult decât oferta de
acţiuni. În condiţii de echilibru pe piaţa acţiunii, cursul şi cantitatea de acţiuni
tranzacţionată:
a) scade şi respectiv, creşte;
b) cresc;
c) scad;
d) creşte şi respectiv, scade;
e) scade şi respectiv, rămâne constantă.
498. Cursul titlurilor pe piaţa financiară secundară se află într-o relaţie inversă cu:
a) rata inflaţiei;
b) situaţia economico-financiară a firmei emitente;
c) conjunctura internă şi internaţională;
d) rata dobânzii pe piaţa monetară;
97
e) previziunile privind evoluţia firmei emitente.
501. Un individ cumpără o acţiune de 1000 u.m. şi o vinde patru luni mai târziu la
1300 u.m. În timpul acestei perioade el câştigă 200 u.m. sub formă de dividende.
Randamentul total obţinut de acel individ a fost de :
a) 12%;
b) 14%;
c) 16%;
d) 18%;
e) 50%.
98
504. Deţinătorul unei acţiuni încasează la sfârşitul anului dividende, reprezentând de
fapt:
a) salariul social;
b) salariul colectiv;
c) un procent din profitul admis;
d) un procent din profitul brut;
e) un procent din impozitul pe profit.
507. În cadrul operaţiunilor la termen, una din următoarele afirmaţii este falsă:
a) vânzătorul este un speculator „bear”;
b) cumpărătorul este un speculator „bull”;
c) strategia „à la baisse” înseamnă miza pe reducerea preţului titlului de
valoare;
d) strategia „à la hausse” este întotdeauna în avantajul cumpărătorului;
e) ambii participanţi pot să câştige.
99
c) una din părţile tranzacţiei câştigă în detrimentul celeilalte;
d) cursul titlurilor are o tendinţă de creştere;
e) cursul titlurilor are o tendinţă de scădere.
100
515. Pentru o societate comercială, posesorul unei obligaţiuni emise de către aceasta
este:
a) debitor;
b) creditor;
c) proprietar;
d) acţionar;
e) asociat.
101
b) cursul titlurilor creşte, iar cumpărătorii de titluri câştigă;
c) cursul titlurilor scade, iar vânzătorii de titluri câştigă;
d) cursul titlurilor scade, iar cumpărătorii de titluri câştigă;
e) atât cumpărătorii, cât şi vânzătorii de titluri câştigă.
527. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 1000 u.m. Care este modificarea
procentuală şi absolută a cursului obligaţiunii, dacă rata dobânzii se reduce de la
25% la 20%:
a) creşte cu 20%, respectiv cu 4000 u.m.;
b) creşte cu 25%, respectiv cu 4000 u.m.;
c) scade cu 20%, respectiv cu 8000 u.m.;
102
d) creşte cu 25%, respectiv cu 1000 u.m.;
e) creşte cu 20%, respectiv cu 1000 u.m.
528. Încasările unei firme sunt de 20 miliarde u.m. iar costurile totale de 12 miliarde
u.m. Impozitul pe profit este de 25%, iar 75% din profitul net se distribuie
acţionarilor sub formă de dividende. Capitalul social al firmei este divizat în
2000 acţiuni. Dividendul pe o acţiune este:
a) 4,5 milioane u.m.;
b) 2,5 milioane u.m.;
c) 2,25 milioane u.m.;
d) 2 milioane u.m.;
e) 1,5 milioane u.m.
529. Atunci când venitul anual adus de o obligaţiune este 2000 u.m. iar rata dobânzii
este de 20%, cursul obligaţiunii este:
a) 2000 u.m.;
b) 1000 u.m.;
c) 4000 u.m.;
d) 5000 u.m.;
e) 10000 u.m.
531. Când venitul anual adus de o obligaţiune este de 2000 u.m., iar rata dobânzii
este de 40%, cursul obligaţiunii este:
a) 5000 u.m.;
b) 10000 u.m.;
c) 20000 u.m.;
d) 7500 u.m.;
e) 12500 u.m.
532. Venitul anual fix al unei obligaţiuni este 10000 u.m. la o rată a dobânzii de
20%. Dacă rata dobânzii creşte la 40%, atunci cursul obligaţiunii:
a) scade cu 20%;
b) creşte cu 20%;
c) scade cu 100%;
d) creşte cu 100%;
103
e) scade cu 50%.
535. La o rată a dobânzii de 20%, venitul anual adus de o obligaţiune este de 500
u.m. Dacă rata dobânzii creşte cu
5 puncte procentuale, atunci cursul obligaţiunii:
a) scade cu 25 u.m.;
b) scade cu 500 u.m.;
c) creşte cu 500 u.m.;
d) scade cu 7500 u.m.;
e) creşte cu 7500 u.m.
537. Dacă rata dobânzii este 20% iar cursul obligaţiunii este
10000 u.m., venitul anual fix adus de obligaţiune este:
a) 200 u.m.;
b) 20000 u.m.;
c) 12000 u.m.;
d) 2000 u.m.;
e) 10000 u.m.
