Sunteți pe pagina 1din 15

Gestiune Financiara

Curs 1 18.03.2010
Curs 2 25.02.2010

Elementele generale privind gestiunea firmei(finantarea)

Intr-o economie moderna functioneaza un sistem financiar si de credit,care la


randul lui, este format din urmatoarele subsisteme:
-finantele firmei;
-bugetul public national;
-bugetul de asigurari de bunuri si persoane;
-bugetul de asigurari sociale;
-creditul;
Activitatea economica a unei firme nu poate fi conceputa decat in relatie directa
cu mediul in care aceasta isi desfasoara activitatea.
In acest sistem firma poate fi considerata ca o combinatie de 4 universuri:
1)universul economic
2)universul financiar
3)universul social
4)universul statal

Functiile finantelor firmei


1)Functia de repartitie:-consta in formarea capitalurilor,in alocarea si utilizarea
lor in scopul realizarii obiectivului firmei care consta in productie,
comercializare,recuperare de fonduri, obtinere de profit.
-reflecta colectarea capitalurilor provenite din diferite
izvoare,circuitul si repartizarea lor pe destinatii,reconstituirea acestora sau in caz de
excedent plasarea lor.
Procurarea si dezvoltarea aparatului de productie necesita existenta unor izvoare
de resurse banesti privind finantarea activului economic.

Fluxuri reale

Ciclu de exploatare

Aprovizionare Comercial
Productie

Fluxuri financiare

1/15
Fondurile banesti:
-pot fi proprii sau imprumutate;
-se avanseaza,se incorporeaza in elementele de activ,trecand prin diferite faza ale
ciclului economic cu precizarea ca ele se vor intoarce cu un surplus monetar daca
activitatea este eficienta.

2)Functia de control:-latura corelativa;


-latura coercitiva(de constrangere);

Concepte legate de gestionarea firmei:


1)Mecanismele financiare-metodele,parghiile,instrumentele si procedurile de formare
si de gestionare a capitalurilor.
2)Flux-transferul unei cantitati de bunuri sau moneda intr-o perioada determinata de
timp intre agenti economici.
Fluxurile pot fi:-reale(fizice) de bunuri si servicii;
-financiare, formate din moneda sau inlocuitori ai acesteia;
-de contrapartida;
-intarziate/decalate;
-multiple;
-autonome;
3)Stocul-cantitatea de bunuri sau moneda existente la un moment dat in cadrul firmei
respective:
4)Ciclul financiar-ansamblul de operatiuni si proceduri care intervin intre momentul
transformarii monedei in bunuri si pana la recuperarea acesteia.
Intr-o firma apar trei cicluri financiare principale:
– investitii-amortizare
– ciclul de exploatare
– ciclul financiar propriu-zis
5)Capitalul-suma de moneda adusa de asociati plus cea generata de activitatile proprii
si imobilizata in activitatile economice.
6)Structura financiara-compozitia capitalurilor,care pot fi proprii si imprumutate,in
care cele proprii prin autofinantare si respectiv aportul actionarilor,iar cele
imprumutateisi au izvorul in imprumuturile pe termen scurt, mediu si lung.
7)Gestiunea financiara a firmei-ansamblul de decizii si activitati economice ce isi
aduc aportul la reglarea si ajustarea fluxurilor financiare si a fondurilor.
Scopurile gestiunii financiare sunt:
• asigurarea echilibrului financiar si a rentabilitatii firmei;
• cresterea activelor sau a patrimoniului si a ciferi de afaceri;
• asigurarea flexibilitatii care permite firmei sa se adapteze la conditiile dificile
sau sa sesizeze oportunitatile care aduc profit;
8)Decizia financiara-hotarare sau proces rational de alegere a unei linii sau directie de

2/15
actiune cu efecte directe asupra capitalului.
Din punct de vedere al complexitatii, deciziile financiare pot fi:
• curente sau operative;
• strategice sau de perspectiva;
Din punct de vedere al competentei, deciziile pot fi:
• decizii de initiativa proprie;
• decizii prin aprobare

Cursul 3. 04.03.2010

Pozitia financiara a firmei

Ca reflectare a pozitiei financiare,bilantul stabilit la sfarsitul perioadei de gestiune


descrie separat elementele de activ si elementele de pasiv,in special cap. proprii si
datorii.
Elementele bilantiere ale firmei sunt definite astfel:
A)activul-resursa controlata care provine din evenimentele trecute si care este
purtatoare de avantaje economice.
Datoriile sunt obligatii actuale care provin din evenimente trecute si care trebuie sa
antreneze, cu ocazia platii,o iesire de active generatoare de avantaje economice.
Cap. Proprii reprezinta interesul rezidual in activele firmei dupa ce toate datoriile
au fost deduse(scazute)/Diferenta dintre activele totale si datoriile totale contractate
de o prima evaluare a firmei la data incheierii exercitiului. Aceasta economie a
bilantului reda situatia neta a firmei, respectiv averea neta a actionarilor.

