Aplicaţii propuse

1. Definiți echilibrul financiar.

Echilibrul financiar este una dintre noțiunile fundamentale în finanțe. Se
întâlnește la nivelul oricărui agent economic: persoană, familie, întreprindere sau
stat. Reprezintă o balanță (aceasta a fost formularea cu care am vazut că ați
înțeles la sala) între capital și nevoia de capital. Presupune armonizarea fluxurilor
băneşti de intrare cu cele de ieşire în timp, dimensiune și volum. Nu trebuie trecut
cu vederea caracterul dinamic, în sensul că se modifică în timp, ca efect al
dinamicii componentelor, după cum se va înțelege ulterior.

2. Analizați comparativ componentele pieței financiare.

Componentele sunt prezentate în figura următoare:

Pentru a înțelege fiecare componentă veți urmări:

- cine se afla deasupra pieței cu rol de reglementare și control?
- care sunt participanții la piață, reprezentanți ai cererii și oferei?
- care sunt produsele tranzacționate?
3. Care sunt diferențele dintre finanțarea directă și indirectă?
Sunt două circuite care se stabilesc la nivelul oricărei economii:
- finanţarea indirectă presupune depunerea disponibilităţilor băneşti la bănci şi
utilizarea, de către acestea a fondurilor, pentru creditarea celor care au nevoie;
- finanţarea directă se realizează prin emisiune de titluri financiare (de exemplu
acțiuni) de către utilizatorii de fonduri pe piaţa financiară. În acest caz, se pun în
circulaţie titluri financiare şi odată cu ele se stabileşte un set de relaţii între emitenţii
şi cumpărătorii de titluri.

4. Enumerați principalele caracteristici ale relației de creditare.

La sala am convenit să cerem numai două caracteristici, cu condiția ca,
fiecare student să le rețină:
a) Au caracter rambursabil în sensul că transferul bănesc este temporar. Partea
către care este direcţionat transferul numită debitor, poate utiliza mijloacele numai
un timp determinat, după care trebuie să le returneze celui de la care le-a procurat.
Partea care împrumută se numește creditor și este proprietarul de fapt şi de drept
al mijloacelor respective.
b) Sunt purtătoare de dobândă. Dobânda apare ca o remunerare a creditorului și
reprezintă o cheltuială pentru debitor. Acesta este motivul pentru care este
considerată un cost al capitalului bănesc.

5. Care sunt caracteristicile relației de asigurare?

La sala am precizat că sunt (cu o singură excepție întălnită în contractele de
asigurare) caracteristici ale oricărui contract din lumea finanțelor. Aceste
caracteristici sunt:
- este un contract sinalagmatic în care părţile îşi asumă obligaţii reciproce şi
interdependente;
- este un contract oneros întrucât generează obligații de plată;
- are caracter aleatoriu ce decurge din incertitudinea riscurilor asigurate;
- este un contract de adeziune întrucât una dintre părți nu are posibilitatea de
negocia clauzele contractuale;
- este un contract succesiv, execuția acestuia fiind eşalonată;
- este un contract consensual ce devine valabil prin acordul de voinţă exprimat de
cele două părţi.

6. Enumerați operatorii și produsele din piața monetară.

Piața monetară (creditului) sau cum am spus noi la sala (piața băncilor deși
nu este tocmai exact!) este o componentă a pieței financiare. Obiectul tranzacţiilor
îl constituie acordarea sau rambursarea de credite pe bază de monedă.
Instrumentele negociate sunt:
- certificate de depozit (titluri negociabile ce atestă existenţa unui depozit în cont);
- bilete de trezorerie (emise de societăţi comerciale, cu excepţia instituţiilor de
credit);
- bonuri de tezaur (emise de trezoreria publică);
- titluri pe termen scurt emise de instituţii financiare.

7. Precizați principalele produse sau servicii oferite de o bancă comercială.

A se vedea un site de bancă! Se nominalizează produsele adresate întreprinderilor
(minim 5) indiferent dacă sunt de creditare, economisire etc.

8. Enumerați atribuțiile salariaților angajați în activitatea financiară a unei

întreprinderi.
Angajaților cu contract permanent sau temporar la activitatea financiară a
întreprinderii le sunt asociate atribuții ca:
- asigurarea echilibrului financiar;
- menținerea solvabilității întreprinderii;
- asigurarea lichidităților necesare desfășurării activității de exploatare;
- managementul riscurilor financiare;
- supravegherea gradului de îndatorare;
- alcătuirea strategiei financiare a întreprinderii;
- identificarea surselor de finanțare a investițiilor și selectarea acestora;
- adecvarea structurii capitalului;
- folosirea instrumentelor de planificare;
- analiza financiară;
- controlul financiar.
Aplicații propuse

1. Definiţi conceptele: lichiditate, solvabilitate și exigibilitate.

Lichiditatea a fost discutată la sală atunci când au fost prezentate noțiunile
de bază ale monedei. Moneda este bunul cu lichiditatea cea mai mare dintr-o
economie. Orice bun poate fi apreciat față de monedă cu ajutorul acestui concept.
De aceea lichiditatea apare ca o proprietate a oricărui bun de a se transforma în
monedă. Elementele de activ sunt aranjate în bilanț de la cele mai puțin lichide
(imobilizări necorporale) către casă și conturi la bănci (numerar), de sus în jos.
Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii (a oricărui agent
economic, prin extensie) de a achita propriile datorii la termen.
Exigibilitatea a fost prezentată la contabilitate în legătură cu sursele de
finanțare (elementele de pasiv bilanțier). Reprezintă o proprietate a oricărei surse
de finanțare de a fi scadentă la un moment dat. Elementele de pasiv sunt aranjate
în bilanț, de la cele cu scadență apropiată către cele cu scadența îndepărtată, de
jos în sus.

2. Alcătuiți o formă restrânsă a bilanțului contabil.

O formă restrânsă este prezentată în tabelul următor.
ACTIV Suma PASIV Suma

A. Active imobilizate din care: A. Capitaluri proprii din care

- necorporale - capital
- corporale - prime de capital
- financiare - rezerve de reevaluare
B. Active circulante din care: - rezerve
- profitul sau pierderea
- stocuri
raportata
- profitul sau pierderea
exercițiului
Finanţele întreprinderii 20

- creante B. Provizionare
- investitii pe termen scurt C. Datorii mai mari de un an

- casa si conturi in banci D. Datorii mai mici de un an

C. Cheltuieli in avans E. Venituri in avans

Total actic (A+B+C) Total pasiv (A+B+C+D+E)

3. Cum apreciaţi o valoare negativă a fondului de rulment net la sfârşitul

perioadei de gestiune? Argumentaţi răspunsul.
Utilizând datele din etajul superior al bilanţului financiar, fondul de rulment
net se determină astfel:
FRN = Capitaluri permanente - Nevoi permanente
Dacă FRN < 0 => Capitaluri permanente < Nevoi permanente
Reprezintă o situație caracterizată prin dezechilibru financiar. În acest caz
capitalurile permanente nu sunt suficiente pentru a finanța integral imobilizările.
Este o situație destul de restrictivă care trebuie evitată. Teoria recomandă
restabilirea echilibrului financiar în scurt timp. Sunt două direcții de căutare a
soluțiilor:
a) Creșterea capitalurilor permanente;
b) Reducerea nevoilor permanente.
Pornind de la cele două direcții de acțiune pot fi identificate soluții practice
cum ar fi:
- identificarea unor soluții de finanțare;
- completarea surselor de finanțare existente cu alte capitaluri;
- amânarea unor investiții;
- punerea în funcțiune a unor investiții parțial finalizate;
- efectuarea unor investiții în limita capitalurilor existente și altele.
Finanţele întreprinderii 21

4. Diferenţa dintre activul total al unei întreprinderi şi datoriile totale este

negativă la încheierea exerciţiului financiar. Cum apreciaţi situaţia?
Situația netă sau activul net (SN) se determină ca diferenţă între activul total
şi datoriile totale contractate. În această formă este expresia valorii patrimoniale a
unei întreprinderi la data încheierii exercițiului.
SN = Activ total - Datorii totale
Dacă SN  0 => Activ total  Datorii totale
Este consecinţa încheierii cu pierdere a exerciţiului curent sau a unor
exerciţii anterioare. În această situaţie, datoriile totale contractate de întreprindere
au depăşit valoarea activului real. Partea neacoperită a datoriilor rămâne în
sarcina creditorilor ca rezultat al asumării riscului de insolvabilitate al întreprinderii.
Valoarea negativă a situaţiei nete evidenţiază o situaţie prefalimentară, dar care
nu se poate instala într-o perioada foarte scurtă de timp. Dacă o întreprindere se
confruntă cu o astfel de situație, atunci trebuie să-și restabilească echilibrul
financiar. Sunt două căi de rezolvare:
a) Creșterea activelor totale;
b) Reducerea datoriilor totale.
Pe baza acestor direcții pot fi identificate mai multe soluții:
- investiții în active imobilizate dacă sunt capitaluri disponibile, dar de regulă nu
sunt;
- creșterea activelor circulante dacă există piață și capitaluri;
- reducerea unor datorii, fără a genera alte efecte negative și altele.
Fiind una dintre cele mai severe situații cu care un specialist se poate
confrunta, soluțiile practice sunt destul de puține. De regulă, ieșirea se face prin
infuzie de capital, reducerea volumului de activitate, vânzarea unor elemente
consistente de activ sau lichidare. O să vă vorbesc la sală pentru a lămuri
problematica aceasta.
Finanţele întreprinderii 22