104
538. Între agenţii economici A şi B se încheie un contract de vânzare – cumpărare la
termen a 100 acţiuni X, la un curs de 5000 u.m./acţiune. La scadenţă, cursul
acţiunii X este
10000 u.m. Atunci:
a) cumpărătorul câştigă 500.000 u.m.;
b) vânzătorul câştigă 1.500.000 u.m.;
c) cumpărătorul câştigă 1.500.000 u.m.;
d) cumpărătorul pierde 100.000 u.m.;
e) cumpărătorul câştigă 100.000 u.m.
539. Venitul anual adus de o obligaţiune este de 10000 u.m. În condiţiile unei rate a
dobânzii de 20%, cursul obligaţiunii este:
a) 5000 u.m.;
b) 15000 u.m.;
c) 50000 u.m.;
d) 2500 u.m.;
e) 1500 u.m.
540. În perioada T0 – T1, dacă rata dobânzii creşte cu 25% şi venitul adus de
obligaţiune rămâne constant, cursul obligaţiunii:
a) creşte cu 20%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 25%;
d) scade cu 25%;
e) nu se modifică.
105
Piaţa muncii
541. Pe piaţa muncii, cererea de forţă de muncă scade mai mult decât creşte oferta
de forţă de muncă. Salariul şi numărul de lucrători angajaţi la nivelul de echilibru:
a) cresc;
b) scad;
c) creşte şi respectiv, scade;
d) scade şi respectiv, creşte;
e) rămân constante.
542. La un moment dat, pe piaţa muncii există exces de ofertă de forţă de muncă.
Salariul are tendinţa să:
a) crească;
b) scadă;
c) rămână constant;
d) fie egal cu zero;
e) fie întotdeauna într-o relaţie inversă cu productivitatea muncii.
106
e) realizate de nesalariaţi.
107
b) dimensionarea precisă ca volum şi structură a cererii de muncă;
c) delimitarea ofertei de muncă pornind de la programul de muncă;
d) manifestarea pieţei muncii pe ansamblul unei economii;
e) determinarea mărimii şi dinamicii reale ale salariului.
556. Nu sunt factori prin care, la nivelul firmei, cererea şi oferta de muncă se
adaptează, pe termen scurt, în sensul creşterii sau scăderii:
a) diminuarea programului de muncă;
b) orele suplimentare;
c) munca permanentă, neîntreruptă;
d) şomajul tehnic;
e) concedierile.
559. Atunci când o persoană intră în concediu, suma de bani pe care aceasta o
primeşte se include în:
a) salariul nominal;
b) salariul social;
c) salariul colectiv;
d) salariul real;
108
e) câştig salarial.
562. Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o relaţie:
a) directă;
b) pozitivă;
c) de egalitate;
d) de incluziune;
e) inversă.
565. Atunci când salariul nominal creşte mai mult decât creşte salariul real, preţurile
bunurilor de consum:
a) scad;
b) cresc în acelaşi ritm cu salariul real;
109
c) nu se modifică;
d) scad în acelaşi ritm cu salariul real;
e) cresc mai puţin decât salariul nominal.
566. Atunci când preţurile bunurilor de consum cresc mai puţin decât creşte salariul
real, salariul nominal:
a) creşte mai mult decât salariul real;
b) creşte mai puţin decât salariul real;
c) scade;
d) nu se modifică;
e) creşte mai puţin decât preţurile bunurilor de consum.
567. Pentru aprecierea justeţei diferenţierii salariilor trebuie să se ţină seama de:
a) necesitatea prelungirii perioadei de muncă a lucrătorilor;
b) contribuţia lucrătorilor la activitatea economică;
c) nevoia de egalizare a salariilor;
d) tipul de progres tehnic dominant;
e) faptul că salariul trebuie corelat neapărat cu vârsta celui care lucrează.
110
d) se acordă numai dacă întreprinderea realizează profit;
e) este mai mare decât acesta.
111
d) salariul poate fi considerat ca o plată pentru închirierea forţei de muncă;
e) salariul poate fi considerat ca preţ pentru cumpărarea muncii.
579. Suma de bani pe care societatea, în ansamblul ei, o acordă pentru a spori
veniturile unor categorii de salariaţi sau numai ale unor grupuri din cadrul acestora
ce se confruntă cu dificultăţi mari reprezintă:
a) salariul colectiv;
b) salariul real;
c) beneficiu real;
d) salariul social;
e) salariul minim.
b) I SN
⋅ 100;
IP
c)
ISN1
⋅ 100;
ISN0
IP1
⋅ 100;
IP0 112
SR
⋅ 100.
ISN
d)
e)
585. Pe termen lung, mărimea salariului nominal are tendinţa generală de:
a) creştere;
b) scădere;
c) creştere mai rapidă decât productivitatea muncii;
d) scădere în ritm alert;
e) rămânere la acelaşi nivel.
