Curs-Standarde Internationale de Raportare Financiara

STANDARDE INTERNAłIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ
SUPORT DE CURS
I. Cadrul contabil conceptual de întocmire şi prezentare a situaŃiilor

financiare.
Globalizarea afacerilor a determinat acceptarea normelor internaŃionale de raportare

financiară (IAS/IFRS) emise de Consiliul standardelor internaŃionale de contabilitate
(IASC/IASB) ca referenŃial comun pentru întocmirea situaŃiilor financiare ale firmelor care
operează pe diverse pieŃe financiare.
IASC/IASB a elaborat un cadru contabil conceptual ca baza teoretică pentru
elaborarea de norme contabile care să fie aplicate la nivel mondial; de aceea, cadru contabil
conceptual poate fi considerat o „normă a normelor contabile” sau o „constituŃie a
contabilităŃii”.
Cadrul contabil conceptual are drept scop:
- precizează obiectivele situaŃiilor financiare ale întreprinderii (bilanŃul contabil, contul
de profit şi pierdere, situaŃia modificărilor capitalului propriu, tabloul fluxurilor de
trezorerie şi notele);
- defineşte structurile esenŃiale ale situaŃiilor financiare;
- enunŃă principiile contabile care trebuie aplicate la întocmirea situaŃiilor financiare;
- prezintă bazele de evaluare utilizate în contabilitate.
Pentru IASC, obiectivul situaŃiilor financiare este furnizarea de informaŃii privind poziŃia
financiară, performanŃele şi evoluŃia poziŃiei financiare ale unei întreprinderi.
Utilizatorii situaŃiilor finaciare prezentate de o întreprindere sunt multipli: investitorii
actuali şi potenŃiali, salariaŃii, creditorii financiari, furnizorii şi alŃi creditori, clienŃii,
instituŃiile guvernamentale şi publicul.
IASC/IASB consideră că situaŃiile financiare trebuie să permită evaluarea capacităŃii
întreprinderii de a genera lichidităŃi deoarece această capacitate condiŃionează
posibilitatea de a plăti salariile, furnizorii, rambursarea împrumuturilor şi plata
dividendelor.
Elementele situaŃiilor financiare
Evaluarea poziŃiei financiare a întreprinderii se face pe baza bilanŃului contabil, care
prezintă activele, datoriile şi capitalurile proprii.
Un activ este o resursă controlată de întreprindere care provine din evenimente trecute
şi de la care se aşteaptă obŃinerea de „avantaje economice viitoare” sub forma fluxurilor
pozitive de lichidităŃi (încasări sau reduceri de plăŃi).
O datorie este o obligaŃie actuală rezultând din evenimente trecute şi prin decontarea
căreia se generează o ieşire de avantaje economice (lichidităŃi).
Capitalurile proprii sunt definite ca interesul rezidual al acŃionarilor în activele
întreprinderii după deducerea tuturor datoriilor, respectiv:
Capitaluri proprii = active - datorii.
InformaŃiile privind evaluarea performanŃei întreprinderii sunt furnizate în primul rând de
contul de profit şi pieredere, construit pe baza relaŃiei:
Venituri – cheltuieli = rezultat (profit sau pierdere).
Veniturile sunt creşteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei
contabile sub formă de creşteri de active sau diminuaări de datorii şi care provoacă o
creştere a capitalurilor proprii, alta decât din aporturile acŃionarilor.
Cheltuielile sunt diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub formă de diminuări de active sau creşteri de datorii şi care provoacă o
scădere a capitalurilor proprii, alta decât din distribuirea către acŃionari.
1
Evaluarea în contabilitate se poate face utilizând următoarele baze de evaluare :
- costul istoric (historical cost);
- costul curent (current cost);
- valoarea realizabilă (realisable value);
- valoarea actualizată (prezent value).
II. SemnificaŃia şi calculul indicatorului “rezultatul pe acŃiune” conform

normei contabile IAS/IFRS 33 “Rezultatul pe acŃiune”
ImportanŃa informaŃiei privind profitul pe acŃiune în evaluarea performanŃei

întreprinderii
Rezultatul pe acŃiune este un indicator financiar care permite aprecierea performanŃei, sub
forma profitabilităŃii, obŃinută de diferite societăŃi comerciale în aceiaşi perioadă sau de la un
exerciŃiu la altul. Această informaŃie este prezentată în prospectele de emisiuni de acŃiuni şi în
rapoartele anuale destinate acŃionarilor sau evaluărilor analiştilor financiari. Prin evoluŃia
rezultatului pe acŃiune investitorii pot face o apreciere a calităŃii managementului unei
companii.
În unele Ńări, cu pieŃe financiare puternice (SUA, Canada, Marea Britanie), rezultatul pe
acŃiune este o informaŃie prezentată în contul de profit şi pierdere (pe ultima linie) sau în
notele complementare. Investitorii încearcă să evalueze permanent perspectivele de creştere
ale întreprinderii, în special prin intermediul a două rate: rezultatul pe acŃiune şi indicele
câştigului (price earning ratio: PER, este raportul între cursul bursier şi rezultatul pe acŃiune).
Un indice al câştigului (PER) cu valoare mare induce investitorilor anticipări favorabile
asupra rezultatelor (profiturilor) viitoare ale firmei şi, în consecinŃă, aceştia vor fi dispuşi să
plătească imediat un preŃ mai mare în raport cu rezultatele prezente. De asemenea, în aceste
Ńări, există practica prezentării rezultatului pe acŃiune înainte de elementele extraordinare şi
abandonul de activităŃi cât şi rezultatul pe acŃiune după elementele extraordinare şi
abandonul de activităŃi. Norma contabilă internaŃională IAS 1 “Prezentarea situaŃiilor
financiare” prevede că întreprinderea “trebuie să prezinte, fie în contul de profit şi pierdere,
fie în note, valoarea dividendelor pe acŃiune, declarate sau propuse, pentru perioada la care se
referă situaŃiile financiare” (par. 85).
Norma contabilă IAS/IFRS 33 “Rezultatul pe acŃiune”, prescrie calculul rezultatului pe
acŃiune pe o bază comună de către societăŃile cu acŃiuni comercializate pe piaŃă, inclusiv
societăŃile care sunt în curs de a emite acŃiuni pe piaŃa financiară. O societate comercială cu
acŃiuni necotate pe piaŃă nu trebuie să-şi prezinte rezultatul pe acŃiune, însă dacă decide să-şi
prezinte rezultatul pe acŃiune, acesta trebuie calculat conform IAS 33. În Ńara noastră, conform
Ordinului ministrului finanŃelor publice nr. 94/2001 pentru aprobarea Reglementărilor
contabile armonizate cu Directiva a IV-a a ComunităŃilor Economice Europene şi cu
Standardele InternaŃionale de Contabilitate, macheta contului de profit şi pierdere prevede
publicarea, pe ultima linie, a rezultatului pe acŃiune, de bază şi diluat.
Calculul rezultatului pe acŃiune - de bază
O societate comercială poate emite mai multe tipuri de acŃiuni: acŃiuni ordinare şi
acŃiuni privilegiate, care dau dreptul la un dividend prioritar. Acesta din urmă este de regulă
un dividend fix, vărsat acŃionarilor privilegiaŃi, cum ar fi fondatorii, înainte de distribuirea
profitului pentru acŃiunile ordinare. Datorită dezvoltării şi creşterii complexităŃii operaŃiilor
financiare, există posibilitatea ca unele contracte şi instrumente financiare să poată fi
transformate în acŃiuni. De exemplu, există obligaŃiuni convertibile în acŃiuni deoarece
deŃinătorii doresc securitatea împrumutului obligatar dar vor să profite şi de posibilitatea de a
2
deveni acŃionari, prin conversia titlurilor deŃinute. În acest sens, norma contabilă IAS 33 face
distincŃia între acŃiuni ordinare şi acŃiuni potenŃiale.
AcŃiunile ordinare (comune) sunt reprezentate de titlurile a căror remunerare este
subordonată altor instrumente de capital, deoarece o societate comercială poate emite mai
multe tipuri de acŃiuni (acŃiuni ordinare şi acŃiuni privilegiate). În consecinŃă, structura
capitalurilor societăŃilor comerciale este foarte diferită. Există societăŃi cu o structură simplă
a capitalurilor, atunci când aceste sunt reprezentate numai de acŃiuni ordinare şi societăŃi cu o
structură complexă a capitalurilor, dacă ele conŃin titluri care pot avea un efect de diluare a
rezultatului pe acŃiune aferent acŃiunilor ordinare (comune).
AcŃiunile potenŃiale sunt instrumentele financiare care dau dreptul deŃinătorului la
acŃiuni ordinare, cum sunt acŃiuni convertibile în acŃiuni, waranturi (sau opŃiuni, sunt
instrumente financiare care acordă dreptul deŃinătorului să cumpere acŃiuni ordinare), montaje
financiare de plata remuneraŃiei angajaŃilor în acŃiuni etc. Atunci când aceste titluri sunt
convertite în acŃiuni ordinare, rezultă cel mai adesea o diminuare a rezultatului pe acŃiune,
adică are loc o diluare a rezultatului pe acŃiune.
Ca urmare a existenŃei acŃiunilor ordinare (comune) şi a acŃiunilor potenŃiale, norma IAS
33 prescrie calculul a două tipuri de rezultat pe acŃiune: rezultat pe acŃiune - de bază (basic
earnings per share, engl.) şi rezultat pe acŃiune - diluat (diluted earnings per share, engl.).
Rezultatul pe acŃiune de bază (Rb): se calculează ca raport între rezultatul net al
exerciŃiului, exclusiv dividendele preferenŃiale şi numărul mediu ponderat de acŃiuni ordinare
aflate în circulaŃie în cursul exerciŃiului, adică:
Rb = Rezultatul net al exerciŃiului, exclusiv dividendele preferenŃiale / numărul mediu ponderat de

acŃiuni ordinare aflate în circulaŃie în cursul exerciŃiului
În valoarea dividendelor preferenŃiale se vor avea în vedere dividendele preferenŃiale

declarate pentru exerciŃiul respectiv şi nu dividendele preferenŃiale plătite sau declarate în
exerciŃiul curent pentru exerciŃiile anterioare.
Exemplu: Societatea comercială X a obŃinut la finele exerciŃiului N un profit net de
1.000.000 lei iar dividendele preferenŃiale sunt de 200.000 lei. La deschiderea exerciŃiului,
capitalul social este remunerat de 500 de acŃiuni şi nu a suportat nici o modificare a numărului
de acŃiuni în cursul exerciŃiului N.
Deoarece în cursul exerciŃiului nu a avut loc modificarea numărului de acŃiuni, nu se
pune problema calculului numărul mediu ponderat de acŃiuni ordinare aflate în circulaŃie în
cursul exerciŃiului iar rezultatul pe acŃiune - de bază, va fi:
Rb = (1.000.000 lei – 200.000 lei) / 500 acŃiuni = 1.600 lei/acŃiune.
Numărul mediu ponderat de acŃiuni comune aflate în circulaŃie (Nm acŃ. circ.) în
cursul exerciŃiului se determină prin corectarea numărului de acŃiuni comune în circulaŃie la
începutul anului cu numărul de acŃiuni noi, puse în circulaŃie în perioada respectivă, respectiv
scoase din circulaŃie, înmulŃit cu un factor de ponderare a timpului (F), adică:
Nm acŃ. circ.= Nr. acŃ. la 1.01.N + (acŃiuni emise – acŃiuni retrase) x F
Factorul de ponderare a timpului (F) este egal cu timpul cât acŃiunile s-au aflat în
circulaŃie din numărul total de zile al exerciŃiului.
Data ponderării este perioada de la care societatea are un drept de creanŃă asupra
acŃionarului în funcŃie de modul de creştere a capitalului, astfel:
- pentru acŃiunile subscrise în numerar, de la data subscrierii;
- pentru dividendele încorporate în capital, de la data plăŃii dividendelor;
3
- pentru conversia unui instrument de îndatorare în acŃiuni, de la data când încetează
acumularea dobânzii;
- pentru conversia unei datorii comerciale în capital, de la data stingerii datoriei;
- pentru aportul în natură, de la data când bunul este înregistrat (recunoscut ca activ) la
emitentul de acŃiuni;
- pentru prestarea de servicii în schimbul acŃiunilor emise, de la data când se prestează
serviciile.
Atunci când au loc operaŃii de modificare a capitalului social care nu duc la creşterea
mărimii capitalurilor proprii, cum sunt încorporarea de rezerve, prime de capital şi profituri în
capitalul social, pentru care se emit acŃiuni care se atribuie gratuit vechilor acŃionari sau când
au loc reduceri de capital social pentru resorbŃia unor pierderi (prin reducerea numărului de
acŃiuni sau prin reducerea valorii nominale a acŃiunilor), numărul acŃiunilor comune în
circulaŃie se ajustează ca şi când operaŃia ar fi avut loc la începutul primului exerciŃiu raportat.
Exemplu: Societatea comercială X a obŃinut la finele exerciŃiului N un profit net de
1.000.000 lei iar dividendele preferenŃiale sunt de 200.000 lei. La deschiderea exerciŃiului,
capitalul social este remunerat de 500 de acŃiuni. În cursul exerciŃiului N, numărul de acŃiuni
în circulaŃie s-a modificat după cum urmează:
- la data de 1.05.N s-au emis 200 acŃiuni, subscrise în numerar;
- la data de 25.08.N s-au răscumpărat 50 de acŃiuni proprii, pentru regularizarea cursului
bursier;
- la 01.10.N, s-au emis 100 de acŃiuni noi, distribuite gratuit vechilor acŃionari, ca urmare a
înglobării unor rezerve în capitalul social.
În plus, se ştie că pentru exerciŃiul N-1 s-a raportat un rezultat pe acŃiune - de bază de 1.000
lei, profitul net fiind de 700.000 lei iar dividendele preferenŃiale de 200.000 lei, pentru un
număr de 500 acŃiuni comune.
Pentru exerciŃiul N:
Nm acŃ. circ. = 500 acŃ. + (200 acŃ. x 8/12) – (50 acŃ. x 4/12) + 100 acŃ. = 716 acŃiuni.
Rb = (1.000.000 – 200.000) / 716 acŃ. = 1.117,3 lei/acŃiune
Deoarece în exerciŃiul N au fost emise şi 100 de acŃiuni gratuite, care nu au dus la creşterea
capitalurilor proprii, se va proceda la ajustarea rezultatului pe acŃiune - de bază, aferent exerciŃiului
N-1, adică:
Rb, ajustat aferent exerciŃiului N-1 = (700.000 – 200.000) / (500 acŃ. + 100 acŃ.) = 833 lei/acŃiune.
Deci, conform prescripŃiilor normei IAS 33, datorită faptului că emisiunea de acŃiuni
gratuite nu are ca efect o creştere a resurselor întreprinderii (capitalului propriu), ea se tratează
ca şi când aceasta ar fi avut loc înainte de exerciŃiul N-1, care este prima perioadă raportată.
Calculul rezultatul pe acŃiune - diluat
Calculul rezultatul pe acŃiune diluat se face ca şi în cazul rezultatului de bază, în plus

