Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
corporative
Planul lecţiei:
1.1 Esenţa, obiectivele şi rolul finanţelor
întreprinderii
1.2. Funcţiile finanţelor întreprinderii
1.3. Principii şi particularităţi de organizare a
activităţii financiare.
Întreprinderea este o combinaţie de factori materiali (economic),
umani şi financiari,
care activează şi evoluează într-un mediu complex,
format din patru universuri:
Universul economic
Universul financiar
Universul social
Universul statal
Principalele fluxuri generate de activitatea întreprinderii sunt prezentate în schema din figura
1.1.1.
STAT
Instituţiile statului
CONTEXT
CONTEXT FINANCIAR
ECONOMIC
ÎNTREPRINDERE Piaţa financiară
Piaţa bunurilor şi
serviciilor CONTEXT SOCIAL
Salariaţi Creditori
Furnizori Conducători Acţionari Intermediari
Clienţi Sindicate financiari
Stakeholderi
Recompensarea
competențelor
abilităților și
realizate
Interese
Procesele de transformare care au loc în legătură cu
producerea şi vânzarea bunurilor şi serviciilor reflectă
multitudinea de fluxuri care se desfăşoară continuu
la întreprindere.
Fluxurile sunt de două tipuri:
1. fluxuri reale:
aprovizionarea cu materii prime şi vânzarea
produselor,
achiziţionarea mijloacelor fixe, etc.
2. fluxuri financiare:
•achiziţionarea capitalului financiar necesar
finanţării mijloacelor materiale,
•încasarea contravalorii produselor livrate,
•efectuarea plăţilor către acţionari, salariaţi,
stat şi alte persoane terţe, etc.
fluxuri reale + fluxuri financiare = circuitul
economic
Fluxurile reprezintă "ansamblul miscarilor care au un impact fie
imediat, fie ulterior, asupra lichiditatilor (mijloacelor băneşti):
a) Fluxuri de finantare - care privesc operatiile dintre entitate şi
proprietarii de capitaluri. Ele antreneaza modificări în volumul si
structura capitalurilor proprii şi a capitalurilor împrumutate ale
întreprinderii. Prin intermediul acestora sunt procurate resursele
financiare necesare desfăşurarii activitatii.
b) Fluxurile de investitii- care sunt generate de achiziţionarea sau
vânzarea unor active imobilizate.
c) Fluxurile de exploatare (operaţionale)- ocazionate de
desfăsurarea activitatii curente a întreprinderii. Ele exprima sub
aspect monetar, efectul tranzactiilor legate de activitatea curentă
(operaţională) a firmei.
Definiţie:
Finanţele întreprinderii cuprind ansamblul de relaţii
economice care îmbracă forma bănească, ce apar în
legătură cu formarea şi repartizarea fondurilor băneşti
necesare procesului de producţie, în scopul obţinerii
profitului maxim, satisfacerii unor nevoi sociale ale
salariaţilor şi formării fondurilor financiare la dispoziţia
statului.
Exprimarea valorică (bănească) a fluxurilor reale de intrări
şi ieşiri de bunuri, servicii şi informaţie, precum şi
mijloacele financiare utilizate pentru producerea lor,
formează conţinutul finanţelor întreprinderii.
Rolul finanţelor întreprinderii
Finanţele întreprinderii reprezintă veriga principală,
primară a sistemului financiar, deoarece majoritatea
fondurilor băneşti care se formează la diferite niveluri
(bugetul de stat, bugete locale) provin din veniturile
create la întreprinderi.
Obiectivele finanţelor întreprinderii
(la nivel macroeconomic)
Finanţele întreprinderii, ca parte integrantă, de bază a finanţelor publice,
au ca obiectiv constituirea, repartizarea şi gestionarea resurselor financiare
necesare îndeplinirii obiectivelor sale economice, financiare şi sociale,
concretizate în:
•producerea de bunuri şi servicii în vederea satisfacerii cerinţelor consumatorilor
şi furnizarea lor la timpul oportun şi în cantităţi optime;
•obţinerea profitului necesar dezvoltării activităţii şi remunerării acţionarilor;
ocuparea forţei de muncă;
•completarea veniturilor bugetului public prin plata impozitelor şi taxelor
conform legislaţiei fiscale.