5. O întreprindere dispune de următoarele informaţii (mii lei): imobilizări

1250, stocuri 410, creanţe 220, lichidităţi 80, capitaluri proprii 1120, datorii pe
termen lung 480, datorii de exploatare 120, credite bancare curente 240. Care
sunt indicatorii de echilibru financiar şi ce valoare au? Interpretaţi rezultatele
obţinute.
Pentru rezolvare se vor urmări aplicațiile rezolvate din curs (aplicația 1 de la
pagina 30 și aplicația 2 de la pagina 31). Se parcurg următoarele etape:
- se alcătuiește o formă restrânsă a bilanțului;
- se verifică dacă total activ=total pasiv. Nu se trece mai departe dacă relația nu
se verifică. Înseamnă că cel puțin un post bilanțier a fost încadrat greșit;
- se calculează indicatorii de echilibru financiar: situație netă, fond de rulment,
necesar de fond de rulment și trezorerie netă (cash-flow nu se poate calcula din
lipsă de date);
- se interpretează rezultatele obținute pe baza cursului.

6. Pe baza bilanțului prezentat în tabelul 3.6 să se determine indicatorii de

echilibru financiar.
Tabelul 3.6
Activ Suma (lei) Pasiv Suma (lei)
Imobilizări corporale 14646 Capital social 200
Imobilizări financiare 1624 Rezerve 1844
Stocuri 14312 Provizioane 2424
Creanţe 11324 Datorii pe termen lung 25334
Casa şi conturi la bănci 2753 Datorii pe termen scurt 14857
TOTAL ACTIV 44659 TOTAL PASIV 44659

Pentru rezolvare se vor urmări aplicațiile rezolvate din curs (aplicația 1 de la pagina
30 și aplicația 2 de la pagina 31). Se parcurg următoarele etape:
- se calculează indicatorii de echilibru financiar: situație netă, fond de rulment,
necesar de fond de rulment și trezorerie netă;
- nu se cere interpretarea rezultatelor.
Finanţele întreprinderii 23

7. Pe baza bilanţului prezentat în tabelul 3.7 să se determine indicatorii de

echilibru financiar şi să se interpreteze rezultatele obţinute.
Tabelul 3.7
Activ Suma (lei) Pasiv Suma (lei)
Active imobilizate 2172 Capital propriu 200
Stocuri 51460 Împrumuturi pe termen 20482
lung
Creanţe 25331 Datorii furnizori 62208
Investiții pe termen scurt 39028 Alte datorii pe termen 15478
scurt
Casa şi conturi la bănci 688 Credite bancare curente 17458
Dividende datorate 2853
TOTAL ACTIV 118679 TOTAL PASIV 118679

Pentru rezolvare se vor urmări aplicațiile rezolvate din curs (aplicația 1 de la pagina
30 și aplicația 2 de la pagina 31). Se parcurg următoarele etape:
- se calculează indicatorii de echilibru financiar: situație netă, fond de rulment,
necesar de fond de rulment și trezorerie netă (cash-flow nu se poate calcula din
lipsă de date);
- se interpretează rezultatele obținute pe baza cursului.
Aplicații propuse

1. Definiţi capacitatea de autofinanţare.

Din punct de vedere practic reprezintă un capital. Sursa de formare a
acestuia este activitatea eficientă desfășurată în anul curent și în perioadele
precedente.
O altă modalitate de a înțelege acest concept fundamental este destinația
acestui capital. Este orientat către finanțarea investițiilor în etajul superior al
bilanțului.

2. Precizaţi trei exemple din care să rezulte diferența dintre cheltuieli

calculate şi plătite efectiv.
Diferența dintre fluxuri încasabile/plătibile și calculate se înțelege ușor prin
impactul asupra trezoreriei. Întrucât nu toate fluxurile au incidenţă asupra
trezoreriei, pot fi delimitate în două categorii:
a) Cheltuieli:
- plătibile la o anumită scadență;
- calculate, rămase sub forma unor rezerve financiare până la decizia de
consumare a lor pentru finanțarea investițiilor (amortizări şi provizioane).
b) Venituri:
- încasabile la o anumită dată;
- calculate sub forma reluărilor asupra provizioanelor.
Se vor preciza trei exemple de cheltuieli (facturi) pe care le plătește orice
firmă și trei cheltuieli calculate.

3. Care este rolul soldurilor intermediare de gestiune?

Altfel spus de ce se calculează acești indicatori? Importanţa construcţiei
soldurilor rezultă din faptul că permit identificarea şi izolarea locului în care apare
o problemă de gestiune, indiferent de natura acesteia. Pe lângă conţinutul şi
valoarea indicatorilor, este importantă variaţia lor de la o treaptă la alta sau de la
o perioadă la alta. În acest fel pot fi puse în evidență locurile în care s-au produs
greșeli în gestiunea perioadelor precedente.

Am luat un exemplu pentru a vă ajuta să înțelegeți. Au fost calculate soldurile așa

cum se precizează în curs (Mc- marjă comerială, Qe – producția exercițiului etc.).
Din reprezentarea grafică, se vede faptul că valoarea adăugată scade brusc față
de producția exercițiului. Este exemplul tipic al unei societăți care are cheltuieli
mari legate de producție.

4. Enumeraţi avantajele pe care le oferă autofinanţarea.

Importanţa autofinanţării se poate argumenta prin avantajele pe care le
oferă întreprinderii, principalele fiind:
- constituie un mijloc sigur şi stabil de finanţare pe termen mediu și lung;
- este o sursă independentă având în vedere că în anumite situaţii conjuncturale,
întreprinderea întâmpină dificultăți în atragerea de capitaluri pe piaţa financiară;
- permite finanţarea investițiilor viitoare integral din capitaluri proprii. O astfel de
soluție de finanțare presupune dimensionarea efortului investiţional în funcţie de
capitalurile proprii;
- creează o autonomie financiară faţă de creditori;
- conferă întreprinderii un grad mare de libertate privind alegerea investiţiilor;
- permite controlul cheltuielilor financiare prin reducerea cheltuielilor cu dobânzile;
- condiţionează atragerea de capitaluri împrumutate.
Încercați să înțelegeți conceptul la nivel de persoană fizică. De ce este
important să aveți o sumă de bani rezultată din munca derulată în perioadele
anterioare? Este accelași lucru!

5. Prezentaţi comparativ relaţiile de determinare a capacităţii de

autofinanţare.
Sunt două metode de stabilire:
a) Metoda deductivă - capacitatea de autofinanţare este calculată ca diferenţă între
veniturile încasabile (corespunzătoare unor încasări efective sau viitoare) şi
cheltuieli plătibile (corespunzătoare unor plăţi efective sau viitoare).
CAF = Venituri încasabile - Venituri din cesiuni - Cheltuieli plătibile
b) Metoda deductivă - ia în considerare numai fluxurile calculate de venituri și
cheltuieli, fiind orientată invers.
CAF = EBE + Alte venituri încasabile - Alte cheltuieli plătibile
Prin cele două metode se obține același rezultat.

6. Valoarea adăugată obținută în perioada curentă a scăzut față de nivelul

planificat al acesteia. Cum apreciați situația?
Valoarea adăugată nu este evidenţiată distinct în contul de profit şi pierdere
și ca urmare trebuie calculată. Astfel, se stabilește pornind de la producţia
exerciţiului majorată cu marja comercială şi diminuată cu consumurile de bunuri şi
servicii furnizate de terţi.
Valoarea adăugată = Producţia exerciţiului + Marja comercială - Consumuri de la
terţi
Consumurile de la terţi (consumurile externe sau intermediare după alți
autori) sunt alcătuite din sumele sau valorile care trebuie plătite către terții care au
contribuit la obținerea unei producții (sau a unui produs). În această categorie sunt
însumate cheltuielile cu materiile prime și materialele, alte cheltuieli materiale, alte
cheltuieli externe și cheltuieli privind prestațiile externe (vezi curs contabilitate!).
Dacă valoarea adăugată a scăzut față de perioada precedentă profitul va fi
mai mic. Reprezintă o situație negativă, care trebuie rezolvată în perioada
următoare. Direcțiile de acțiune sunt:
- creșterea producției;
- reducerea consumurilor intermediare.
Pe baza celor două direcții, pot fi adoptate soluții cum ar fi:
- identificarea unor consumuri (cheltuieli) care pot fi reduse. Acest subiect va fi
dezvoltat în anul IV la o disciplină separată din planul de învățământ.
- eliminarea consumurilor inutile, a pierderilor;
- identificarea de clienți noi;
- valorificarea capacităților de producție existente (altă disciplină din anul IV) etc.

