Capitolul 1

CAPITOLUL I

CE ESTE ECONOMIA?

2p 1. Nevoile umane reprezintă:

a. Condiţiile necesare oamenilor pentru a se manifesta ca fiinţe
naturale şi membri ai societăţii;
b. Activitatea umană îndreptată spre un anumit scop;
c. Ceea ce oamenii resimt direct sau indirect ca fiindu-le necesar
pentru a trăi şi a-şi manifesta personalitatea;
d. Cerinţele fără satisfacerea cărora omul nu poate exista;
e. Rezultatele economice obţinute în urma oricărei activităţi.
A = a+b+c; B = a+c; C = c+d+e; D = a+c+d; E = a+b+c+d.

1p 2. Identificarea şi satisfacerea nevoilor umane se realizează:

a. În mod neaşteptat;
b. În mod automat (de la sine);
c. În mod conştient;
d. a+b;
e. În nici unul din modurile enunţate.

2p 3. Nevoile sunt dictate de (sau decurg din):

a. Mediul natural şi social în care omul trăieşte;
b. Măsurile întreprinse de guvernele ţărilor respective şi care
afectează existenţa umană;
c. Mecanismele psihofiziologice ale vieţii omului;
d. Dinăuntrul fiinţei umane;
e. Din afara fiinţei umane.
A = a+b+d; B = b+c; C = c+d; D = a+e; E = a+c+d+e.

2p 4. Care din nevoile enunţate în continuare revin: 1 – firmei; 2 –

7
 Capitolul 1
familiei, 3 – oraşului, judeţului sau economiei naţionale:
a. Nevoia de oţel, calculatoare, legume, autostrăzi;
b. Nevoia de pâine, carne, lapte, casă, ajutoare sociale, asigurare,
locuinţă etc.;
c. Nevoia de burse, energie electrică, valută liber convertibilă,
materiale de birou;
d. Nevoia de lapte, lemn, făină, oţel, fibre naturale şi sintetice,
calculatoare etc.;
e. Nevoia de apă caldă, energie electrică şi termică,
infrastructură rutieră, navală.
A = 1a,2b,3c; B = 1c,2a,3b; C = 1d,2b,3e; D = 1b,2c,3a; E = 1c,2a,3e.

2p 5. Nevoile au drept caracteristici esenţiale faptul că sunt

nelimitate, dinamice şi în continuă diversificare, deoarece:
a. În momentul satisfacerii lor, nevoile se diminuează şi dispar
definitiv;
b. Apar noi nevoi, de aceea cunosc o succesiune continuă;
c. Unele nevoi cresc într-o măsură mai mare sau mai mică;
d. Volumul total al acestora se diminuează treptat;
e. Nici o soluţie nu este corectă.
A = b+c; B = a+b; C = c+d; D = b+e; E = a+b+c+d.

2p 6. Marcaţi care din categoriile de nevoi enunţate sunt:

1. vitale sau de subzistenţă;
2. elevate şi de vârf.
a. Automobilele de lux;
b. Hrană, locuinţă, îmbrăcăminte;
c. Vile individuale sau colective;
d. Opere de artă;
e. Învăţământ şi educaţie potrivit cerinţelor progresului tehnic.

1. a+b; 1. c+d; 1. d+e; 1. b+e; 1. c+d.

A= B= C= D= E=
2. c+d; 2. d+e; 2. a+b+d; 2. a+c+d; 2. a+b+d.

2p 7. Care din factorii enunţaţi în continuare condiţionează

creşterea şi diversificarea nevoilor:
8
 Capitolul 1
a. Măsura în care sunt acoperite (soluţionate) vechile nevoi;
b. Nivelul de dezvoltare a individului;
c. Progresul înregistrat în mijloacele de informare;
d. Gradul de dezvoltare a factorilor de producţie la un moment
dat;
e. Nivelul de dezvoltare a societăţii.
A = a+b; B = a+b+c; C = b+c+d; D = a+b+c+e; E = b+e.

1p 8. Bunurile sau utilităţile reprezintă:

a. Rezultatele oricărei activităţi economice;
b. Elementele sau mijloacele folosite în vederea satisfacerii
nevoilor vieţii şi activităţii oamenilor;
c. Produsele destinate în mod direct producerii altor bunuri şi
servicii;
d. Mijloacele la care nu oricine are acces pentru a-şi satisface
nevoile;
e. Tot ceea ce omul creează în activitatea culturală.

1p 9. Bunurile economice au drept caracteristică fundamentală

raritatea, deoarece:
a. Se găsesc în cantităţi insuficiente în raport cu nevoile în
continuă creştere şi diversificare;
b. Intră în consum numai după ce au fost cumpărate pe piaţă;
c. Sunt produse numai de firmele care obţin profit;
d. Sunt obţinute de firme cu costuri reduse;
e. Sunt condiţionate de cheltuielile efectuate de cumpărători cu
procurarea lor.

2p 10. Bunurile libere ca parte a mijloacelor care servesc

satisfacerii nevoilor se caracterizează prin aceea că:
a. Nu pot fi cu uşurinţă procurate;
b. Asupra lor se acţionează numai consumându-le după nevoi;
c. Nu presupun nici o transformare în decursul timpului;
d. Oricine are acces liber la ele;
e. Sunt limitate ca volum şi structură în raport cu nevoile.
A = a+b; B = b+c; C = b+d; D = c+d; E = a+d.
9
 Capitolul 1

1p 11. Dintre formulările enunţate în continuare, una reflectă

corect şi complet conţinutul resurselor:
a. Reprezintă suportul schimbului de activităţi înfăptuit de
societate la un moment dat;
b. Constituie bunurile finale rezultate în urma activităţii
economice;
c. Sunt bunurile care se folosesc (sau ar putea fi folosite) în
activitatea economică sau satisfacerea directă a unor nevoi de
consum ale oamenilor;
d. Reprezintă elementele necesare unui anumit producător într-o
activitate dată;
e. Sunt constituite din întreaga bogăţie furnizată de natură.

2p 12. Resursele umane şi materiale sunt limitate, deoarece:

a. Sunt epuizabile;
b. Sunt insuficiente în raport cu nevoile în continuă creştere;
c. Nu sunt recuperabile;
d. Cresc mai încet decât nevoile;
e. Nu sunt reproductibile.
A = a+c; B = b+c; C = a+c+d; D = b+d; E = a+c+d+e.

2p 13. Care din resursele indicate în continuare sunt

neregenerabile:
a. Bumbacul;
b. Ţiţeiul;
c. Materiile prime de origine animală şi vegetală;
d. Minereurile;
e. Apa şi aerul.
A = a+b+c; B = a+b+d; C =a+b+c+d; D = b+c+d; E = b+d.

1p 14. Marcaţi factorii esenţiali care conduc la diminuarea

tensiunii dintre nevoile concrete, nelimitate şi resursele limitate:
a. Epuizarea unor resurse şi refolosirea altor;,
b. Gospodărirea raţională a tuturor resurselor;
c. Regenerarea unor resurse;

10
 Capitolul 1
d. Refolosirea unora dintre ele;
e. b+c+d.

2p 15. Dintre enunţurile de mai jos, arătaţi care este conţinutul

1-resurselor regenerabile; 2-resurselor refolosibile:
a. Bunurile asupra cărora omul nu are capacitatea de a acţiona;
b. Elementele utile rezultate din procesul utilizării diferitelor
resurse care pot fi reintroduse în activitatea economică;
c. Elementele pe care omul le poate produce şi reproduce
continuu;
d. Bunurile destinate schimbului prin intermediul vânzării-
cumpărării;
e. Bunurile uzate care nu se mai pot recondiţiona
A = 1a,2b; B = 1b,2c; C = 1c,2b; D = 1c,2d; E = 1d,2e.

1p 16. Care din resursele enunţate, mai jos, au caracter

nelimitat:
a. Apa şi aerul dintr-o anumită zonă a ţării;
b. Pământul;
c. Zăcămintele de cărbune;
d. Potenţialul demografic;
e. Nici o resursă enunţată anterior.

1p 17. Economia reprezintă ansamblul activităţilor interdepen-

dente prin care oamenii:
a. Îşi satisfac nevoile materiale şi spirituale în continuă
creştere şi diversificare;
b. Îşi procură cele necesare traiului cotidian pentru a putea
exista şi a-şi manifesta personalitatea;
c. Utilizează resurse limitate cu întrebuinţări alternative pentru
a produce bunuri economice în vederea acoperirii nevoilor
concrete nelimitate;
d. Folosesc resursele în vederea diminuării tensiunii dintre
nevoia generală nelimitată şi mijloacele limitate de acoperire
a ei;
e. a+c.
11
 Capitolul 1

1p 18. Gospodărirea ca act economic reprezintă procesul de:

a. Satisfacere a trebuinţelor din producţia proprie;
b. Acoperire a trebuinţelor din bunurile produse de alţi
producători;
c. Folosire a bunurilor pentru a produce alte bunuri şi servicii;
d. Folosire raţionala a resurselor limitate în vederea diminuării
tensiunii dintre nevoia generală nelimitată şi mijloacele
limitate de acoperire a ei;
e. Utilizare a unei cantităţi cât mai mari de resurse pe unitatea
de produs pentru a spori volumul încasărilor.

1p 19. Costul de oportunitate sau costul real al alegerii,

reprezintă:
a. Ansamblul cheltuielilor cu materii prime şi energie necesare
obţinerii unui produs;
b. Expresia (valorică) bănească a consumului de factori
materiali de producţie;
c. Cea mai bună alternativă la care se renunţă (sau preţuirea
acordată acesteia) atunci când se alege din mai multe
variante producerea sau procurarea unui anumit bun;
d. a+b;
e. b+c.

1p 20. Raţionalitatea economică ca principiu, presupune:

a. Un volum cât mai mare de produse realizat într-un interval
de timp;
b. Bunuri de calitate superioară şi cu un cost unitar ridicat;
c. O asemenea utilizare a mijloacelor limitate, încât satisfacţia
obţinută să fie maximă;
d. Profituri cât mai mari;
e. Consum constant de resurse pe unitatea de produs.

1p 21. Risipa de resurse survine, în principal, atunci când:

a. Se produce ce nu se cere sau mai mult decât se cere;
b. Se produce de proastă calitate;
c. Se produce cu consumuri de resurse mai mari decât permite
12
 Capitolul 1
tehnologia dominantă;
d. Activitatea respectivă poluează mediul natural;
e. a+b+c+d.

2p 22. Multiplicarea şi diversificarea nevoilor au la bază:

a. Nivelul de cultură şi instruire a indivizilor;
b. Apariţia unor mijloace mai eficiente de satisfacere a nevoilor;
c. Restricţiile administrative;
d. Progresele cunoaşterii umane, inclusiv asimilarea unor
informaţii mai cuprinzătoare;
e. Idealurile, scopurile şi aspiraţiile mai elevate pe care şi le
formează indivizii în societate.
A = a+b+d+e; B = b+c+d; C = a+c+d, D = b+c+d+e; E = c+e.

1p 23. Principiul minimaxului în economie reflectă:

a. Realizarea cu mijloace date a celor mai bune rezultate
posibile;
b. Un consum prea mare de resurse pentru satisfacerea unei
unităţi de nevoie sau a unei nevoi,
c. Obţinerea unor rezultate utile maxime cu cele mai mici
cheltuieli de resurse, în restricţiile date, de spaţiu şi timp;
d. Minimum de rezultate cu maximum de cheltuieli;
e. Nici o soluţie nu reflectă principiul minimaxului în economie.

1p 24. Cum se explică aprecierea că „economisirea timpului ce

poate fi folosit este cea mai importantă cerinţă a progresului”?
a. Timpul consumat de om pentru producerea de bunuri este
singura
resursă irecuperabilă;
b. Economisirea timpului de muncă este prima lege a unei
economii naturale;
c. Progresul tehnic necesită un interval tot mai îndepărtat
pentru a fi aplicat (adoptat);
d. Timpul consumat nu are nici o importanţă pentru realizarea
produsului în economiile moderne;
e. În decursul existenţei omului există suficient timp pentru

13
 Capitolul 1
realizarea tuturor aspiraţiilor.

1p 25. Obiectul ştiinţei economice îl constituie studierea,

analizarea şi explicarea unor aspecte, cum ar fi:
a. Modul tehnic în care omul îşi desfăşoară activitatea;
b. Cadrul natural în care omul trăieşte şi activează;
c. Felul cum trebuie dirijate resursele între agenţii economici,
care acţionează în diferite sectoare social-economice;
d. Comportamentul uman în legătură cu alocarea şi utilizarea
resurselor limitate, pentru atingerea unor obiective
concurente;
e. Comportamentul uman ca o relaţie de familie şi bună
convieţuire în colectivitate.

2p 26. Studiul economiei presupune atingerea unor obiective de

bază, printre care:
a. Raţionalizarea acţiunii economice pentru a putea explica cu
ce mijloace se ating anumite obiective, în cât timp şi cu ce
eficienţă;
b. Descrierea unor fapte si evoluţii economice pentru a înţelege
cum trebuie să fie activitatea economică;
c. Explicarea actelor economice pentru a înţelege ce schimbări
ar trebui făcute şi cum să se acţioneze;
d. Prognozarea unor stări şi evoluţii economice pentru viitor;
e. a+b+c+d .

1p 27. Cultura economică poate fi apreciată drept:

a. Un set de valori economice format şi consolidat ca urmare a
cunoaşterii şi însuşirii celor mai valoroase descoperiri ale
ştiinţei economice;
b. Un comportament economic raţional, bazat pe cele mai
importante descoperiri ale ştiinţei economice;
c. Modul cum ne decidem sa folosim resursele productive rare
cu întrebuinţări alternative pentru realizarea unui scop;
d. Interdependenţa dintre pregătirea economică şi cea politică;
e. a+b.
14
 Capitolul 1
2p 28. Nevoile umane sunt atât: 1 – subiective, cât şi 2 –
obiective. Care din formulările de mai jos, stau la baza
caracteristicilor arătate:
a. Diferă în funcţie de purtătorii lor;
b. Sunt proprii fiecărui individ;
c. Sunt generate de condiţiile de viaţă şi de muncă din etapa
dată;
d. Depind de gradul de dezvoltare a societăţii în general;
e. 1 = a+b; 2 = c+d.