SN =At −Dt , SN -situatia neta


At -active totale
Dt -datorii finale Active Pasive

A imobiliare C proprii
A circulante D totale
A financiare

In majoritatea situatiilor,SN este pozitiv si crescator. Aceasta marcheaza atingerea


obiectivului major al gestiunii financiare,adica maximizarea valorii cap. Proprii, resp
a A net finantat din aceste cap.
SN poate avea si valori negative-smnifica o depresie a A real de catre Datorii. O
asemenea situatie este consecinta reinvestirii unei parti din provizioane si pierderile

3/15
suferite in exercitiile anterioare.
SN poate reflecta o imbogatire,adica o crestere a cap. Proprii in cazul realizarii si
rinvestirii profitului net sau dimpotriva, o saracire, adica o micsorare a cap. Proprii in
cazul incheierii cu pierderi a exercitiilor anterioare. Asadar SN poate fi data de suma
dintre cap. Propriu si profitul net.

SN =C { pr} P{ pr net}

Originea si variatia capitalurilor proprii ale firmei se realizeaza prin influenta a 4


factori:
• relatia cu proprietari;
• activitatea de gestiune a firmei care este reflectata in contul de profit si
pierdere;
• activitati accesorii-au influenta directa asupra captalurilor propri;
• politicile contabile utilizate;

Factori echilibrului financiar :


1)fondul de rulment(FR)Bilantul este instumentul de reflectare al echilibrului
financiar al unei firme la finalul exercitiului de exploatare.
D.p.d.v.financiar, fiecare element de activ reprezinta o alocare de fonduri banesti in
vederea constituirii unei structuri de productie.
Elementele de activ sunt structurate dupa gradul lor de lichiditate,adica dupa
posibilitatea de a fi transformate in bani.
Pasivul bilantului reflecta d.p.d.v.financiar a capitalurilor propriisi
imprumutate.Pasivele sunt structurate dupa gradul de exigibilitate ,adica mai inai sunt
inscrise cap. proprii provenite de la proprietari,apoi cele din reinvestirea acumularilor
anterioare si din surse publice adica subventii.
FR se determina prin diferenta dintre sursele permanente(cap. Proprii si datorii
financiare) si alocarile permanente (imobilizari permanente ,fara amortizari)

2)nevoia de FR: diferenta dintre necesitatile de finantare ale ciclului de exploatare si


datoriile de exploatare.
MFReste det ca diferenta dintre alocarile ciclice si resursele ciclice.
Alocarile ciclice sunt formate din stocuri si creante , iar sursele ciclice din dat
curente.
NFR>0-surplus de nevoi de stocuri si creante in raport cu sursele temporare posibil
demobilizate.
NFR<0-surplus de surse temporare in raport cu nevoile de capital circulant.

3)trezoreria neta(TN): diferenta dintre FR si NFR


TN =FR−NFR
TM este expresia desfasurarii unei activitati eficiente si echilibrate in cadrul firmei;

4/15
reflecta calitatea echilibrului financiar gestionat pe termen scurt si lung.

Bilantul financiar:intr-o optica de analiza prin fluxuri financiare care sa elimine


daformarile indicatorilor financiari,deformari datorate politicilor de amortizare si
celor de dividend, se utilizeaza bilantul financiar in val. Cont. Bruta,adica valoarea de
intrare a A si P. Un astfel de bilant conduce la determinarea unor indicatori reali si
comparabili ai activitatii firmei atat pe termen scurt cat si pe termen lung.
Pentru atingerea rezultatelor este suficient ca in calculul FR,NFR si TN sa se
opereze cu valori brute ale surselor de capital si ale alocarii acestora in A fixe,
financiare si monetare.
Astfel cap. sunt luate in calculul FR la valoarea lor bruta inaintea repartizarii
profiturilor rezultand eliminarea influentei politicii de dividend.
Tot astfel,imob. Sunt evaluate la valoarea lor bruta,adica la cea de inventar fara a
fi deduse amortizarile rezultand astfel faptul ca in cadrul rapoartelor permanente nu
sunt incluse amortizarile.