7. Caracterizați activitatea unei întreprinderi care a obținut rezultatele din

tabelul 4.10.
Tabelul 4.10
Valori obținute (lei) Dinamica
Indicator 2017 2018 Absolută Relativă
Marjă comercială 413452 363747 -49705 87,98%
Producţia exercițiului 80855 58641 -22214 72,53%
Valoare adăugată 298303 182831 -115472 61,29%
Excedent brut din exploatare 165734 118595 -47139 71,56%
Rezultat din exploatare 115874 82264 -33610 70,99%
Rezultat curent 56884 32558 -24326 57,24%
Profit net 20663 8554 -12109 41,40%

Datele sunt reale. Au fost luate ca exemplu, pentru a vă ajuta să identificați

o firmă intrată în declin. În tabel se află indicatorii valorici din curs. În 2017 s-au
înregistrat valori pozitive ale indicatorilor. Însă, se manifesta o problemă pe care
conducerea societății a neglijat-o: rentabilitatea foarte scăzută. Dacă împărțim
profitul la volumul de activitate: (20663/494307)x100=4,18% se constată o
rentabilitate foarte scăzută pentru o astfel de întreprindere.
Problema s-a agravat în 2018, aspect pus în evidență de reducerea tuturor
indicatorilor valorici. Cele mai mari reduceri se constată la profit (41,4%) și la
valoarea adăugată (sursa de formare a profitului, 61,29%).
Ce trebuie făcut în perioada următoare într-o astfel de firmă? Este necesară
restabilirea pieței, încheierea de contracte și găsirea de noi clienți. Până atunci
este obligatorie reducerea cheltuielilor.
Aplicaţii propuse

1. Care este rolul tabloului de finanţare?

Sunt mai multe variante de răspuns. Veți alege forma cu care înțelegeți
acest instrument. Astfel veți alege între:
a) Tabel care arată evoluția trezoreriei nete rezultată din confruntarea variaţiei
fondului de rulment net cu modificarea necesarului de fond de rulment.
b) Tabel care are rolul de a furniza informaţii privind evoluţia globală a trezoreriei,
ca rezultantă a echilibrului financiar;
c) Instrument care explică modul de formare a fondului de rulment net şi utilizarea
lui până la determinarea trezoreriei nete;
d) Un tabel care arată cum se formează în dinamică echilibrul financiar.
La nivelul anului II se cere doar să știți de existența acestui instrument și
care este conținutul.

2. Care sunt regulile de alcătuire a tabloului de finanțare?

Sunt 4 reguli referitoare la dinamica posturilor de activ și pasiv:
- creșterea unui post de activ determină o nevoie suplimentară ce se înscrie în
coloana nevoi;
- reducerea unui post de activ este echivalentă cu o creștere de resurse și ca
urmare se va înscrie în coloana capitaluri;
- creșterea unui post de pasiv contribuie la sporirea surselor de finanțare și se va
înscrie în coloana capitalurilor;
- scăderea unui post de pasiv contribuie la diminuarea resurselor, echivalentă cu
o nevoie ce trebuie finanțată. Înscrierea acestei modificări se va face în coloana
nevoilor.

3. În ce constă previziunea cash-flow-ului?

Cash-flow-ul este diferența dintre încasările și plățile curente ale unei
întreprinderi, pe o anumită perioadă de timp. Poate fi previzionat pe termen scurt,
mediu sau lung având obiective specifice:
- previziunea pe termen scurt are rolul de a asigura cerinţele zilnice de numerar.
De obicei se realizează pentru o lună cu defalcare pe zile;
- previziunea pe termen mediu are rolul de a identifica cerinţele viitoare de numerar
pe o perioadă de până la un an;
- previziunea pe termen lung este utilizată pentru a identifica cerinţele de numerar
ale întreprinderii pentru o perioadă viitoare, cuprinsă între 1 și 3 ani.

4. Precizați elementele cash-flow-ului din exploatare.

Cash-flow-ul din exploatare se determină ca diferență între încasări și plăți
din exploatare. Are un rol determinant întrucât este generat de activitatea
operațională și influențează decisiv apariția profitului. Este principala resursă de
finanţare a producţiei, a investiţiilor şi de achitare a dividendelor (veți folosi în anul
IV la proiect!).
Fluxul de numerar din activitatea de exploatare se structurează pe două
segmente, încasări şi plăţi, astfel:
Finanțele întreprinderii 48

- încasări din vânzarea bunurilor şi prestarea de servicii;

- încasări din redevenţe, onorarii, comisioane şi alte venituri;
- plăţi către furnizorii de bunuri şi servicii;
- plăţi către şi în numele angajaţilor;
- plăţi sau restituiri de impozite pe profit care nu pot fi identificate în activităţile de
investiţii şi financiare;
- încasări şi plăţi pentru prime, despăgubiri, anuităţi din poliţe de asigurare;
- încasări şi plăţi provenite din contracte încheiate în scopuri de plasament sau de
tranzacţionare.
Dintre toate, vor fi reținute 3 încasări, respectiv plăți, dacă se poate cele mai
consistente. Atenție, întrucât veți folosi în anul IV la proiect.

5. Enumerați caracteristicile fluxurilor de numerar.

Preferat pe plan național și internațional este cash-flow-ul. Dar nu este
singurul instrument. Orice instrument de previziune (vezi cursul) are caracteristici
comune. Acestea sunt:
a) Reprezintă un instrument de analiză care permite previziunea fluxurilor de
trezorerie viitoare;
b) Stă la baza fundamentării deciziilor viitoare ce vor fi adoptate de conducerea
întreprinderii;
c) Pune în evidenţă capacitatea întreprinderii de a plăti dividende acţionarilor, de
a rambursa împrumuturile contractate şi dobânzile aferente acestora;
d) Are rol de semnalizator al lichidității, solvabilității și structurii financiare a
întreprinderii;
e) Permite orientarea investitorilor și creditorilor în relațiile lor cu întreprinderea;
f) Pune în evidenţă legătura dintre rezultatul net şi fluxurile de trezorerie ale
întreprinderii, respectiv dintre bilanţ şi contul de rezultate;
g) Permite efectuarea de comparaţii în timp sau cu alte întreprinderi;
h) Ocupă un rol central în sistemele de indicatori utilizate pentru determinarea
lichidității;
i) Permite corelații cu alte instrumente de diagnostic economic sau financiar cu
care se află în strânsă legătură.
La nivelului anului II, mi-am propus să vă obișnuiesc cu ideea, fundamentală
în lumea finanțelor, de a previziona următorii pași. Este un lucru important ca
persoane fizice sau familii.

6. Găsiți trei soluții de rezolvare a situației în care capacitatea de

autofinanțare este inferioară nevoilor permanente.
Cu alte cuvinte ce fac, dacă am un capital rezultat din activitatea profitabilă
desfășurată, dar nu-mi ajunge pentru a face o investiție mai consistentă. Este unul
dintre cele mai întâlnite aspecte din mediul economic real. De asemenea
persoanele fizice se confruntă cu această situație. Exemplu: un student are 3000
lei, cu care vrea să cumpere un telefon de ultimă generație, dar care costă 3900
lei. Ce soluții are? Aceeași gândire o are și managerul financiar al unei companii!
Câteva soluții ar fi:
- se amână efectuarea investiției până la strângerea capitalului necesar;
Finanțele întreprinderii 49

- se fac investiții în limita capitalului disponibil (se alege un telefon cu un preț maxim
3000 lei!);
- se poate completa capitalul propriu cu un credit bancar;
- se caută alte surse de finanțare pe care o să le parcurgem în capitolul 10.

7. În tabelul 5.7 au fost determinate fluxurile de numerar pe operațiuni de

gestiune și pe total. Să se interpreteze rezultatele obținute.
Tabelul 5.7
Indicator (lei) Exercițiul financiar
2017 2018
Fluxuri de numerar nete din activități de 345717 -462254
exploatare:
Încasări de la clienți 1357699 1063643
Plăți către furnizorii de produse și servicii -579055 -184888
Plăți către și în numele angajaților -231751 -216839
Plăți privind alte impozite și taxe -101538 -84937
Plăți legate de TVA -30515 -45571
Dobânzi plătite -51985 -587988
Impozit pe profit -17138 -405674
Fluxuri de numerar nete din activități de investiții: -113359 -110446
Plăți în numerar pentru achiziția de terenuri și -113359 -110446
mijloace fixe
Fluxuri de numerar nete din activități de finanțare: -40588 -51339
Plăți în numerar ale sumelor împrumutate -40348 -51100
Dividende plătite -240 -239
Fluxuri de numerar totale 191770 -624039
Numerar la începutul perioadei 277562 469332
Numerar la sfârșitul perioadei 469332 -154707

La paginile 53-54 am completat și am interpretat un cash-flow pentru o firmă

din Brașov. Se va citi cu atenție și se va aplica pe structura de date propusă. Este
exemplul unei societăți care avea în cont la sfârșitul anului 2017 469332 lei și
datorită greșelilor pe care le face ajunge, un an mai târziu, să se confrunte cu un
deficit consistent de capital (-154707 lei).
Este una dintre situațiile reale aflate în curs, pe lângă care trebuia să prezint
alte câteva zeci de situații, în care s-a greșit. Scopul acestora este de a ÎNVĂȚA
DIN GREȘELILE ALTORA pentru a nu le repeta.