luându-se în considerare efectul produs de acŃiunile ordinare potenŃiale, aflate în circulaŃie,
asupra profitului net şi a numărului de acŃiuni.
La modul general, pentru calculul rezultatului pe acŃiune diluat rezultatul net aferent
exerciŃiului se corectează cu orice venit sau cheltuială determinate de conversia unor acŃiuni
ordinare potenŃiale în acŃiuni ordinare. Pentru aceasta, rezultatul net aferent acŃiunilor ordinare
se măreşte cu valoarea remuneraŃiilor instrumentelor financiare (dobânzi şi dividende)
aferente acŃiunilor ordinare potenŃiale şi se scade impozitul aferent acestor remuneraŃii.
Aceste corecŃii se impun deoarece dacă acŃiunile ordinare potenŃiale s-ar transforma în acŃiuni
ordinare, întreprinderea nu va mai suporta remuneraŃia acestor instrumente sub formă de
dobânzi şi dividende şi va plăti un impozit pe profit mai mare iar noii acŃionari au dreptul să
participe la profitul net aferent acŃiunilor ordinare.
4
De asemenea, se majorează şi numărul acŃiunilor comune aflate în circulaŃie cu media
ponderată a acŃiunilor comune suplimentare care s-ar afla în circulaŃie dacă toate acŃiunile
ordinare potenŃiale s-ar transforma în acŃiuni ordinare. AcŃiunile ordinare potenŃiale se
consideră că pot fi transformate în acŃiuni ordinare fie la începutul exerciŃiului, fie la data
emisiunii de acŃiuni ordinare potenŃiale, dacă aceasta a avut loc în cursul exerciŃiului.
Exemplu: La 1.01.N o societate comercială are în circulaŃie 1.000 de acŃiuni ordinare iar la
data de 1.03.N au fost emise 400 obligaŃiuni convertibile în acŃiuni în orice moment la o
paritate de 2 obligaŃiuni pentru o acŃiune. Profitul net al exerciŃiului N este de 2.500 lei iar
cheltuielile cu dobânzile aferente obligaŃiunilor emise pentru exerciŃiul N sunt de 280 lei.
Cota de impozit pe profit este de 25 %.
Profit net: 2.500 lei

Media ponderată a numărului de acŃiuni comune în circulaŃie: 1.000 acŃiuni
Rezultatul pe acŃiune - de bază: 2.500 lei / 1.000 acŃiuni = 2,50 lei /acŃiune.
Pentru calcului rezultatului pe acŃiune diluat aferent exerciŃiului N, se calculează:
Profitul net ajustat: 2.500 + 280 – (280 x 25 %) = 2.710 lei
Numărul de acŃiuni ordinare potenŃiale, rezultate din conversia obligaŃiunilor: 400 / 2 = 200 acŃiuni
ordinare
Media ponderată a acŃiunilor ordinare, după diluare: 1000 + (200 x 10/12) = 1.167 acŃiuni
Rezultatul pe acŃiune – diluat: 2.710 lei / 1.167 acŃiuni = 2,32 lei/acŃiune.
Norma contabilă IAS/IFRS 33 prevede că acŃiunile ordinare potenŃiale se consideră ca

fiind “diluante” numai în cazul când conversia lor în acŃiuni comune ar avea ca efect
diminuarea profitului net pe acŃiune din activităŃile obişnuite. Sesizăm deci că norma
IAS/IFRS 33 utilizează două formule de rezultat: “profit net aferent exerciŃiului” şi “profitul
net din activităŃile obişnuite”. Prin profitul net din activităŃile obişnuite se înŃelege profitul net
din activităŃile desfăşurate de întreprindere ca parte a obiectului de activitate şi activităŃile
adiŃionale legate de activitatea de bază sau derivând din aceasta (vezi norma IAS/IFRS 8) din
care s-au dedus dividendele preferenŃiale şi s-au exclus elementele aferente activităŃilor
întrerupte. Deci, în profitul net din activităŃile obişnuite nu sunt incluse elementele
extraordinare şi efectele modificărilor de politici contabile şi ale corecŃiilor erorilor
fundamentale, aşa cum sunt definite de norma IAS/IFRS 8. InformaŃia “profitul net din
activităŃile obişnuite” este utilizată ca un “număr de control” pentru stabilirea acŃiunilor
comune potenŃiale ca având un efect de diluare sau antidiluare.
Se consideră că acŃiunilor ordinare (comune) potenŃiale sunt antidiluante dacă prin
conversia lor în acŃiuni comune rezultă o creştere a rezultatului pe acŃiune din activităŃile
obişnuite sau are loc o diminuare a pierderii pe acŃiune din activităŃile obişnuite. Efectele
acŃiunilor ordinare potenŃiale antidiluante nu se iau în calculul rezultatului pe acŃiune – diluat.
Analiza efectului diluant sau antidiluant pentru acŃiunile ordinare potenŃiale se face
pentru fiecare portofoliu în parte (emisiune sau serie de acŃiuni ordinare potenŃiale), iar pentru
maximizarea efectului de diluare a rezultatului pe acŃiune analiza se începe cu cele mai
diluante la cele mai puŃin diluante.
AcŃiunile ordinare potenŃiale convertite în acŃiuni ordinare în cursul exerciŃiului se
includ în calculul rezultatului pe acŃiune diluat de la începutul exerciŃiului până la data
conversiei iar de la această dată, acŃiunile ordinare astfel obŃinute se includ şi în rezultatul pe
acŃiune de bază şi în cel diluat.
Norma contabilă IAS/IFRS 33 prescrie ca fiecare societate care raportează informaŃia
privind rezultatul pe acŃiune, de bază şi cel diluat, să prezente această informaŃie pentru toate
exerciŃiile de raportare, fără deosebire între ele, chiar şi în cazul când există o pierdere pe
acŃiune.
5
III. Problematica întocmirii tabloului fluxurilor de trezorerie conform
normei IAS 7
Tabloul fluxurilor de trezorerie (cash flow statement, engl.) s-a impus ca un instrument
de apreciere a performanŃei firmei de dată relativ recentă (în ultimii 20-30 de ani), odată cu
conştientizarea limitelor informaŃionale ale contului de rezultate. Şi anume, deşi investitorii
îşi bazează deciziile de investire pe informaŃii legate de rentabilitate, au existat situaŃii în care
doar informaŃiile legate de profit nu au fost suficiente pentru a evalua corect performanŃele
unei firme şi a realiza un plasament eficient.
Astfel, au existat cazuri în care întreprinderi care au obŃinut profit nu au dispus de
lichidităŃi pentru a-şi plăti impozitul pe profit, salariile personalului sau dividendele cuvenite
acŃionarilor. În asemenea cazuri, deşi a existat o bună gestiune a cheltuielilor şi veniturilor
care a generat profit, managementul firmei a gestionat defectuos fluxurile de trezorerie,
astfel încât nu a reuşit să procure lichidităŃi pe măsura nevoilor de plată. Prin urmare,
acŃionarii actuali sau potenŃiali au devenit din ce în ce mai interesaŃi de informaŃiile privind
capacitatea întreprinderii de a plăti dividende viitoare, decât de profitul contabil prezent.
Plecând de la informaŃiile furnizate de tabloul fluxurilor de trezorerie, utilizatorii
situaŃiilor financiare estimează capacitatea întreprinderii de a genera lichidităŃi viitoare. În
funcŃie de datele furnizate de tabloul de trezorerie, managerii îşi stabilesc politica de
dividende şi îşi planifică deciziile strategice privind investiŃiile şi finanŃarea întreprinderii.
Utilizatorii externi, cum sunt acŃionarii şi creditorii, folosesc tabloul fluxurilor de
trezorerie pentru a evalua lichiditatea şi solvabilitatea întreprinderii pe care o finanŃează,
respectiv capacitatea întreprinderii de a-şi onora plăŃile cu scadenŃă mai mică sau mai mare de
un an (datorii pe termen scurt, mediu şi lung), cum sunt dividendele, împrumuturile şi
dobânzile aferente.
1. NoŃiuni specifice şi arhitectura situaŃiei fluxurilor de trezorerie
SituaŃia financiară care prezintă informaŃii privind fluxurile de numerar, adică

încasările şi plăŃile efectuate de o întreprindere în cursul unui an, este tabloul fluxurilor de
trezorerie. Acest tablou este construit plecând de la noŃiunile de
• trezorerie (cash and cash equivalents , engl.) şi
• fluxuri de trezorerie (cash-flows, engl.).
În accepŃiunea normei IAS 7, prin trezoreria întreprinderii se înŃelege ansamblul de
lichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi de care dispune firma.
LichidităŃile (cash, engl.) se referă la numerarul în casierie şi depozitele bancare la
vedere.
Echivalentele de lichidităŃi (cash equivalents, engl.) sunt plasamente pe termen scurt
(sub 3 luni) cu grad mare de lichiditate, care se pot converti uşor în sume cunoscute şi al căror
risc de fluctuaŃie valorică este nesemnificativ. În categoria echivalentelor de lichidităŃi se
includ: depozite bancare la termen , certificate de depozit, bonuri de tezaur emise de guvern
etc, toate cu scadenŃă de până la trei luni.
Echivalentele de lichidităŃi trebuie disociate de alte investiŃii financiare pe termen scurt,
cu toate că o astfel de operaŃiune este destul de didicilă, întrucât, în mod practic, este destul de
greu de disociat activitatea de investiŃii a unei firme de ceea ce se numeşte “managementul
trezoreriei”. Drept urmare, vor trebui considerate echivalente de lichidităŃi doar acele resurse
financiare deŃinute în scopul îndeplinirii angajamentelor pe termen scurt şi nu pentru investiŃii
sau în alte scopuri. De exemplu, un bon de tezaur achiziŃionat acum 3 ani ajuns la o scadenŃă
de 3 luni la data întocmirii situaŃiilor financiare nu va fi considerat echivalent de trezorerie,
importantă fiind data achiziŃiei. Cu toate acestea, nu se poate stabili foarte clar un criteriu
6
privind scadenŃa, de exemplu 3 luni de la data achiziŃiei, deoarece diverse companii pot face
distincŃie între managementul trezoreiei şi activitatea de investiŃii bazându-se pe alte limite de
timp. În consecinŃă, poate fi utilizat şi alt criteriu pentru definirea echivalentelor de
lichidităŃi.1
Creditele pentru descoperire de cont (overdraft, engl.) pot fi considerate ca făcând
parte din managementul trezoreriei, prin urmare acestea pot fi incluse ca o componentă
negativă a lichidităŃilor şi a echivalentelor de lichidităŃi.
Prin fluxuri de trezorerie norma IAS 7 înŃelege ansamblul de intrări (fluxuri pozitive,
încasări – cash inflows, engl.) şi ieşiri (fluxuri negative, plăŃi – cash outflows, engl.) de
lichidităŃi sau echivalente de lichidităŃi, aferente unei perioade.
DiferenŃa între fluxurile pozitive şi cele negative reprezintă fluxul net de trezorerie
(net cash flow, engl.), care poate fi pozitiv (dacă intrările de fonduri sunt mai mari decât
ieşirile), caz în care exprimă disponibilităŃile băneşti pentru efectuarea plăŃilor imediate; sau
negativ (dacă intrările de fonduri sunt mai mici decât ieşirile), caz în care este vorba de o
diminuare a numerarului de care dispune firma.
LichidităŃile şi echivalentele de lichidităŃi au aceeaşi natură iar transferurile dintr-o
categorie în alta nu sunt considerate plăŃi sau încasări, deoarece se consideră că acestea fac
parte din managementul trezoreriei. Astfel tranzacŃii precum depunerea numerarului în caserie
sau achiziŃia de timbre poştale reprezintă mişcări în interiorul trezoreriei şi nu vor afecta
fluxul net de trezorerie.
Tot în această categorie a tranzacŃiilor care nu afectează situaŃia fluxurilor de
trezorerie se includ toate operaŃiunile care nu generează încasări sau plăŃi (de exemplu,
achiziŃia unui utilaj pe credit comercial; creşterea capitalului social prin aport în natură etc.).
Prin urmare, în accepŃiunea normei IAS 7, situaŃia fluxurilor de trezorerie vizează
explicarea variaŃiei soldului de trezorerie (lichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi) între doi ani
consecutivi prin detalierea fluxurilor de trezorerie, clasificate în funcŃie de activitatea care le-a
generat, şi anume:
a) activitatea de exploatare (operating activities, engl.);
b) activitatea de investiŃii (investing activities, engl.);
c) activitatea de finanŃare (financing activities, engl.).
a) Fluxurile de trezorerie ale activităŃii de exploatare: includ efectele monetare
(încasările şi plăŃile) ale operaŃiilor curente ale întreprinderii care contribuie la formarea
rezultatului din exploatare; în termenii normei IAS 7, acestea sunt fluxurile rezultate din
principalele activităŃi generatoare de venituri.
Exemple de fluxuri de trezorerie ale activităŃii de exploatare: încasări din vânzarea
mărfurilor, produselor şi serviciilor, încasări din chirii, onorarii, comisioane, plata
cumpărărilor de stocuri şi alte consumaŃii provenite de la terŃi (energie, apă, gaze, servicii
etc.), plăŃi în favoarea personalului, plăŃi către furnizori, etc.
b) Fluxurile de trezorerie ale activităŃii de investiŃii: cuprind efectele monetare ale
achiziŃiilor şi vânzărilor de active imobilizate şi a plasamentelor pe termen scurt (altele decât
echivalentele de lichidităŃi), cum sunt: plăŃi efectuate pentru achiziŃia de imobilizări corporale
şi necorporale, încasări care decurg din vânzarea imobilizărilor corporale şi necorporale, plăŃi
efectuate pentru achiziŃia de titluri de participare, încasări de vânzări de titluri de participare,
plăŃi pentru achiziŃia de titluri de plasament (care nu sunt echivalente de lichidităŃi), încasări
din vânzarea titlurilor de plasament (care nu sunt echivalente de lichidităŃi), împrumuturi
acordate altor entităŃi, încasări din rambursarea împrumuturilor acordate etc.
1
Pentru a înlătura dificultatea legată de ambiguitatea identificării echivalentelor de trezorerie,
standardul emis de organismul britanic de normalizare (Accounting Standards Board), FRS 1,
exclude echivalentele de trezorerie din sfera de prezentare a tabloului fluxurilor de trezorerie,
mişcările în investiŃiile financiare pe termen scurt fiind prezentate sub titlul de
“managementul resurselor lichide” (management of liquid resources, engl.).
7
c) Fluxurile de trezorerie ale activităŃii de finanŃare: includ consecinŃele monetare ale
operaŃiilor care provoacă modificări în mărimea şi structura capitalurilor proprii şi a datoriilor
întreprinderii, cum sunt: încasări din emisiunea de acŃiuni, obligaŃiuni, şi alte titluri financiare,
plăŃi pentru răscumpărarea acŃiunilor proprii şi a titlurilor de împrumut etc.
Pe lângă aceste fluxuri care se pot clasifica fără dificultate ca fiind generate de
activitatea de exploatare, investiŃii sau finanŃare, există şi fluxuri pentru care nu există un
consens la nivelul doctrinei contabile, prin urmare nici norma IAS 7 nu oferă o soluŃie
tranşantă.
Este cazul fluxurilor privind dividendele plătite sau încasate, a dobânzilor plătite sau
încasate şi a impozitului pe profit plătit, după cum urmează:
Dobânzile încasate sau plătite şi dividende primite pot fi incluse în cadrul operaŃiunilor
de exploatare, întrucât acestea intră în calculul rezultatului net. Prin urmare, o astfel de
clasificare ar uşura înŃelegerea diferenŃelor între profitul net raportat şi fluxul net de trezorerie
degajat de activitatea de exploatare. Cu toate ecestea, dobânzile plătite pot fi considerate
fluxuri ale ale activităŃii de finanŃare, întrucât reprezintă costuri ale finanŃării, iar dobânzile
încasate şi dividende primite pot fi clasificate şi ca fluxuri ale activităŃii de investiŃii,
întrucât reprezintă remunerarea unor investiŃii (acordarea unor împrumuturi sau achiziŃia de
titluri de participare).
Dividendele plătite pot fi clasificate fie ca fluxuri ale activităŃii de finanŃare, deoarece
reprezintă costuri ale finanŃări, dar şi ca fluxuri ale activităŃii de exploatare, pentru a putea
permite investitorilor să evalueze capacitatea întreprinderii de a acoperi costurile finanŃării din
trezoreria generată de operaŃiunile de exploatare.
Fluxurile de trezorerie legate de impozitul pe profit trebuie incluse în categoria fluxurilor
generate de activitatea de exploatare, doar în condiŃiile în care nu pot fi atribuite operaŃiunilor
de investiŃii sau finanŃare. O asemenea soluŃie este acceptabilă întrucât în practică, deşi
cheltuiala cu impozitul pe profit poate fi uşor asociată cu operaŃiunile de investiŃii sau
finanŃare, plăŃile aferente privind impozitul pe profit sunt adeseori imposibil de asociat unui
anumit tip de activitate şi pot surveni în alte perioade decât operaŃiunea generatoare de profit
impozabil.
DificultăŃile legate de clasificarea acestor fluxuri în funcŃie de activitatea generatoare
determină o lipsă de comparabilitate a informaŃiilor contabile furnizate prin intermediul
situaŃiei fluxurilor de trezorerie. Tocmai de aceea, norma IAS 7 cere ca toate aceste fluxuri să
fie prezentate separat2 pentru a permite eventuale retratări în vederea realizării
comparabilităŃii între diferite întreprinderi. În ceea ce priveşte comparabilitatea în timp, norma
IAS 7 cere ca în cazul fluxurilor de trezorerie legate de dobânzi şi dividende să se menŃină
aceeaşi politică de raportare de la un exerciŃiu financiar la altul.
Având în vedere că norma IAS 1 „Prezentarea situaŃiilor financiare” prescrie ca natura
şi valoarea unor elemente semnificative pentru înŃelegerea poziŃiei financiare şi a
performanŃelor unei firme să fie prezentate distinct în cadrul situaŃiilor financiare. În
consecinŃă, şi în tabloul fluxurilor de trezorerie informaŃii despre fluxuri de trezorerie
semnificative pot fi prezentate distinct, cu condiŃia ca acestea să fie clasificate după natura lor
ca aparŃinând activităŃilor de exploatare, investiŃii sau finanŃare3.
2. Metode de întocmire a tabloului fluxurilor de trezorerie