Cp=C { pr }I {TML} , C { pr} -cap. Propriu


I {TML} -imprumuturi pe termen mediu si lung
Cp -cap. permanent

Cursul nr 4. 11.03.2010

Cash-flow-urile firmei

Activitatea desfasurata de o firma cuprinde 2 categorii de operatiuni:


-operatiuni de gestiune
-operatiuni de capital

Operatiunile de gestiune au un caracter repetitiv in viata economica a unei firme si


cuprind operatiuni de exploatare spre realizarea de produse si servicii vandabile si
operatiuni financiare pe piata de capital si cea monetara si foarte rar operatiuni
extraordinare de natura exproprierilor,calamitatilor (operatiuni care se situeaza in
afara cadrului decizional operativ al conducerii firmei)

Operatiunile de capital vizeaza modificari in volumul si in structura activelor si


respectiv pasivelor firmei ca urmare a deciziilor de investitii si de finantare a
acestora,la randul lor operatiunile de capital cuprind:
-operatiuni de investitii;

5/15
-operatiuni de dezinvestitii -de vanzare a activelor si de recuperare a capitalurilor
imobilizate reflectate in activ.

In pasiv se vor inregistra operatiunile de finantare adica de majorare a cap.


proprii,operatiunile de creditare(de atragere de noi imprumuturi)si operatiunile de
rambursare a creditelor si cele de restituire a cap. proprii.
Trezoreria neta sintetizeaza in bilant efectul conjugat al operatiunilor de gestiune
dar si de capital.

Cash-ul,Cash-flow-ul si Profitul net

Distinctia care se face in legatura cu notiunea de cash este cea de:cash-efectiv


cash-echivalent
Cash-ul efectiv -se refera la disponibilitatile banesti aflate la un moment dat in
conturile bancare curente si respectiv in contul casa.
Cash-ul echivalent-se refera la disponibilitatile cvasilichide cum ar fi valorile
imobiliare de plasament respectiv titlurile financiare de natura
actiunilor,obligatiunilor,derivatelor,a titlurilor monetare,cum sunt certificatele de
depozit bancar si cele de trezorerie cumparate pentru valorificarea temporara a
excedentului de trezorerie.
Spre deosebire de imobilizarile financiare adica, participatiile directe de capital
respectiv pachetele de actiuni (care sunt alocari pe termen lung de capital si deci, sunt
mai putin lichide)valorile imobiliare de plasament sunt recunoscute ca avand o piata
secundara activa si deci o buna lichiditate astfel ca un deficit de cash efectiv poate sa
fie rapid acoperit prin lichidarea in compensare a unui cash echivalent.

Cash-flow-ul -reprezinta fluxul trezoreriei nete de la inceputul pana la sfarsitul


exercitiului financiar.
Ca si cash-ul si cash-flow-ul sintetizeaza variatia operatiunilor de gestiune si a
celor de capital.
In conditii de crestere economica 0,cu reconstituirea in aceiasi marime a cap.fixe,
circulante,proprii,imprumutate cash-flow-ul are ca explicatie profitul net sau profitul
net si amortizarea atunci cand cea din urma nu se reinvesteste ci se acumuleaza.
In conditii diferite de crestere fata de 0, cash-flow-ul are o det. complexa alaturi de
opertiunile de gestiune si respectiv cele de investitii si de finantare a acestora.

Exista doua curente de explicare a cash-flow-ului


1)curentul francez-explica variatia acestuia pe seama interactiunii dintre echilibrul pe
termen lung si cel pe termen scurt respectiv pe seama variatiei fondului de rulment.
CF=∆TM-∆NFR
2)curentul anglo-saxon-explica variatia trezoreriei nete pe seama variatiei de cash
datorate operatiunilor de gestiune inclusiv variatia nevoii de fond de

