Teste Microeconomie

TESTE GRILĂ
la disciplina
„TEORIE ECONOMICĂ”
Recenzenţi: N. Lobanov, dr. hab. prof. univ.
A. Stratan, dr. hab. prof. univ.
Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Teste grilă „Teoria economică”
ISBN
Cuvînt înainte
Lucrarea „Teste grilă” este destinată studenţilor ce

studiază disciplina „Teorie economică” şi a fost elaborată
respectînd structura generală a ghidului didactic „Teorie
economică”, precum şi programa analitică la disciplina dată.
Lucrarea se doreşte a fi un instrument de lucru deosebit
de util pentru studenţi precum şi pentru toţi cei interesaţi de
problemele teoretice gnoseologice şi praxiologice.
Testele îşi propun să permită evaluarea nivelului
pregătirii studenţilor, precum şi dezvoltarea capacităţilor lor de
gîndire economică pentru formularea de soluţii la diversele
probleme specifice economiei de piaţă.
2
1. Care dintre următoarele caracteristici nu aparţin

activităţii economice?
a) este principala formă de activitate practică;
b) este guvernată de principiul raţionalităţii;
c) este o activitate eminamente practică, transformatoare;
d) este independentă de mediul natural;
e) este o acţiune cu finalitate.
2. Nevoile economice, ca motivaţie esenţială a activităţii

economice:
a) sunt limitate;
b) reprezintă un obiectiv secundar al activităţii oamenilor
c) exprimă relaţia dintre subiect, ca purtător al nevoii,
şi obiectul destinat satisfacerii acesteia;
d) sunt condiţionate numai obiectiv;
e) sunt condiţionate numai subiectiv.
3. Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice:
3
a) sunt nelimitate ca număr;

b) dispar prin satisfacere;
c) sunt sinonime cu interesele economice;
d) sunt complementare;
e) sunt concurente.
4. Caracteristica principală a resurselor este:

a) abundenţa;
b) calitatea;
c) raritatea;
d) utilitatea;
e) finalitatea.
5. Când economia realizează combinaţii de producţie
aflate în interiorul frontierei posibilităţilor de
producţie:
a) resursele sunt folosite eficient;
b) producţia este inferioară nivelului din perioada de
referinţă;
c) producţia este superioară nivelului din perioada de
referinţă;
d) resursele sunt utilizate ineficient şi/sau incomplet;
e) nevoile economice sunt satisfăcute integral.
6. Într-o economie de piaţă, alocarea resurselor se

realizează prin:
a) deciziile guvernului;
b) decizii administrative;
c) tehnologiile de producţie;
d) sistemul de preţuri;
e) plan.
4
7. Un bun economic:
a) nu este un bun „rar”;
b) este produs în exclusivitate de către firme;
c) nu poate face obiectul tranzacţiilor în natură;
d) are preţul strict pozitiv;
e) este oferit într-o cantitate mai mare decât cantitatea
cerută la orice nivel al preţului.
8. Care dintre următoarele bunuri este liber?

a) învăţământul public;
b) autostrăzile;
c) lemnul;
d) informaţia;
e) nisipul din deşert.
9. Costul de oportunitate reprezintă:

a) costul contabil;
b) costul informării în vederea încheierii unui contract;
c) cea mai bună variantă de alocare a resurselor
sacrificată în favoarea variantei alese;
d) un concept similar ratei marginale de substituţie;
e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de
producţie.
10. Enunţul „pentru a fi eficiente întreprinderile

moldoveneşti ar trebui să fie privatizate” este o
afirmaţie:
5
a) pozitivă;
b) normativă;
c) empirică;
d) explicativă;
e) descriptivă.
11. Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă

unităţi succesive dintr-un bun, intensitatea nevoii
umane pentru bunul respectiv:
a) scade;
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) întâi creşte, apoi scade;
e) se accentuează.
12. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci

utilitatea totală este:
a) zero;
b) negativă;
c) crescătoare;
d) descrescătoare;
e) maximă.
13. Au utilitate economică:

a) atât bunurile economice, cât şi cele libere;
b) numai bunurile libere;
c) numai bunurile economice;
d) numai bunurile din proprietatea de stat;
e) numai bunurile din proprietatea mixtă.
6
14. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?

a) raţionalitatea presupune maximizarea utilităţii
totale, dată fiind constrângerea bugetară;
b) venitul consumatorului influenţează utilitatea totală;
c) curba cererii unui consumator nu depinde de utilitatea
marginală;
d) când cantitatea consumată succesiv dintr-un bun
creşte, utilitatea marginală resimţită de consumator
scade;
e) consumatorul îşi maximizează utilitatea totală dacă
va cheltui întregul venitul disponibil.
15. Factorii primari de producţie sunt:
a) numai munca;
b) numai pământul;
c) munca şi pământul;
d) munca şi capitalul;
e) pământul şi capitalul.
16. Capitalul tehnic reprezintă:

a) totalitatea resurselor de care dispune
întreprinderea pentru a asigura producţia;
b) orice bun utilizat în producţiei;
c) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi
utilizat într-un alt proces de producţie;
d) numai clădirile folosite în procesul de producţie;
e) numai materiile prime folosite pentru producţie.
17. Care dintre următoarele componente ale capitalului

tehnic sunt afectate de uzura fizică şi morală?
7
a) energia;
b) materialele consumabile;
c) echipamentele;
d) materiile prime;
e) semifabricatele.
18. Principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor

de producţie se referă la:
a) reducerea producţiei;
b) reducerea productivităţii marginale;
c) reducerea productivităţii medii;
d) reducerea costului mediu;
e) reducerea costului marginal.
19. Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între

resurse şi factori de producţie:
a) raport de la întreg la parte;
b) raport de la parte la întreg;
c) raport subunitar;
d) raport unitar;
e) nu există legătură.
20. Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire

la capital ca factor de producţie?
a) reprezintă bunuri de producţie;
b) reprezintă consum intermediar;
c) reprezintă consum final;
d) reprezintă capital tehnic;
e) reprezintă valoare adăugată.
8
21. Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează

prioritar prin:
a) sporirea productivităţii factorilor de producţie;
b) sporirea cantităţii factorilor;
c) progresul tehnic;
d) reducerea costurilor de producţie;
e) creşterea randamentului factorilor de producţie.
22. Pe termen scurt, dacă producţia se reduce, atunci:

a) costul variabil total creşte;
b) costul total creşte;
c) costul fix total creşte;
d) costul fix mediu creşte;
e) amortizarea capitalului tehnic fix creşte.
23. Un producător utilizează doi factori de producţie ale

căror preţuri sunt egale. În scopul minimizării costului
total, producătorul trebuie să utilizeze în producţie:
a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie;
b) cantităţile factorilor de producţie pentru care
productivităţile marginale ale factorilor sunt maxime;
c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund
maximului fiecărei productivităţii medii;
d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două
productivităţi marginale;
e) doar unul dintre cei doi factori de producţie.
9
24. Pe termen scurt, un producător al cărui obiectiv este

maximizarea profitului nu produce dacă:
a) preţul este mai mic decât minimul costului variabil
mediu;
b) preţul este mai mic decât minimul costului total
mediu;
c) preţul este mai mic decât costul fix mediu;
d) încasările totale nu acoperă costul total;
e) costul total mediu este mai mic decât costul marginal.
25. Pe termen scurt, un producător poate produce dacă

preţul acoperă:
a) costul fix mediu;
b) costul total mediu;
c) costul marginal;
d) costul variabil mediu;
f) costul fix.
26. În situaţia în care costul marginal este mai mare decât

costul variabil mediu, iar producţia creşte:
a) costul variabil mediu scade;
b) costul variabil mediu este minim;
c) costul variabil mediu creşte;
d) costul fix mediu creşte;
e) costul fix mediu este minim.
27. Când costul marginal este mai mare decât costul mediu,
iar producţia creşte:
10
a) costul mediu creşte;

b) decizia producătorului de a mări producţia nu este
raţională;
c) costul mediu scade;
d) producătorul trebuie să-şi reducă producţia;
e) costul mediu este egal cu costul marginal.
28. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:

a) costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările
totale;
b) încasările totale depăşesc costurile de producţie;
c) profitul este nul;
d) preţul este mai mic decât minimul costului mediu
total;
e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil
mediu.
29. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar
mai mare decât costul variabil mediu. În acest caz:
a) pierderea este mai mare decât costul fix;
b) profitul este pozitiv;
c) producătorul se află la pragul de rentabilitate;
d) producătorul nu mai produce pe termen scurt;
e) producătorul continuă să producă pe termen scurt.
30. În cazul în care costul variabil creşte mai lent decât

producţia, costul total mediu:
a) creşte;
b) scade;
11
c) rămâne constant;
d) este nul;
e) este minim.
31. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor

producătorilor. În aceste condiţii:
a) cererea este elastică în raport cu preţul;
b) cererea este inelastică în raport cu preţul;
c) cererea este crescătoare în raport cu preţul;
d) producătorii nu-şi maximizează profiturile;
e) producătorii nu-şi minimizează costurile.
32. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea
preţului bunului X determină:
a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea
cantităţii cerute din bunul Y;
b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri;
d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul
X, cât şi din bunul Y;
e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea
cantităţii cerute din bunul Y.
33. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea

preţului bunului X determină:
a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
b) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea
cantităţii cerute pentru bunul Y;
c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri;
d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din
bunul X, cât şi din bunul Y;
12
e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea

cantităţii cerute din bunul Y.
34. Dacă veniturile încasate din vânzarea laptelui cresc

cu 10%, ca urmare a majorării preţului cu 12%,
cererea pentru lapte este:
a) elastică;
b) unitar elastică;
c) inelastică;
d) perfect elastică;
e) perfect inelastică
35. Curba cererii este descrescătoare pentru că:
a) utilitatea totală este descrescătoare;
b) utilitatea marginală este descrescătoare;
c) utilitatea totală este crescătoare;
d) utilitatea marginală este crescătoare;
e) utilitatea marginală este constantă.
36. Ceaiul este un bun normal. Creşterea veniturilor

consumatorilor determină pe piaţa ceaiului:
a) creşterea cererii;
b) reducerea cererii;
c) menţinerea constantă a cererii şi reducerea preţului;
d) reducerea cererii şi a preţului;
e) nici o modificare a cererii şi a preţului.
37. O consecinţă a creşterii ofertei bunului X este

reducerea cererii pentru bunul Y. Bunurile X şi Y
pot fi:
13
a) automobile şi, respectiv, benzină;

b) mere şi, respectiv, portocale;
c) fulgi de porumb şi, respectiv, lapte;
d) cafea şi, respectiv, zahăr;
e) unt şi, respectiv, pâine.
38. Pâinea este un bun inferior. Creşterea veniturilor

consumatorilor determină în piaţa pâinii:
a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
39. Autoturismul şi benzina sunt bunuri

complementare. Creşterea preţului benzinei
determină în piaţa autoturismelor:
a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
40. În situaţia creşterii cererii, preţul tinde să crească

deoarece:
a) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului;
b) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului;
c) cererea este permanent egală cu oferta;
d) preţul de echilibru este determinat de cerere;
14
e) preţul de echilibru este determinat de ofertă.
41. În cazul în care cererea este elastică, care din

următoarele afirmaţii este adevărată în situaţia unui
producător?
a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale
ale acestuia;
b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale
ale acestuia;
c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor
acestuia;
d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor
acestuia;
e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor
acestuia.
42. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se

caracterizează prin:
a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii
cerute din bunul respectiv;
b) modificarea absolută a preţului este egală cu
variaţia absolută a cantităţii;
c) în valoare absolută, modificarea absolută a preţului
este egală cu variaţia absolută a cantităţii;
d) procentul de variaţie a preţului este egal cu
procentul de variaţie a cantităţii cerute;
e) procentul de variaţie a preţului este inversul
procentului de variaţie a cantităţii cerute.
43. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa
15
bunurilor de consum:
a) reducerea ofertei şi creşterea preţului;
b) creşterea ofertei şi reducerea preţului;
c) menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii
cererii;
d) creşterea ofertei şi creşterea preţului;
e) creşterea cererii şi reducerea preţului.
44. Bunurile X şi Y sunt complementare, iar oferta bunului