586. Suma de bani pe care o primeşte efectiv lucrătorul salariat pentru munca
prestată, după reţinerea impozitului pe salariu şi a altor taxe legale, reprezintă:
a) salariul real;
b) salariul nominal;
c) salariul nominal net;
d) profit net;
e) venitul brut.
588. Din perspectiva producătorului, salariul, spre deosebire de profit este un:
a) venit specific;
b) beneficiu real;
c) venit impozabil;
113
d) cost;
e) venit legitim.
590. În condiţiile în care salariul real creşte cu 50% şi preţurile de consum se reduc
cu 40%, salariul nominal:
a) creşte cu 200%;
b) scade cu 200%;
c) scade cu 90%;
d) creşte cu 90%;
e) scade cu 10%.
591. În T0 salariul nominal al unui individ era de 150 RON, iar preţul unei pâini de
0,5 RON. În T1, salariul nominal a crescut cu 100%, iar preţul pâinii cu 300%.
Salariul real în T1 faţă de T0:
a) a crescut cu 50%;
b) a scăzut cu 50%;
c) a rămas constant;
d) a crescut cu 100%;
e) a scăzut cu 100%.
593. Salariul nominal în T0 este de 200 RON. În perioada T0-T1, acesta creşte cu
50%, iar preţurile bunurilor de consum cresc cu 200%. Salariul real:
a) a crescut cu 50%;
b) a scăzut cu 100%;
c) a scăzut cu 150%;
d) a scăzut cu 50%;
e) a crescut cu 100%.
594. Dacă în perioada T0-T1 salariul nominal a scăzut cu 50%, iar preţurile de
consum s-au dublat, salariul real:
a) a scăzut cu 150%;
b) a scăzut cu 50%;
c) a crescut cu 50%;
114
d) a scăzut cu 125%;
e) a scăzut cu 75%.
595. Salariul nominal net în T0 este de 500 RON. În situaţia în care, în perioada T0-
T1, creşterea salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii,
care s-a dublat, salariul nominal net în T1 este:
a) 550 RON;
b) 1000 RON;
c) 750 RON;
d) 725 RON;
e) 105 RON.
596. Atunci când salariul real scade cu 25%, iar salariul nominal creşte cu 50%
indicele preţurilor de consum este:
a) 109%;
b) 110%;
c) 121%;
d) 200%;
e) 150%.
597. Dacă salariul real creşte cu 25%, iar salariul nominal cu 20%, preţurile
bunurilor de consum:
a) scad cu 4,16%;
b) cresc cu 4,16%;
c) scad cu 4%;
d) cresc cu 5%;
e) scad cu 5%.
598. Dacă salariul real creşte cu 20%, iar rata inflaţiei este 15%, salariul nominal:
a) scade cu 38%;
b) creşte cu 28%;
c) creşte cu 4,3%;
d) scade cu 4,3%;
e) creşte cu 38%.
599. În T0, salariul nominal era de 25.000 u.m. Cu cât trebuie mărit salariul nominal
pentru ca salariul real să crească cu 30%, în condiţiile sporirii preţurilor cu 40%?
a) cu 7,69%;
b) cu 80%;
c) cu 20.000 u.m.;
d) cu 20.500 u.m.;
e) cu 90%.
600. Dacă salariul nominal nu s-a modificat, iar preţurile au crescut cu 300%,
atunci salariul real se modifică astfel:
a) scade de 3 ori;
b) scade de 4 ori;
c) creşte de 3 ori;
d) scade cu 75%;
e) creşte cu 120%.
115
Creştere şi dezvoltare economică. Fluctuaţii economice
603. Consumul este egal cu 100 u.m., iar înclinaţia medie spre consum este egală cu
0,8. Volumul economiilor este egal cu:
a) 100 u.m.;
b) 25 u.m.;
c) 50 u.m.;
d) 125 u.m.;
e) 150 u.m.
604. Cunoaştem următoarele date macroeconomice la nivelul unei ţări: produsul naţional
brut în preţurile pieţei PNB pp = 1000 u.m., Investiţii brute = 500 u.m., Investiţii nete =
400 u.m. şi taxele indirecte sunt 50 u.m. În acest caz, venitul naţional este egal cu:
a) 1000 u.m.;
b) 500 u.m.;
c) 900 u.m.;
d) 850 u.m.;
e) 1200 u.m.
605. Funcţia economisirii este egală cu: S=0,3Vd. Înclinaţia medie spre consum este
egală cu:
a) 0,3;
b) 1;
c) 0,5;
d) 0,8;
e) 0,7.
116
d) 8000 u.m.;
e) 10000 u.m.
612. Nivelul iniţial al venitului unei gospodării este de 1000 u.m., iar cel final de
2000 u.m. Ştiind că înclinaţia marginală spre economii este de 0,3, iar nivelul
iniţial al consumului este de 800 u.m., atunci consumul final este de:
a) 500 u.m.;
117
b) 1200 u.m.;
c) 1300 u.m.;
d) 1500 u.m.;
e) 1244 u.m.