6/15
rulment,operatiunilor de investitii numai in activele fixe si imobilizari si a cap. de
finantare prin cap proprii si cap. imprumutate.
CF=∆TM=CFexp-CFfin-CFind
Includerea variatiei nevoii de fond de rulment in cash-flow-ul de gestiune si nu in cel
de investitii este controversata astfel:
-daca avem in vedere ca investitia de capital pentru cresterea economica se refera in
mod egal la achizitia de active de fixe (imobilizari)si active circulante (stocuri si
creante) atunci pare legitima includerea variatiei NFR in cash-flow-ul de investitii.
-daca avem si in vedere ca intre cifra de afaceri si volumul stocurilor si creantelor
exista o corelatie stransa si ca variatia cifrei de afaceri explica in mare parte variatia
nevoii de fond de rulment(NFR)atunci pare legitima includerea acestei variatii in
cash-flow-ul de gestiune.
Determinarea complexa a cash-flow-ului repune in discutie distinctia dintre
profitul net,ca informatie contabila preluatadin contul de profit si pierdere si cash-
flow-ul ca informatie monetara preluata din tabloul de trezorerie.
In primul rand profitul net exprima o potentialitate de a avea in prezent si viitor
incasari in timp ce cash-flow-ul exprima transformarea concreta a incasarilor in bani.
In a l doilea rand cash-ul si respectiv cash-flow-ul corecteaza veniturile
incasabile si cheltuielile platibile xcu decalajele intre mom angajarii si plata acestora.

Constructia tabloului de trezorerie

Supravietuirea pe o piata din ce in ce mai concurentiala a unei firme inseamna


capacitatea acesteia de a genera cash pentru plata la termen a obligatiilor fata de terti.
Principalul atu al tabloului de trezorerie il reprezinta reflectarea acestei abilitati a
unei firme de a genera cash.
Informatiile din tabloul de trezorerie ale utilizatorilor acesteia sunt:
-modificarile in activele fixe,stocuri, creante,datorii de exploatare;
-modificarile in masele bilantiere privind lichiditatea si respectiv solvabilitatea
firmei;
-capacitatea firmei de rederesare atunci cand au loc modificari in dumele programate
a fi platite sau incasate sau modificari ale scadentelor acestora;
-relatia dintre profitul net si si cash-flow si previziunea cash-flow-ului pentru
fundamentarea deciziilor fundamentale viitoare;
Pentru determinarea cash-flow-ului de gestiune sunt utilizate 2 metode:
1)metoda directa-care porneste de la evidentierea tuturor incasarilor si platilor
efectuate si a cresterilor sau scaderilor de solduri finale ale stocurilor,
creantelor,datoriilor de exploatare in raport cu soldurile initiale.
2)metoda indirecta-care porneste de la profitul net si amortizare si se conecteaza cu
variatia nevoii de fond de rulment.
Tabloul de finantare/trezorerie se intocmeste in principal pe baza informatiilor a
doua bilanturi succesive si explica variatia fondului de rulment, a nevoii de fond de
rulment si respectiv a trezoreriei nete.

7/15
In sinteza tabloul de finantare reflecta fluxurile de resurse financiare stabile si
cele pe termen scurt fiind astfel instrumentul principal al gestiunii financiare privind
previziunile finantarii activelor fixe, activelor circulante si a variatiei trezoreriei nete.

Cursul 5 18.03.2010

Rentabilitatea firmei

Diagnosticul financiar detecteaza eventualele stari de dezechilibru in scopul


identificarii originii si cauzelor care le-au generat si al stabilirii masurilor de
redresare.
Obiectivele diagnosticului financiar sunt:
1.Masurarea rentabilitatii capitalurilor firmei(proprii si imprumutate)
2.Aprecierea conditiilor de echilibru economic si financiar pentru a fi evaluat gradul
de risc al firmei.

Diagnosticul rentabilitatii cap. firmei se realizeaza cu ajutorul urmatoarelor


categorii de rate:
a)ratele de rentabilitate economica
b)ratele de rentabilitate financiara
c)ratele de dobanda
Atat marimea lor efectiva cat si descompunerea acestor rate in factori de influenta
ofera informatii pentru detectarea starii rentabilitatii firmei.
Diagnosticul riscului urmareste :
a)masurarea variabilitatii rezultatelor firmei la modificarea pozitiei(la modificarea
cifrei de afaceri,mod structurii cheltuielilor,la mod. cap. firmei)
b)masurarea variabilitatii solvabilitatii firmei(a capacitatii acesteia de a-si onora toate
obligatiile catre terti la datele scadente)
In cadrul activitatilor desfasurate de o firma putem intalni 3 categorii de riscuri:
1.Riscul de exploatare(economic)
2.Riscul de finantare (de indatorare)
3Riscul de insolvabilitate
Situatia firmei poate fi apreciata ca pozitiva daca in urma diagnosticului financiar
rezulta o rentabilitate acoperitoare pentru riscurilor pe care actionari sau
imprumutatori si le-au asumat prin alocarea cap. lor in activele firmei.
Pentru efectuarea diagnosticului financiar al firmei putem face apel la datele
contabile din bilant si din contul de profit si pierdere la retractarea si auditarea
acestora si la datele obtinute prin intocmirea situatiei privind variatia capitalurilor si a
tabloului de trezorerie.

