Sunteți pe pagina 1din 8

1.

1Definirea conceptului
GW este un activ intangibil, reprezentat de surplusul valorii intreprinderii fata de valoarea
activelor sale tangibile. Acest surplus este dat de faptul ca intreprinderea genereaza un profit
suplimentar fata de masa dobanzii care ar rezulta din investirea unei sume echivalente cu valoarea
activelor sale tangibile. Una dintre definiţiile regăsite mai fracvente în literature de specialitate
este urmatoarea: un activ necorporal care reprezintă valoarea forţei specifice a întreprinderii, de
exemplu: legăturile comerciale şi renumele. În aceeaşi lucreare se mai precizează că goodwill-ul
apare înregistrat în contabilitate când o întreprindere cumpară o alta întreprindere la un prêt mai
mare decat valoarea contabila a celei din urma.
In alta lucrare goodwill-ul este definit drept un activ intangibil care reprezinta in mod normal
surpusul valorii unei intreprinderi fata de valoarea activelor sale tangibile.

Deci, goodwill-ul este un activ vandabil deodata cu intreprinderea, in unele cazuri fiind inregistrat
si in bilantul intreprinderii, astfel incat sa poata fi si amortizat.

GW poate fi asimilat fondului de comert (FC), definit ca un ansamblu de elemente corporale sau
necorporale gestionate in cadrul intreprinderii. Deci, in fondul de comert se includ elemente mobiliare,
necorporale si corporale, exclusiv elementele imobiliare. Se cuprind astfel:

1. Elemente legate de clientela: fidelitatea, numarul si calitatea clientilor (pietei importante


interne si externe).

2. Elemente privind furnizorii unitatii (perenitatea relatiilor cu furnizorii), calitatea serviciilor,


alegerea lor, livrarii regulate si de calitate, etc.

3. Elemente privind personalul unitatii: pregatire, fluctuatie mica, prestatii de calitate,


componenta angajatilor, calitatile conducatorilor intreprinderii si performantelor metodelor de
conducere.

4. Elemente legate de patrimoniul unitatii: gradul de tehnicitate, calitatea constructiilor, calitatea


marcilor de fabrica sau de comert, dotarea informatica, etc.

5. Elemente legate de productie si concurenta, calitatea produselor furnizate, renumele acestora,


preturi concurentiale practicate, numarul, pozitia si calitatea concurentilor pe piata.

6. Elemente privind studiile si cercetarile (altele decat cele care au generat cheltuielile inregistrate
in contul 203).

7. Elemente privind performantele metodelor aplicate in activitatea de exploatare.

Deci, fondul comercial este reprezentat de acele elemente necorporale ce insotesc elementele
materiale ale fondului de comert (stocuri, imobilizari) si care contribuie la mentinerea sau
dezvoltarea potentialului de activitate a unei unitati, cum ar fi : clientela, modul, debuseele, reputatia
si alte elemente necorporale.

Directiva a 4-a europeana, cu privire la conturile anuale ale societatilor de capitaluri precizeaza, ca
atunci cand legislatia nationala autorizeaza inscrierea fondului comercial in activ el trebuie amortizat
intr-un termen maximal de cinci ani.

Fondul comercial este partea cea mai importanta a fondului de comert (FC), ce nu include elementele
corporale ale FC si care nu pot fi evaluate direct, caci pentru un cumparator, valoarea intreprinderii
va fi cu atat mai mare cu cat acesta spera sa obtina o buna profitabilitate din reteaua comerciala, din
folosirea marcii, din preluarea segmentului de piata si a clientelei.

Un alt punct de vedere potrivit caruia goodwill-ul poate fi considerat un superprofit este urmatorul:
intreprinderea are o valoare de baza care ii permite obtinerea unei rentabilitati de baza si ea poate
uneori beneficia de o renta economica care este calculate prin intremediul goodwill-ului.
În opoziţie cu acest superprofit se poate întâlni situaţia obţinerii unui badwill care semnifică o lipsă
de câştiguri generate de afaceri.

Standardele de evaluare ANEVAR prin SEV 5 Evaluarea întreprinderii definesc goodwill-ul drept
acel activ necorporal care apare ca rezultat al numelui commercial, reputaţiei, clientelei, localizării
produselor şi al altor factori similari care nu au fost identificaţi şi/sau evoluat în mod distinct dar
care contribuie la obţinerea profitului.