8. Să se interpreteze conținutul tabloului de finanțare stabilit în tabelul 5.8.

Tabelul 5.8
Nevoi (Utilizări) Suma (lei) Capitaluri (Resurse) Suma (lei)
Dividende plătite în cursul 5210 Capacitatea de 10548
exerciţiului autofinanţare
Achiziţia imobilizărilor 14968 Reducerea 3520
Finanțele întreprinderii 50

corporale imobilizărilor
Rambursarea datoriilor 2392 Creşterea datoriilor 10452
financiare financiare
Creşterea FRN 1950
Creşterea stocurilor 5841 Creşterea datoriilor din 4435
exploatare
Creşterea creanţelor 724
Creşterea NFR 2130
Scăderea TN -180

Am completat un element din curs pe date reale. De data aceasta este un

SRL pentru care s-a completat tabelul (tabloul) de finanțare. Interpretarea se face
pe cele două etaje ale bilanțului (vezi capitolul 3).
În partea superioară a bilanțului, societatea folosește ca surse de finanțare
capitalurile proprii (autofinanțarea). Cu acest capital (10452 lei) plătește dividende
(5210 lei) și vrea să facă investiții în imobilizări de 14968 lei. Cum suma nu-i este
suficientă decide să completeze cu un împrumut bancar pe termen lung (10452
lei). În același timp, societatea achită ratele aferente unui împrumut mai vechi de
2392 lei și încasează din vânzarea unui element de activ 3520 lei. Pe ansamblul
etajului superior este asigurat echilibrul financiar întrucât rămâne cu 1950 de lei.
În etajul inferior crește volumul de activitate datorită investițiilor efectuate (se
va demonstra în anul IV de ce se întâmplă așa la Managementul investițiilor).
Stocurile cresc cu 5841 lei, iar creanțele cu 724 lei. În același timp cresc și sursele
pentru finanțarea lor cu 4435 lei. Creșterea NFR arată cu aceste capitaluri (4435
lei) nu sunt suficiente pentru acoperirea stocurilor și creanțelor (5841+724). Dacă
societatea folosește suma rezultată din etajul superior (1950 lei) rămâne cu o
diferența mică de 180 lei de achitat. Suma nu reprezintă o problemă dar teoria
recomandă, ca pe ansamblul unei societăți, să se asigure echilibrul financiar.
Este o societate mică cu 2 angajați, dar care știe să-și face temele pe acest
subiect al echilibrului financiar! Atunci nu ne surprinde că acest atelier
funcționează de ani buni de zille.
Aplicaţii propuse

1. Precizaţi componenţa sistemului de rate.

Nu există un sistem de rate unanim acceptat în teorie sau în activitatea
practică. Dacă luăm ca exemplu băncile comerciale, toate folosesc rate în
activitatea zilnică. Însă, fiecare bancă își definește sistemul de rate cu care
lucrează, în funcție de mai multe variabile. În general, un sistem conține
următoarele rate:
a) Rate de rentabilitate;
b) Rate de echilibru financiar;
c) Rate de lichiditate şi solvabilitate;
d) Rate privind managementul datoriei;
e) Rate de structură ale activului şi pasivului;
f) Rate de rotaţie a capitalurilor;
g) Rate ale valorii de piață.
Am extras din prezentarea cursului o imagine sugestivă.

2. Care sunt relațiile de calcul și intervalele de variație pentru ratele de

lichiditate?
Ratele de lichiditate fac parte din orice sistem de rate, indiferent de utilizator.
Toate ratele de lichiditate se calculează și se interpretează la fel. Se compară
activele circulante pe total și pe categorii, cu datoriile pe termen scurt. Dacă ne
uităm în etajul inferior al bilanțului (tabelul 1), este mai ușor de înțeles.
Tabelul 1
ACTIV=NEVOI 2019 PASIV=CAPITALURI 2019
sau sau
2018 2018
Active circulante:
TEMPORARE

- stocuri Datorii pe termen scurt:

CAPITALURI
TEMPORAR

- creanţe
NEVOI

- furnizori
- investiții pe termen - creditori
E

scurt - salariaţi
- casă și conturi la - stat
bănci

Cele mai utilizate rate de lichiditate sunt prezentate în curs. Acestea sunt:
a) Rata de lichiditate generală exprimă capacitatea întreprinderii de a acoperi
datoriile pe termen scurt, prin valorificarea activelor circulante aflate în patrimoniu.
Finanțele întreprinderii 48

Indicatorul trebuie să fie supraunitar.

Active circulante
Rata de lichiditate generală =
Datorii pe termen scurt
b) Rata de lichiditate redusă păstrează aceeași modalitate de alcătuire însă, din
totalul activelor circulante se scad stocurile, datorită faptului că sunt caracterizate
de lichiditatea cea mai mică. Lucrările de specialitate recomandă o lichiditate
redusă între 0,8 şi 1.
Active circulante - Stocuri
Rata de lichiditate redusă =
Datorii pe termen scurt
c) Rata de lichiditate imediată compară activele circulante cele mai lichide cu
datoriile pe termen scurt având scadență imediată. Lucrările de specialitate
recomandă pentru această formă de lichiditate valori cuprinse în intervalul 1,2 și
2.
Disponibilități și plasamente pe termen scurt
Rata de lichiditate imediată =
Datorii exigibile imediat

3. Precizaţi modul de calcul al ratei datoriei financiare.

Raportul face parte din categoria ratelor privind managementul datoriei.
Caracterizează gradul de îndatorare al întreprinderii pe termen mediu și lung.
Datorii financiare
Rata datoriei financiare =
Capitaluri permanente
Normele bancare impun un raport sub 0,5 pentru a acorda credite pe termen
mediu și lung în condiţiile rambursării sigure.

4. Cum apreciaţi o rată de lichiditate generală subunitară?

Rata de lichiditate generală se determină cu relația:
Active circulante
Rata de lichiditate generală =
Datorii pe termen scurt
Active circulante
Dacă < 1 atunci Activele circulante < Datoriile pe termen scurt
Datorii pe termen scurt
Dacă întreprinderea ar lichida activele circulante (ar vinde stocurile, ar
încasa creanțele etc. ) ar încasa o sumă de bani. Însă, suma astfel constituită, nu
ar fi suficientă pentru plata datoriilor pe termen scurt (salarii, furnizori, creditori etc.)
Situația este interpretată ca o lipsă de lichiditate care trebuie rezolvată de
managerul financiar.
Cum se rezolvă o problemă de lichiditate? Căi de acțiune posibile (gândire):
- creșterea activelor circulante;
- micșorarea datoriilor pe termen scurt.
Pe baza celor două direcții, pot fi identificate soluții cum ar fi:
- încasarea creanțelor;
- dimensionarea corespunzătoare a stocurilor;
- plata la timp a creditelor bancare pentru evitarea penalităților;
- evitarea altor împrumuturi bancare;
- creșterea vitezei de rotație a stocurilor;
- mărirea vitezei de alocare a capitalurilor și altele.
Finanțele întreprinderii 49

Atenție! Nu se pune diagnostic sever (insolvența, incapacitate de plată etc.) pe nici

un indicator din etajul inferior al bilanțului. Ar trebui să rețineți o întreaga carieră,
nu numai pentru examen!

5. Ratele de eficienţă sunt determinate ca raport între efectele economico-

financiare obţinute şi eforturile depuse pentru obţinerea lor. Care sunt
acestea?

Ratele sunt alcătuite, după cum ați învățat deja, ca raport între efecte și
eforturi sau invers. Prima modalitate este frecvent folosită.
Efect Efort
sau
Efort Efect
În categoria efectelor se înscriu, de regulă, indicatorii valorici sau soldurile
intermediare de gestiune (cifra de afaceri, valoare adăugată, producția exercițiului,
rezultat din exploatare, rezultat curent, profit net etc.).
Eforturile sunt alcătuite, în general, din elemente consistente de activ sau
de capital (activ total, active imobilizate, stocuri, capitaluri proprii, capitaluri
permanente, datorii totale, datorii pe termen lung etc.).
Să luăm câteva exemple:
- dacă raportăm cifra de afaceri la profitul net, obținem o rată de rentabilitate
Profit net
comercială: 100;
Cifră de afaceri
- rezultatul din exploatare raportat la total activ determină apariția unei rate de
Rezultat din exploatare
rentabilitate economică: .
Activ total

6. Cum apreciaţi un levier financiar subunitar? Argumentaţi răspunsul.

Levierul financiar face parte din categoria ratelor privind managementul
datoriei. Nu este singurul raport care exprimă gradul de îndatorare. Însă, este una
dintre cele mai consistente rate de îndatorare. Este calculată de orice bancă pentru
fundamentarea deciziei de creditare a unei întreprinderi.
Levierul se determină ca raport între datoriile totale şi capitalurile proprii.
Datorii totale
Levierul =
Capitaluri proprii
Normele bancare impun existenţa unui levier subunitar pentru a acorda
credite în condiţii de garanţie sigură. Aceasta înseamnă că întreprinderea pentru
care s-a calculat rata respectivă, nu are probleme de îndatorare. Ca urmare, în
zona aceasta de gestiune a întreprinderii, nu sunt necesare soluții, pentru că nu
sunt probleme.