Masurarea rentabilitatii este data de un sistem de rate de eficienta determinate ca

8/15
raport intre efectele economice si financiare (cum ar fi acumularea bruta,
profitul,dividentele)si eforturile depuse pentru obtinerea lor(cap investite ,cap
proprii).
Acest sistem cuprinde ratele de marja,de rotatie si de structura prin care se explica
cantitativ si calitativ calitatea cap. reinvestite.
Rentabilitatea totala este egala cu productia dintre ratele mai sus mentionate.

Ratele de marja
Marja reprezinta diferenta dintre venituri si diferentele categoriilor de cheltuieli.
Avem astfel urmatoarele tipuri de marje:
a)marja asupra cheltuielilor directe care este data de diferenta dintre cifra de afaceri si
cheltuielile directe si reflecta acoperirea cheltuielilor indirecte si respectiv a
rezultatului
MCD=CA-D
b)marja asupra cheltuielilor variabile-diferenta dintre cifra de afaceri si cheltuielile
variabile si reflecta acoperirea cheltuielilor fixe
MCV=CA-V
c)excedentul brut de exploatare care este dat de diferenta dintre cifra de afaceri si
cheltuielile de exploatare
EBE=CA-Cexpl
d)profitul global brut inainte de dobanzi si impozite
e)profitul net difernta dintre profitl brut si impozit

Ratele de marja reprezinta raportul dintre marjele mai sus inscrise si veniturile care
le-au generat adica CA
Rmarja=(Marjele/CA)x10
Ratele de marja mai poarta denumirea si de rate de rentabilitate comerciala pentru
faptul ca exprima profitabilitatea firmei in raport cu activitatea comerciala a firmei(in
raport cu CA).
Semnificatia acestor rate se exagereaza uneori ca si cand ale ar fi singurele care ar
reflecta rentabilitatea firmei,ele sunt doar o componenta a rentabilitatii cap.

Ratele de rotatie
Activele firmei au foet cumparate si sunt exploatate pentru a produce si vinde
produse si servicii cat mai bune. Masura in care aceste active,atat fixe cat si
circulante sunt utilizate pentru cresterea cifrei de afaceri este exprimata prin ratele de
rotatie . Incasarile din vanzarea bunurilor si serviciilor firmei sunt cele care
reconstitue la diferite intervale de timp stocurile initiale drept pentru care aceste rate
poarta denumirea de rate de rotatie.
Intre acestea amintim:
a)coeficientul de rotatie-marimea cifrei de afaceri ce revine la un leu capital investit
n=CA/A
b)durata in zile a unei rotatii-se calculeaza ca raport intre cap. investit (A) si timpul

9/15
investit(T)supra cifra de afaceri(CA)
Dz=(AxT)/CA, Tϵ(180zile,360 zile)
In timp ce ratele de marja se calculeaza numai pe baza datelor din contul de profit
si pierdere,ratele de rotatie se calculeaza prin raportarea datelor din contul de profit si
pierdere si datele din bilantul contabil.
In timp ce ratele de marja exprima structura valorica a cifrei de afaceri ratele de
rotatie evidentiaza intensitatea exploatarii activelor firmei respective.