Tabloul fluxurilor de trezorerie se poate întocmi prin două metode:
2
În cazul impozitului pe profit, dacă fluxurile de trezorerie au fost alocate în cadrul mai multor categorii de
activităŃi, suma totală a impozitului pe profit plătit trebuie prezentată distinct.
3
Înainte de revizuirea standardelor IAS 1 „Prezentarea situaŃiilor financiare” şi IAS 8 „Politici contabile,
schimbări de estimări şi erori” din decembrie 2003, când a fost eliminat conceptul de element extraordinar,
norma IAS 7 cerea ca plăŃile sau încasările generate de un element extraordinar să fie prezentate distinct în
cadrul activităŃilor de exploatare, investiŃii sau finanŃare.
8
• metoda directă – aplicabilă fluxurilor de trezorerie generate de către toate cele
trei tipuri de activităŃi (exploatare, investiŃii şi finanŃare); sau
• metoda indirectă – aplicabilă doar fluxurilor de trezorerie generate de
activitatea de exploatare.
2.1. Metoda directă

Metoda directă presupune prezentarea fluxurilor de trezorerie degajate de întreprindere
în valori brute. Adică, nu sunt permise compensările între fluxurile de trezorerie pozitive
(încasări) şi cele negative (plăŃi) şi prezentarea unei valori nete. De exemplu, în cazul în care
în cursul unui exerciŃiu financiar se încasează un credit bancar în valoare de 100 lei şi se
rambursează o rată de 20 lei, nu este permisă prezentarea în tabloul fluxurilor de trezorerie a
unei încasări nete de 80 lei. SoluŃia corectă de raportare este în valori brute, după cum
urmează:
Încasări din credite bancare 100 lei
- PlăŃi privind rambursări de credite bancare (20) lei
În cazul aplicării metodei directe, informaŃiile legate de fluxurile brute de trezorerie
pot fi obŃinute prin două modalităŃi, şi anume:
1) direct din sistemul informaŃional contabil – modalitate numită în continuare logica
directă; sau
2) prin ajustarea elementelor de cheltuieli şi venituri cu:
i. variaŃia activelor şi datoriilor;
ii. alte elemenete ce nu au impact asupra trezoreriei;
iii. alte elemente care nu sunt legate de fluxul de trezorerie determinat,
modalitate numită în continuare logica reziduală.
2.1.1. Metoda directă şi logica directă

Aplicarea metodei directe prin logica directă presupune preluarea informaŃiilor legate
de fluxurile brute de trezorerie direct din sistemul informaŃional contabil. Altfel spus, din
interiorul întreprinderii, preparatorii de conturi ştiu valorile fluxurilor de trezorerie generate în
cursul unui exerciŃiu financiar, pe care doar le regrupează pe activităŃile de exploatare,
investiŃii şi finanŃare.
În toate exemplele următoare va fi ignorată incidenŃa taxei pe valoarea adăugată.
Aceasta va fi studiată separat în paragraful 3.
Exemplul nr. 1. La începutul exerciŃiului N, o societate comercială dispunea de lichidităŃi şi

echivalente de lichidităŃi în valoare de 80.000 lei. În cursul anului N, au fost efectuate
următoarele tranzacŃii:
1) achiziŃia unui teren în valoare de 20.000 lei, pe credit comercial;
2) vânzări de produse finite în sumă de 500.000 lei, cu plata pe loc;
3) contractarea unui credit bancar în valoare de 100.000 lei;
4) plăŃi privind salariile în sumă de 50.000 lei;
5) plăŃi privind dobânzile aferente creditului bancar în valoare de 1.000 lei;
6) vînzarea unei licenŃe de fabricaŃie la un preŃ de 40.000 lei, cu plata amânată;
7) plăŃi către furnizorii de servicii în sumă de 20.000 lei;
8) vânzarea unui echipament industrial în valoare de 20.000 lei, cu plata pe loc;
9) acordarea unui împrumut unei filiale în sumă de 50.000 lei;
10) achiziŃia unor bonuri de masă în valoare de 30.000 lei;
11) încasarea unor chirii în avans în sumă de 10.000 lei pentru spaŃii închiriate unor terŃi;
12) dividende plătite: 30.000 lei;
13) impozit pe profit plătit: 10.000.
9
Într-o primă etapă se vor elimina tranzacŃiile care nu au incidenŃă asupra trezoreriei (care nu generează
fluxuri de încasări sau plăŃi), şi anume: tranzacŃiile (1) şi (6), pentru care plata se va face ulterior, şi tranzacŃia
(10) care reprezintă o mişcare în interiorul trezoreriei.
Ulterior, fluxurile de trezorerie degajate de tranzacŃii vor fi regrupate în funcŃie de activitatea care le-a
generat, după cum urmează:
- lei -
Fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare
Încasări din vânzări de produse finite (2)4 500.000
Încasări din chirii (11) 10.000
- PlăŃi către furnizorii de servicii (7) (20.000)
- PlăŃi privind salariile (4) (50.000)
- Dobânzi plătite (5) (1.000)
- Dividende plătite (12) (30.000)
- Impozit pe profit plătit (13) (10.000)
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de exploatare 399.000
(I)
Fluxuri de trezorerie din activitatea de investiŃii
Încasări din vânzărea unui echipament (8) 20.000
- PlăŃi privind împrumuturi acordate filialelor (9) (50.000)
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de investiŃii (30.000)
(II)
Fluxuri de trezorerie din activitatea de finanŃare
Încasări din credite bancare (3) 100.000
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de finanŃare 100.000
(III)
Flux net total (IV) = (I) + (II) + (III) 469.000
LichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi la 01.01.N (V) 80.000
LichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi la 31.12.N (VI) = (IV) + (V) 549.000
Exemplul prezentat de noi este simplificator şi nu poate fi înŃeles decât în cadrul unei
întreprinderi cu un volum foarte restrâns de activitate în care tranzacŃiile care au incidenŃă
asupra trezoreriei sunt uşor de identificat din registrul jurnal sau din documentele
justificative.
Însă, în oricare altă situaŃie, problema preluării informaŃiilor legate de fluxurile brute de
trezorerie direct din sistemul informaŃional contabil este destul de dificilă. Şi aceasta
deoarece, necesitatea întocmirii tabloului fluxurilor de trezorerie a apărut relativ târziu (în
ultimii 20–30 de ani) în condiŃiile unei maniere cristalizate de a face contabilitate (de
organizare a partidei duble), orientată spre bilanŃ şi spre contul de profit şi pierdere. Alfel
spus, sistemul informaŃional contabil este orientat spre colectarea informaŃiilor necesare
întocmirii unui bilanŃ şi a unui cont de profit şi pierdere (există conturi bilanŃiere şi conturi de
rezultat) şi nu pentru a întocmi un tablou al fluxurilor de trezorerie (nu există conturi care să
înregistreze fluxurile de trezorerie).
O astfel de situaŃie se întâlneşte şi în cadrul sistemul contabil românesc, în care
funcŃionează un plan de conturi naŃional, construit din perspectiva întocmirii unui bilanŃ şi a
unui cont de rezultate. Prin urmare, în continuare ne propunem să prezentăm soluŃii posibile
care foloseasc o logică directă pentru întocmirea tabloului fluxurilor de trezorerie, prin
modificarea/reorganizarea sistemul informaŃional contabil al unei firme româneşti.
O primă soluŃie ar consta în elaborarea de conturi analitice pentru fiecare cont de
trezorerie, fiecare cont analitic urmând să colecteze informaŃii cu privire la natura fluxului de
trezorerie în care a fost implicat contul sintetic (de exemplu 5121.1. „Încasări provenite de la
clienŃi”).
4
Numărul din paranteză indică operaŃia care a degajat fluxul de trezorerie.
10
Însă, această soluŃie nu pare a fi viabilă decât pentru firme care au un volum redus de
activitate (în general, întreprinderile mici sau mijlocii). În schimb, în cazul firmelor mari, cu o
activitate diversă, fluxurile de trezorerie fiind foarte variate, ar trebui ca sistemul de conturi
analitice să fie foarte detaliat, cuprinzând cel puŃin 25-30 de astfel de conturi pentru fiecare
cont sintetic de trezorerie. În plus, majoritatea firmelor româneşti mari, au deja dezvoltat un
sistem de conturi analitice pentru conturile de trezorerie – cel puŃin pentru conturile curente
care sunt urmărite în funcŃie de banca la care au fost deschise şi, în acest caz, ar rezulta un
sistem de conturi dificil de urmărit şi de utilizat.
În aceste condiŃii, soluŃia propusă de noi constă în construirea de conturi temporare –
precum cele de venituri şi cheltuieli, care ar înregistra informaŃiile legate de fluxurile de
trezorerie şi care s-ar închide prin conturile de trezorerie bilanŃiere/permanente5.
Această soluŃie se bazează pe raŃionamentul folosit pentru întocmirea contului de profit
şi pierdere. Creşterile/diminuările de avantaje economice nu sunt înregistrate direct într-un
cont bilanŃier (profit sau pierdere) ci sunt colectate mai întâi de conturi temporare de cheltuieli
(clasa 6) şi venituri (clasa 7) care servesc la întocmirea unei situaŃii de flux.
Urmând acelaşi raŃionament, propunem construirea unor conturi temporare de încasări
şi a unor conturi temporare de plăŃi, clasificate în funcŃie de natura activităŃii care le-a generat
(exploatare, investiŃiil, finanŃare) şi, mai apoi, în funcŃie de natura fluxurilor de trezorerie pe
care le vor reflecta.
Însă, după părerea noastră, problema este mult mai complicată decât în cazul conturilor
de venituri şi cheltuieli, care se închid printr-un singur cont permanent – profit şi pierdere.
Astfel, operaŃiunea de închidere a acestor conturi temporare se poate face la sfârşitul ciclului
contabil, printr-un simplu pas mecanic prin care se transferă soldurile acestor conturi în contul
permanent – profit sau pierdere.
În schimb, conturile de încasări şi plăŃi nu se vor închide doar printr-un singur cont
permanent, ci prin oricare cont de trezorerie afectat de respectiva încasare/plată (de exemplu,
plăŃile se pot face atât prin conturile curente la bănci dar şi prin casă, atât în valută, cât şi în lei
etc.). În aceste condiŃii, nu se poate aştepta sfârşitul ciclului contabil pentru a efectua
operaŃiunea de închidere – pentru că atunci nu s-ar mai şti ce cont bilanŃier trebuie afectat şi
cu ce sumă6 – ci această operaŃiune trebuie efectuată în cursul exerciŃiului concomitent cu
înregistrarea sistematică a încasărilor şi plăŃilor.
Este vorba de o înregistrare sistematică multicriterială, întrucât interesează atât natura
fluxului de trezoreire (plăŃi către furnizori, dividende plătite etc.) cât şi natura elementului de
trezorerie afectat de respectivul flux (casa, conturi curente la bănci etc.). Prin urmare, în
cursul exerciŃiului, intrările/ieşirile de fonduri vor fi colectate mai întâi de conturile
temporare de încasări şi plăŃi (care vor servi la întocmirea tabloului fluxurilor de trezorerie),
conturi care vor fi închise imediat prin conturile permanente/bilanŃiere de trezoreire (care vor
servi la întocmirea bilanŃului).
În ceea ce priveşte simbolizarea acestor conturi, întrucât în planul de conturi naŃional nu
există poziŃii pentru a introduce încă două clase de conturi, propunem introducerea a două
grupe în cadrul clasei 5 “Conturi de trezorerie”, după cum urmează7:
55. ÎNCASĂRI
551. Încasări generate de activitatea de exploatare
5
SoluŃie întâlnită şi la Miller (2002).
6
SoluŃia dată de Miller (2002) este din acest motiv limitată.
7
În general, s-a urmărit structura tabloului de trezorerie oferită cu titlu de exemplificare în OMFP nr. 94/2001.
Această structură are un rol orientativ, fiecare contabil având posibilitatea să-şi construiască propria structură de
tablou de trezorerie în funcŃie de particularităŃile firmei la nivelul căreia organizează contabilitatea şi în funcŃie
de terminologia şi maniera de prezentare a informaŃiilor adoptată pentru întocmirea tabloului fluxurilor de
trezorerie. De exemplu, în structura prezentată de noi, dobânzile şi dividendele încasate vor fi prezentate ca
fluxuri ale activităŃii de investiŃii – dar ele puteau fi prezentate (conform IAS 7) şi ca fluxuri ale activităŃii de
exploatare.
11
5511. Încasări din vânzări de bunuri şi prestări de servicii
5512. Încasări din redevenŃe, onorarii, comisioane şi din alte venituri de exploatare
5513. Încasări din rambursări de impozit pe profit
5514. Alte încasări generate de activitatea de exploatare
552. Încasări generate de activitatea de investiŃii
5521. Încasări din vânzări de imobilizări corporale şi necorporale
5522. Încasări din vânzări de instrumente de capital propriu şi titluri de creanŃă ale altor întreprinderi
5523. Încasări din avansuri de trezorerie şi împrumuturi acordate terŃilor
5524 Încasări de dobânzi şi dividende
5525. Alte încasări generate de activitatea de investiŃii
553. Încasări generate de activitatea de finanŃare
5531. Încasări din emisiunea de acŃiuni şi de alte instrumente de capitaluri proprii
5532. Încasări din emisiunea de obligaŃiuni, credite bancare, ipoteci şi alte împrumuturi
5533. Alte încasări generate de activitatea de finanŃare
56. PLĂłI
561. PlăŃi generate de activitatea de exploatare
5611. PlăŃi către furnizorii de bunuri şi servicii
5612. PlăŃi către şi în numele salariaŃilor
5613. PlăŃi privind impozitul pe profit
5614. Alte plăŃi generate de activitatea de exploatare
562. PlăŃi generate de activitatea de investiŃii
5621. PlăŃi privind achiziŃia de imobilizări corporale şi necorporale
5622. PlăŃi privind achiziŃia de instrumente de capital propriu şi titluri de creanŃă ale altor întreprinderi
5623. PlăŃi privind avansurile de trezorerie şi împrumuturile acordate terŃilor
5624. Alte plăŃi generate de activitatea de investiŃii
563. PlăŃi generate de activitatea de finanŃare
5631. PlăŃi privind achiziŃia/răscumpărarea acŃiunilor proprii
5632. PlăŃi privind rambursări de împrumuturi
5633. PlăŃi efectuate în numele unui contract de leasing financiar
5634. Dobânzi şi dividende plătite
5635. Alte plăŃi generate de activitatea de finanŃare
Evident, conturile din grupa 55 „Încasări” ar funcŃiona precum conturile de active,