1.2Noţiunea de goodwill

Presupunem ca notorietatea dobandită de întreprindere din evoluţia anterioară este în masură să-şi
asigure o rentabilitate superioară celei normale, ceea ce se traduce prin fluxuri de trezorerie
estimate mai mari decât cele normale. Valoarea de randament al întreprinderii este deci mai mare
decât valoarea patrimonială. Acest potenţial de rentabilitate suplimentează nu poate fi regăsită în
înregistrările din bilanţul cu toate că vanzătorul este conştient de el, la rândul său, cumparatorul a
suprapus acest supliment de rentabilitate prin estimarea fluxurilor viitoare de trezorerie. Această
diferenţă pozitivă între valoarea financiară(VF) şi valoare a patrimonială(VP) exprimă noţiunea
de goodwill(GW) sau de fond comericial, respective capacitatea întreprinderii de a aduce profituri
mai mari, decât cele normale.
Goodwill (badwill)=VF-VP, de unde VF=VP+GW
Dacă difernaţa este negativă atunci acesta exprima badwill.
Goodwill reprezintă deci excedentul de valoare a întreprinderii peste valoarea atribuită elemntelor
identificabile ale activelor sale la un moment dat. Acest excendet de valoare este un element de
activ necorporal ce are ca sursă bunele relaţii ale întreprinderii ca clienţii săi, calitatea şi
specializarea personalului, amplasarea favorabilă faţă de raţiunea de aprovizionare-desfacere, buna
sa reputaţie managerială, numeroşi alţi factori care permit întreprinderii să obţină profituri
superioare celor normale.

Noţiunea de goodwill are accepţiuni diferite în terminologia anglo-saxona, franceză şi română.


Cunoaşterea acestora are importanţă atât teoretică pentru a determina şi intrepereta metodele de
calcul al mărimii lui cât şi practica-contabilă, respective pentru modalităţile de înregistrare
contabilă şi de amortizare a valorii acesteia.
Elemetul incorporal "Fondul comercial" se apropie foarte mult de notiunea anglo-saxona "Good-
will" .

2.Distincţia dinre goodwill şi alte active intangibile ale afacerii

Aşa cum reiese din cele expuse până în acest punct de vedere, goodwill-ul este un activ intangibil,
înregistrat (toatal sau parţial) ori înregistart în contabilitatea întreprinderii, coexistând alături de
alte active intangibile ale acesteia. Este necesar să se prezinte diferenţele dintre goodwill şi alte
active intangibile, active care sunt de regulă, incluse în valorile patrimoniale, de exemplu activul
net contabil corectat.

În general, activele intangibile reprezintă elementele nemateriale (investiţii) care:


-nu pot fi percepute prin atingere
-pot sau nu să fie înregistrate în contabilitatea întreprinderii
-contribuţia la menţinerea sau dezvoltarea activităţii întreprinderii .

Diferenţele dintre goodwill şi activele intangibile identificate constau în urmatoarele:


a.) goodwill-ul este un rezultat global al unor cheltuieli trecute care nu pot fi identificate în
prezent şi care aduc profit în timp, odată cu efectuarea unor operaţii cu scop patrimonial:
vânzări, fuziuni, lichidări. Din acest motiv goodwill-ul nu este înregistrat în patrimoniul
întreprinderii decât în momentul achiziţiei(donaţiei) şi nu al cererii.
b.) Activele intangibile- identificabile sunt investiţii individualizate care vor aduce profit în
viitorul apropiat. De regulă pot fi evaluate distinct în momentul efectuării investiţiei.
Evaluarea distinctă a unui activ intangibil este legată de posibilitatea estimării efectului
economic pe care îl generează şi a duratei sale de viaţă utilă. Prin efect economic se înţelege
profitul economic măsurabil fie prin creşterea veniturilor afacerii fie prin diminuarea
cheltuielilor: durata de protecţie legală, durata contractuală, durata de viaţă normală contabil,
durata de viaţă economică(în care activul generează profit).

Evaluarea goodwill-ului porneste de la cuntificarea superprofitului pe care îl poate genera o


afacere. Acesta reprezintă capacitatea întreprinderii de a genera un profit superior sectorului
de activitate căruia îi aaprţine.
Se presupune că nu există superprofit şi deci goodwill decât dacă rentabilitatea capitalurilor
investite în întreprindere este mai mare decât cea care s-ar obţine plecând pe piaţa aceleiaşi
capitaluri.