Ratele de structura a capitalurilor

Acestea exprima factori calitativi de crestere a rentabilitatii capitalurilor. Totodata


ele exprima riscul firmei si se calculeaza :
1.fie ca o pondere a datoriilor in totalul capitalului
Rst=(Dat/Pasiv)x 100
2.fie ca o pondere a datoriilor dar numai in cap. proprii
Rst=(Dat/Cpr)x100

Ratele de rentabilitate ale capitalurilor sunt:


1.Rentabilitatea economica
Rec=(Pb/Cp)x 100, Pb-profitul brut
Cp-capitaluri permanente
Cp=Cpr+Itml, Itml-imprumuturile pe termen mediu si lung
2.Rata financiara
Rfn=(Pn/Cpr)x100
3.Rata dobanzilor
Rdob=(Dobanda/Datorii)x100

CURSUL6.
Riscurile firmei

Deoarce riscul si rentabilitatea au efecte contradictorii se pune problema stapanirii


unui anumit nivel al riscului pentru a obtine rentabilitatea asteptata.
Obiectivul in gestiunea afacerii il reprezinta maximizarea rentabilitatii la un anumit
nuvel de risc.
Tipologia riscului este structurata in 2 grupe mari de indicatori si anume:
I.Indicatori privind variabilitatea profitului in corelatie cu indicatori de activitate
interna,cum ar fi cifra de afaceri si in corelatie cu rentabilitatea generala a pietei
privind variatia anuala a indicelui bursier.
II.Indicatori privind capacitatea firmei de a fi solvabila si de a fi lichida
Masurarea riscurilor de tip I se face prin:
1.Dispersia profitului sau a ratei de rentabilitate in raport cu media
2. Elasticitatea profitului brut si a celui net in raport cu cifra dce afaceri si cu pragul

10/15
de rentabilitate(punct mort)
3.Elasticitatea ratei de rentabilitate a actiunilor firmei in raport cu variatia
rentabilitatii generale a pietei de capital.
Riscul se masoara prin variabilitatea fata dec media rentabilitatii ultimelor
exercitii de exploatare.
Exista in schimb si o forma practica de exprimare a riscului respectiv variabilitatea
profitului in functie de cifraa de afaceri.
C=(∆Pf/∆CA)x 100, C-coeficientul de elasticitate
Masurarea riscului de tip Iise face cu ajutorul indicatorilor de solvabilitate si a celor
de lichiditate,aceti indicatori se calculeaza pe baza bilantului pentru a evidentia
masura in care masele bilantiere permanente si ciclice sunt in echilibru si pot asigura
desfasurarea normala a activitatii firmei.

Riscul economic
Pornind de la coeficientul de elasticitate se poate analiza corelatia dintre dispersia
profitului si dispersia factorilor determinanti ai acestora.
Acest risc al profitului poate fi analizat din 2 puncte de vedere.
1.din punct de vedere al firmei-avand in vedere intentia de crestere a patrimoniului si
remunerarii corespunzatoare a factorilor de productie.
2.din punct de vedere al investitorilor financiari di afara care sunt interesati in
realizarea celui mai bun plasament in conditiile unei piete financiare cu grade de risc
diferite.
Riscul economic reprezinta variabilitatea profitului ca urmare a variatiei de
activitate si ca urmare a pozitiei firmei fata de punctul mort.
In aceste conditii profitul brut se determina ca diferenta dintre CA si cheltuieli
variabile si cheltuieli fixe si Amortizare.
Pb=CA-V-F-Am=EBIT, V-cheltuieli fixe
F-cheltuieli variabile
Daca notam cu v-coeficientul cheltuielilor variabile in totalul cifrei de
afaceri,rezulta:
v=V/CA=>Pb=CA(1-v)-F-Amz
In conditiile in care pragul de rentabilitate este dat de formula:
PM=F/(1-v)=>coeficientul de elasticitate,e=CA/(CA-PM)
Cu cat cifra de afaceri este mai indepartata de pragul de rentabilitate cu atat
intreprinderea este mai putin riscanta.

Riscul financiar
Caracterizeaza variabilitatea profitului net sub incidenta structurii financiare a
firmei pe parcursul desfasurarii activitatii.ù
Capitalurile imprumutate prin marimea lor si prin suportarea sistematica a unor
cheltuieli financiare(dob. si comisioanele)antreneaza variabilitatea profitului net si
implicit o majorare a riscului financiar.
Avand in vedere riscul mai mic al imprumuturilor in plasarea capitalurilor lor in

11/15
credite,in intreprinderi enumerarea cap.imprumutate este inferioara celor proprii
aceasta isi justifica apelarea la indatorare ca o posibila cale de crestere a rentabilitatii
firmei.
Analiza riscului financiar este abordata similar riscului economic este abordata
similar riscului ec. cu luarea in considerare a dobanzilor aferente capitalurilor
imprumutate cu precizarea ca dobanda reprezinta o cheltuiala fixa in raport cu cifra
de afaceri.
In acest context punctul mort(pragul de rentaabilitate)
PM=(F +Dobanzi)/(1-v) ,F-cheltuieli fixe
C'=CA/(CA-PM)