613. Într-o economie închisă, consumul personal de bunuri şi servicii plus consumul
de stat de bunuri şi servicii plus investiţiile brute reprezintă:
a) PGB;
b) PIN;
c) VNreal;
d) PIB;
e) VN.
118
unde: Is = indicele de modificare a economiilor;
Iv = indicele de modificare a venitului;
Ic = indicele de modificare a consumului.
622. Dacă înclinaţia marginală spre economisire este 0,25, atunci multiplicatorul
investiţiilor este:
a) 4;
b) 2,5;
c) 1,33;
d) 0,75;
119
e) 0,25.
626. În situaţia unei oferte agregate mai mică decât cererea agregată, cunoscută şi ca
absorbţie:
a) sunt avantajaţi cumpărătorii;
b) firmele sunt încurajate să îşi mărească producţia;
c) concurenţa devine puternică între firme;
d) echilibrul se poate realiza numai prin reducerea cererii;
e) dispare concurenţa dintre producători.
628. Dacă oferta agregată este mai mare decât cererea agregată:
a) sunt avantajate firmele;
b) se micşorează stocurile firmelor;
c) echilibrul se poate restabili prin reducerea nivelului producţiei;
d) concurenţa este puternică între consumatori;
120
e) exportul net devine negativ.
632. Diferenţa dintre produsul intern brut şi produsul intern net este egală cu:
a) consumul intermediar;
b) consumul personal de bunuri;
c) amortizarea capitalului fix;
d) consumul de stat de bunuri şi servicii;
e) investiţia netă.
121
635. Bunurile materiale şi serviciile finale ce se iau în calculul produsului intern
brut nu sunt destinate:
a) consumului privat;
b) înlocuirii bunurilor de capital tehnic fix scoase din funcţiune;
c) formării brute a capitalului;
d) consumului intermediar;
e) consumului public.
638. Cunoscând conţinutul elementelor de calcul, arătaţi care din relaţiile de mai jos
este adevărată:
a) PIB = PIN – Amortizarea;
b) PIN = PNB – Amortizarea;
c) PNN = PIB – Amortizarea;
d) PNB = PIB – Amortizarea;
e) PNNpf = Venit Naţional.
639. Dacă din produsul global brut se scade consumul intermediar, rezultă:
a) PIN;
b) PNB;
c) PIB;
d) PNN;
e) investiţia brută.
122
b) venitul net disponibil;
c) venitul naţional disponibil;
d) venitul personal al populaţiei;
e) produsul naţional brut.
642. Dacă din veniturile personale ale populaţiei scădem impozitele şi taxele plătite
de populaţie, obţinem:
a) venitul naţional disponibil;
b) venitul alocat pentru consum;
c) venitul alocat pentru economii;
d) venitul disponibil;
e) venitul naţional.
645. La un volum dat al venitului disponibil, cu cât rata medie a consumului este
mai mică, cu atât:
a) rata economisirii este şi ea mai mică;
b) consumul este mai mare;
c) partea destinată economiilor este mai mare;
d) înclinaţia marginală spre consum este mai mare;
e) înclinaţia marginală spre economisire este mai mare.
647. Când consumul este superior venitului disponibil, apare fenomenul de:
a) economisire pozitivă;
b) dezeconomisire;
c) consum amânat;
d) investiţii nete;
123
e) amortizare.
124
654. În cadrul unui sistem economic închis, economiile şi investiţiile, în viziunea lui
Keynes sunt:
a) egale cu consumul;
b) egale;
c) mai mari decât amortizarea;
d) egale cu venitul disponibil;
e) destinate înlocuirii capitalului fix scos din funcţiune.
657. Potrivit legii psihologice fundamentale a lui Keynes, când se reduce venitul
disponibil, consumul, de regulă:
a) creşte;
b) nu se modifică;
c) se reduce, dar cu o mărime mai mare;
d) se reduce, dar cu o mărime mai mică;
e) creşte, cu o rată constantă.
125
c) PIB;
d) VN;
e) PGB.
661. Când investiţiile brute sunt egale cu investiţiile pentru înlocuire, în economia
naţională respectivă:
a) capitalul tehnic fix se dezvoltă;
b) se creează noi locuri de muncă;
c) se modernizează capacităţile de producţie;
d) nu sunt şanse pentru dezvoltare;
e) creşte stocul de capital circulant.
664. În cadrul unei economii unde amortizarea este egală cu consumul intermediar,
iar investiţiile nete sunt de două ori mai mari decât amortizarea:
a) investiţia netă este de 3 ori mai mică decât consumul intermediar;
b) produsul intern brut este egal cu investiţia brută;
c) investiţia brută este de 3 ori mai mare decât consumul intermediar;
d) produsul intern net este egal cu produsul intern brut;
e) investiţiile nete nu stimulează dezvoltarea.