SP=RCI-CCI=Rci-ixCl

SP- superprofit
RCI- rentabilitatea capitalurilor investite
CCI-costul capitalurilor investite
i-rata de rentabilitate a pietei

Cea de-a doua exprimare a formulei de calcul


Sp=PC-i X Res

Sp- superprofit
PC-profit current
i-rata de rentabilitate a pietii
Res-resursele aduse in intreprindere1
Metode uzuale pentru calcularea GW prin capitalizarea supraprofitului (profit suplimentar, renta
de GW) sunt:

1.)Metoda anglo-saxona

GW=CB-(ix VSB)/2=supraprofit/t2

CB-capacitatea beneficiara
ANC-activul net contabil(corijat)
VSB-valoarea substantiala bruta
i-rata deflatata a dobanzii la creditele pe termen mediu
t-rata de actualizare deflatata, majorata cu o prima de risc

În concepţia metodei se presupune ca supraprofitul se va obţine pe o perioadă de timp nelimitată(la


infinit). În cazul în care evaluatorul consideră că obţinerea supraprofitului este limitată în timp.

GW=(CB-ixVSB)x an=supraprofit x an

n-nr de ani in care estimeaza mentinerea supraprofitului

2
Sorin Stan, Evaluarea intreprinderii, Editia a 2 revazuta, Editura Teora pag. 77-83
Formula de mai sus reflectă actualizarea supraprofitului pe o perioadă de timp limitată.
Valoarea globală a întreprinderii (VG) se calculează conform metodei anglo saxone astfel:3
VG=ANC+GW4

2). Metoda simplificată a uniunii Expertilor Contabili Europeni


GW=(PN-ixVpatrimoniala)x an

PN-profit net reprezentat fie de PNC fie de CB


Vpatrimoniala=ANC sau VSB, dar in corelatie cu formula de exprimare a PN
i-rata deflatata a plasamentelor fara risc
an-factorul valorii actuale a ueni anuitati, extras din tabelul financiar

an=1-(1+t) /t

Rezulta că această metodă are aceeaşi semnificaţie cu cea anterioară care consideră ca limitată în
timp posibilitatea obţinerii GW este:

VG=ANC+GW=ANC+(PN –i x Vpatrimoniala)x an

3.)Metoda lui Barney si Calba

3
Sorin Stan, Evaluarea intreprinderii, Editia a 2 revazuta, Editura Teora pag. 77-83
4
Sorin Stan, Evaluarea intreprinderii, Editia a 2 revazuta, Editura Teora pag. 77-83
GW= (CPNE+ an x RF/1+I x an)-CPNE

GW=(an/1+I xan)( RF-I x CPNE)

CPNE-capitalul penrmanent necesar exploatarii(imobilizari +NFR)


RF-randamentul financiar exprimat prin profitul net
i-rata deflatata a dobanzi la plasamentele fara risc
t= i plus o prima de risc cuprinsa intre 25%-75% din nivelul lui i
n=3,5-8 ani

Valoarea globala (VG) a intreprinderii este:


VG=ANC+GW

GW se adauga la ANC pentru a calcula VG si nu la CNPE in functie de care a fost calculate


marimea lui.

4.) Metoda Retail


Metoda este aplicată numai pentru unităţile din comerţul cu ridicata, cu amanuntul şi pentru
întreprinderile industriale mici:

GW=PN x an/2

PN – profitul mediu al ultimelor 3 ani(dupa deducerea dobanzilor aferente capitalului imprumutat


in scopul cumpararii FC)+ salariul net al patrimoniului
n- durata ramasa a contractului de bail( de vanzare pet imp de limitat a FC)
t- rata legala a dobanzii in domeniul creditului commercial( t intra in calculul an)

Divizionarea în 2 părţi a GW este explicate de L.Retail prin acea că, în decursul timpului, clientela
vânzătorului tinde să devină şi/sau să fie înlocuia prin clientela cumparatorului FC şi de aceea GW
este împarţită în mod egal între aceştia
VG=ANC + CB x Y/25

5 .)Metoda practicienilor
Denumită şi metoda “indirecta” sau “germana”, metoda practicienilor constă în ponderea valorii
patrimoniale şi valorii prin rentabilitate, reţinundu-se media aritmetică simplă:
Vg= (ANC+CB/i)/ 2

Vg- valoarea globala a intreprinderii


ANC- activul net corijat(valoarea patrimoniala)
CB/i- valoarea prin rentabilitate

Sau media ponderată:

Vg=(K1xANC+K2x CB/i)/ K1+K2

Unde coeficientul de pondere K1 si K2 pot lua valori de la cel mult 5. se numeşte şi metoda
indirectă pentru că pe baza ei se poate determina indirectă goodwillul întreprinderii:
GW=(CB/i- ANC)/26

5
Sorin Stan, Evaluarea intreprinderii, Editia a 2 revazuta, Editura Teora pag. 77-83
6
Lucian Savu- Evaluarea intreprinderii, Editura Dimitrie Cantemir, Tg-Mures 2008.

S-ar putea să vă placă și