7. Se cunosc următoarele informaţii: activ total la începutul anului în sumă

de 48500 lei, finanţat din capitaluri proprii în proporţie de 62% şi din datorii
38%. Cu ajutorul acestuia întreprinderea a obținut în exerciţiul financiar
analizat un rezultat din exploatare de 11245 lei, a plătit dobânzi de 2195 lei şi
impozitul pe profit (16%). În aceste condiţii care este rentabilitatea financiară
a capitalurilor proprii?
Finanțele întreprinderii 50

Rentabilitatea financiară a capitalurilor proprii se determină ca raport între

profitul net și capitalurile proprii:
Profit net
Rata de rentabilitate financiară = ∙100
Capitaluri proprii
Capitaluri proprii=62% din total pasiv (egal cu total activ)=0,62*48500=30070 lei
Profit brut=Rezultat din exploatare - Dobânzi= 11245 – 2195 = 9050 lei
Profit net = Profit brut – Impozit pe profit = 9050 - 0,16*9050 =7602 lei
Înlocuind obținem:
7602
Rata de rentabilitate financiară = ∙100=25,28%
30070

8. Din bilanţul încheiat la sfârşitul exerciţiului rezultă situaţia din tabelul 6.5.
Tabelul 6.5
Activ (lei) Pasiv (lei)
Active imobilizate 11575 Capitaluri proprii 4877
Active circulante 10478 Datorii pe termen lung 6547
Datorii pe termen scurt 10629

Din contul de profit şi pierdere aferent aceleiaşi perioade s-au reţinut

următoarele date (lei): producţia vândută 32420, consumuri de la terţi 19472,
cheltuieli cu personalul 8748, cheltuieli cu amortizarea 1341 și cheltuieli cu
dobânzile 958. Să se calculeze rentabilitatea economică şi financiară.

În funcţie de modul de calcul două forme ale rentabilității economice utilizate

în activitatea practică:
Excedent brut din exploatare
Rata de rentabilitate economică brută = 100
Activ total
Rezultat din exploatare
Rata de rentabilitate economică netă = 100
Activ total
Calculăm indicatorii care intervin în relații:
Activ total = Active imobilizate + Active circulante = 11575 + 10478 = 22.053 lei
Excedent brut din exploatare = Producția vândută – Consumuri de la terți –
Cheltuieli cu personalul = 32420 – 19472 – 8748 = 4200 lei
Rezultat din exploatare = Excedent brut din exploatare – Cheltuieli cu
amortizarea= 4200 - 1341=2859 lei
Înlocuind în relații obținem:
4200
Rata de rentabilitate economică brută = 100=19,04%
22053
2859
Rata de rentabilitate economică netă = 100=12,96%
22053
Pentru rentabilitatea financiară a unei întreprinderi sunt utilizate două forme:
Profit net
Rata de rentabilitate financiară a capitalurilor proprii= ∙100
Capitaluri proprii
Profit net
Rata de rentabilitate financiară a capitalurilor permanente = ∙100
Capitaluri permanente
Finanțele întreprinderii 51

Capitalurile proprii se cunosc din enunț.

Capitaluri permanente = Capitaluri proprii + Datorii termen lung = 4877 + 6547
=11.424 lei
Profit brut = Rezultat din exploatare – Cheltuielile cu dobânzile = 2859 – 958 =
1901 lei
Profit net = Profit brut – Impozit pe profit = 1901 – 0,16*1901 = 1597 lei
1597
Rata de rentabilitate financiară a capitalurilor proprii= ∙100=32,74%
4877
1597
Rata de rentabilitate financiară a capitalurilor permanente = ∙100=13,97%
11.424

9. Utilizând datele din tabelul 6.6 să se calculeze indicatorii de lichiditate și

solvabilitate. Interpretați rezultatele obținute.
Tabelul 6.6
Activ (lei) Pasiv (lei)
Active imobilizate 64578 Capitaluri proprii 64584
Active circulante din care: 53857 Datorii financiare 11458
- stocuri; 35480 Datorii pe termen scurt 42393
- creanţe; 5388
- investiţii pe termen scurt; 544
- casa și conturi la bănci. 12445
Total activ 118435 Total pasiv 118435

Dintre cele cinci rate de lichiditate și slvabilitate din curs se pot calcula trei.
Celelalte două nu pot fi stabilite din lipsă de date. Se vor calcula următoarele
rapoarte:
Active circulante
Rata de lichiditate generală =
Datorii pe termen scurt
Active circulante - Stocuri
Rata de lichiditate redusă =
Datorii pe termen scurt
Active totale
Rata solvabilității globale =
Datorii totale
Aplicații propuse

1. Care este orizontul bugetului de trezorerie?

Cu alte cuvinte, care este perioada viitoare, luată în calcul la estimarea
încasărilor și plăților. Orizontul de previziune al trezoreriei apare în funcţie de
obiectivele urmărite de gestiunea financiară şi de scadenţa încasărilor şi plăţilor
astfel:
- bugetul trezoreriei poate fi elaborat pe un an, dacă se urmăreşte soldul anual al
acesteia, în cazul unei întreprinderi care are scadenţe de încasare şi plată
trimestriale sau mai mari de 90 zile;
- orizontul poate fi de câteva luni, caz în care bugetul se întocmeşte semestrial în
cazul unei întreprinderi cu scadenţe de încasare de 30 zile sau mai mari;
- poate fi de la o zi până la o lună dacă se urmăresc operaţiunile zilnic.

Mai simplu:

În general, previziunea trezoreriei se face pe un an cu defalcare pe

trimestre, iar în cadrul lor pe luni, ajungându-se până la săptămâni pentru primele
trei luni ale anului.

2. Enumeraţi etapele întocmirii bugetului vânzărilor.

Elaborarea bugetului vânzărilor presupune parcurgerea următoarelor etape:
a) Previziunea vânzărilor;
b) Previziunea cheltuielilor de desfacere;
c) Defalcarea prevederilor anuale bugetare pe perioade de timp, produse, grupe
de produse, clienţi, grupe de clienți, piețe de desfacere, etape ale ciclului de viață.

Nu există un format standard. Veți găsi multe forme prin firmele în care o să
lucrați. Un exemplu de buget al vânzărilor se află în tabelul următor.

Luna Total
Indicator
I F M A M I I A S O N D
Cifra de afaceri:
- produs A;
- produs B;
- produs C.
Reduceri
acordate
Cifra de afaceri
netă
Cheltuieli de
marketing:
- publicitate;
- studii.
 Cheltuieli de
personal:
- salarii;
- comisioane;
- cheltuieli de
deplasare.
Cheltuieli
administrative:
- ambalaje;
- manipulare;
- service.
Cheltuieli totale
Marja comercială

3. Precizaţi relaţia de calcul a excedentului trezoreriei de exploatare.

Diferenţa dintre încasări şi plăţi conduce la determinarea excedentului
trezoreriei de exploatare (ETE):
ETE = Încasări din exploatare - Plăţi din exploatare
Încasările din activitatea financiară şi extraordinară cuprind:
- încasări din dobânzi, dividende, comisioane pentru titlurile cumpărate;
- creşteri de capital;
- credite noi pe termen lung;
- vânzări de active financiare;
- alte încasări.
Plăţile din activitatea financiară şi extraordinară cuprind:
- plăţi pentru dobânzi, comisioane aferente titlurilor proprii emise şi vândute;
- rambursarea creditelor pe termen lung;
- plăţi ale impozitelor pe profit, dividende;
- alte plăţi.

4. Care este legătura dintre bugetul vânzărilor şi bugetul producţiei?

Ambele sunt bugete anuale. Primul întocmit este bugetul vânzărilor, în
funcție de cererea existentă pe piață pentru produsele întreprinderii. După vânzări,
urmează bugetul producției, stabilit în funcție de capacitatea de producție a
întreprinderii. Legătura dintre cele două bugete constă în armonizarea cererii pe
piață, cu capacitatea de producție a întreprinderii.

Exemplu. O întreprindere fabrică un produs. Cererea pe piață pentru

produsul respectiv este mare, să zicem 50000 unități. Dacă întreprinderea poate
să fabrice 1000 de unități, degeaba trec în bugetul vânzărilor, că aș putea să vând
50000. Voi trece 1000 de unități, pentru că doar ele pot fi realizate efectiv, aceasta
fiind capacitatea maximă de producție. Dacă vreau să vând 2000 sau 10000 de
unități trebuie să fac investiții.
5. În cadrul unei întreprinderi previzionarea vânzărilor şi a achizițiilor de
materii prime pentru trimestrul întâi al anului de plan (exerciţiul N+1) este
prezentată în tabelul 7.5:
Tabelul 7.5
Indicatori (mii lei) Ianuarie Februarie Martie
Vânzări de produse finite 1200 640 850
Achiziții de materii prime 2180 1740 1830

Încasările de la clienţi (vânzările) se realizează în două rate: 60% în luna

curentă şi 40% în luna următoare vânzărilor. Plăţile către furnizori se achită integral
în luna următoare. Bilanţul exerciţiului încheiat (exerciţiul N) prezintă următoarele
solduri: clienţi 3150 mii lei încasabili în luna ianuarie, soldul trezoreriei 96 mii lei,
furnizori 3880 mii lei jumătate plătibili în februarie şi restul în martie. În aceste
condiţii să se determine şi să se interpreteze soldul trezoreriei la sfârşitul
trimestrului întâi.

La fel ca aplicațiile rezolvate la paginile 78-80. Rezolvarea va fi tabelară.

6. În cadrul unei întreprinderi previzionarea vânzărilor şi a cumpărărilor

pentru trimestrul întâi al anului de plan (exercițiul N+1) este prezentată în
tabelul 7.6.

Tabelul 7.6
Indicatori (lei) Ianuarie Februarie Martie
Vânzări de mărfuri 21540 14820 10530
Cumpărări de mărfuri 26160 11670 12380

Încasările de la clienți (vânzările) se realizează în două rate: 70% în luna

curentă şi 30% în luna următoare vânzărilor. Plățile către furnizori se achită integral
în luna următoare cumpărărilor. Bilanțul exercițiului încheiat (exercițiul N) prezintă
următoarele solduri: clienți 2860 lei încasabili în luna ianuarie, soldul trezoreriei
12598 lei, furnizori 4230 lei jumătate plătibili în februarie şi restul în martie. Să se
determine şi să se interpreteze soldul trezoreriei la sfârșitul trimestrului întâi.

La fel ca aplicațiile rezolvate la paginile 78-80. Rezolvarea va fi tabelară.

7. În vederea întocmirii bugetului de trezorerie pentru trimestrul I al

exerciţiului N+1, sunt prezentate următoarele informaţii (lei):
a. Vânzări lunare de produse finite în valoare de 5000, încasabili astfel: 25% în
luna următoare vânzărilor, 45% peste două luni de la vânzare şi 30% peste trei
luni de la vânzare;
b. Vânzări lunare de mărfuri, în sumă de 1800 încasabili pe loc;
c. Încasări din majorarea capitalului social prin aport nou în numerar, în luna
ianuarie în sumă de 2200;
d. Cumpărări de materii prime şi materiale în sumă de 1800 lunar, achitabili
jumătate în luna aprovizionării şi restul în luna următoare;
e. Cheltuieli lunare cu personalul în sumă de 1100;
f. Ratele lunare de rambursat pentru creditele angajate în exerciţiul anterior,
inclusiv dobânzile aferente sunt de 500;
g. Soldurile din bilanţul încheiat (exerciţiul N) sunt: clienţi 600 încasabili integral în
luna februarie, disponibilităţi băneşti 1340, datorii către furnizori 600 achitabili
jumătate în ianuarie şi restul în martie.

La fel ca aplicațiile rezolvate la paginile 78-80. Rezolvarea va fi tabelară.

Aplicaţii propuse

1. Ce înţelegeţi prin surse atrase de finanţare?

Sursele de finanțare pe termen scurt sunt:

- proprii;
- atrase;
- împrumutate.
În jurul surselor proprii este un interes mare, datorită faptului că sunt
singurele gratuite din toată practica financiară. Au ca loc de formare creditul
comercial (sub forma de marfă). Se formează numai în anumite condiții, ușor
de identificat. În esență, un astfel de credit se formează, atunci când durata de
încasare a creanțelor este mică, comparativ cu durata medie de plată a
obligațiilor pe termen scurt.

Câteva cuvinte despre creditul comercial. Atunci când o întreprindere vinde

bunuri pe credit unui client, se creează un efect comercial de primit, o datorie a
clientului către întreprindere. Se spune că întreprinderea acordă clientului
respectiv un credit, nu sub formă de bani, ci de produse.

2. Caracterizați politica agresivă de gestiune a ciclului de exploatare.

În funcţie de opțiunile conducerii întreprinderii, se poate opta pentru una

din următoarele politici:
- politica defensivă;
- politica ofensivă sau agresivă;
- politica echilibrată.
Orice politică poate fi caracterizată din punct de vedere al rentabilității și
riscului. Politica ofensivă sau agresivă (figura 8.1.b), indiferentă faţă de risc
este promovată de managerii care doresc realizarea unei cifre de afaceri cu
stocuri minime. Aceştia sunt dispuşi să accepte riscuri mari legate de
insuficiența stocurilor, lipsa de lichidităţi, întreruperea temporară a producției
mizând pe rentabilitatea mult mai ridicată a accelerării rotaţiei și a creşterii
gradului de lichiditate.
Într-o politică agresivă finanţarea activelor circulante se bazează numai
pe resursele temporare ce pot fi mobilizate (datorii de exploatare, credite
bancare pe termen scurt) care au costuri de procurare mici, dar care prezintă
nesiguranţă în reînnoirea lor (costă mai puțin însă este o politică riscantă).

3. Care sunt modalităţile de creştere a rentabilităţii ciclului de

exploatare? Argumentaţi răspunsul.

Ciclul de exploatare apare în etajul inferior al bilanțului. Conține surse de

finanțare și active pe termen scurt. Întrebarea presupune identificarea unor
soluții de creștere a rentabilității acestor elemente bilanțiere. Vă este mult mai
ușor să identificați soluții referitoare la active. Sursele de finanțare le înțelegeți
mai greu. Cum aș putea să folosesc mai bine activele circulante de care
dispun ca întreprindere? Activele circulante sunt alcătuite din: stocuri, creanțe,
investiții pe termen scurt, casă și conturi la bănci.
Câteva soluții ar fi:
- dimensionarea corectă a a stocurilor;
- creșterea vitezei de procesare a stocurilor;
- încasarea mai rapidă a creanțelor;
- valorificarea sumelor aflate în conturile la vedere.

Să încercăm câteva soluții legate de sursele de finanțare pe termen scurt.

Printre cele mai întâlnite din mediul economic sunt:
- asigurarea necesarului de finanțare pe termen scurt;
- reducerea costului finanțării pe termen scurt;
- creșterea ponderii surselor de finanțare caracterizate de un cost mai redus;
- plata datoriilor pe termen scurt la timp;
- creșterea ponderii surselor atrase.

4. Realizaţi o comparaţie între politicile de gestiune ale ciclului de

exploatare pornind de la relaţia rentabilitate-risc.

Sunt două variante de a răspunde la această întrebare:

a) Răspuns de tip text în care veți face o sinteză a elementelor de teorie de la
paginile 83-84;
b) Răspuns tabelar (variantă recomandată).

Criteriul de comparație Politica de gestiune

Ofensivă Echilibrată Defensivă
Rentabilitate
Risc
Obiective
Finanțare
Costuri

5. Care sunt căile de accelerare a vitezei de rotaţie în cazul activelor

circulante?

Viteza de rotație de determină ca raport între CA/Ac sau Qf/ Ac în care:

CA – cifra de afaceri;
Qf – producția fabricată;
Ac – active circulante.
Putem lua ca exemplu o întreprindere care în anul 2019 a avut o viteză
de rotație de 5,5. Cum ar putea aceasta să crească viteza la 6,5? Soluțiile sunt
de natura celor identificate la aplicația 3.
6. O întreprindere realizează în anul precedent o producţie în valoare de
4517886 lei, dispunând în aceeaşi perioadă de un sold mediu al activelor
circulante în valoare de 948745 lei. Producţia previzionată pentru
trimestrul I al anului de plan este de 818665 lei. Viteza de rotaţie din anul
precedent este corectată în sensul accelerarea acesteia cu 18 zile în
anul de previziune. Care este necesarul de finanțare pentru trimestrul al
anului următor?

La fel ca aplicațiile rezolvate 2 și 3 de la pagina 94.

7. Determinaţi viteza şi durata de rotaţie a activelor circulante

cunoscând datele din tabelul 8.3. Explicaţi rezultatele obţinute.
Tabelul 8.3
Indicatori Planificat Realizat
Valoarea medie a activelor totale (lei) 488751 424561
Valoarea medie a activelor imobilizate (lei) 154780 136548
Volumul producţiei (bucăți) 2542 2488
Preţul de vânzare unitar (lei) 12 13,5

La fel ca aplicația rezolvată 1 de la pagina 93.

8. O întreprindere comercializează produsele fabricate prin două magazine

proprii. Vânzările la magazinul A în luna ianuarie au fost 45610 lei, iar
la magazinul B 235620 lei. Durata de rotaţie a stocurilor, calculată la cele
două magazine a fost de 45 şi 52 zile. În luna februarie, volumul
vânzărilor întreprinderii a crescut cu 12%, iar stocul mediu de active
circulante s-a redus cu 8%. Să se calculeze viteza de rotaţie a stocurilor pe
ansamblul întreprinderii, pentru lunile ianuarie şi februarie.

La fel ca aplicația rezolvată 1 de la pagina 93.

Aplicaţii propuse

1. Precizați necesitatea constituirii stocurilor.

Cu alte cuvinte de ce stocuri în magazine, pe liniile de fabricație, în depozite
locale sau centrale etc. Fenomen ușor de înțeles și de interpretat. Dintre toate
variantele de răspuns poate fi reținut răspunsul prof. Paul Bran (citat la
bibliografie), întrucât este cel mai scurt! La această întrebare a răspuns prin două
cuvinte: diferența de caracter! Producția este organizată continuu (de ce oare?),
în timp ce aprovizionările și vânzările sunt discontinue. Sunt expuse în curs și alte
variante. Fiecare student va reține descrierea cu care înțelege acest aspect
practic.

2. Definiți stocul din punct de vedere fizic și valoric.

Reținem mai întâi exprimarea duală a unui fenomen economic, pe care o
întâlnim și în alte zone ale unei afaceri sau gestiuni. Despre acest lucru vom vorbi
la ședințele recapitulative, despre care deja am discutat.
Din punct de vedere fizic reprezintă cantități de materii prime, materiale,
semifabricate, produse sau mărfuri necesare în diferite faze ale ciclului de
exploatare.
Mărimea financiară a stocurilor este dată de dimensiunea capitalurilor
necesare pentru constituirea şi păstrarea lor.

De reținut pentru întreaga carieră!

Stocul este considerat din punct de vedere financiar capitaluri blocate!
Recuperarea acestor capitaluri se face după ce stocurile parcurg ciclul de
exploatare, sunt transformate în produse finite, care ulterior ajung pe piața de
desfacere pe diferite canale de distribuție, sunt valorificate prin vânzare şi se
încasează contravaloarea lor.

3. Care sunt obiectivele gestiunii stocurilor?

Destul de multe și variate. Întreprinderile urmăresc, de regulă, un singur
obiectiv. Principalele obiective ale gestiunii stocurilor sunt:
- reducerea imobilizărilor de capitaluri;
- asigurarea unor stocuri minime care să asigure desfășurarea normală a activităţii;
- prevenirea formării de stocuri supradimensionate, cu mișcare lentă sau fără
mișcare şi valorificarea celor existente (devenite disponibile);
- aplicarea unor metode de gestiune și control care să permită menținerea stocului
în anumite limite;
- asigurarea unor condiţii de depozitare și păstrare corespunzătoare în vederea
prevenirii deprecierilor;
- folosirea unui sistem informatic de gestiune a stocurilor;
- reducerea frecvenței fenomenului de rupere a stocului şi prin aceasta
satisfacerea în mai bune condiţii a cererii către clienți;
- reducerea cheltuielilor de depozitare;
- mărirea vitezei de rotație a capitalurilor temporare.
4. Enumerați modelele de optimizare a stocurilor.
Numai modelele prezentate în curs. Acestea sunt:
- Modelul Willson fără rupere de stoc;
- Metoda ABC;
- Modelul cu stoc curent și de siguranță.

5. Să se calculeze stocul optim de materii prime şi materiale şi numărul de

aprovizionări necesare pentru un an de gestiune, dacă costul unei comenzi
este egal cu 26 lei, necesarul anual de materii prime şi materiale 3800 lei,
cheltuielile de stocare (păstrare) 3% din preţul de achiziţie.
Enunțul corespunde modelului Willson fără rupere de stoc. Potrivit acestui
model, intervalul mediu între două aprovizionări și stocul optim se determină cu
relațiile:
2∙cl ∙T
topt =√ ,
cs ∙N

2∙cl ∙N
nopt =√ ,
cs ∙T
în care topt intervalul mediu de aprovizionare;
nopt cantitatea optimă aprovizionată;
T perioada totală de timp pe care se studiază stocarea;
N cererea totală pe perioada T;
cs costul unitar de stocare;
cl costul lansării unei comenzi de aprovizionare;
t intervalul dintre două aprovizionări succesive.
Se va înlocui în relații.

6. Pentru determinarea stocului de siguranţă mediu sunt prezentate

următoarele informaţii (tabelul 9.3):
Tabelul 9.3
Interval între două Cantităţi aprovizionate (kg.)
aprovizionări succesive (zile)
62 12000
56 2500
25 1500
48 24000
35 16000

Intervalul mediu între aprovizionări este de 30 zile, cantitatea anuală

de produse programată a se fabrica 720 bucăți, norma de consum specific
din materia primă respectivă 0,25 kg./buc., iar preţul de aprovizionare 5,5
lei/kg.
La fel ca aplicația rezolvată 1 de la paginile 101-102.

7. Pentru determinarea stocului de siguranţă mediu, sunt prezentate

următoarele informaţii (tabelul 9.4):
Tabelul 9.4
Interval între două Cantităţi aprovizionate (kg.)
aprovizionări succesive (zile)
61 25500
18 35300
43 12400
32 22800
Produsele ce vor fi fabricate sunt A, B și C. Cantităţile anuale de
produse programate a se fabrica sunt: 220 bucăți A, 800 bucăți B şi 3200
bucăți C. Normele de consum specifice din materia primă respectivă sunt:
0,3 kg./buc., 0,15 kg./buc. şi 0,30 kg./buc. Preţul de aprovizionare al materiei
prime este 35 lei/kg.

La fel ca aplicația rezolvată 1 de la paginile 101-102.

Aplicaţii propuse

1. Enumerați sursele proprii de finanţare.

Sursele proprii de finanțare proprii pot fi delimitate în:

- autofinanţare;
- vânzarea de active fizice sau financiare;
- aporturile noi de capital ale acționarilor;
- încorporarea rezervelor;
- conversia datoriilor.

2. Precizaţi sursele de finanţare împrumutate pe termen mediu şi lung.

Capitalurile împrumutate pe termen lung pot fi:

- împrumuturi bancare;
- împrumuturi obligatare;
- leasing.

3. Care sunt alternativele decizionale în politicile de finanţare?

Alternative sunt cuprinse într-un interval delimitat de:

- finanțarea activității întotdeauna din capitaluri proprii. Soluția implică avantaje și
dezavantaje (se vor enumera);
- finanțarea integrală a activității din capitaluri împrumutate (se enumeră avantajele
și dezavantajele).

4. Ce reprezintă dreptul de subscriere? Cum se calculează?

Dreptul de subscriere compensează pierderea de valoare a acţiunilor vechi

generată de majorarea capitalului. Se prezintă sub forma unui titlu de valoare
negociabil, pe toată durata subscrierii, ce poate fi vândut la bursă de către vechii
acţionari care nu doresc să subscrie la creşterea de capital. Prin vânzarea
dreptului de subscriere, aceștia încasează o sumă egală cu pierderea de valoare
a acţiunilor.

5. Stabiliți valoarea de emisiune a noilor acţiuni în cazul majorării capitalului.

Valoarea de emisiune se va situa între două limite:

- o limită inferioară dată de valoarea nominală;
- o limită superioară egală cu valoarea acţiunii înainte de creşterea capitalului.
Vn <E <C,
în care Vn valoare nominală;
E valoarea de emisiune a acțiunilor noi;
 C valoarea de piață a acțiunilor vechi.
Din inegalitatrea anterioară se pot identifica următoarele situații:
- E < Vn nu este o situație permisă de legislație;
- E > C acţiunile fiind prea scumpe, subscriitorii vor fi îndepărtaţi de la cumpărarea
acestora;
- E > Vn rezultă o primă de emisiune utilizată pentru acoperirea cheltuielilor
generate de emisiunea şi vânzarea noilor acţiuni.

6. Realizaţi o comparaţie între acțiuni și obligațiuni.

Se alcătuiește un tabel comparativ cu trei coloane (criteriul de comparație,

acțiune, obligațiune) și linii corespunzătoare criteriilor de comparație (definiție,
durată, risc, rentabilitate, numărul drepturilor conferite, denumirea proprietarului,
valoare de emisiune, valoare nominală etc.) (minim 5). Se completează tabelul
astfel format.

Criteriul de comparație Acțiune Obligațiune

(minim 5)

7. Să se determine dobânda totală aferentă unui împrumut bancar în valoare

de 156000 lei cu o rată a dobânzii de 12% anual, pe un termen de 3 luni. În
ultima zi a primei luni s-au restituit băncii 25000 lei, iar pe data de 15 din a
doua lună s-au mai restituit încă 15000 lei.