126
665. Produsul intern net în preţurile factorilor de producţie:
a) nu cuprinde amortizarea;
b) cuprinde şi impozitele indirecte nete;
c) nu cuprinde impozitele directe;
d) este, de regulă, mai mare decât produsul intern brut, în preţurile pieţei;
e) este egal cu produsul naţional net în preţurile factorilor.
668. Pe termen scurt, pentru a putea creşte consumul, fără a se micşora economiile,
este necesar ca:
a) sporul venitului să fie egal cu sporul economiilor;
b) sporul consumului să fie mai mare decât sporul venitului;
c) sporul venitului să fie egal cu investiţiile brute;
d) sporul venitului să fie mai mare decât sporul consumului;
e) sporul consumului plus sporul economiilor să fie mai mari decât sporul
venitului.
669. Raportul dintre sporul venitului disponibil şi sporul investiţiilor este cunoscut
sub denumirea de:
a) înclinaţie marginală spre consum;
b) rata medie a economiilor;
c) multiplicatorul investiţiilor;
d) rata medie a consumului;
e) rata creşterii economice.
127
a) când consumul este superior venitului disponibil, apar economiile
negative;
b) investiţia pentru înlocuire poate fi mai mare decât investiţia netă;
c) volumul economiilor este rezultatul comportamentului colectiv al
întreprinzătorului individual;
d) formarea netă a capitalului nu are ca sursă de finanţare amortizarea;
e) multiplicatorul investiţiilor este inversul înclinaţiei marginale spre
economii.
128
c) K= ∆ VD/∆ I;
d) K=1/(1-s);
e) K =1/ (1 − c′) .
676. În intervalul T0 – T1, înclinaţia marginală spre consum a fost de 0,8, iar sporul
economiilor a fost de 400 miliarde u.m. Cunoscând că venitul în T1 este cu 100%
mai mare decât în T0, venitul din T0 a fost de:
a) 4000 miliarde u.m.;
b) 2000 miliarde u.m.;
c) 6000 miliarde u.m.;
d) 5000 miliarde u.m.;
e) 3000 miliarde u.m.
677. Când PGB este de 6000 u.m., fiind cu 20% mai mare decât PIB, Amortizarea
= Investiţiile nete, iar investiţiile brute reprezintă 1/5 din PIB, înseamnă că:
a) PNN = 4500 u.m.;
b) PIN = 4500 u.m.;
c) Consumul intermediar = 1500 u.m.;
d) Investiţiile nete = 1000 u.m.;
e) PIB = 4000 u.m.
678. Înclinaţia marginală spre consum este 0,8, iar creşterea economiilor este de
200 u.m. Creşterea venitului este de:
a) 2000 u.m.;
b) 3000 u.m.;
c) 1000 u.m.;
d) 12000 u.m.;
e) 4000 u.m.
679. Dacă înclinaţia marginală spre consum este 0,75, atunci multiplicatorul
investiţiilor este:
a) 1;
b) 4;
c) 0,33;
d) 0,25;
e) 0,75.
680. În perioada T0 – T1, dacă venitul creşte cu 80000 u.m. iar economiile sporesc
cu 20000 u.m., înclinaţia marginală spre consum este:
a) 0,25;
b) 4;
c) 0,75;
d) 1;
e) 0,50.
129
681. În perioada T0 – T1 venitul creşte cu 4000 miliarde u.m. Dacă înclinaţia
marginală spre consum este 0,8, atunci economiile:
a) se reduc cu 3200 miliarde u.m.;
b) se reduc cu 800 miliarde u.m.;
c) cresc cu 3200 miliarde u.m.;
d) cresc cu 800 miliarde u.m.;
e) nu se modifică.
682. Consumul personal de bunuri şi servicii este 1000 miliarde u.m., consumul de stat
de bunuri şi servicii 400 miliarde u.m., investiţiile brute 300 miliarde u.m.,
consumul de capital fix 100 miliarde u.m., exportul 60 miliarde u.m. iar importul
40 miliarde u.m. Produsul intern brut, produsul intern net şi investiţiile nete sunt, în
miliarde u.m.:
a) 1760; 1660; 100;
b) 1740; 1640; 100;
c) 1760; 1640; 200;
d) 1720; 1620; 200;
e) 1760; 1660; 200.
683. Dacă înclinaţia marginală spre economii este 0,5, multiplicatorul investiţiilor
este:
a) 0,2;
b) 0,8;
c) 1;
d) 2;
e) 0,33.
684. Înclinaţia marginală spre consum este 0,6, iar creşterea economiilor de 400
miliarde u.m. Creşterea venitului la nivelul unei economii este de:
a) 2000 miliarde u.m.;
b) 1000 miliarde u.m.;
c) 3000 miliarde u.m.;
d) 4000 miliarde u.m.;
e) 400 miliarde u.m.
685. Creşterea venitului este 30000 u.m., iar multiplicatorul investiţiilor este 3.
Dacă nivelul economiilor în T0 era de 3000 u.m. valoarea investiţiilor, la nivelul
unei economii, în T1, este:
a) 13000 u.m.;
b) 3000 u.m.;
c) 10000 u.m.;
d) 7000 u.m.;
e) 300 u.m.
130
686. Dacă PIN = PIB – 2000 atunci:
a) consumul intermediar este de 2000;
b) consumul de capital fix este de 2000;
c) exportul net este de 2000;
d) investiţiile nete sunt de 2000;
e) consumul personal de bunuri şi servicii este de 2000.
688. Atunci când creşterea investiţiilor este 10000 u.m., iar creşterea venitului de
30000 u.m. multiplicatorul investiţiilor este:
a) 0,33;
b) 1;
c) 3;
d) 1,3;
e) 0,1.
692. Importul de bunuri şi servicii depinde de produsul intern brut conform relaţiei
IM =100 + 0,1⋅ Y , unde IM reprezintă importul de bunuri şi servicii, iar Y,
produsul intern brut. Dacă exportul net de bunuri şi servicii este 100 unităţi
monetare, iar produsul intern brut, 600 unităţi monetare, atunci exportul de bunuri
şi servicii este:
131
a) 0 unităţi monetare;
b) 160 unităţi monetare;
c) 260 unităţi monetare;
d) 40 unităţi monetare;
e) 600 unităţi monetare.
695. Raportul între PIB în termeni nominali şi acelaşi PIB în termeni reali
exprimă:
a) creşterea reală a producţiei;
b) evoluţia preţurilor bunurilor finale;
c) caracterul extensiv sau intensiv al creşterii economice;
d) indicele de creştere al venitului naţional;
e) dinamica exportului net.
132
d) o creştere extensivă, când PIB în termeni nominali este mai mic decât PIB
în termeni reali;
e) o creştere extensivă şi o creştere negativă.
702. Dacă PIB-ul real creşte cu 5%, iar populaţia scade cu 0,5%, atunci PIB-ul
real pe locuitor creşte cu:
a) 4,5%;
b) 5%:
c) 5,5%;
d) 10%;
e) 10,25%.
133
703. Dacă ritmul PIB-ului pe locuitor este de 5%, iar rata inflaţiei este de 15%,
atunci creşterea economică este:
a) întotdeauna extensivă;
b) întotdeauna intensivă;
c) neinflaţionistă;
d) inflaţionistă;
e) exclusiv nominală.
704. Dacă PIB-ul real creşte în acelaşi ritm cu populaţia, atunci creşterea
economică este:
a) inflaţionistă;
b) neinflaţionistă;
c) zero;
d) pozitivă şi extensivă;
e) pozitivă, dar intensivă.
134
709. Ciclicitatea economică este determinată, în ultimă instanţă, de modul specific
de evoluţie a:
a) producţiei;
b) nivelului general al preţurilor;
c) ocupării forţei de muncă;
d) randamentului utilizării factorilor de producţie;
e) veniturilor factorilor de producţie.
135
c) procesul ireversibil de declin al producţiei;
d) procesul de progres reversibil al producţiei;
e) amplificarea potenţialului de eficienţă a factorilor de producţie.
136
Echilibre şi dezechilibre în economie
723. Dacă cererea agregată este mai mare decât oferta agregată, atunci:
a) în economie se manifestă o stare de presiune;
b) stocurile cresc;
c) preţurile se reduc;
d) firmele îşi sporesc producţia;
e) veniturile factorilor de producţie au acoperire fizică, reală.
724. Dacă cererea agregată este mai mică decât oferta agregată, atunci:
a) în economie se manifestă o stare de absorbţie;
b) stocurile se reduc;
c) preţurile cresc;
d) firmele îşi reduc producţia;
e) piaţa bunurilor economice este în echilibru.
137
726. Dacă preţurile în economie au crescut de 3 ori în perioada 1996-1997, rata
inflaţiei a fost de:
a) 300%;
b) 200%;
c) 100%;
d) 400%;
e) 500%.
727. Dacă rata inflaţiei a fost de 15% în anul 2003, indicele preţurilor bunurilor de
consum a fost de:
a) 122,33%;
b) 115%;
c) 85%;
d) 55,66%;
e) 125.33%;
729. Care dintre măsurile enumerate nu fac parte din categoria măsurilor de
diminuare şi control al inflaţiei:
a) echilibrarea balanţei de plăţi externe;
b) «îngheţarea» salariilor şi a preţurilor;
c) echilibrarea bugetului de stat;
d) indexarea salariilor şi a pensiilor;
e) introducerea şi dezvoltarea producţiei noilor bunuri şi servicii.
138
732. În general, o persoană care a ajuns în situaţia de şomer datorită recesiunii
economice poate fi încadrată în şomajul:
a) tehnologic;
b) ciclic;
c) structural;
d) voluntar;
e) sezonier.