Riscul de faliment
Diangnosticul riscului de faliment consta in valoarea capacitatii firmei de a face
fata angajamentelor asumate fata de terti deci de a face fata solvabilitatii si
lichiditatii.
Analiza riscului de faliment se poate realiza in maniera statica prin amaliza
echilibrelor financiare din bilant sau in maniera dinamica prin analiza fluxurilor din
tabloul de trezorerie.
Analiza statica a riscului de faliment poate fi facut ain functie de cele 2 conceptii
de elaborare a bilantului adica cea patrimoniala si cea functionala.
In prima conceptie interesanta este realizarea patrimoniului net al actionarilor si
activului ec. in ansamblu.
In cea de-a doua conceptie bilantul este ansamblul alocarilor de fonduri si al
surselor de procurare al acestora pe diferit cicluri financiare adica,fie cel de
exploatare,fie cel de investitii.
Instrumentele utilizate de analiza statica patrimoniala a riscului de faliment sunt
fondul de rulment(FR) si ratele de solvabilitati si cele de lichiditati.
Solvabilitatea-reprezinta capacitatea firmei de a face fata obligatiilor pe termen
lung rezultate fie din angajamentele anterioare fie din cele curente fie din prelevarile
obligatorii.
Rata indatorarii-este data de raportul procentual dintre datorii totale si pasiv.
Levierul -se calculeaza ca raport intre dat totale si cap. proprii.
Ratele de lichiditate
Exprima capacitatea firmei de a plati datoriile curente ce pot deveni scadente pe
termen scurt .
1)Rata curenta-raport procentual dintre activele circulante si obligatiile pe termen
scurt.
2)Rata rapida (testul acid)-raportul procentual dintre (active circulante-stocuri) si
dat.pe termen scurt. Rr=(Ac-st)/Dts
3)Rata de lichiditate-(rata imediata)care este data relatia:
Rl=(disponibilitati+valori imobiliare plasate)/Dts x 100

Analiza dianamica a riscului de faliment permit diagnosticarea si explicarea

12/15
dezechilibrului financiar impreuna cu analiza statica,analiza dinamica porneste de la
fluxurile de fonduri determinate de operatiunile de exploatare si cele de investitii.
Analiza riscului de faliment apeleaza si la unele rate si indicatori de rambursare a
datoriilor sau de autonomie financiara.
1. Rata cap. de rambursare care este data de raportul procentual dintre dat.si cap
de autofinantare(CAF)
2. Rata cap.de plata a dobanzilor= (EBIT+Amz)/Dob.tot. X100
3. Rata autonomiei financiara-raportul dintre cap de autofinantare (CAF) si
rambursarea dat. Stabile.

CURS 8.
Previziunea Trezoreriei

In trezorerie se caracterizeaza rezultatele modului de realizare a activelor si de


respectare a cerintelor echilibrului financiar. Nu intotdeauna o firma care incheie
exercitiul cu profit are si o trezorerie pozitiva,adica lichiditati in casa si disponibilitati
in conturile curente. Situatia se datoreaza decalajului dintre inregistrarea in
contabilitate a V si Ch si scadenta lor ca incasari si plati, decalaj care poate fi
hotarator pentru soarta financiara a firmei.
Din evidentele statistice =>ca cel mai mare numar de falimente se datoreaza
slabiciunilor existente in gestiunea trezoreriei firmei. Preocuparile privind gestiunea
trezoreriei firmei sunt motivate de unele fenomene de instabilitate microec.si
macroec., cum ar fi cresterea inflatiei,a ratei dobanzii,precum si scaderea ratelor de
rentabilitate si a gradelor de autofinantare.
Trezoreriea are ca element de baza lichiditatile,adica disponibilitatile banesti si
cash-ul efectiv,la care se adauga activele financiare de trezorerie,cum este cash-ul
echivalent.
In aceasta situatie, trezoreria se determina astfel:
Trezoreria=(lichiditati+active de trezorerie-pasive de trezorerie)
Obiectivele trezoreriei sunt:
-evitarea pierderilor in zilele de decontare la incasarile si platile efectuate de firma
prin banca;
-cresterea operativitatii incasarii creantelor firmei,fara a fi afectata plitica fata de
clienti;
-esalonarea echilibrata a scadentelor privind obligatiile de plata ale firmei;
-obtinerea celui mai bun credit la cel mai mic cost;
-asigurarea unui sold 0 al trezoreriei care antreneaza costuri mici de finantare si de
oportunitate;
-optimizarea utilizarii excedentului de trezorerie prin cea mai buna plasare a
lichiditatilor care sa asigure rentabilitatea si siguranta optima a gestiunii.