debitându-se în cursul anului cu sumele încasate şi creditându-se concomitent cu aceleaşi
sume virate în conturile permanente/bilanŃiere. Iar conturile din grupa 56 „PlăŃi” ar funcŃiona
precum conturile de datorii/capitaluri proprii, creditându-se în timpul anului cu sumele plătite
şi debitându-se concomitent cu aceleaşi sume virate în conturile permanente/bilanŃiere. Astfel,
conturile din grupele 55 şi 56 vor colecta în rulaje informaŃiile necesare întocmirii tabloului
fluxurilor de trezorerie.
Pentru exemplificare se propune următorul studiu de caz:
Exemplul nr. 2. O societate comercială prezintă la începutul exerciŃiului financiar N, următoarea structură a
trezoreriei:
• Conturi curente la banci în lei (SI ct. 5121): 700.000;
• Casa în lei (SI ct. 5311): 2.000.
În cursul anului N trezoreria a fost afectată de următoarele tranzacŃii:
a) S-au încasat creanŃe de la clienŃi în valoare de 10.000 lei (reprezentând contravaloarea unor servicii prestate)
prin contul curent:
5511 = 4111 „ClienŃi” 10.000 lei

„Încasări din vânzări de bunuri
şi prestări de servicii”
„Conturi la bănci în lei” 5121 = 5511 10.000 lei

“Încasări din vânzări de bunuri
şi prestări de servicii”
b) S-au plătit datorii salariale prin contul curent bancar în valoare de 60.000 lei:
12
„Personal – salarii datorate” 421 = 5612 60.000 lei
“PlăŃi către şi în numele salariaŃilor”
5612 = 5121 „Conturi la bănci în lei” 60.000 lei

“PlăŃi către şi în numele
salariaŃilor”
c) S-a contractat un credit bancar pe termen lung în valoare de 300.000 lei
5532 = 1621 „Credite bancare pe termen lung” 300.000 lei

“Încasări din emisiunea de
obligaŃiuni, credite bancare,
ipoteci şi alte credite”

“Încasări din emisiunea de
obligaŃiuni, credite bancare, ipoteci şi
alte credite”
d) Se achită anuitatea aferentă creditului bancar: rata scadentă de 10.000 lei şi dobânda de 1.000 lei.
Plata ratei scadente:
„Credite bancare pe termen lung” 1621 = 5632 10.000 lei

“PlăŃi privind rambursări de
împrumuturi”

“PlăŃi privind rambursări de
împrumuturi”
Plata dobânzii:
„Cheltuieli privind dobânzile” 666 = 5634 1.000 lei

“Dobânzi şi dividende plătite”

“Dobânzi şi dividende plătite”
e) Se achiziŃionează de pe piaŃa de capital titluri de plasament (1.000 de acŃiuni la cursul de 30 lei/acŃiune).

Întrucât se consideră că titlurile de plasament sunt supuse unui risc ridicat de variaŃie valorică, acestea
nu vor fi considerate echivalente de trezorerie, ci vor fi ataşate activităŃii de investiŃii.
„AcŃiuni cotate” 5031 = 5622 30.000 lei

“PlăŃi privind achiziŃia de instrumente
de capitaluri proprii şi titluri de
creanŃă ale altor întreprinderii”

“PlăŃi privind achiziŃia de
instrumente de capitaluri proprii şi
titluri de creanŃă ale altor
întreprinderii””
f) Se vând titlurile de plasament achiziŃionate anterior la un curs de 35 lei/acŃiune cu încasare în contul curent.
5522 = % 35.000 lei

“Încasări din vânzări de 5031 „AcŃiuni cotate” 30.000 lei
instrumente de capitaluri proprii şi 7642 „Câştiguri din investiŃii 5.000 lei
titluri de creanŃă ale altor financiare pe termen scurt cedate”
întreprinderii”
13
“Încasări din vânzări de instrumente
de capitaluri proprii şi titluri de
creanŃă ale altor întreprinderii”
g) A fost deschis un acreditiv pentru un furnizor de servicii în sumă de 100.000 lei.

Întrucât este o mişcare în interiorul trezoreriei conturile de flux nu vor fi afectate.
„Acreditive în lei” 5411 = 5121 „Conturi la bănci în lei” 100.000 lei
h) S-au efectuat plăŃi către furnizorul de servicii din acreditivul deschis la bancă în valoare de 10.000 lei:
„Furnizori” 401 = 5611 10.000 lei

“PlăŃi către furnizorii de bunuri şi
servicii”
5611 = 5411 „Acreditive în lei” 10.000 lei

“PlăŃi către furnizorii de bunuri şi
servicii”
După cum se observă, conturile temporare/de flux (grupele 55 şi 56) se închid prin conturile
permanente/de stoc (trezorerie şi echivalente de trezorerie) colectând în rulaje informaŃiile referitoare la
încasările şi plăŃiele efectuate în cursul perioadei, aşa încât, la sfârşitul exerciŃiului, se poate întocmi tabloul
fluxurilor de trezorerie uşor şi cu un grad mare de acurateŃe:
Tabloul fluxurilor de trezorerie la 31.12.N

- lei -
Încasări din vânzări de bunuri şi prestări de servicii (RD ct. 5511) 10.000
PlăŃi către furnizorii de bunuri şi servicii (RC ct. 5611) (10.000)
PlăŃi către şi în numele salariaŃilor (RC ct. 5612) (60.000)
Flux net de trezorerie din activitatea de exploatare (I) (60.000)
Încasări din vânzări de instrumente de capitaluri proprii (RD ct. 5522) 35.000
- PlăŃi privind achiziŃia de instrumente de capital propriu (RC ct. 5622) (30.000)
Flux net de trezorerie din activitatea de investiŃii (II) 5.000
Încasări din contractări de credite bancare (RD ct. 5532) 300.000
- PlăŃi privind rambursări de împrumuturi (RC ct. 5632) (10.000)
- Dobânzi plătite (RC ct. 5634) (1.000)
Flux net de trezorerie din activitatea de finanŃare (III) 289.000
VariaŃia netă a trezoreriei (I) + (II) + (III) 234.000
LichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi la 01.01.2003 (SI ct. 5311 + 5121) 702.000
LichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi la 31.12.2003 (SF ct. 5121 + 5311 + 5411) 934.000
2.1.2. Metoda directă şi logica reziduală

Întocmirea tabloului de trezorerie prin metoda directă, care presupune prezentarea
informaŃiilor în termeni de încasări şi plăŃi, nu înseamnă neapărat organizarea sistemului
informaŃional contabil în vederea întocmirii acestei situaŃii financiare. Şi aceasta deoarece,
pentru determinarea mărimii fiecărui flux de trezorerie în parte se poate recurge la o logică
reziduală. Altfel spus, o dată înregistrate tranzacŃiile şi evenimentele după principiul partidei
duble, cunoscându-se logica înregistrărilor se pot deriva – cu o anumită marjă de acurateŃe –
şi alte informaŃii, în cazul nostru, informaŃii privind fluxurile brute de trezorerie degajate în
cursul unui exerciŃiu finaniciar.
Astfel, valoarea fiecărui flux brut de trezorerie nu va fi preluată direct din sistemul
informaŃional contabil, ci se vor folosi informaŃii din bilanŃ şi din contul de profit şi pierdere,
ajustând elementele de cheltuieli şi venituri cu:
i. variaŃia activelor şi datoriilor;
14
ii. alte elemenete care nu au impact asupra trezoreriei;
iii. alte elemente care nu sunt legate de fluxul de trezorerie determinat.
Pentru a ilustra modul de întocmire a situaŃiei fluxurilor de trezorerie apelând la logica
reziduală, propunem următorul exemplu:
Exemplul nr. 3 La sfârşitul exerciŃiului N se cunosc informaŃiile din bilanŃ şi din contul de
profit şi pierdere8, precum şi un set de informaŃii adiŃionale, după cum urmează:
BilanŃ la 31.12. N:
- lei-
N-1 N
A. Active imobilizate 2.550 5.650
LicenŃe 300 350
Amortizarea licenŃelor (50) (100)
Valoare netă 250 250
Clădiri 2.500 6.000
Amortizarea clădirilor (500) (1.000)
Valoare netă 2.000 5.000
CreanŃe imobilizate 300 400
B. Active circulante 2.600 4.260
Stocuri 500 1.000
- Provizioane pentru deprecierea (100) (100)
stocurilor 400 900
Valoare netă
ClienŃi 2.100 3.200
Casa şi conturi curente 100 160
D. Datorii curente 940 1.255
Furnizori 600 700
Furnizori de imobilizări 300 500
Impozit pe profit de plată 40 55
E. Active curente nete ? ?
F. Total active minus datorii curente nete ? ?
G. Datorii necurente 2.000 3.000
Credite bancare pe termen lung 2.000 3.000
H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli 30 20
Provizioane pentru garanŃii acordate 30 20
clienŃilor
I. Venituri în avans 300 500
J. Capital şi rezerve 1.880 5.135
Capital social subscris vărsat 1.400 4.415
Rezerve 400 420
Rezultatul exerciŃiului 80 300
Cont de profit şi pierdere la 31.12. N:

- lei -
1. Venituri din vânzări de produse finite 15.340
2. Venituri din vânzări de mărfuri 6.180
3. VariaŃia stocurilor 300
4. ProducŃia imobilizată -
8
BilanŃul este în formatul cerut de OMFP nr. 94/2001. În schimb, date fiind modificările survenite asupra
normei IAS 1, pentru contul de profit şi pierdere s-a preferat un format modificat.
15
5. Venituri din reluarea provizioanelor pentru garanŃii 10
acordate clienŃilor
6. Cheltuieli privind materiile prime şi materialele (6.000)
consumabile
7. Cheltuieli privind mărfurile (2.000)
8. Cheltuieli cu energia şi apa (1.000)
9. Cheltuieli cu salariile (15.000
)
10. Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele 600
Rezultatul exploatării (2.770)
11. Venituri din vânzarea activelor imobilizate 5.000
12. Cheltuieli privind activele imobilizate cedate (2.000)
13. Venituri din dobânzi 180
14. Cheltuieli privind dobânzile (10)
16. Rezultatul înaintea impozitării 400
17. Cheltuieli cu impozitul pe profit (100)
18. Rezultatul net al exerciŃiului 300
InformaŃii adiŃionale:
i. Stocurile includ: produse finite în sumă de 100 lei pentru anul N-1 şi 400 pentru N, restul
fiind materii prime, materiale consumabile şi mărfuri.
ii. În anul N a fost vândută o clădire al cărui cost de achiziŃie a fost 2.050 lei.
iii. Creşterea de capital social este reprezentată de aporturi în numerar.
iv. Veniturile în avans sunt legate de chirii încasate pentru anii N+1, N+2 şi N+3.
v. În anul N a fost primit un credit bancar pe termen lung în valoare de 1.000 lei.
vi. În anul N compania a declarat şi plătit dividende pentru anul N-1.

- lei -
Fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare – metoda directă
Încasări provenite de la clienŃi 20.420
9
SIClienŃi + Venituri din vânzări – Încasări (?) = SFClienŃi
Încasări = Venituri din vânzări [(110)+(2)] – (SFClienŃi – SIClienŃi)=
= Venituri din vânzări [(1)+(2)] – ∆ClienŃi
Încasări = 15.340 + 6.180 – (3.200 – 2.100) = 20.420
9
În acest exemplu fluxurile de trezorerie vor fi subliniate cu italic.
10
Numărul din paranteză indică numărul de ordine al elementelor de cheltuieli şi venituri din contul de profit şi
pierdere sau pe cel al informaŃiilor adiŃionale.
16
- PlăŃi către furnizorii de bunuri şi servicii (9.100)
SIFurnizori + AchiziŃii (?) – PlăŃi (?) = SFFurnizori
PlăŃi = AchiziŃii (?) – (SFFurnizori - SIFurnizori)= AchiziŃii (?) – ∆Furnizori
AchiziŃii = AchiziŃii de stocuri (?)+ AchiziŃii de servicii (8)
SIStocuri achiziŃionate (?) + AchiziŃii de stocuri (?) – Cheltuieli privind stocurile
vândute sau consumate [(7)+(8)] = SFStocuri achiziŃionate (?)
AchiziŃii de stocuri = Cheltuieli privind stocurile vândute sau consumate
[(6)+(7)] –
- SFStocuri achiziŃionate (?) + SIStocuri achiziŃionate (?)
SIStocuri achiziŃionate = SIStocuri – SIStocuri de produse finite (i) = 500 – 100 = 400
SFStocuri achiziŃionate = SFStocuri – SFStocuri de produse finite (i) = 1.000 – 400 = 600
AchiziŃii de stocuri = 6.000 + 2.000 – 400 + 600 = 8.200
AchiziŃii = 8.200 + 1.000 = 9.200
PlăŃi = 9.200 – (700 – 600) = 9.100
- PlăŃi privind salariile (15.000
SIDatorii salariale + Cheltuieli privind salariile (9) – PlăŃi (?) = SFDatorii salariale )
PlăŃi (?) = Cheltuieli privind salariile (9) – (SFDatorii salariale – SIDatorii salariale)=
= Cheltuieli privind salariile (9) – ∆Datorii salariale
PlăŃi = 15.000 – 0 = 15.000
Încasări din chirii 200
SIVenituri în avns + Încasări (?) – Venituri din chirii = SFVenituri în avns
Încasări = Venituri din chirii (iv) + (SFVenituri în avns – SIVenituri în avns) =
= Venituri din chirii (iv) + ∆Venituri în avans
Încasări = 0 + (500 – 300) = 200
Dobânzi încasate 180
SIDobânzi de încasat + Venituri din dobânzi (13) – Încasări (?) = SFDobânzi de încasat
Încasări = Venituri din dobânzi (13) – (SFDobânzi de încasat – SIDobânzi de încasat) =
= Venituri din dobânzi (13) – ∆Dobânzi de încasat
Încasări = 180 – 0 = 180
- Dobânzi plătite (10)
SIDobânzi de plată + Cheltuieli privind dobânzile (14) – PlăŃi (?) = SFDobânzi de pltată
PlăŃi = Cheltuieli privind dobânzile (14) – (SFDobânzi de încasat – SIDobânzi de încasat)
=
= Cheltuieli privind dobânzile (14) – ∆Dobânzi de plată
PlăŃi = 10 – 0 = 10
- Dividende plătite (60)
Rezultatul exerciŃiului N = Dividende plătite (?) + Capitalizări (?)
Dividende plătite (?) = Rezultatul exerciŃiului N – Capitalizări (?)
Capitalizări = RezerveN – RezerveN+1 = 420 – 400 = 20
Dividende plătite (?) = 80 – 20 = 60
- Impozit pe profit plătit (85)
SIImpozit pe profit de plată + Cheltuieli cu impozitul pe profit (17) – PlăŃi (?) =
SFImpozit pe profit de plată
PlăŃi = Cheltuieli cu impozitul pe profit (17) – (SFImpozit pe profit de plată – SIImpozit
17
pe profit de plată)
=
= Cheltuieli cu impozitul pe profit (17) – ∆Impozit pe profit de plată
PlăŃi = 100 – (55–40) = 85
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de exploatare (I) (3.455)
Încasări din vânzărea unui echipament industrial 5.000
SICreditori diverşi + Venituri din vânzări de imobilizări (11) – Încasări (?) =
SFCreditori diverşi
Încasări = Venituri din vânzări (11) – (SFCreditori diverşi – SICreditori diverşi)=
= Venituri din vânzări (11) – ∆Creditori diverşi
Încasări = 5.000 – 0 = 5.000
- PlăŃi privind achiziŃia de imobilizări (5.400)
SIFurnizori de imobilizări + AchiziŃii de imobilizări (?) – PlăŃi (?) = SFFurnizori de
imobilizări
PlăŃi = AchiziŃii de imobilizări (?) – (SFFurnizori de imobilizări - SIFurnizori de
imobilizări)=
= AchiziŃii de imobilizări (?) – ∆Furnizori de imobilizări
SIImobilizări achiziŃionate (?) + AchiziŃii de imobilizări (?) – Costul istoric al
imobilizărilor vândute sau scoase din folosinŃă (ii) = SFImobilizări achiziŃionate (?)
AchiziŃii de imobilizări = Costul istoric al imobilizărilor vândute sau scoase
din folosinŃă (ii)–
+ SFImobilizări achiziŃionate (?) – SIImobilizări achiziŃionate (?)
SIImobilizări achiziŃionate = SILicenŃe + SIClădiri = 300 + 2.500 = 2.800
SFImobilizări achiziŃionate = SFLicenŃe + SFClădiri = 350 + 6.000 = 6.350
AchiziŃii de imobilizări = 2.050 + 6.350 – 2.800 = 5.600
PlăŃi = 5.600 – (500 – 300) = 5.400
- PlăŃi privind împrumuturi acordate filialelor (100)
SICreanŃe imobilizate + PlaŃi (?) – Încasări (?) = SFCreanŃe imobilizate
PlăŃi = Încasări (?) + (SFCreanŃe imobilizate – SICreanŃe imobilizate) =
PlăŃi = 0 + (400 – 300) = 100
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de investiŃii (II) (500)
Încasări din aporturi în numerar 3.015
SICapital social + Aporturi în numerar (?) + Alte modalităŃi de creştere –
– Rambursări în numerar – Alte modalităŃi de reducere = SFCapital
social
Aporturi în numerar (?) = SFCapital social - SICapital social = 4.415 – 1.400 = 3.015
Încasări din credite bancare 1.000
Încasări din credite bancare (v) = 1.000
- PlăŃi privind rambursări de credite bancare 0
SICredite bancare + Încasări (v) - PlaŃi (?) = SFCredite bancare
PlaŃi (?) = Încasări (v) – (SFCredite bancare - SICredite bancare) = 1.000 – (3.000 –
2.000) = 0
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de finanŃare (III) 4.015
Flux net total (IV) = (I) + (II) + (III) 60
LichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi la 01.01.N (V) 100
LichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi la 31.12.N (VI) = (IV) + (V) 160
18
Recurgerea la o logică reziduală pentru întocmirea tabloului fluxurilor de trezorerie are
neajunsul implicării unui efort important şi a unor rezultate obŃinute cu o anumită marjă de
acurateŃe, întrucât preparatorii de conturi vor trebui să deriveze informaŃii prin calcule
extracontabile pe baza unor criterii care nu au fost folosite atunci când s-au înregistrat
sistematic tranzacŃiile şi evenimentele.
2.2. Metoda indirectă

Metoda indirectă este aplicabilă doar fluxurilor de trezorerie degajate de activitatea de
exploatare şi are la bază tot o logică reziduală. Altfel spus, informaŃiile nu sunt obŃinute direct
din sistemul informaŃional contabil, ci se apelează la calcule extracontabile, cunoscându-se
logica organizării contabilităŃii din perspectiva întocmirii unui bilanŃ şi a unui cont de profit şi
pierdere.
Spre deosebire de metoda directă, care chiar şi atunci când utilizează logica reziduală
vizează determinarea fiecărui flux brut de trezorerie, metoda indirectă urmăreşte doar
calculul fluxului net generat de activitatea de exploatare. Cu alte cuvinte, prin aplicarea
metodei indirecte utilizatorii nu vor mai avea informaŃii cu privire la fluxuri de trezorerie
particulare, cum ar fi: încasări provenite de la clienŃi, plăŃi către furnizori, plăŃi salariale etc.,
ci doar cu privire la fluxul net degajat de activitatea de exploatare.
Fluxul net degajat de activitatea de exploatare se calculează prin ajustarea rezultatului
înaintea impozitării cu:
1) elementele de cheltuieli şi venituri care nu au impact asupra trezoreriei (cum ar
fi: amortizările şi provizioanele, impozitele amânate, câştiguri sau pierderi
nerealizate din diferenŃe de curs valutar etc.);
2) elementele de cheltuieli şi venituri care nu aparŃin exploatării (cum ar fi:
veniturile sau cheltuielile privind cedarea activelor imobilizate, venituri din
dobânzi şi dividende, cheltuieli privind dobânzile etc.);
3) variaŃia activelor şi datoriilor de exploatare (cum ar fi: stocuri, clienŃi, furnizori,
datorii salariale, venituri sau cheltuielile în avans legate de exploatare etc.)
În ceea ce priveşte fluxurile de încasări şi plăŃi legate de dobânzi, dividende, impozit pe
profit, acestea, conform prevederilor explicite ale normei IAS 7, trebuie prezentate distinct în
tabloul fluxurilor de trezorerie. Prin urmare, chiar dacă se decide includerea lor în cadrul
activităŃii de exploatare, acestea nu vor putea cădea sub incidenŃa metodei indirecte (nu vor fi
comasate în calculul fluxului net degajat de activitatea de exploatare), ci vor fi prezentate tot
conform metodei directe: ca fluxuri de trezorerie în valoare brută (de exemplu: dobânzi
încasate, dividende plătite etc.), după cum urmează:
19
Rezultatul înaintea impozitării
Eliminarea cheltuielilor şi veniturilor care nu au impact asupra trezoreriei
+ cheltuielile cu amortizările şi provizioanele
- venituri din provizioane
Eliminarea cheltuielilor şi veniturilor care nu sunt legate de activitatea de
exploatare
+/- rezultatul cesiunii imobilizărilor
+ cheltuieli privind dobânzile
Metoda indirectă - venituri din dobânzi şi participaŃii
Rezultatul înaintea variaŃiei necesarului în fond de rulment
- ∆ Stocuri
- ∆ CreanŃe de exploatare
- ∆ Cheltuieli în avans
+ ∆ Venituri în avans
+ ∆ Datorii de exploatare
- Dobânzi plătite
- Dividende plătite
Metoda + Dobânzi încasate
+ Dividende încasate
- Impozit pe profit plătit
Flux net de trezorerie din activitatea de exploatare
Pentru a ilustra modul de întocmire a situaŃiei fluxurilor de trezorerie prin metoda

indirectă, propunem următorul exemplu:
Exemplul nr. 4. Ca bază informaŃională se folosesc datele din exemplului anterior

(exemplul nr.3).

- lei -
Fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare – metoda indirectă
Rezultatul înaintea impozitării 400
Cheltuieli cu amortizările şi provizioanele (10) 600
- Venituri din reluări de provizioane (5) (10)
Eliminarea cheltuielilor şi veniturilor care nu sunt legate de activitatea de exploatare
- Venituri din vânzarea activelor (11) (5.000)
Cheltuieli privind activele cedate (12) 2.000
- Venituri din dobânzi (13) (180)
Cheltuieli privind dobânzile (14) 10
Rezultatul înaintea variaŃiei necesarului în fond de rulment (2.180)
- ∆ Stocuri (SFStocuri – SIStocuri = 1.000 – 500 = 500) (500)
- ∆ ClienŃi (SFClienŃi – SIClienŃi = 3.200 – 2.100 = 1.100) (1.100)
∆ Furnizori (SFFurnizori – SIFurnizori = 700 – 600 = 100) 100
∆ Venituri în avans (SFVenituri în avans – SIVenituri în avans = 500 – 300 = 200) 200
Dobânzi încasate 180
- Dividende plătite (60)
- Impozit pe profit plătit (85)
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de exploatare (I) (3.455)
Încasări din vânzărea unui echipament industrial 5.000
- PlăŃi privind achiziŃia de imobilizări (5.400)
- PlăŃi privind împrumuturi acordate filialelor (100)
20
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de investiŃii (II) (500)
3. IncidenŃa taxei pe valoarea adăugată asupra tabloului fluxurilor de

trezorerie
IncidenŃa taxei pe valoarea adăugată (TVA) asupra tabloului fluxurilor de trezorerie este
în prezent o problemă controversată11.
Astfel, după unele opinii, includerea TVA în fluxurile de trezorerie induce o discrepanŃă
între cele două situaŃii financiare care ajută la evaluarea performanŃei unei firme: contul de
profit şi pierdere şi tabloul fluxurilor de trezorerie, deoarece elementele de cheltuieli şi
venituri din contul de profit şi pierdere sunt prezentate la valoarea fără TVA. Alte opinii, la
care ne raliem şi noi, consideră că excluderea TVA duce la raportarea unor fluxuri de
trezorerie diferite faŃă de cele degajate efectiv de activitatea întreprinderii şi, în consecinŃă, se
oferă informaŃii mai puŃin pertinente pentru evaluarea fluxurilor de trezorerie viitoare.
Norma IAS 7 nu tratează problema TVA, prin urmare se pot aplica ambele metode,
evident cu menŃinerea metodei de raportare alese de la un exerciŃiu financiar la altul.
În cazul în care se decide includerea TVA în fluxurile de trezorerie degajate de
activitatea întreprinderii, apare problema clasificării plăŃilor sau încasărilor legate de
decontarea TVA cu bugetul statului. Deşi norma IAS 7 nu oferă o soluŃie în acest caz, se
poate face totuşi o analogie între situaŃia TVA plătită sau recuperată şi a impozitului pe profit
plătit sau rambursat de la bugetul de stat.
Astfel, TVA plătită sau recuperată se va include în calculul fluxului net de trezorerie
degajat de activitatea de exploatare, dacă acest flux nu poate fi atribuit operaŃiunilor de
investiŃii sau finanŃare. O astfel de soluŃie este cel mai des întâlnită în practică, deoarece, deşi
creanŃele şi/sau datoriile legate de TVA (TVA deductibilă sau TVA colectată) pot fi uşor
asociate cu operaŃiunile de investiŃii sau finanŃare, plăŃile aferente privind TVA sunt adeseori
imposibil de asociat unui anumit tip de activitate şi pot surveni în alte perioade decât
operaŃiunea care a generat datoria sau creanŃa privind TVA.
În continuare, vom ilustra incidenŃa TVA asupra situaŃiei fluxurilor de trezorerie prin
intermediul unor exemple.
3.1. IncidenŃa TVA în cazul aplicării metodei directe

În cazul în care se aplică metoda directă, fluxurile de trezorerie vor fi prezentate la
valoarea inclusiv TVA, iar TVA plătită sau recuperată va fi inclusă în cadrul activităŃilor de
exploatare. Problema va fi soluŃionată diferit în condiŃiile în care se adoptă o logică directă
sau una reziduală.
În cazul aplicării logicii directe, vom ilustra incidenŃa TVA asupra tabloului fluxurilor
de trezorerie într-un sistem financiar-contabil reorganizat în care operează conturi de flux,
după cum urmează:
Exemplul nr. 5: O societate comercială prezintă la începutul exerciŃiului financiar N, următoarea structură a
trezoreriei:
11
Acest aspect a fost discutat şi la nivelul Uniunii Europene. Vezi în acest sens AAF (1997).
21
• Conturi la banci în lei (SI ct. 5121): 700.000;
• Casa în lei (SI ct. 5311): 2.000.
În cursul anului N au fost efectuate următoarele tranzacŃii:
a) Prestarea de servicii în valoare de 10.000 lei, TVA 19%:
„ClienŃi” 4111 = % 11.900 lei