139
b) creşterea masei monetare este mai rapidă decât creşterea ofertei de bunuri
economice;
c) scăderea masei monetare este mai rapidă faţă de scăderea ofertei de bunuri
economice;
d) masa monetară este constantă, iar oferta de bunuri economice creşte;
e) masa monetară se reduce, iar oferta de bunuri economice este constantă.
140
b) creşterea mai lentă a salariilor faţă de creşterea preţurilor – reducerea salariului
real – reducerea cheltuielilor de consum;
c) creşterea mai lentă a masei monetare faţă de creşterea preţurilor –
reducerea puterii de cumpărare a masei monetare – descurajarea cererii de
bunuri şi servicii;
d) creşterea salariilor – creşterea preţurilor – revendicări salariale – nouă
creştere a preţurilor;
e) creşterea salariilor – creşterea costurilor cu forţa de muncă – concedieri –
creşterea şomajului.
141
d) atât debitorii, cât şi creditorii câştigă;
e) agenţii cu venituri fixe câştigă, iar agenţii cu venituri indexate pierd.
142
a) populaţia ocupată şi populaţia activă;
b) populaţia ocupată şi populaţia totală;
c) populaţia activă şi populaţia totală;
d) numărul şomerilor şi populaţia totală;
e) numărul şomerilor şi populaţia activă.
143
d) creşterea populaţiei ocupate în raport cu populaţia activă;
e) reducerea ofertei de forţă de muncă.
762. Care este populaţia activă a unei ţări dacă rata şomajului este de 10%, iar
numărul şomerilor este de 800.000 de persoane?
a) 10.000.000 de persoane;
b) 8.000.000 de persoane;
c) 6.000.000 de persoane;
d) 5.000.000 de persoane;
e) 7.000.000 de persoane.
763. Dacă rata inflaţiei este 5% , cu cât s-a modificat puterea de cumpărare a
banilor?
a) a crescut cu 5,53%;
b)a scăzut cu 3,42%;
c) a scăzut cu 4,76%:
d)a crescut cu 3%;
e) nu se poate calcula
144
Statul în economia de piaţă
764. Excedentul bugetar are influenţe negative asupra economiei atunci când rezultă
din:
a) folosirea completă a resurselor;
b) realizarea de economii;
c) creşterea veniturilor agenţilor economici;
d) scăderea fiscalităţii;
e) creşterea fiscalităţii şi efectuarea unor cheltuieli neaprobate de Parlament.
145
d) taxele vamale;
e) taxa pentru modernizarea drumurilor.
772. Dacă veniturile bugetare sunt mai mici decât cheltuielile bugetare, atunci:
a) bugetul este excedentar;
b) datoria publică se reduce;
c) datoria publică se măreşte;
d) statul acordă împrumuturi interne şi externe;
e) balanţa de plăţi este excedentară.
773. Dacă veniturile bugetare sunt mai mari decât cheltuielile bugetare, atunci:
a) bugetul este deficitar;
b) datoria publică se reduce;
c) datoria publică se măreşte;
d) statul contractează împrumuturi interne şi externe;
e) balanţa de plăţi este deficitară.
146
777. Reducerea impozitelor are ca efect:
a) descurajarea investiţiilor;
b) creşterea şomajului;
c) reducerea datoriei publice;
d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor economici;
e) extinderea programelor sociale ale guvernului.
147
Piaţa mondială
148
786. Piaţa mondială se dezvoltă ca urmare a faptului că:
a) diferenţierea înzestrării ţărilor cu factori de producţie se reduce;
b) toate ţările obţin performanţe economice din ce în ce mai bune;
c) specializarea economiilor naţionale se reduce;
d) nici o ţară nu poate să-şi asigure toate bunurile de care are nevoie;
e) diviziunea internaţională a muncii elimină avantajele pe care le oferă piaţa
mondială ţărilor participante.
149
c) înmulţirea reglementărilor care stimulează exportul;
d) reducerea gradului său de concentrare în ţările dezvoltate;
e) accentuarea concurenţei dintre participanţi.
793. Dacă valoarea exportului este mai mică decât valoarea importului, atunci:
a) balanţa comercială este deficitară;
b) datoria externă se reduce;
c) rezervele valutare cresc;
d) competitivitatea producţiei interne este ridicată;
e) se pot acorda credite externe.
794. Dacă valoarea exportului este mai mare decât valoarea importului:
a) balanţa comercială este deficitară;
b) datoria externă se reduce;
c) rezervele valutare se reduc;
d) competitivitatea producţiei interne este scăzută;
e) se fac împrumuturi externe.
150
b) cursul de revenire la export este mai mic decât cursul de schimb al pieţei;
c) preţul exportului pe piaţa internă plus cheltuielile de circulaţie până la
frontieră este mai mare decât preţul de export în lei la cursul de schimb al
pieţei;
d) moneda naţională este supraevaluată;
e) dinamica salariului real devansează dinamica productivităţii muncii.