13/15
Toate aceste coordonate sunt derivate din obiectivul general al finantelor
firmei,respectiv cresterea valorii cap. prorprii.

Bugetul de trezorerie

Obiectivul politicii de trezorerie il reprezinta stapanirea fluxurile


financiare,sincronizarea incasarilor si platilor pt asigurarea capacitatii de plata a
firmei.
Daca echilibrul trezoreriei nu poate fi atins in conditii acceptabile,adica exista risc
crewscut de indatorare,atunci se poate revizui ansamblul bugetelor anuale si cel mai
adesea, pol. fata de clienti si ritmul de investitii.
Pentru previzionarea trezoreriei sunt necesare date statisticce privind perioadele
anterioare in scopul de a aprecia ritmul transformarii Ch si Vin fluxuri de trezorerie.
Bugetul de trezorerie are ca functiune previzionarea incasarilor si platilor,pornind
de la planificarea Vdin care sunt excluse cele neplatibile(amortizarea si provizioanele
calculate)si de la planificarea Vdin care sunt excluse cele neincasabile (val.
Prod.stocate si vanzarile pe credit)
Incasarile cuprind:
-vanzarea cu plata imediata:
-incasarea vanzarilor pe credit din perioada anterioara;
-vanzarea de val. Mobiliare;
-vanzarea de valori imobiliare;
-obtinerea unui imprumut sau vanzarea unei noi emisiuni de titluri cu valoare;
-incasarea chiriilor,a dobanzilor si a dividentelor;
Platile cuprind:
-plata cumpararilor la vedere si pe credit din perioada anterioara;
-plata salariilor si a cheltuielilor sociale;
-plata cheltuielilor de exploatare,de administratie si de desfacere;
-plata achizitionarii imobilizarilor;
-plata dobanzilor si a ratelor scadente la creditele anterioare;
-plata pt rascumpararea titlurilor emise de firma(plata obligatiunilor);
-plata dividentelor catre actionar;

Elaborarea bugetului de trezorerie este ultima etapa a procesului de bugetare a


firmei. Trezoreria in mod firesc este rezultanta previz. Celorlalte bugete, adica al
vanzarilor, al aprovizionarilor,al cheltuielilor cu personalul,al investitiilor,al
investitiilor,al adm. etc.
Elaborarea bugetului de trezorerie presupune existenta a 3 documente:
1.bilantul de deschidere al perioadei de gestiune,care este bilantul exercitiului
incheiat;
2.contul previzionat al contului de profit si pierdere,planul de investitii si de finantare
al acestora;
3.bilantul previzional;

14/15
Trezoreria este determinata de fluxurile de trezorerie ale perioadei de gestiune, care
la randul lor sunt determinate de V si Ch perioadei si de modificarile soldurilor
creantelor si datoriilor de la inceputul si sfarsitul perioadei de gestiune.
In elaborarea bugetelor de trezorerie fazele importante sunt:
1)previziunea incasarilor si preturilor;
2)determinarea si acoperirea soldurilor de trezorerie care rezulta din compararea
platilor cu incasarile;
A doua faza cuprinde la randul ei 3 operatii:
1)determinarea soldurilor de trezorerie si a soldului min. permanent de cash inainte
de aciperire;
2)acoperirea prin credite a deficitului sau plasarea pe piata financiara a excedentului
de trezorerie.

Previziunea vanzarilor-este operatiunea fundamentala pentru procesul de bugetare a


firmeisi in ultima instanta pentru elaborarea bugetelor de trezorerie. De la cifra de
afaceri pornesc previz. Pentru aprovizionare, pentru personalul necasar, pentru
investitii.
Odata stabilita cifra vanzarilor anuale se face previziunea incasarilor lunare pe baza
vanzarilor care stau la baza realizarii CA.
Previziunea platilor,in principiu, se face la fel ca cea a incasarilor pornind de la
previziunea cheltuielilor si de la esalonarea lunara previzibila a platilor pt aceste
cheltuieli.

15/15