704 „Venituri din lucrări executate şi 10.000 lei
servicii prestate”
4427 „TVA colectată” 1.900 lei
b) Încasarea de creanŃe de la clienŃi în sumă de 11.900 lei (reprezentând contravaloarea serviciilor prestate)
prin contul curent:
5511 = 4111 „ClienŃi” 11.900 lei

“Încasări din vânzări de bunuri şi
prestări de servicii”

“Încasări din vânzări de bunuri şi
prestări de servicii”
c) AchiziŃia unui echipament industrial în valoare de 6.000 lei:
% = 404 „Furnizori de imobilizări” 7.140 lei

„Echipamente tehnologice” 2131 6.000 lei
„TVA deductibilă” 4426 1.140 lei
d) Plata datoriilor către furnizorii de imobilizări prin contul curent bancar:
„Furnizori de imobilizări” 404 = 5621 7.140 lei

“PlăŃi privind achiziŃia de imobilizări
corporale şi necorporale”

“PlăŃi privind achiziŃia de
imobilizări corporale şi
necorporale”
e) Regularizarea TVA:
„TVA colectată” 4427 = % 1.900 lei

4423 „TVA de plată” 760 lei
4426 „TVA deductibilă” 1.140 lei
f) Plata TVA:
„TVA de plată” 4423 = 5615.1 760 lei

“Alte plăŃi generate de activitatea de
exploatare/TVA plătită”
5615.1 = 5121 „Conturi la bănci în lei” 760 lei

“Alte plăŃi generate de activitatea
de exploatare/TVA plătită”

- lei -
Încasări din prestări de servicii (RD ct. 5511) 11.900
- Alte plăŃi de exploatare (RC ct. 5615) (760)
22
Flux net de trezorerie din activitatea de exploatare (I) 11.140
- PlăŃi privind achiziŃia de imobilizări corporale (RC ct. 5621) (7.140)
Flux net de trezorerie din activitatea de investiŃii (II) (7.140)
VariaŃia netă a trezoreriei (I) + (II) 4.000
LichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi la 01.01.2003 (SI ct. 5311 + 5121) 702.000
LichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi la 31.12.2003 (SF ct. 5121 + 5311) 706.000
Pentru cazul în care se adoptă logica reziduală, incidenŃa TVA asupra tabloului
fluxurilor de trezorerie va fi ilustrată printr-un exemplu simplificat astfel:
Exemplul nr. 6: La sfârşitul exerciŃiului N se cunosc informaŃiile din bilanŃ şi din contul de
profit şi pierdere12, precum şi un set de informaŃii adiŃionale, după cum urmează:
BilanŃ încheiat la 31.12.N:

- lei-
N-1 N
A. Active imobilizate 2.000 5.000
Clădiri 2.500 6.000
Amortizarea clădirilor (500) (1.000)
Valoare netă 2.000 5.000
B. Active circulante 2.700 4.360
Stocuri 500 1.000
ClienŃi 2.100 3.200
Casa şi conturi curente 100 160
D. Datorii curente 820 1.240
Furnizori 600 700
Furnizori de imobilizări 210 500
TVA de plată 10 40
G. Datorii necurente 2.000 3.000
Credite bancare pe termen lung 2.000 3.000
J. Capital şi rezerve 1.880 5.120
Capital social subscris vărsat 1.400 4.680
Rezerve 400 480
Rezultatul exerciŃiului 80 (40)
Cont de profit şi pierdere la 31.12. N:

- lei -
1. Venituri din vânzări de mărfuri 21.520
2. Cheltuieli privind materialele consumabile (6.000)
3. Cheltuieli privind mărfurile (2.000)
4. Cheltuieli cu energia şi apa (1.000)
5. Cheltuieli cu salariile (15.000
)
6. Cheltuieli cu amortizările (550)
Rezultatul exploatării (3.030)
7. Venituri din vânzarea activelor 5.000
8. Cheltuieli privind activele cedate (2.000)
9. Cheltuieli privind dobânzile (10)
Rezultatul înaintea impozitării (40)
12
BilanŃul este în formatul cerut de OMFP nr. 94/2001. În schimb, date fiind modificările survenite asupra
normei IAS 1, pentru contul de profit şi pierdere s-a preferat un format modificat.
23
10. Cheltuieli cu impozitul pe profit 0
Rezultatul net al exerciŃiului (40)
InformaŃii adiŃionale:
i. În anul N a fost vândută o clădire al cărui cost de achiziŃie a fost 2.050 lei.
ii. Creşterea de capital social este reprezentată de aporturi în numerar.
iii. În anul N a fost primit un credit bancar pe termen lung în valoare de 1.000 lei.

- lei -
Fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare – metoda directă
Încasări provenite de la clienŃi 24.508,8
13
SIClienŃi + Venituri din vânzări x 1,19 – Încasări (?) = SFClienŃi
Încasări = Venituri din vânzări (1 14) x 1,19 – (SFClienŃi – SIClienŃi)=
= Venituri din vânzări (1) x 1,19 – ∆ClienŃi
Încasări = 21.520 x 1,19 – (3.200 – 2.100) = 24.508,8
- PlăŃi către furnizorii de bunuri şi servicii (11.205)
SIFurnizori + AchiziŃii x 1,19 (?) – PlăŃi (?) = SFFurnizori
PlăŃi = AchiziŃii x 1,19 (?) – (SFFurnizori - SIFurnizori)= AchiziŃii x 1,19 (?) –
∆Furnizori
AchiziŃii = AchiziŃii de stocuri (?)+ AchiziŃii de servicii (4)
SIStocuri + AchiziŃii de stocuri (?) – Cheltuieli privind stocurile vândute sau
consumate [(2)+(3)] = SFStocuri
AchiziŃii de stocuri = Cheltuieli privind stocurile vândute sau consumate
[(2)+(3)] +
+ SFStocuri - SIStocuri
AchiziŃii de stocuri = 6.000 + 2.000 + 1.000 - 500 = 8.500
AchiziŃii = 8.500 + 1.000 = 9.500
PlăŃi = 9.500 x 1,19 – (700 – 600) = 11.205
- PlăŃi privind salariile (15.000)
SIDatorii salariale + Cheltuieli privind salariile (9) – PlăŃi (?) = SFDatorii salariale
PlăŃi (?) = Cheltuieli privind salariile (9) – (SFDatorii salariale – SIDatorii salariale)=
= Cheltuieli privind salariile (9) – ∆Datorii salariale
PlăŃi = 15.000 – 0 = 15.000
SIDobânzi de plată + Cheltuieli privind dobânzile (14) – PlăŃi (?) = SFDobânzi de pltată
PlăŃi = Cheltuieli privind dobânzile (14) – (SFDobânzi de încasat – SIDobânzi de încasat)
=
= Cheltuieli privind dobânzile (14) – ∆Dobânzi de plată
PlăŃi = 10 – 0 = 10
- TVA plătită (2.149,3)
SITVA de plată + TVA de plată (?) – PlăŃi (?) = SFTVA de plată
PlăŃi = TVA de plată (?) – (SFTVA de plată - SITVA de plată)
13
În acest exemplu fluxurile de trezorerie vor fi subliniate cu italic.
14
Numărul din paranteză indică numărul de ordine al elementelor de cheltuieli şi venituri din contul de profit şi
pierdere sau pe cel al informaŃiilor adiŃionale.
24
TVAdeductibilă = AchiziŃii de stocuri şi servicii x 19% + AchiziŃii de
imobilizări x 19% =
= 9.500 x 19% + 5.550 x 19% = 1.805 + 1.054,5 = 2.859.5
TVAcolectată = Venituri din vânzări de mărfuri(1) x 19% + Venituri din
vânzarea activelor(7) x 19% = 21.520 x 19% + 5.000 x 19% =
4.088,8 + 950 = 5.038,8
TVA de plată = 5.038,8 – 2.859,5 = 2.179,3
PlăŃi = 2.179,3 – (40 – 10) = 2.149,3
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de exploatare (I) (3.855,5)
Încasări din vânzărea unui echipament 5.950
SICreditori diverşi + Venituri din vânzări de imobilizări (11) x 1,19 – Încasări (?)
= SFCreditori diverşi
Încasări = Venituri din vânzări (11) x 1,19 – (SFCreditori diverşi – SICreditori diverşi)=
= Venituri din vânzări (11) x 1,19 – ∆Creditori diverşi
Încasări = 5.000 x 1,19 – 0 = 5.950
- PlăŃi privind achiziŃia de imobilizări (6.314,5)
SIFurnizori de imobilizări + AchiziŃii de imobilizări (?) x 1,19 – PlăŃi (?) = SFFurnizori
de imobilizări
PlăŃi = AchiziŃii de imobilizări (?) x 1,19 – (SFFurnizori de imobilizări - SIFurnizori de
imobilizări)=
= AchiziŃii de imobilizări (?) x 1,19 – ∆Furnizori de imobilizări
SIImobilizări achiziŃionate + AchiziŃii de imobilizări (?) – Costul istoric al
imobilizărilor vândute sau scoase din folosinŃă (i) = SFImobilizări achiziŃionate
din folosinŃă (i)–
+ SFImobilizări achiziŃionate – SIImobilizări achiziŃionate
PlăŃi = 5.550 x 1,19 – (500 – 210) = 6.314,5
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de investiŃii (II) (364,5)
SICapital social + Aporturi în numerar (?) + Alte modalităŃi de creştere –
– Rambursări în numerar – Alte modalităŃi de reducere = SFCapital
social
Aporturi în numerar (?) = SFCapital social - SICapital social = 4.680 – 1.400 = 3.280
Încasări din credite bancare (v) = 1.000
SICredite bancare + Încasări (v) - PlaŃi (?) = SFCredite bancare
PlaŃi (?) = Încasări (v) – (SFCredite bancare - SICredite bancare) = 1.000 – (3.000 –
2.000) = 0
3.2. IncidenŃa TVA în cazul aplicării metodei indirecte
25
În cazul în care se aplică metoda indirectă, încasările sau plăŃile legate de decontarea
TVA nu trebuie prezentate distinct – ca în cazul impozitului pe profit, ci intră în calculul
fluxului net de trezorerie degajat de activitatea de exploatare, astfel:
1) variaŃia creanŃelor şi datoriilor de exploatare se vor lua în calcul la valoarea
inclusiv TVA;
2) variaŃia TVA de plată sau de recuperat va fi luată în calcul în cadrul variaŃiei
nevoii de fond de rulment; şi
3) rezultatul net va fi ajustat şi cu variaŃia netă de TVA în afara exploatării.
łinând cont de incidenŃa TVA, relaŃia de calcul a fluxului net de trezorerie degajat de
activitatea de exploatare este:
Rezultatul înaintea impozitării

+ cheltuielile cu amortizările şi provizioanele
- venituri din provizioane
Eliminarea cheltuielilor şi veniturilor care nu sunt legate de activitatea de
exploatare
+/- rezultatul cesiunii imobilizărilor
+ cheltuieli privind dobânzile
Metoda indirectă - venituri din dobânzi şi participaŃii
Rezultatul înaintea variaŃiei necesarului în fond de rulment
- ∆ Stocuri
- ∆ CreanŃe de exploatare inclusiv TVA
+ ∆ Datorii de exploatare inclusiv TVA
+/- ∆ TVA de plată/de recuperat
+/- VariaŃia netă de TVA în afara exploatării
- Dobânzi plătite
- Dividende plătite
Metoda directă + Dobânzi încasate
+ Dividende încasate
- Impozit pe profit plătit
Flux net de trezorerie din activitatea de exploatare inclusiv TVA
În continuare se va ilustra printr-un exemplu incidenŃa TVA asupra tabloului fluxurilor

de trezorerie întocmit prin metoda indirectă:
Exemplul nr. 7: Ca bază informaŃională se folosesc datele din exemplul nr. 6:

- lei -
Fluxuri de trezorerie din activitatea de exploatare – metoda indirectă
Rezultatul înaintea impozitării (40)
Cheltuieli cu amortizarea (6) 550
Eliminarea cheltuielilor şi veniturilor care nu sunt legate de activitatea de exploatare
- Venituri din vânzarea activelor (7)
Cheltuieli privind activele imobilizate cedate (8) (5.000)
Cheltuieli privind dobânzile (9) 2.000
10
Rezultatul înaintea variaŃiei necesarului în fond de rulment (2.480)
- ∆ Stocuri (SFStocuri – SIStocuri = 1.000 – 500 = 500) (500)
- ∆ ClienŃi (SFClienŃi – SIClienŃi = 3.200 – 2.100 = 1.100) (1.100)
∆ Furnizori (SFFurnizori – SIFurnizori = 700 – 600 = 100) 100
26
∆ TVA de plată (SFTVA de plată – SITVA de plată = 40 – 10 = 30) 30
VariaŃia netă de TVA nelegată de exploatare 104,5
VariaŃia netă de TVA nelegată de exploatare = (TVAdI + TVAdF) – (TVAcI +
TVAcF)
TVAdI = AchiziŃii de imobilizări (?) x 19%
SIImobilizări achiziŃionate + AchiziŃii de imobilizări (?) – Costul istoric al
imobilizărilor vândute sau scoase din folosinŃă (ii) = SFImobilizări achiziŃionate
din folosinŃă (ii)–
+ SFImobilizări achiziŃionate – SIImobilizări achiziŃionate
TVAdI = 5.550 x 19% = 1.054,5
TVAdF = 0
TVAcI = Venituri din vânzări de imobilizări (7) x 19% = 5.000 x 19% = 950
TVAcF = 0
VariaŃia netă de TVA nelegată de exploatare = 1.054,5 - 950 = 104,5
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de exploatare (I) (3.855,5)
Încasări din vânzărea unui echipament 5.950
- PlăŃi privind achiziŃia de imobilizări (6.314,5)
= Flux net de trezorerie generat de activitatea de investiŃii (II) (364,5)
4. IncidenŃa fluxurilor în monedă străină asupra tabloului fluxurilor de

trezorerie
Fluxurile de trezorerie în monedă străină sunt înregistrate în moneda funcŃională a
întreprinderii (moneda mediului economic primar în care firma îşi desfăşoară activitatea) la
cursul de schimb de la data încasării sau plăŃii. Conversia fluxurilor de trezorerie înregistrate
în cursul unei perioade se poate face şi folosind un curs care să aproximeze cursul efectiv,
cum ar fi un curs de schimb mediu ponderat.
LichidităŃile şi echivalentele de lichidităŃi pe care firma le deŃine la sfârşitul exerciŃiului
financiar sunt convertite la cursul de închidere.
Conform normei IAS 7, câştigurile sau pierderile nerealizate din diferenŃe de curs
valutar înregistrate între cursurile de la data încasărilor/plăŃilor şi cursul de la data închiderii
exerciŃiului nu sunt fluxuri de trezorerie. Ele sunt totuşi prezentate în tabloul fluxurilor de
trezorerie – separat de fluxurile de încasări şi plăŃi – pentru ca variaŃia de lichidităŃi prezentată
să concorde cu cea din bilanŃ.
Exemplul nr. 8: O societate comercială prezintă la începutul exerciŃiului financiar N, următoarea structură a
trezoreriei:
a) Conturi la banci în lei: 7.000 lei;
27
b) Conturi la bănci în valută: 3.500 lei (1.000 € x 3,5 lei/€).
În cursul anului N, trezoreria a fost afectată de următoarele tranzacŃii:
i) 01.04, încasări provenite de la clienŃi în sumă de 1.000 lei;
ii) 07.05, încasări provenite de la clienŃi în valoare de 200 € (cursul zilei: 3,4 lei/€);
iii) 11.06, plăŃi privind achiziŃia unui echipament industrial în sumă de 500 € (cursul
zilei: 3,2 lei/€);
iv) 12.09, contractarea unui credit bancar pe termen lung în valoare de 1.000 € (cursul
zilei: 3,3 lei/€).
La finele exerciŃiului N, cursul de schimb a fost: 3,6 lei/€.