X este perfect inelastică în raport cu preţul acestuia.
Creşterea preţului bunului Y determină:
a) creşterea preţului bunului X;
b) reducerea preţului bunului X;
c) creşterea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X;
d) reducerea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X;
e) creşterea cererii pentru bunul Y.
45. Preţul creioanelor creşte cu 5%, iar încasările din

vânzări se reduc cu 7%. Cererea pentru creioane este:
a) perfect inelastică în raport cu preţul;
b) inelastică în raport cu preţul;
c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) elastică în raport cu preţul;
e) perfect elastică în raport cu preţul.
46. Zahărul este una dintre materiile prime principale în

producţia de jeleuri. Ca urmare a creşterii preţului
16
zahărului:
a) oferta de jeleuri se reduce;
b) oferta de jeleuri creşte;
c) cererea de jeleuri se reduce;
d) cererea de jeleuri creşte;
e) preţul jeleurilor se reduce.
47. Oferta de cărbune creşte dacă:

a) costul cărbunelui creşte;
b) preţul cărbunelui scade;
c) se măreşte fiscalitatea;
d) se acordă subvenţii industriei extractive;
e) veniturile consumatorilor casnici cresc.
48. Care din următorii factori nu poate genera o creştere a

ofertei de bumbac:
a) creşterea costului de producţie al bumbacului;
b) îmbunătăţirea tehnologiilor de realizare a
bumbacului;
c) reducerea preţului utilajelor şi maşinilor utilizate
în producerea bumbacului;
d) reducerea rentei plătite proprietarului pământului
pe care se cultivă bumbacul;
e) reducerea fiscalităţii.
49. Nu reprezintă un factor principal al ofertei:

a) preţul;
b) veniturile consumatorilor;
c) tehnologia;
17
d) costul de producţie;
e) preţurile factorilor de producţie.
50. Reducerea preţului unui bun ar putea fi determinată în

mod direct de:
a) creşterea impozitelor;
b) reducerea costului factorilor de producţie;
c) creşterea veniturilor consumatorilor;
d) creşterea preţului unui bun complementar;
e) scăderea preţului unui bun substituibil.
51. Este ştiut faptul că produsele agricole au o cerere

inelastică. Astfel, în anii favorabili, cu recolte mari,
oferta creşte, fapt care determină:
a) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mare
decât creşterea ofertei;
b) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai
mare decât creşterea ofertei;
c) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mică
d) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mică
e) menţinerea constantă a încasărilor din vânzarea
produselor agricole.
52. Nu este factor determinant al elasticităţii ofertei:

a) costul producţiei;
b) posibilităţile de stocare;
18
c) costul stocării;
d) orizontul de timp pe care vânzătorii îl au la
dispoziţie pentru a ajusta preţul;
e) urgenţa nevoii de consum.
53. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de:

a) tehnologia de producţie;
b) preţurile factorilor de producţie;
c) veniturile consumatorilor;
d) impozitarea vânzărilor;
e) numărul producătorilor.
54. Într-o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este

determinat de:
a) preţul maxim pe care oricare consumator este
dispus să-l plătească;
b) preţul minim pe care oricare producător este dispus
să-l accepte;
c) intersecţia cererii cu oferta;
d) preţul stabilit de cel mai mare producător;
e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de
protecţie a consumatorilor.
55. Una din următoarele nu reprezintă o caracteristică

a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă:
a) atomicitatea cererii şi a ofertei;
b) omogenitatea produselor;
c) fluiditatea perfectă;
d) transparenţa perfectă;
19
e) informaţia asimetrică.
56. Într-o piaţă concurenţială, cererea şi oferta se

reduc simultan în aceeaşi proporţie. În aceste
condiţii:
a) preţul creşte;
b) cantitatea de echilibru creşte;
c) preţul se reduce;
d) cantitatea de echilibru se reduce;
e) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată.
57. Pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă preţul este:

a) fixat de stat;
b) fixat de agenţii economici prin negocieri bilaterale;
c) permanent stabil;
d) expresia raportului cerere-ofertă;
e) impus de câţiva vânzători.
58. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează

prin existenţa unui singur vânzător şi a unui singur
cumpărător, ea se numeşte:
a) piaţă de monopson;
b) piaţă de oligopol;
c) piaţă de concurenţă pură şi perfectă;
d) piaţă cu concurenţă loială;
e) piaţă de monopol bilateral.
59. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi

ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei poate fi piaţă:
20
a) de monopol;
b) monopolistică;
c) de oligopol;
d) de oligopol bilateral;
e) de monopol bilateral.
60. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de

piaţă este posibilă atunci când:
a) nu există libertatea de acţiune a agenţilor economici;
b) preţurile se formează liber;
c) economia este centralizată;
d) autonomia agenţilor economici este îngrădită;
e) preţurile sunt fixate de stat.
61. Un producător de pe o piaţă cu concurenţă perfectă iese

de pe piaţă, pe termen scurt, atunci când:
a) preţul este mai mic decât costul total mediu;
b) preţul este mai mare decât costul total mediu;
c) preţul este egal cu costul variabil mediu;
d) preţul este mai mare decât costul variabil mediu;
e) preţul este mai mic decât costul variabil mediu.
62. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată la un

preţ mai mare decât nivelul de echilibru?
a) vânzătorii pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii nu
pot cumpăra cât doresc;
b) vânzătorii nu pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii
pot cumpăra cât doresc;
c) vânzătorii pot vinde cât doresc şi cumpărătorii pot
21
cumpăra cât doresc;

d) vânzătorii nu pot vinde cât doresc şi nici
cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc;
e) pe piaţă se manifestă un exces de cerere.
63. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de

echilibru:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) creşte dacă scade costul mediu;
e) scade numai dacă scade costul mediu.
64. Când cererea creşte mai mult decât oferta, preţul de

echilibru:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) devine un preţ maxim administrat;
e) devine un preţ minim administrat.
65. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?

a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o
cauză a formării monopolurilor;
b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază
importante economii de scară;
c) un monopol poate obţine un profit mai mare
impunând preţuri diferite pe segmente diferite de
piaţă;
22
d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol;

e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica
concurenţa prin preţ.
66. Un monopolist îşi maximizează profitul atunci când:

a) costul total mediu este egal cu încasarea marginală;
b) costul variabil mediu este egal cu încasarea
marginală;
c) costul marginal este egal cu încasarea marginală;
d) costul total mediu este minim;
e) încasarea totală este maximă.
67. Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa
perfectă prin:
a) câţiva cumpărători;
b) câţiva vânzători;
c) atomicitatea ofertei;
d) diferenţierea produselor;
e) atomicitatea cererii.
68. Obţinerea profitului nelegitim:

a) contravine legii;
b) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică;
c) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea
economică;
d) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de
monopol;
e) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul.
69. Pe piaţa de monopol:
23
a) preţul este controlat de consumator;

b) preţul este stabilit de cerere şi ofertă;
c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de
profit;
d) există un singur producător şi un singur consumator;
e) oferta este controlată de mai mulţi producători.
70. Un monopolist îşi maximizează profitul la nivelul:

a) pragului de rentabilitate;
b) egalităţii dintre prima derivată a venitului total şi
prima derivată a costului total;
c) egalităţii dintre a doua derivată a costului total şi a
doua derivată a venitului total;
d) egalităţii dintre preţ şi venitul marginal;
e) egalităţii dintre preţ şi costul marginal.
71. Alegerea unui producător monopolist care

urmăreşte maximizarea profitului corespunde unei
situaţii în care:
a) preţul este mai mare decât costul marginal;
b) costul marginal este egal cu preţul;
c) preţul este mai mic decât costul marginal;
d) preţul este egal cu încasarea marginală;
e) preţul este mai mic decât încasarea marginală.
72. Dacă o industrie este dominată de un singur

producător, una din următoarele relaţii este
adevărată în situaţia de echilibru:
a) preţul este mai mic decât încasarea marginală;
b) preţul este mai mare decât costul marginal;
24
c) încasarea marginală este egală cu încasarea medie;

d) încasările marginale sunt negative;
e) preţul este egal cu încasările marginale.
73. Nu este o trăsătură a pieţei cu concurenţă

monopolistică:
a) atomicitatea ofertei;
b) atomicitatea cererii;
c) omogenitatea bunului tranzacţionat;
d) intrarea liberă pe piaţă;
e) deciziile unui producător nu au o influenţă
semnificativă asupra deciziilor celorlalţi producători.
74. Vânzarea unui produs pentru care pe piaţă sunt
reprezentate mai multe mărci, de către un număr
mare de producători caracterizează piaţa:
a) cu concurenţă perfectă;
b) de monopson;
c) de oligopol;
d) monopolistică;
e) de monopol.
75. O piaţă de monopol este ineficientă deoarece:

a) preţul este mai mic decât costul marginal;
b) încasarea marginală este mai mică decât costul
marginal;
c) preţul este mai mare decât costul marginal;
d) încasarea marginală este mai mare decât costul
marginal;
e) costul marginal este egal cu costul fix mediu.
25
76. Care din următoarele nu caracterizează situaţia

oligopolului cooperant:
a) reprezintă înţelegerea formală a firmelor oligopoliste
în vederea reducerii producţiei şi majorării preţurilor;
b) reprezintă înţelegerea formală în urma căreia
grupul de firme maximizează profitul total, fără ca
în mod obligatoriu, fiecare firmă să îşi maximizeze
profitul individual;
c) reprezintă înţelegerea formală sau informală care
determină firmele oligopoliste să încerce să trişeze;
d) reprezintă înţelegerea formală sau informală care
permite accesul pe piaţă şi a altor firme;
e) reprezintă înţelegerea informală în cadrul căreia
firmele dominante stabilesc preţurile.
77. Una din afirmaţiile de mai jos este corectă:

a) salariul este plată pentru risc;
b) salariul este venit pentru angajator;
c) salariul nu este componentă a costului;
d) salariul este preţul pe piaţa muncii;
e) salariul reprezintă bani economisiţi.
78. În care din situaţiile menţionate salariul real creşte?