803. Cursul de schimb anunţat zilnic de către Banca Naţională a României este:
a) cursul de schimb la care se desfăşoară toate tranzacţiile pe piaţa valutară;
b) cel mai ridicat curs al pieţei valutare;
c) cel mai redus curs al pieţei valutare;
d) media cursurilor de schimb ale tranzacţiilor pe piaţa valutară;
e) cursul de schimb obligatoriu pentru toţi agenţii economici.
151
805. Paritatea ratelor dobânzii se referă la:
a) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pe baza comparaţiei cu un
etalon internaţional – EURO sau dolarul SUA;
b) raportul dintre monedele a două ţări stabilit pa baza puterii lor de
cumpărare;
c) modificarea cursului de schimb dintre monedele a două ţări pentru a
compensa diferenţa dintre ratele dobânzii din cele două ţări;
d) cursul de schimb stabilit pe baza cererii şi a ofertei pe piaţa valutară
interbancară;
e) preţul monedei naţionale exprimat în altă monedă.
806. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mare decât oferta, atunci:
a) moneda naţională se întăreşte în raport cu valuta;
b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta;
c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta;
d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de
valută se reduce;
e) banca centrală trebuie să cumpere valută.
807. Dacă cererea pe piaţa valutară este mai mică decât oferta, atunci:
a) moneda naţională slăbeşte în raport cu valuta;
b) moneda naţională se depreciază în raport cu valuta;
c) moneda naţională se apreciază în raport cu valuta;
d) cursul de schimb exprimat în unităţi de monedă naţională pe unitatea de
valută creşte;
e) banca centrală trebuie să vândă valută.
808. Dacă rata internă a dobânzii este mai mare decât rata internaţională a dobânzii,
atunci cursul de schimb la termen al monedei naţionale în raport cu valuta
(unităţi monetare interne pe unitatea de valută) este:
a) mai mare decât cursul de schimb la vedere;
b) egal cu cursul de schimb la vedere;
c) mai mic decât cursul de schimb la vedere;
d) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de
condiţiile pieţei valutare;
e) mai mare sau mai mic decât cursul de schimb la vedere în funcţie de
situaţia balanţei comerciale.
152
810. Dacă rata inflaţiei interne este mai mare decât rata inflaţiei internaţionale,
atunci cursul de schimb la paritatea puterii de cumpărare (unităţi monetare
interne pe unitatea de valută):
a) creşte;
b) se reduce;
c) nu se modifică;
d) creşte peste nivelul de echilibru, după care scade sub nivelul de echilibru;
e) scade sub nivelul de echilibru, după care creşte peste nivelul de echilibru.
811. Care dintre următoarele afirmaţii privind piaţa valutară este falsă?
a) pe piaţa valutară interbancară operează băncile comerciale în nume
propriu sau în contul clienţilor;
b) persoanele fizice pot efectua schimb valutar pe piaţa valutară interbancară;
c) piaţa caselor de schimb valutar este rezervată schimbului valutar pentru
persoanele fizice;
d) piaţa valutară din România este o piaţă liberă;
e) cursul de schimb se negociază liber pe tot timpul zilei.
814. Exporturile unei ţări însumează 10 miliarde dolari, iar importurile ei însumează
20 miliarde euro. În situaţia în care 1 euro = 1,5 dolari, balanţa comercială a
ţării respective a înregistrat un:
a) excedent de 20 miliarde dolari;
b) deficit de 20 miliarde dolari;
c) excedent de 10 miliarde dolari;
d) deficit de 10 miliarde dolari;
e) deficit de 5 miliarde dolari.
815. Atunci când exporturile unei ţări sunt de 100 miliarde dolari iar importurile de
80 miliarde dolari, balanţa comercială a ţării respective înregistrează un:
a) excedent de 80 miliarde dolari;
b) deficit de 80 miliarde dolari;
c) excedent de 20 miliarde dolari;
153
d) deficit de 20 miliarde dolari;
e) excedent de 180 miliarde dolari.
816. Deficitul balanţei comerciale a unei ţări este de 20 miliarde dolari. Dacă
importurile ţării au fost în perioada considerată de 70 miliarde dolari, atunci
exporturile ţării au însumat:
a) 70 miliarde dolari;
b) 20 miliarde dolari;
c) 50 miliarde dolari;
d) 30 miliarde dolari;
e) 40 miliarde dolari.
817. Excedentul balanţei comerciale a unei ţări este de 10 miliarde dolari. Dacă
exporturile ţării au fost în perioada considerată de 60 miliarde dolari, atunci
importurile ţării au însumat:
a) 70 miliarde dolari;
b) 20 miliarde dolari;
c) 50 miliarde dolari;
d) 30 miliarde dolari;
e) 40 miliarde dolari.
154
Integrarea economică şi globalizarea
155