Obiectivele finanţelor întreprinderii
(la nivel de întreprindere)
Constituirea şi lărgirea capitalului statutar ;
Crearea/atragerea mijloacelor financiare necesare derulării ritmice
şi eficiente a activităţii;
constituirea unei structuri financiare optime;
Asigurarea circuitului fondurilor constituite ;
Mobilizarea creanţelor şi efectuarea plăţilor;
Plasarea eficientă a mijloacelor băneşti excedentare;
Formarea şi repartizarea profitului, remunerarea
Creşterea economică
Rentabilitatea
Obiective
financiare
Analiza
obiectivelor
3. Funcţia de control
Controlul financiar reprezintă o funcție a managementului
financiar, o activitate de verificare a modului de respectare a
legislaţiei financiare, a principiilor şi criteriilor de organizare
a activităţii financiare cu scopul de a preveni angajarea de
cheltuieli fără justificare economică şi de a asigura profit din
folosirea resurselor materiale, financiare şi de muncă
Funcţia de control urmăreşte:
• modul de constituire şi de repartizare a fondurilor
băneşti,
• asigurarea integrităţii şi utilizării eficiente a capitalului,
• asigurarea echilibrului financiar pe termen scurt prin
supravegherea permanentă a intrărilor şi ieşirilor de
numerar,
• modul de executare a bugetelor întreprinderii,
• executarea legislaţiei în vigoare cu scopul prevenirii stării
de insolvabilitate şi ineficienţă a întreprinderii, de ruinare
a patrimoniului.
Tipuri de control financiar
• Control preventiv, se exercită asupra documentelor care angajează plăţi din
resursele financiare ale întreprinderii, având ca obiectiv încadrarea în
prevederile bugetare ale întreprinderii. El se execută înaintea efectuării
propriu-zise a operaţiunilor economico-financiare, astfel încât nici o cheltuială
să nu se efectueze până nu se aprobă şi nu este vizată de conducătorul
compartimentului financiar. Scopul controlului financiar preventiv este de a
împiedica efectuarea de operaţiuni, cheltuieli ilegale, preîntâmpinarea
imobilizării fondurilor.
• Control curent ( de gestiune) - se efectuează în timpul realizării obiectivelor
fixate în programele economice şi financiare cu scopul de a furniza informaţie
operativă asupra dereglărilor care apar în legătură cu nerespectarea
termenelor de încasări şi plăţi, utilizarea fondurilor în alte scopuri decât cele
iniţial prevăzute etc., în vederea luării deciziilor de înlăturare a deficienţelor
constatate.
• Control posterior are ca obiectiv analiza rezultatelor obţinute, analiza
îndeplinirii obiectivelor propuse, formularea concluziilor necesare luării
deciziilor privind activitatea de viitor a întreprinderii.
Forme de control financiar
Controlul financiar intern se execută de persoane abilitate cu
funcţii în acest domeniu (contabil-şef, director financiar,
manager general, acţionari, comisia de cenzori etc.) şi are ca
obiectiv evitarea imobilizării fondurilor, depistarea dereglărilor
ce se pot solda cu nerespectarea termenelor de încasări şi plăţi,
cu neîndeplinirea contractelor de producţie - vânzare, irosirea
patrimoniului etc. în vederea luării măsurilor operative de
lichidare a acestora.
Controlul financiar extern se execută de către organele
financiare centrale şi locale care urmăresc veridicitatea calculării
impozitelor şi taxelor datorate statului, modul de aplicare a
preţurilor şi tarifelor, calculul salariilor etc.; de către bănci, alte
instituţii de creditare în ceea ce priveşte gradul de lichiditate şi
de solvabilitate al întreprinderii, respectarea regimurilor de
decontare, a formelor şi instrumentelor de plată, rambursarea la
timp a împrumutului.
4. Principii de organizare a activităţii
financiare
- Eficienţă şi raţionalitate
Vice-preşedintele - finanţe-
(Director financiar)
1. Forma de proprietate,
2. Particularităţile procesului de producţie,
3. Condiţiile pieţei, care se manifestă pe trei coordonate:
piaţa de capital, care influenţează capacitatea de împrumut a întreprinderii
prin nivelul ratei dobânzii, prin condiţiile şi termenul de acordare;
piaţa consumatorilor. Cererea influenţează nivelul vânzărilor întreprinderii,
iar oferta abundentă de bunuri şi servicii influenţează nivelul veniturilor şi,
în continuare, profitul, capacitatea de autofinanţare a activităţii economice.
piaţa furnizorilor. Calitatea mărfurilor, materiei prime reprezintă un factor
esenţial al competitivităţii bunurilor produse de întreprindere, cu efecte
directe asupra rezultatului final şi, respectiv, a capacităţii de acumulare a
resurselor proprii.
4. Fiscalitatea; etc.
Intrebări de recapitulare: