Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Aceasta rata este supraunitara atunci cand la acoperirea activelor circulante a concurat, pe
langa obligatiile pe termen scurt, si capitalul permanent.
Rata solvabilitatii generale nu permite o apreciere definitiva asupra solvabilitatii pe termen
scurt. Semnificatia sa are o marja de aproximare sporita datorita numarului mare de variabile ale
solvabilitatii: natura sectorului de activitate, structura activelor circulante, rata de rotatie a activelor
si a stocurilor, intensitatea sezonalitatii activitatii etc.
b) Rata solvabilitatii partiale (rata rapida) (RSP)
In cadrul acestui indicator stocurile sunt excluse din valoarea activelor circulante, acestea
constituind elementul cu cel mai ridicat grad de incertitudine din punct de vedere al valorii si
lichiditatii sale.
Rata solvabilitatii partiale exprima capacitatea agentului economic de a-si onora obligatiile
pe termen scurt din creante si disponibilitati. Acest indicator, a carui valoare este de regula
subunitara, trebuie analizat si interpretat cu prudenta, prin luarea in calcul a unor aspecte de detaliu
privind structura creantelor (numarul de clienti, ponderea lor in totalul creantelor). In teoria
economica se considera ca o valoare a ratei solvabilitatii partiale cuprinsa intre 0,8 si 1 constituie
o situatie optima in ceea ce priveste solvabilitatea agentului economic analizat.
c) Rata solvabilitatii imediate (RSI)
Rata solvabilitatii imediate este un indicator ce pune in corespondenta elementele cele mai
lichide ale activului patrimonial cu obligatiile pe termen scurt asumate de catre agentul economic
analizat.
Din punctul de vedere al institutiilor ce acorda credite, valoarea acestui indicator trebuie sa
fie una subunitara.
e) Rata de acoperire a datoriilor totale (solvabilitatea patrimoniala)
(RAP)
Functia discriminant estimata este linia dreapta care imparte cel mai corect companiile care
dau faliment pe o parte si pe cele care nu dau faliment pe partea cealalta.
De fapt metoda scoringului a evoluat in doua sensuri, unul consta in folosirea functieiZ, iar
al doilea se bazeaza pe atribuirea de punctaje indicatorilor ce caracterizeaza activitatea firmei care
se doreste a fi analizata. Aceasta a doua abordare este similara modelului de evaluare a riscului de
firma prezentat in capitolul anterior.
In cadrul metodelor bancare de analiza, functia Z este considerata ca o parte a unei evaluari
generale, analiza fiind completata cu aprecierea critica si a urmatoarelor elemente:
activitatea de conducere;
administrarea financiara;
rapoartele expertilor contabili;
relatiile cu creditorii;
declaratiile presei;
conditiile in care se desfasoara activitatea;
gradul de satisfacere a angajatilor.
In teoria economica, au fost elaborate o serie de modele bazate pe metoda scorurilor, dintre
care se remarca modelul ALTMAN, modelul CONAN – HOLDER, modelul HOLDER, LOEB si
PARTIER, modelul BANCII FRANTEI, etc.
a) Modelul ALTMAN
Profesorul american E.I.Altman a elaborat in anul 1968[2] una dintre primele functii de
scor utilizate in analiza riscului de faliment.
El a folosit informatiile obtinute din studierea unui larg esantion de companii, dintre care
unele au dat faliment, iar altele au supravietuit. A constatat ca analiza bazata pe mai multe
variabile, facuta cu ajutorul a 5 indicatori, a permis prevederea a 75% din falimente, cu doi ani
inainte de producerea acestora.
Functia folosita de Altman are urmatoarea forma:
Z =1,2* x1 +1,4* x2 +3,3* x3 +0,6* x4 +0,999* x5
Ratele utilizate in formula anterioara sunt urmatoarele:
Capitalizarea bursiera reprezinta o marime absoluta data de produsul dintre ultimul curs
bursier din exercitiul incheiat si numarul de actiuni.
Activele circulante nete reprezinta diferenta dintre activele circulante si pasivele
circulante.
Din continutul indicatorilor rezulta ca nivelurile lor sunt cu atat mai bune cu cat
inregistreaza o valoare absoluta mai mare. De aceea scorul Z este interpretat astfel:
Z < 1,8 – starea de faliment este iminenta;
Z > 3 – situatia financiara este buna; bancherul poate avea incredere in intreprinderea
respectiva, aceasta fiind solvabila;
1,8 < Z < 3 – situatia financiara este dificila, cu performante vizibil diminuate si apropiate
de pragul starii de faliment;
Ulterior, Altman a dezvoltat modelul prin elaborarea unei functii Z pentru firmele private
si pentru firme din domeniile nemanufacturiere.
Pentru a clasifica intreprinderile detinute in proprietate privata, Altman a revizuit modelul
scor initial si a inlocuit in raportul X4 numitorul (valoarea de piata a capitalului propriu) cu
valoarea contabila . Aceasta modificare a schimbat semnificativ coeficientii de ponderare pentru
toate celelalte rate:
Z = 0,717* x1 + 0,847* x2 +3,107* x3 +0,42* x4 + 0,998* x5
Sursa;
http://www.rasfoiesc.com/business/economie/Modele-utilizate-pentru-analiz58.php