a) salariul nominal este constant, iar preţurile bunurilor
de consum cresc;
b) salariul nominal creşte mai puţin decât sporesc
preţurile la bunurile de consum;
c) salariul nominal scade, iar preţurile la bunurile de
consum rămân constante;
26
d) preţurile scad, iar salariul nominal creşte;

e) preţurile la bunurile de consum cresc, iar salariul
nominal scade.
79. În profitul brut al unei firme se includ:

a) salariile cuvenite lucrătorilor;
b) dobânda datorată băncii pentru capitalul împrumutat;
c) cheltuielile efectuate cu factorii de producţie;
d) câştigul cuvenit întreprinzătorului pentru riscul
asumat;
e) cheltuielile materiale.
80. Venitul obţinut de agentul economic care îşi învesteşte

capitalul în acţiuni se numeşte:
a) profit;
b) dobândă;
c) dividend;
d) rentă;
e) salariu.
81. Care este condiţia pentru maximizarea profitului în

cazul unui producător care acţionează pe o piaţă cu
concurenţă perfectă?
a) costul marginal egal cu preţul pieţei;
b) costul total mediu egal cu preţul pieţei;
c) profitul marginal egal cu preţul pieţei;
d) costurile totale egale cu încasările din vânzarea
produselor;
e) încasările totale egale cu profitul total.
27
82. Creşterea mai rapidă a salariilor în producţia unui

anumit bun comparativ cu productivitatea muncii
determină:
a) îmbunătăţirea competitivităţii producţiei;
b) creşterea ofertei şi reducerea preţului bunului
respectiv;
c) reducerea ofertei şi creşterea preţului bunului
respectiv;
d) creşterea ofertei şi a preţului bunului respectiv;
e) reducerea ofertei şi a preţului bunului respectiv.
83. Tendinţa generală de creştere a salariului pe termen

lung se datorează în principal:
a) incapacităţii salariaţilor de a se organiza în sindicate;
b) creşterii cheltuielilor cu instruirea şi calificarea;
c) migraţiei internaţionale a forţei de muncă;
d) refuzului generalizat de a plăti salarii de eficienţă;
e) absenţei contractelor implicite pe piaţa forţei de
muncă.
84. Profitul, în esenţă, răsplăteşte:

a) munca depusă de salariat într-o întreprindere;
b) aportul posesorului pământului la activitatea
economică;
c) aportul managementului guvernamental la acţiuni
sociale;
d) iniţiativa şi acceptarea riscului din partea
întreprinzătorului;
28
e) contribuţia posesorului de capital bănesc la activitatea

economică.
85. Proprietarul unui anumit factor de producţie este

avantajat atunci când pe piaţa respectivului factor:
a) cererea este mai mică decât oferta;
b) cererea creşte mai încet decât creşte oferta;
c) oferta este mai mică decât cererea;
d) oferta creşte, iar cererea nu se modifică;
e) cererea scade şi oferta creşte.
86. Una din următoarele afirmaţii este falsă:

a) când preţurile bunurilor de consum cresc, salariul
real poate să crească;
b) evoluţia salariului real este într-o relaţie inversă
cu evoluţia nivelului preţurilor bunurilor de consum;
c) salariul real este direct proporţional cu salariul
nominal;
d) salariul este atât un venit, cât şi un cost;
e) salariul nominal minim este fixat de către patron.
87. Împărţirea venitului obţinut între participanţii

direcţi la crearea sa reprezintă:
a) redistribuirea venitului;
b) distribuirea venitului;
c) plata salariului;
d) serviciul unui factor de producţie;
e) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi
29
folosirea lui în sprijinul altor agenţi economici.
88. Când salariul real scade cu 20%, iar preţurile scad cu

5%, salariul nominal:
a) scade cu 24%;
b) creşte cu 18,75%;
c) scade cu 18,75%;
d) scade cu 16%;
e) creşte cu 16%.
89. Conform teoriei keynesiene, principalul factor de

care depinde consumul este:
a) venitul permanent;
b) venitul curent;
c) averea;
d) creşterea economică;
e) rata dobânzii.
90. Dacă venitul creşte, atunci:

a) ponderea consumului în venit creşte;
b) ponderea consumului în venit se reduce;
c) creşterea absolută a economiilor este mai mare
decât creşterea absolută a venitului;
d) creşterea absolută a consumului este mai mare
decât creşterea absolută a venitului;
e) consumul absoarbe integral creşterea venitului.
30
91. Care dintre următoarele elemente descurajează

investiţiile?
a) ratele înalte de economisire;
b) creşterea profiturilor;
c) ratele înalte ale dobânzii;
d) impozitarea redusă a profitului;
e) creşterea economică.
92. Creşterea economică:

a) este un fenomen pe termen scurt;
b) se referă la trendul ascendent al produsului intern
brut real pe locuitor;
c) se referă la fluctuaţiile producţiei în jurul unui trend
ascendent;
d) se caracterizează prin devansarea creşterii
produsului intern brut real de către creşterea
populaţiei;
e) se măsoară prin intermediul produsului intern brut
nominal pe locuitor.
93. Dezvoltarea economică:

a) este sinonimă cu progresul economic;
b) este sinonimă cu creşterea economică;
c) presupune creşterea economică şi progresul
economic;
d) este o premisă a progresului economic;
e) este o premisă a creşterii economice.
94. Progresul economic:
31
a) se referă la laturile cantitative ale dezvoltării

economice;
b) se referă la laturile calitative ale dezvoltării
economice;
c) este un concept mai cuprinzător decât dezvoltarea
economică;
d) reprezintă trendul ascendent al producţiei;
e) reprezintă fluctuaţiile activităţii economice în
jurul unui trend ascendent.
95. Dezvoltarea economică durabilă:

a) răspunde exigenţelor prezentului în detrimentul
trebuinţelor viitoare;
b) răspunde trebuinţelor viitoare în detrimentul exigenţelor
prezentului;
c) reconciliază dezvoltarea economică şi exigenţele
mediului înconjurător;
d) pune accentul pe creşterea economică în detrimentul
protecţiei mediului înconjurător;
e) se referă cu precădere la latura cantitativă a activităţii
economice.
96. Ciclurile economice:

a) se succed conform unui model general unic;
b) au durate şi amplitudini neregulate;
c) reprezintă o formă anormală a activităţii economice;
d) nu pot fi atenuate prin măsuri de politică economică;
e) se manifestă în jurul unui trend descrescător al
producţiei.
32
97. Criza economică marchează:

a) trecerea de la expansiunea economică la recesiune;
b) începutul fazei de expansiune economică; c)
procesul ireversibil de declin al producţiei; d)
procesul de progres reversibil al producţiei;
c) amplificarea potenţialului de eficienţă a factorilor de
producţie.
98. În cazul unei expansiuni economice prelungite se

recomandă:
a) expansiunea monetară;
b) creşterea ratelor dobânzii;
c) reducerea fiscalităţii;
d) creşterea cheltuielilor bugetare;
e) mărirea deficitului bugetar.
99. În cazul unei recesiuni severe se recomandă:

a) controlul mai riguros al masei monetare;
b) reducerea ratelor dobânzii;
c) mărirea impozitelor;
d) reducerea cheltuielilor bugetare;
e) scăderea achiziţiilor de stat.
100. Politica fiscală adecvată în cazul unei expansiuni

prelungite constă în:
a) majorarea impozitelor;
b) creşterea cheltuielilor bugetare;
c) mărirea deficitului bugetar;
d) emisiune monetară suplimentară;
33
e) creşterea ratelor dobânzii.
101. Putem spune că cererea de muncă este:

a) elastică pe termen scurt, inelastică pe termen lung;
b) inelastică pe termen scurt, elastică pe termen lung;
c) cu elasticitate unitară atât pe termen scurt cât şi pe
termen lung;
d) perfect elastică pe termen scurt, perfect inelastică pe
termen lung;
e) perfect inelastică pe termen scurt, perfect elastică pe
termen lung.
102. Curba ofertei individuale de forţă de muncă este

cotită, indicând faptul că:
a) dacă salariul este ridicat, atunci efectul de
substituţie este dominant;
b) dacă salariul este ridicat, atunci efectul de venit este
dominant;
c) efectele de substituţie şi de venit au acelaşi sens;
d) efectul de substituţie devine mai important pe termen
lung;
e) efectul de venit devine mai important pe termen lung.
103. Dacă efectul de venit este mai puternic decât efectul de

substituţie, atunci oferta individuală de muncă:
a) este perfect elastică;
b) este perfect inelastică;
34
c) are pantă negativă;

d) are pantă pozitivă;
e) este crescătoare.
104. Dacă cererea de muncă creste, salariul creste

deoarece:
a) la vechiul nivel de echilibru al salariului există un
exces de ofertă;
b) salariul de echilibru este determinat de cerere;
c) salariul de echilibru este determinat de ofertă;
d) salariul de echilibru este permanent stabil;
e) la vechiul nivel de echilibru al salariului exista
un exces de cerere.
105. Activităţile care fac obiectul cererii şi ofertei de muncă

sunt:
a) realizate de toţi cei care lucrează;
b) casnice;
c) realizate de salariaţi;
d) realizate de nesalariaţi;
e) realizate de studenţi şi elevi.
106. O persoană care tocmai a absolvit facultatea şi nu şi-a

găsit încă un loc de muncă face parte din următoarea
categorie de şomaj:
a) voluntar;
b) fricţional;
c) structural;
d) tehnologic;
e) de discontinuitate.
35
107. Şomajul natural descrie acel nivel al şomajului la care:

a) producţia economiei corespunde nivelului potenţial;
b) are loc accelerarea inflaţiei;
c) şomajul fricţional este nul;
d) şomajul structural este nul;
e) şomajul tehnologic este nul.
108. Şomajul se referă la:

a) un dezechilibru economic, cererea de muncă fiind
mai mare decât oferta;
b) un deficit de forţă de muncă;
c) o stare pozitivă a economiei;
d) neasigurarea locurilor de muncă pentru o parte
din populaţia activă disponibilă;
e) satisfacerea cererilor de angajare, indiferent dacă
solicitanţii au sau nu un loc de muncă.
109. Şomajul apare atunci când:

a) cererea este mai mare decât oferta pe piaţa muncii;
b) cererea este mai mică decât oferta pe piaţa muncii;
c) cererea este egală cu oferta pe piaţa muncii;
d) există exces de cerere pe piaţa muncii;
e) piaţa muncii este în echilibru.
110. Elevii şi studenţii în vârstă de muncă şi apţi de muncă

nu sunt luaţi în considerare în determinarea
şomajului deoarece:
a) nu au timp pentru a munci;
b) beneficiază de burse;
36
c) primesc bani de la familiile lor;

d) nu intră în populaţia activă disponibilă;
e) nu reprezintă resurse de muncă.
111. Rata şomajului se calculează ca raport între:

a) populaţia ocupată şi populaţia activă;
b) populaţia ocupată şi populaţia totală;
c) populaţia activă şi populaţia totală;
d) numărul şomerilor şi populaţia totală;
e) numărul şomerilor şi populaţia activă.
112. Din perspectiva pieţei muncii, modificarea structurii

economiei pe activităţi se reflectă în:
a) şomajul ciclic;
b) şomajul structural;
c) şomajul tehnologic;
d) creşterea ofertei de forţă de muncă;
e) creşterea resurselor de forţă de muncă.
113. Din perspectiva pieţei muncii, progresul tehnologic se

reflectă în:
a) şomajul ciclic;
b) şomajul structural;
c) şomajul tehnologic;
d) creşterea ofertei de forţă de muncă;
e) creşterea resurselor de forţă de muncă.
114. Dacă piaţa muncii este în echilibru, atunci:
37
a) nu există şomaj;
b) nu există şomaj involuntar;
c) nu există şomaj voluntar;
d) populaţia ocupată este egală cu populaţia activă;
e) populaţia ocupată este mai mare decât populaţia
activă.
115. Percepţia că salariile sunt prea mici determină:

a) şomaj involuntar;
b) şomaj voluntar;
c) creşterea ofertei de forţă de muncă;
d) reducerea cererii de forţă de muncă;
e) reducerea ofertei excedentare de forţă de muncă.
116. Negocierile colective care impun un nivel ridicat al
salariului determină:
a) creşterea cererii de forţă de muncă;
b) reducerea cererii de forţă de muncă;
c) diminuarea şomajului;
d) creşterea populaţiei ocupate în raport cu populaţia
activă;
e) reducerea ofertei de forţă de muncă.
117. Insuficienţa cererii de bunuri şi servicii determină:

a) creşterea şomajului;
b) reducerea şomajului;
c) creşterea excesului de cerere pe piaţa muncii;
d) reducerea excesului de ofertă pe piaţa muncii;
e) diminuarea dezechilibrelor pe piaţa muncii.
118. Şomajul creşte dacă:
38
a) se adoptă forme noi de angajare în timp parţial sau cu

orar atipic;
b) investiţiile cresc;
c) statul acordă facilităţi pentru crearea de noi
întreprinderi;
d) economia este în recesiune;
e) exportul creşte.
119. Cauza principală a şomajului în condiţiile echilibrului

keynesian de subocupare este:
a) slaba calificare a lucrătorilor;
b) randamentul scăzut al capitalului;
c) insuficienţa cererii de bunuri;
d) mobilitatea redusă a forţei de muncă;
e) insuficienţa echipamentului de producţie.
120. Dacă se anticipează creşterea într-un ritm mai

rapid a preţurilor, atunci:
a) consumatorii preferă să amâne deciziile de consum;
b) consumatorii apelează într-o mai mică măsură la
credite;
c) populaţia economiseşte mai mult;
d) producătorii acţionează într-un mediu de afaceri
stabil;
e) viteza de circulaţie a banilor creşte.
121. Procesul de încetinire a creşterii nivelului general al

preţurilor se numeşte:
a) deflaţie;
b) dezinflaţie;
39
c) devalorizare;
d) depreciere;
e) apreciere.
122. Inflaţia poate fi sesizată prin:

a) creşterea puterii de cumpărare a banilor;
a) b) creşterea mai lentă a masei monetare faţă
de puterea de cumpărare a acesteia;
b) creşterea mai lentă a salariului nominal faţă de
salariul real;
c) creşterea generalizată a preţurilor;
d) corespondenţa dintre cantitatea de bani în circulaţie
şi cantitatea de bunuri şi servicii supuse vânzării.
123. Inflaţia se manifestă atunci când:
a) masa monetară scade, iar oferta de bunuri economice
creşte;
b) creşterea masei monetare este mai rapidă decât
creşterea ofertei de bunuri economice;
c) scăderea masei monetare este mai rapidă faţă de
scăderea ofertei de bunuri economice;
d) masa monetară este constantă, iar oferta de
bunuri economice creşte;
e) masa monetară se reduce, iar oferta de bunuri
economice este constantă.
124. Cea mai relevantă măsură a inflaţiei are în vedere:

a) deflatorul produsului intern brut;
b) deflatorul consumului individual;
c) indicele preţurilor de consum;
d) indicele preţurilor mărfurilor alimentare de consum;
40
e) indicele preţurilor mărfurilor nealimentare de

consum.
125. Inflaţia se manifestă:

a) numai în economiile dezvoltate;
b) numai în economiile în tranziţie;
c) în economiile în care masa monetară corespunde
cu volumul bunurilor şi serviciilor;
d) în proporţii diferite în economiile tuturor ţărilor;
e) în economiile în care indicele general al preţurilor este
subunitar.
126. Nu este cauză a inflaţiei:

a) creşterea excesivă a creditului;
b) acoperirea deficitelor bugetare prin emisiune
monetară;
c) creşterea mai lentă a salariului real decât a
productivităţii muncii;
d) scăderea producţiei de bunuri şi servicii;
e) creşterea mai lentă a producţiei de bunuri şi servicii
faţă de masa monetară.
127. Inflaţia are efecte negative asupra:

a) agenţilor economici care-şi convertesc
disponibilităţile băneşti în valute stabile;
b) debitorilor;
c) agenţilor economici cu venituri indexate la inflaţie;
a) d) agenţilor economici care iau măsuri
pentru a contracara instabilitatea preţurilor;
41
d) agenţilor economici care au venituri fixe.
128. Creşterea impozitelor are ca efect:

a) reducerea evaziunii fiscale;
b) contracţia economiei subterane;
c) reducerea deficitului bugetar;
d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor
economici;
e) stimularea agenţilor economici.
129. Reducerea impozitelor are ca efect:

a) descurajarea investiţiilor;
b) creşterea şomajului;
c) reducerea datoriei publice;
d) creşterea veniturilor disponibile ale agenţilor
economici;
e) extinderea programelor sociale ale guvernului.
130. Piaţa mondială se dezvoltă ca urmare a faptului că:

a) diferenţierea înzestrării ţărilor cu factori de producţie se
reduce;
b) toate ţările obţin performanţe economice din ce în ce
mai bune;
c) specializarea economiilor naţionale se reduce;
d) nici o ţară nu poate să-şi asigure toate bunurile de care
are nevoie;
e) diviziunea internaţională a muncii elimină avantajele
42
pe care le oferă piaţa mondială ţărilor participante.
131. Între motivele participării la piaţa mondială nu se

include:
a) extinderea pieţelor de desfacere;
b) obţinerea unor produse şi tehnologii noi;
c) diversificarea producţiei interne;
d) accesul la ceea ce nu se produce pe plan intern;
e) obţinerea de încasări valutare.
132. Piaţa mondială determină:

a) reducerea concurenţei dintre agenţii economici din
diferite ţări;
b) creşterea eficienţei economiei naţionale în
cadrul diviziunii internaţionale a muncii;
c) reducerea capacităţii de absorbţie a unor produse;
d) reducerea numărului de pieţe furnizoare şi de
desfacere;
e) diminuarea impactului evoluţiilor internaţionale
asupra economiei naţionale.
133. În concepţia liberului schimb, comerţul internaţional

trebuie să se bazeze pe:
a) taxe vamale;
b) restricţii cantitative asupra importului;
c) scutiri de impozite la import sau la export;
d) subvenţii la export;
e) concurenţă între participanţi.
43
134. Evoluţia comerţului internaţional nu este marcată de:

a) creşterea sa mai rapidă comparativ cu produsul intern
brut;
b) înmulţirea reglementărilor privind importul;
c) înmulţirea reglementărilor care stimulează exportul;
d) reducerea gradului său de concentrare în ţările
dezvoltate;
e) accentuarea concurenţei dintre participanţi.
135. Dacă exportul este mai mic decât importul, atunci:

a) balanţa comercială este deficitară;
b) datoria externă se reduce;
c) rezervele valutare cresc;
d) competitivitatea producţiei interne este ridicată;
e) se pot acorda credite externe.
136. Creşterea exportului:

a) amplifică deficitul balanţei comerciale;
b) reduce excedentul balanţei comerciale;
c) măreşte activul balanţei de plăţi;
d) reduce pasivul balanţei de plăţi;
e) reduce încasările din balanţa de plăţi.
137. Investiţiile străine:

a) reduc deficitul balanţei comerciale;
b) măresc excedentul balanţei comerciale;
c) măresc activul balanţei de plăţi;
44
d) reduc pasivul balanţei de plăţi;

e) nu au nici un efect asupra balanţei de plăţi.
RĂSPUNSURI
1 d 31 a 61 e 91 c
2 c 32 e 62 b 92 b
3 c 33 a 63 b 93 c
4 c 34 c 64 a 94 b
5 d 35 b 65 d 95 c
6 d 36 a 66 c 96 b
7 d 37 b 67 d 97 a
8 e 38 d 68 c 98 b
45
9 c 39 d 69 b 99 b
10 b 40 a 70 b 100 a
11 a 41 c 71 a 101 b
12 e 42 d 72 b 102 b
13 a 43 b 73 c 103 c
14 c 44 d 74 d 104 e
15 c 45 d 75 c 105 c
16 c 46 a 76 d 106 b
17 c 47 d 77 d 107 a
18 b 48 a 78 d 108 d
19 a 49 b 79 d 109 b
20 c 50 b 80 c 110 d
21 b 51 b 81 a 111 e
22 d 52 e 82 c 112 b
23 d 53 c 83 b 113 c
24 a 54 c 84 d 114 b
25 d 55 e 85 c 115 b
26 c 56 d 86 e 116 b
27 a 57 d 87 b 117 a
28 c 58 e 88 a 118 d
29 e 59 b 89 b 119 c
30 b 60 b 90 b 120 e
121 b 125 d 129 d 133 e

122 d 126 c 130 d 134 d
123 b 127 e 131 c 135 a
124 c 128 c 132 b 136 c
137 c
46

Teste Microeconomie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Teste Microeconomie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

TESTE GRILĂ

Recenzenţi: N. Lobanov, dr. hab. prof. univ.

A. Stratan, dr. hab. prof. univ.

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii

Lucrarea „Teste grilă” este destinată studenţilor ce

1. Care dintre următoarele caracteristici nu aparţin

2. Nevoile economice, ca motivaţie esenţială a activităţii

3. Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice:

a) sunt nelimitate ca număr;

4. Caracteristica principală a resurselor este:

6. Într-o economie de piaţă, alocarea resurselor se

8. Care dintre următoarele bunuri este liber?

9. Costul de oportunitate reprezintă:

10. Enunţul „pentru a fi eficiente întreprinderile

11. Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă

12. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci

13. Au utilitate economică:

14. Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?

16. Capitalul tehnic reprezintă:

17. Care dintre următoarele componente ale capitalului

18. Principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor

19. Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între

20. Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire

21. Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează

22. Pe termen scurt, dacă producţia se reduce, atunci:

23. Un producător utilizează doi factori de producţie ale

24. Pe termen scurt, un producător al cărui obiectiv este

25. Pe termen scurt, un producător poate produce dacă

26. În situaţia în care costul marginal este mai mare decât

a) costul mediu creşte;

28. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:

30. În cazul în care costul variabil creşte mai lent decât

31. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor

33. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea

e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea

34. Dacă veniturile încasate din vânzarea laptelui cresc

36. Ceaiul este un bun normal. Creşterea veniturilor

37. O consecinţă a creşterii ofertei bunului X este

a) automobile şi, respectiv, benzină;

38. Pâinea este un bun inferior. Creşterea veniturilor

39. Autoturismul şi benzina sunt bunuri

40. În situaţia creşterii cererii, preţul tinde să crească

e) preţul de echilibru este determinat de ofertă.

41. În cazul în care cererea este elastică, care din

42. Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se

43. Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa

44. Bunurile X şi Y sunt complementare, iar oferta bunului

45. Preţul creioanelor creşte cu 5%, iar încasările din

46. Zahărul este una dintre materiile prime principale în

47. Oferta de cărbune creşte dacă:

48. Care din următorii factori nu poate genera o creştere a

49. Nu reprezintă un factor principal al ofertei:

50. Reducerea preţului unui bun ar putea fi determinată în

51. Este ştiut faptul că produsele agricole au o cerere

52. Nu este factor determinant al elasticităţii ofertei:

53. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de:

54. Într-o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este

55. Una din următoarele nu reprezintă o caracteristică

56. Într-o piaţă concurenţială, cererea şi oferta se

57. Pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă preţul este:

58. Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează

59. Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi

60. Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de