2p 29. Care este raţiunea pentru care producţia de bunuri

materiale şi de servicii destinată obţinerii altor bunuri este continuă
(neîntreruptă)?
a. Pentru ca societatea să se afle într-o permanentă mişcare;
b. Pentru ca membrii societăţii să-şi consume excesul de
energie;
c. Pentru ca factorii de producţie să se regenereze;
d. Pentru a asigura un flux neîntrerupt de bunuri şi servicii de
consum personal necesare întreţinerii vieţii;
e. Pentru a accede la structurile euroatlantice.
A = b+c; B = a+b; C = c+d; D = d+e; E = d.

3p 30. Dacă preţul unitar al bunului x este de 2000 u.m., iar a

bunului y de 1500 u.m., atunci costul alternativ al unei cantităţi de
60 unităţi din bunul x va fi egal cu renunţarea din bunul y a
cantităţilor:
a. 20 unităţi;
b. 200 unităţi:
c. 600 unităţi;
d. 80 unităţi;
e. 120 unităţi.

5p 31. Din resurse egale ca volum şi structură, doi agenţi

economici A şi B, obţin cantităţi maxime din bunurile x şi y, cum ar
fi: agentul A obţine 6000 de unităţi din x sau 5000 unităţi din y;
agentul B obţine 2000 de unităţi din x sau 8000 de unităţi din y.
15
 Capitolul 1
Costurile de oportunitate pentru fiecare producător, respectiv Ax şi
Ay, şi Bx şi By vor fi:
a. A – 1,200y şi – 0,500x, respectiv B – 0,25y şi – 0,4x;
b. A – 0,833y şi – 0,500x, respectiv B – 4y şi – 0,25x;
c. A – 0,833y şi – 1,200x, respectiv B – 4y şi – 0,25x;
d. A – 0,25y şi – 0,400x, respectiv B – 1,200y şi – 0,500x;
e. A – 0,25y şi – 0,800x, respectiv B – 4y şi – 0,4x;

5p 32. O firmă cu un consum dat de resurse poate să producă

două bunuri x şi y în variantele şi cantităţile înscrise în tabelul care
urmează:

Bunul x Bunul y
Variante Consum Consum
Cantităţi Cantităţi
resurse resurse
I 0 0 4 80
II 1 16 3 72
III 2 28 2 56
IV 3 36 1 32
V 4 40 0 0

Dacă preţul unitar al bunului x este 400 u.m., iar al bunului y

de 1000 u.m., atunci costul oportunităţii pentru bunul x în variantele
II, III, IV şi V, va fi:
a. – 500 u.m.; – 1500 u.m.; – 2000 u.m.; – 3000 u.m.;
b. –1333 u.m.; – 500 u.m.; – 3000 u.m.; – 8000 u.m.;
c. –1500 u.m.; – 1333 u.m.; – 8000 u.m.; – 6000 u.m.;
d. –3000 u.m.; – 2000 u.m.; – 5000 u.m.; – 1500 u.m.;
e. –500 u.m.; – 1333 u.m.; – 3000 u.m.; – 8000 u.m.

5p 33. Utilizând integral şi cu eficienţă maximă resursele de care

dispune, o firmă poate să producă fie bunul A, fie bunul B în
variantele şi cantităţile prezentate în tabelul care urmează:

16
 Capitolul 1

Varianta
Bunul I II III IV V VI
(cantitatea)
A 0 1 2 3 4 5
B 50 40 30 20 10 0

În această situaţie, dacă avem în vedere bunul A, să se

determine mărimea costurilor reale pentru: 1 – cea de a doua
unitate; 2 – cea de a patra unitate; 3 – pentru primele 4 unităţi.
a. 5 unităţi; 20 unităţi; 30 unităţi;
b. 10 unităţi; 10 unităţi; 20 unităţi;
c. 20 unităţi; 5 unităţi; 15 unităţi;
d. 10 unităţi; 10 unităţi; 30 unităţi;
e. 15 unităţi; 30 unităţi; 10 unităţi;

5p 34. Cu un venit de 800 u.m. un consumator poate cumpăra 5

bunuri x sau 10 bunuri y; costul de oportunitate va fi: 1 – pentru o
unitate din bunul x şi 2 – pentru o unitate din bunul y.
a. 1. – 2y şi 2. – 0,5x;
b. 1. – 0,5y şi 2. – 1x;
c. 1. – 1y şi 2. – 2x;
d. 1. – 2y şi 2. – 1x;
e. 1. – 1y şi 2. – 0,5x.

17