La fel ca aplicația rezolvată 4 de la pagina 118. Dobânda se determină lunar la

soldul creditului (valoarea rămasă de rambursat).

8. Capitalul social al unei întreprinderi este compus din 120000 acțiuni a

căror valoare bursieră este de 6 lei pe acțiune înainte de creşterea
capitalului. Se emit 30000 de acțiuni la 4,5 lei pe acţiune. Să se determine:
a) Valoarea teoretică de piaţă a acţiunilor după majorarea capitalului;
b) Numărul drepturilor de subscriere necesar pentru a procura o acţiune
nouă;
c) Valoarea teoretică a drepturilor de subscriere;
d) Suma plătită de un acționar vechi pentru a cumpăra o acțiune nouă;
e) Suma plătită de un acționar nou pentru a cumpăra o acţiune nouă.

La fel ca aplicația rezolvată 3 de la pagina 116.

9. Majorarea capitalului social aparţinând unei societăţi comerciale de la
20000 la 25000 de acţiuni a fost caracterizată de următoarele elemente:
- valoarea nominală a unei acţiuni 5 lei;
- valoarea unei acţiuni înainte de majorare 7 lei;
- prima de emisiune 0,75 lei.
Cum poate fi caracterizat acest eveniment din punct de vedere al
vechilor acţionari? Dar al acţionarilor noi care subscriu la majorarea de
capital?

Valoarea de emisiune se determină prin însumarea la valoarea nominală a primei

de emisiune. În continuare se parcurg aceleași etape ca la aplicația rezolvată 3 de
la pagina 116.

10. Se consideră un împrumut obligatar constituit din 100000 obligaţiuni cu

o valoare nominală de 30 lei, dobândă de 15% şi durata de 4 ani. Cunoscând
că rambursarea se va face la paritate, să se întocmească tabloul de
amortizare al împrumutului:
a) Prin amortizări constante şi anuităţi variabile;
b) Prin anuităţi constante şi amortizări variabile.

La fel ca aplicația rezolvată 2 de la paginile 115-116.

11. O societate pe acţiuni prezintă următoarea situaţie referitoare la

capitalurile proprii:
- capital social constituit din 18000 acţiuni cu valoare nominală de 10
lei/acţiune;
- rezerve 60000 lei;
- valoarea de piaţă a vechilor acţiuni 14 lei/acţiune.
Se decide creşterea capitalului social prin încorporarea unei părţi a
rezervelor, prin emiterea a 3000 acţiuni noi care se vor distribui în mod
gratuit acţionarilor. Să se determine:
a) Valoarea de piaţă a unei acţiuni după majorarea capitalului;
b) Valoarea teoretică a dreptului de atribuire.

Relația de determinare a dreptului de atribuire este similară cu a dreptului de

subscriere, valoarea de emisiune fiind nulă (E=0). În continuare se parcurg
aceleași etape ca la aplicația rezolvată 3 de la pagina 116.
Aplicaţii propuse

1. Enumeraţi criteriile financiare pentru evaluarea proiectelor de investiţii.

Criteriile financiare pentru evaluarea investiţiilor urmăresc determinarea
influenței asupra:
a) Rezultatelor viitoare ale întreprinderii;
b) Echilibrului financiar;
c) Riscului.

2. Cum sunt finanţate investiţiile în funcţie de riscul specific?

În funcție de risc investițiile se clasifică astfel:
- înlocuire;
- modernizare;
- dezvoltare;
- strategice.
Sursele de finanţare corespunzătoare primelor două categorii sunt, în
general, creditele pe termen lung acordate în condiţii avantajoase de cost,
rambursare şi garantare, întrucât rentabilitatea este sigură şi riscul redus.
Ultimele două categorii se vor finanţa, îndeosebi, din capitaluri proprii
(autofinanţare, creşteri de capital prin aport în numerar etc.), sursele împrumutate
fiind mai greu de obţinut datorită riscului ridicat şi a incertitudinii asupra
rentabilităţii.

3. Enumeraţi indicatorii de eficienţă fără actualizare utilizaţi pentru selecţia

proiectelor de investiţii.
Principalii indicatori de eficienţă fără actualizare sunt:
a) Volumul capitalului investit (I) reflectă resursele financiare utilizate pentru
finanțarea investiției.
b) Durata de execuție a investiției (d) este perioada de timp necesară realizării
investiției.
c) Durata de funcționare a obiectivului de investiții (Df) se stabilește în funcție de
duratele normale de funcționare ale mijloacelor fixe care compun investiția.
d) Investiția specifică sau unitară reprezintă un indicator de eficiență economică a
investițiilor care exprimă valoarea investițiilor ce revin pe o unitate de producție.
e) Termenul de recuperare exprimă perioada de timp în care se va recupera
investiția din profitul mediu anual obținut.
f) Coeficientul de eficiență economică a investițiilor (E) reprezintă profitul anual
obținut la o unitate monetară investită.
g) Cheltuielile echivalente reprezintă un indicator care însumează resursele
financiare consumate de investiție în timpul execuției și în perioada de funcționare
a acesteia.
h) Randamentul economic al investiției este o mărime relativă care compară
profitul obținut, din momentul începerii lucrărilor de investiții până la momentul
scoaterii din funcțiune, cu volumul total al investiției.
i) Viteza de recuperare a investiției reprezintă raportul dintre durata de funcționare
și termenul de recuperare.

4. Care sunt alternativele decizionale în politicile de investiţii?

Alternativele decizionale sunt cuprinse într-un interval determinat de:
- investirea capitalurilor disponibile în același domeniu de activitate (specializare).
Se enumeră avantajele și dezavantajele.
- plasarea sumelor excedentare în alte domenii de activitate (diversificare). La fel,
se vor preciza avantajele și dezavantajele.

5. Analizaţi situaţia în care termenul de recuperare al unei investiţii este mai

mare ca durata de funcționare a acesteia.
Termenul de recuperare exprimă perioada în care sunt recuperate
capitalurile investite. Se compară cu durata de funcționare a investiției. Dacă este
mai mare decât aceasta generează pierdere, întrucât conduce la recuperarea
parțială a sumelor investite. Fiind o situație NEGATIVĂ vor fi propuse soluții de
prevenire sau corectare (minim 3).

6. O întreprindere realizează o investiţie de 68000 lei cu o durată de viaţă de

4 ani. Intrările nete de trezorerie anuale sunt de 42500 lei, iar rata de
actualizare este de 14%. Să se determine valoarea actualizată netă.
Se calculează VAN cu relația de la pagina 125. Atenție la înlocuire!

7. O întreprindere urmărește două proiecte de investiţii derulate pe cinci ani

cu caracteristicile din tabelul 11.3. Alegeți proiectul după criteriul VAN dacă
rata dobânzii este 9%.
Tabelul 11.3
Proiect Valoare (lei) Fluxuri anuale de trezorerie (lei)
A 11234 2441 3214 2145 953 1065
B 23114 5851 6972 4213 2651 1238

La fel ca aplicația rezolvată 2 la pagina 127. Potrivit acestui criteriu, va fi ales

proiectul caracterizat de VAN maximă, pozitivă. Dacă VAN este negativă la ambele
proiecte, se resping!

8. O întreprindere are de ales între patru proiecte investiționale cu

caracteristicile din tabelul 11.4. Să se determine proiectul cel mai avantajos
din punct de vedere al termenului de recuperare.
 Tabelul 11.4
Investiţie Cash-flow anual (lei)
Proiect
iniţială (lei) 1 2 3 4 5 6
A 27445 12485 14556 18245 10225 8784 6584
B 38526 5148 12063 15446 17895 13564 9554
C 94510 15548 19663 25478 59487 8764 4941
D 18674 3462 5437 4872 3225 1245 2651

La fel ca aplicația rezolvată 3 la pagina 128.

9. Să se aleagă proiectul investiţional din punct de vedere al indicelui de

profitabilitate, cunoscând datele din tabelul 11.5. Rata de actualizare pentru
toate proiectele este 13%.
Tabelul 11.5
Valoare Cash-flow anual (lei)
Proiect
proiect (lei) 1 2 3 4 5
A 35446 6549 12456 9856 7423 11202
B 69542 8726 10236 12456 14875 9862
C 45668 9845 12458 18456 6541 2130

Se determină indicele de profitabilitate cu relația următoare pentru fiecare proiect:

VAN
Ip = 1 +
I
Se va reține valoarea maximă, supraunitară dintre cele trei rezultate obținute.

10. Două proiecte investiționale sunt caracterizate prin datele din tabelul
11.6.
Tabelul 11.6
Indicatori Proiect A Proiect B
Valoare investiţie (lei) 45387 68481
Cash-flow anual (lei) 8496 13450
Valoarea reziduală (lei) 2214 4586
Durata investiției (ani) 6 5

Să se aleagă proiectul optim după criteriul VAN, dacă rata de

actualizare pentru ambele proiecte este 14%.

La fel ca aplicația rezolvată 2 la pagina 127. Potrivit acestui criteriu, va fi ales

proiectul caracterizat de VAN maximă, pozitivă.