- lei -
Încasări din vânzări de bunuri şi prestări de servicii 1.680
Încasări din data de 01.04: 1.000 lei
Încasări din data de 07.05: 200 € x 3,4 lei/€ = 680 lei
Total încasări = 1.680 lei
Flux net de trezorerie din activitatea de exploatare (I) 1.680
- PlăŃi privind achiziŃia de imobilizări corporale şi necorporale (1.600)
PlăŃi din data de 11.06: 500 € x 3,2 lei/€ = 1.600 lei
Flux net de trezorerie din activitatea de investiŃii (II) (1.600)
Încasări din contractări de credite bancare 3.300
Încasări din data de 12.09: 1.000€ x 3,3 lei/€ = 3.300 lei
Flux net de trezorerie din activitatea de finanŃare (III) 3.300
VariaŃia netă a trezoreriei (IV) = (I) + (II) + (III) 3.380
DiferenŃe de curs nerealizate (V) = (VII) - (VI) – (IV) 240
DiferenŃe aferente trezoreriei de la începutul anului:
1.000 € (b) x (3,6 lei/€– 3,5 lei/€) = 100 lei
DiferenŃe aferente fluxurilor de trezorerie degajate în cursul anului:
200 € (ii) x (3,6 lei/€ - 3,4 lei/€) –
- 500 € (iii) x (3,6 lei/€- 3,2 lei/€) +
+ 1.000 € (iv) x (3,6 lei/€ - 3,3lei/€) = 140 lei
Total diferenŃe de curs nerealizate =100 + 140 = 240 lei
LichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi la 01.01.N (VI) 10.500
Conturi la bănci în lei = 7.000 lei (a)
Conturi la bănci în valută = 3.500 lei (b)
Total lichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi la 01.01.N = 10.500 lei
LichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi la 31.12.N (VII) 14.120
Conturi la bănci în lei = 7.000 lei (a) + 1.000 (i) = 8.000 lei
Conturi la bănci în valută = 1.000 € (b) + 200 € (ii) – 500 € (iii) + 1.000 € (iv) = 1.700 € =
= 1.700 € x 3,6 lei/€ = 6.120 lei
Total lichidităŃi şi echivalente de lichidităŃi la 31.12.N = 14.120 lei
5. Concluzii
Acest studiu şi-a propus să prezinte problematica întocmirii tabloului fluxurilor de
trezorerie conform normei IAS 7, considerând că gradul de complexitate al acestei norme
induce dificultăŃi de aplicare în mediul românesc. Pe lângă o prezentarea detaliată a
conceptelor şi metodelor de întocmire, studiul propune şi un model original de aplicare a
metodei directe prin reorganizarea sistemului informaŃional contabil, şi, în plus, aduce în
discuŃie unele probleme mai puŃin tratate în literatura de specialitate, cum ar fi incidenŃa TVA
asupra tabloului fluxurilor de trezorerie.
28
IV. Instrumentarea contabilă a tranzacŃiilor privind terenurile şi
mijloacele fixe conform normei contabile IAS 16 “Imobilizări
corporale”
Imobilizările corporale constau din active sub formă de terenuri şi mijloace fixe, care
îndeplinesc următoarele condiŃii:
- sunt destinate utilizării în producŃia de bunuri, prestarea de servicii, închirierea la terŃi sau
pentru a fi folosite în scopuri administrative;
- au o durată de utilizare mai mare de un an.
O imobilizare corporală este recunoscută ca un activ numai atunci când satisface
condiŃiile de recunoaştere (contabilizare) ale oricărui activ: i) este posibilă generarea de
avantaje economice viitoare aferente activului, şi ii) costul activului poate fi evaluat în mod
credibil.
Identificarea elementelor care răspund definiŃiei imobilizărilor corporale este uneori mai
dificilă, mai ales în cazul unor active complexe. Norma contabilă IAS 16 menŃionează cazul
avioanelor şi motoarelor aferente, care trebuie tratate ca active amortizabile separate, dacă au
durate de viaŃă utilă diferite. De asemenea, terenurile şi clădirile sunt active individuale şi
trebuie tratate din punct de vedere contabil în mod distinct, chiar şi atunci când sunt
achiziŃionate împreună deoarece terenurile au o durată de viaŃă nelimitată şi nu sunt
amortizabile pe când clădirile au o durată de viaŃă limitată, fiind amortizabile.
Evaluarea şi respectiv contabilizarea imobilizărilor corporale se face în mai multe
momente: a) evaluarea iniŃială, la data procurării; b) evaluarea ulterioară datei procurării
(evaluarea bilanŃieră) şi c) evaluarea la ieşirea din gestiune.
Evaluarea iniŃială
La data procurării lor, imobilizărilor corporale sunt evaluate la costul iniŃial, respectiv
costul de achiziŃie, pentru bunurile din cumpărări sau costul de producŃie, pentru cele din
producŃie proprie.
Costul de achiziŃie include: preŃul de cumpărare, exclusiv reducerile comerciale (rabat,
remize, risturnuri), taxe vamale şi alte taxe nerecuperabile, toate cheltuielile directe legate de
punerea în stare de utilizare a bunului (cheltuieli cu amenajarea amplasamentului, cheltuieli
de transport şi manipulare, cheltuieli de montaj, onorariile arhitecŃilor şi inginerilor etc.).
De asemenea, în costul iniŃial se includ şi cheltuielile estimate cu demontarea şi mutarea
activului, respectiv costurile de refacere a amplasamentului, cu condiŃia ca aceste costuri să
fie contabilizate ca un provizion, conform IAS 37 “Provizioane, active şi datorii contingente”.
Exemplu: O întreprindere achiziŃionează din import o instalaŃie pentru industria chimică
în următoarele condiŃii: preŃ brut 10.000 lei, rabat acordat de furnizor pentru nerespectarea
termenului de livrare 500 lei, taxe vamale 950 lei, cheltuieli cu transportul şi montajul
bunului 150 lei. La finele duratei de viaŃă bunul va trebui dezafectat şi refăcut amplasamentul,
pentru care se estimează cheltuieli de 1.700 lei.
Costul de achiziŃie = 10.000 – 500 + 950 + 150 = 10.600 lei
Conturi debitoare Conturi creditoare Sume

Echipamente tehnologice % 10.600
Furnizori de imobilizări 9.650
Alte impozite, taxe şi vărsăminte 950
asimilate/taxe vamale
De asemenea, în valoarea iniŃială a bunului se includ şi cheltuielile estimate cu
dezafectarea şi refacerea amplasamentului la finele duratei de viaŃă a bunului:
29
Echipamente tehnologice Provizioane pentru dezafectarea 1.700
imobilizărilor corporale şi alte
acŃiuni similare legate de acestea
Costurile îndatorării (dobânzi, prime privind rambursarea obligaŃiunilor, diferenŃe de
curs valutar aferente împrumuturilor într-o monedă străină etc.) care sunt direct atribuibile
achiziŃiei, construcŃiei sau producŃiei unui activ pe termen lung pot fi capitalizate ca parte a
costului acelui activ, cu îndeplinirea condiŃiilor cerute de norma contabilă IAS 23. Cheltuielile
administrative şi alte cheltuieli generale nu se includ în costul terenurilor şi mijloacelor fixe,
afară de cazul când aceste cheltuieli sunt direct atribuibile achiziŃiei sau punerii în stare de
utilizare a bunului. De asemenea, nu se includ în costul imobilizărilor corporale cheltuielile de
demaraj şi costurile care preced producŃia.
Un mijloc fix din producŃie proprie este evaluat la costul de producŃie. Cheltuielile cu
rebuturile, manopera şi alte resurse consumate peste nivelul normal nu se includ în costul de
producŃie.
Costul iniŃial al unei imobilizări corporale care beneficiază de subvenŃii guvernamentale,
poate fi diminuat cu valoarea subvenŃiilor guvernamentale, conform prescripŃiilor IAS 20.
O imobilizare corporală procurată prin schimb cu un alt bun este evaluată la valoarea
justă a activului primit în schimb, care este egală cu valoarea justă a activului cedat, corectată
cu valoarea oricărei sume transferate în numerar sau echivalente de numerar.
Cheltuielile ulterioare datei procurării imobilizărilor corporale
De regulă, cheltuielile care se fac cu imobilizările corporale după procurarea lor sunt
contabilizate drept cheltuieli ale perioadei în care s-au angajat. Însă, există şi posibilitatea
capitalizării acestor cheltuieli, adică se adaugă la costul iniŃial, doar atunci când se estimează
că întreprinderea va obŃine avantaje economice suplimentare faŃă de nivelul estimat iniŃial.
Sunt considerate cheltuieli care îmbunătăŃesc performanŃa iniŃială a unui mijloc fix:
- modificarea unui mijloc fix pentru creşterea duratei de viaŃă utilă, inclusiv sporirea
capacităŃii de producŃie;
- modernizările efectuate în scopul creşterii substanŃiale a calităŃii producŃiei;
- adoptarea unui nou proces de producŃie care permite reducerea importantă a costurilor de
exploatare estimate iniŃial.
Exemplu: În cursul exerciŃiului N se fac modernizări executate de un terŃ pentru creşterea
capacităŃii de producŃie la un utilaj industrial în sumă de 10.000 lei, TVA 19 %.
Deoarece această cheltuială ulterioară datei procurării bunului are ca efect creşterea
performanŃelor iniŃiale ale mijlocului fix, această sumă se va capitaliza, prin majorarea valorii
iniŃiale a bunului:
% Furnizori de imobilizări 11.900
Echipamente tehnologice
TVA deductibilă 10.000
1.900
Cheltuielile cu reparaŃiile şi întreŃinerea imobilizărilor corporale efectuate cu scopul
menŃinerii performanŃelor estimate iniŃial se contabilizează drept cheltuieli ale perioadei în
care s-au angajat.
Exemplu: În exerciŃiul N s-au efectuat revizii curente la instalaŃiile industriale de către un
terŃ în sumă de 10.000 lei, TVA 19 %.
Această cheltuială nu are ca efect creşterea performanŃei iniŃiale a bunului ci doar
menŃinerea în stare de funcŃionare a mijlocului fix. Drept urmare, cheltuiala se va înregistra ca
o cheltuială de exploatare în exerciŃiul în care s-a angajat:
30
% Furnizori 11.900
Cheltuieli cu întreŃinerea şi
reparaŃiile 10.000
TVA deductibilă 1.900
Anumite imobilizări corporale necesită înlocuirea periodică a unor componente (de
exemplu, scaunele şi tapiŃeria avioanele se înlocuiesc de câteva ori în timpul durate de viaŃă a
aeronavei). În acest caz, cheltuielile pentru înlocuirea fiecărui componet se vor contabiliza ca
un mijloc fix distinct, cu condiŃia îndeplinirii criteriilor de recunoaştere a unei imobilizări
corporale, deoarece aceste componente au durate de viaŃă utilă diferite de cea a activului din
care fac parte.
Evaluarea bilanŃieră
Norma contabilă IAS 16 prescrie două soluŃii privind valoarea la care sunt prezentate
imobilizărilor corporale în bilanŃ:
- tratamentul contabil de bază: valoarea bilanŃieră a imobilizărilor corporale este valoarea
netă contabilă reprezentată de costul istoric diminuat cu amortizarea cumulată şi orice
pierderi cumulate din depreciere;
- tratamentul contabil alternativ permis: valoarea bilanŃieră a imobilizărilor corporale este
valoarea reevaluată; aceasta corespunde cu valoarea justă la data reevaluării, diminuată
cu amortizarea ulterioară cumulată şi orice pierderi ulterioare cumulate din depreciere.
Valoarea justă a terenurilor şi mijloacelor fixe corespunde, de regulă, cu valoarea lor de
piaŃă, stabilită de evaluatori autorizaŃi. Dacă nu există posibilitatea identificării unei valori de
piaŃă deoarece activele respective sunt foarte rar vândute, valoarea reevaluată poate fi egală cu
costul de înlocuire al bunului evaluat.
FrecvenŃa reevaluării depinde de variaŃia valorii juste a terenurilor şi mijloacelor fixe.
Dacă nu există fluctuaŃii importante ale valorii juste ale acestor active, în doctrina IASC se
consideră că reevaluările făcute la 3-5 ani sunt mai adecvate. Reevaluarea imobilizărilor
corporale ale unei întreprinderi nu trebuie să se limiteze la un singur element din cadrul unei
clase din care face parte acel element ci trebuie să cuprindă întreaga clasă de imobilizări
corporale. Norma contabilă IAS 16 defineşte clasa de terenuri şi mijloace fixe ca fiind o
grupare de active de aceeaşi natură şi cu utilizări similare, aflate în exploatarea unei
întreprinderi, cum sunt: terenuri; terenuri şi clădiri; maşini şi echipamente; nave; avioane;
automobile; mobilier şi instalaŃii; echipament de birotică.
Norma IAS 16 precizează că dacă din reevaluarea unei imobilizări corporale rezultă o
majorare a valorii nete contabile a bunului (valoarea bilanŃieră, înainte de reevaluare), această
diferenŃă pozitivă din reevaluare se contabilizează în capitalul propriu, la rubrica de diferenŃe
(surplusuri) din reevaluare. În schimb, o diminuare a valorii nete contabile a bunului, se
înregistrează ca o cheltuială. O diferenŃă pozitivă din reevaluare (surplus din reevaluare)
trebuie contabilizată la venituri dacă ea compensează o reevaluare negativă aferentă aceluiaşi
activ, contabilizată anterior la cheltuieli. O diferenŃă negativă din reevaluare poate fi imputată
direct contului de surplusuri din reevaluare aferente, până la epuizarea acestora, pentru acelaşi
activ.
Surplusurile din reevaluare pot fi virate la rezerve pe măsură ce imobilizările corporale
sunt realizate (la vinderea activului sau scoaterea lui din folosinŃă) sau pe măsura utilizării
activului de către întreprindere (diferenŃa realizată este egală cu: amortizare reevaluată –
amortizare în cost istoric), însă norma IAS 16 nu menŃionează dacă este vorba de rezerve care
pot fi distribuite acŃionarilor sau rezerve nedistribuibile.
Normele contabile româneşti prevăd ca plusul sau minusul rezultat din reevaluarea
imobilizărilor corporale, în conformitatate cu IAS 16, să fie înregistrat în debitul sau creditul
contului “ Rezerve din reevaluare”, după caz. Surplusul din reevaluare inclus în capitalul
propriu este transferat în rezultatul reportat atunci când acest surplus este realizat. Transferul
31
surplusului din reevaluare în rezultatul reportat nu trebuie să se facă prin intermediul contului
de profit şi pierdere.
Sub aspect tehnic, în cazul reevaluării imobilizărilor corporale amortizabile, amortizarea
cumulată poate fi:
reevaluată proporŃional, împreună cu valoarea brută (iniŃială); sau
anulată, şi reevaluată numai valoarea netă contabilă.
Exemplu: La închiderea exerciŃiului N o întreprindere deŃine o instalaŃie industrială cu
valoare brută 10.000 lei, amortizare cumulată 7.000 lei şi valoare actuală de 6.000 lei. Valoare
netă contabilă (bilanŃieră, în cost istoric): 10.000 – 7.000 = 3.000 lei.
Varianta I) reevaluarea simultană a valorii brute şi amortizării cumulate:
În urma reevaluării, are loc o creştere a valorii nete contabile de două ori (6.000/3.000).
Valoarea brută reevaluată: 10.000 x 2 = 20.000 lei
Amortizarea cumulată reevaluată: 7.000 x 2 = 14.000 lei
Valoarea netă contabilă reevaluată: 20.000 – 14.000 = 6.000 lei. Această procedură va genera
următoarea înregistrare contabilă:

(20.000 – 10.000)
Amortizarea instalaŃiilor, 7.000

mijloacelor de transport,
animalelor şi plantaŃiilor
(14.000 – 7.000)
Rezerve din reevaluare 3.000
(10.000 – 7.000)
Varianta II) În prima etapă se anulează amortizarea cumulată din costul iniŃial:
Amortizarea instalaŃiilor, Echipamente tehnologice 7.000

animalelor şi plantaŃiilor
Apoi, se înregistrează diferenŃa pozitivă din reevaluare:

Echipamente tehnologice Rezerve din reevaluare 3.000
Norma contabilă internaŃională IAS 16 nu face precizări legate de natura cheltuielilor

sau veniturilor generate din reevaluarea imobilizărilor corporale. După opinia noastă, prin
raportare la doctrina contabilă internaŃională şi la planul de conturi românesc, aceste cheltuieli
şi venituri trebuie contabilizate ca venituri şi cheltuieli din ajustarea la inflaŃie. SoluŃia noastră
se întemeiază pe faptul că în literatura de specialitate reevaluarea este definită ca o ajustare a
valorii bunurilor (de regulă, imobilizări corporale) şi se practică ca urmare a unei discrepanŃe
importante între valoarea bilanŃieră şi cea actuală a bunurilor, discrepanŃă valorică generată de
un proces inflaŃionist important. De altfel, reevaluarea este unul din paliativele aduse
informaŃiei contabile în cost istoric pentru a reflecta incidenŃa inflaŃiei. ExperienŃa
reevaluărilor legale, recunoscute fiscal, efectuate în Ńara noastră cât şi în alte Ńări, ne arată că
aceste reevaluări s-au făcut prin raportare la un indice de creştere a preŃurilor.
Considerăm că asimilarea cheltuielilor rezultate din reevaluarea imobilizărilor
corporale cu un supliment de amortizare nu are nimic comun cu procesul amortizării, care
trebuie să reflecte modul în care întreprinderea consumă avantajele economice generate de
32
acel activ. Ori, în acest caz, nu este vorba de un consum ci de o ajustare de valoare care are ca
efect final diminuarea valorii contabile a averii acŃionarilor (capitalurilor proprii). Mai mult,
dacă am accepta soluŃia ca o asemenea cheltuială să fie contabilizată ca un supliment de
amortizare, în ipoteza existenŃei unui surplus dintr-o reevaloare ulterioară aferentă aceluiaşi
activ, se pune problema contabilizării simetrice a unui venit, până la valoarea cheltuielii
anterioare, însă nu există o structură contabilă de venituri cu conŃinut economic simetric (ar
trebui să existe un cont de venituri din amortizări !) iar conectarea unei cheltuieli cu
amortizarea cu “alte venituri din exploatare” nu-şi găseşte nici o justificare în contextul
aceluiaşi fapt generator care este reevaluarea imobilizărilor necorporale.
De asemenea, considerăm că nici asimilarea cheltuielilor rezultate din reevaluarea
imobilizărilor corporale cu o depreciere nu este o soluŃie mai fericită deoarece deprecierea
activelor reprezintă o pierdere temporară de valoare suferită de un activ izolat atunci când
valoarea recuperabilă este mai mică decât valoarea bilanŃieră, pe când reevaluarea se aplică
tuturor imobilizărilor corporale din aceeaşi clasă ca urmare a unei evoluŃii importante (de
regulă, creşteri) a preŃurilor pieŃei în raport cu valorile contabile.
Exemplu: La 31.12.N, o întreprindere deŃine un utilaj industrial care are o valoare netă
contabilă (bilanŃieră) de 10.000 lei şi o valoare actuală (reevaluată) de 9.000 lei; la 31.12.N+3,
acelaşi bun are o valoare netă contabilă (bilanŃieră) de 6.000 lei şi o valoare actuală (
reevaluată) de 11.000 lei.
La 31.12.N se contabilizează rezultatul reevaluării, prin diminuarea valorii bunului cu 1.000
lei (10.000 – 9.000 = - 1.000):
Cheltuieli din ajustarea la inflaŃie Echipamente tehnologice 1.000

La 31.12.N+3 se contabilizează rezultatul noii reevaluări, prin majorarea valorii
bilanŃiere a bunului cu 5.000 lei (11.000 – 6.000). Deoarece acelaşi bun a suferit o reevaluare
anterioară care a generat contabilizarea unei cheltuieli de 1.000 lei, majorarea valorii
bilanŃiere a activului cu 5.000 lei se va contabiliza, până la acoperirea cheltuielii anterioare,
pe seama unui venit de 1.000 lei iar diferenŃa de 4.000 lei se va contabiliza ca o rezervă din
reevaluare:

Venituri din ajustarea la inflaŃie 1.000
Rezerve din reevaluare
4.000
Amortizarea imobilizărilor corporale

Valoarea amortizabilă a unei imobilizări corporale trebuie alocată în mod sistematic
de-a lungul duratei de viaŃă utilă a bunului, amortizarea fiind contabilizată ca cheltuială
aferentă perioadei în care s-a constatat. Expresia “în mod sistematic” semnifică faptul că
amortizarea trebuie să rezulte din aplicarea metodei alese în momentul contabilizării activului.
Valoarea amortizabilă a unei imobilizări corporale este valoarea iniŃială (costul istoric)
sau valoarea substituibilă costului istoric diminuată cu valoarea reziduală. Valoarea reziduală
a unei imobilizări corporale este valoarea estimată că se va obŃine pentru acel activ la finele
duratei de viaŃă utilă a acestuia diminuată cu cheltuielile de cesiune previzionate. În practică,
valoarea reziduală a unei imobilizări corporale este, de cele mai multe ori, nesemnificativă şi,
în consecinŃă, nu se ia în calcului valorii amortizabile.
Exemplu: O întreprindere deŃine un utilaj industrial achiziŃionat la 1.01.N la un cost
de achiziŃie de 20.000 lei. Managerul firmei estimează că bunul va fi utilizat cinci ani şi
33
amortizat în regim linear, după care va fi cesionat pentru un preŃ de 1.000 lei iar cheltuielile
estimate legate de cesiunea bunului vor fi de 200 lei.
În ipoteza amortizării cu luarea în calcul a valorii reziduale, valoarea amortizabilă
este: 20.000 lei – (1.000 lei – 200 lei) = 19.200 lei iar amortizarea anuală este de 19.200 lei / 5
ani = 3.840 lei.
Dacă se consideră că valoarea reziduală este nesemnificativă, amortizarea anuală este:
20.000 lei / 5 ani = 4.000 lei.
Estimarea duratei de viaŃă utilă a mijloacelor fixe (duratei de amortizare) este o
problemă de judecată profesională, care presupune luarea în considerare a mai multor factori,
cum sunt:
- nivelul estimat de utilizare a activului;
- uzura fizică estimată, Ńinând cont de programul de întreŃinere şi reparaŃii al întreprinderii;
- uzura morală la care este supus bunul;
- limitele legale de utilizare a activului, cum ar fi durata contactului pentru bunurile care
fac obiectul unui contract de leasing financiar.
Durata de viaŃă utilă a unui a unui activ depinde de politica managerială privind activele
firmei şi deci aceasta poate fi mai scurtă decât durata de viaŃă economică a bunului. Conform
normei contabile IAS 4, durata de viaŃă utilă a unei imobilizări amortizabile se poate exprima
în unităŃi de timp (ani) sau în unităŃi fizice de producŃie (cantitatea producŃiei, pentru utilaje
industriale; kilometri parcurşi, pentru autovehicule; ore de zbor, pentru aeronave etc.).
Metoda de amortizare trebuie să reflecte modul în care avantajele economice ale activului
sunt consumate de către întreprindere (metoda liniară, degresivă etc.).
Exemplu: O întreprindere deŃine un utilaj industrial cu o valoare amortizabilă de 9.000 lei.
Managerul firmei estimează că bunul poate fi utilizat trei ani, începând cu 1.01.N, pentru
obŃinerea unei producŃii totale de 1.000 bucăŃi, astfel: exerciŃiul N, 200 bucăŃi; exerciŃiul N+1,
500 bucăŃi; exerciŃiul N+2, 300 bucăŃi. Folosind durata de amortizare exprimată în unităŃi de
timp (prin aplicarea metodei lineare) şi respectiv în unităŃi de producŃie, planul de amortizare
comparativ se prezintă astfel:
Anii Amortizare în funcŃie de timp, Amortizare în funcŃie de

metoda lineară producŃie
N 9.000 x 1/3 =3.000 9.000 x 200/1.000 = 1.800
N+1 9.000 x 1/3 =3.000 9.000 x 500/1.000 = 4.500
N+2 9.000 x 1/3 =3.000 9.000 x 300/1.000 = 2.700
Total valoare amortizată 9.000 9.000
Revizuirea duratei utilă de viaŃă (duratei amortizării) şi metodei de amortizare

Perioada şi metoda de amortizare ale imobilizărilor corporale trebuie revizuite
periodic. Dacă previziunile iniŃiale nu mai sunt actuale, se modifică durata şi metoda de
amortizare. Aceste modificări sunt considerate schimbări de evaluări contabile şi presupun
ajustarea cheltuielii cu amortizarea pentru perioadele curentă şi viitoare, fără a fi tratate ca
schimbări de metode contabile, în sensul normei contabile IAS 8. Drept urmare, prin
modificarea duratei şi metodei de amortizare nu trebuie efectuate retratări ale amortizării
contabilizate anterior şi nici prezentarea de informaŃii comparative în situaŃiile financiare.
Exemplu: O întreprindere deŃine o imobilizare corporală care are o valoare contabilă
(iniŃială) de 10.000 lei, estimată să fie amortizată în regim liniar pe o durată de cinci ani, cu
începere de la 1.01.N. La închiderea exerciŃiului N+2 se estimează că bunul mai poate fi
utilizat încă un an.
Planul de amortizare se prezintă astfel:
Anii Amortizare conform estimărilor Amortizare conform duratei de

iniŃiale viaŃă revizuită
34
N 2.000 2.000
N+1 2.000 2.000
N+2 2.000 3.000
N+3 2.000 3.000
N+4 2.000 -
Total 10.000 10.000
La 31.12.N+2, în urma revizuirii duratei de amortizare, situaŃia se prezintă astfel:
Valoare amortizată: 2.000 x 2 ani = 4.000 lei
Valoarea de amortizat pentru următorii doi ani (N+2 şi N+3): 10.000 – 4.000 = 6.000 lei.
Înregistrarea amortizării anuale aferentă exerciŃiilor N+2 şi N+3:
Cheltuieli de exploatare privind Amortizări privind imobilizările 3.000

amortizarea imobilizărilor corporale (6.000/2 ani)
Deprecierea imobilizărilor corporale
La modul general, deprecierile suferite de imobilizările corporale sunt evaluate şi

contabilizate în conformitate cu norma contabilă internaŃională IAS 36 “Deprecierea
activelor”. Există o depreciere a unui activ ori de câte ori valoarea netă contabilă (valoarea
bilanŃieră) depăşeşte valoarea recuperabilă, aferente acelui activ.
Valoarea recuperabilă a unei imobilizări corporale se stabileşte atunci când există un
indiciu extern sau intern privind deprecierea activului şi este egală cu maximul dintre preŃul
net de vânzare şi valoarea de utilitate. În general, valoarea de utilitate este estimată ca fiind
valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar care se vor obŃine din utilizarea continuă a
bunului şi din vânzarea lui la finele duratei de viaŃă utilă. PreŃul net de vânzare este preŃul care
se obŃine din vânzarea unui activ de bunăvoie, între părŃi aflate în cunoştinŃă de cauză, în
cadrul unei tranzacŃii în care preŃul este determinat obiectiv, preŃ diminuat cu cheltuielile
estimate cu vânzarea bunului.
Conform normei contabile IAS 36, la închiderea exerciŃiului, imobilizările corporale
sunt supuse testului de depreciere iar dacă există o pierderea din depreciere, acesta trebuie
contabilizată ca o cheltuială şi prezentată în contul de profit şi pierdere al exerciŃiului în care
s-a constatat. În cazul imobilizărilor corporale care au fost reevaluate, orice pierdere din
depreciere trebuie tratată ca o descreştere din reevaluare, conform prescripŃiilor normei IAS
16.
Tot norma IAS 36 prevede că dacă din aplicarea testului de depreciere rezultă o
creştere a valorii recuperabile faŃă de valoarea bilanŃieră a unui activ, această creştere trebuie
contabilizată ca un venit în contul de profit şi pierdere, în măsură în care anterior a fost
contabilizată ca o cheltuială din depreciere. În situaŃia unei imobilizări reevaluate, această
creşterea de valoare se tratează ca o creştere din reevaluări, conform normei IAS 16.
Exemplu: O întreprindere deŃine la închiderea exerciŃiului N un teren cu o valoare netă
contabilă de 10.000 lei, pentru care se estimează o valoare recuperabilă de 7.000 lei. Deoarece
valoarea recuperabilă este inferioară valorii bilanŃiere, se va contabiliza o depreciere de 3.000
lei (10.000 – 7.000):
Cheltuieli de exploatare privind Provizioane pentru deprecierea 3.000

provizioanele pentru deprecierea terenurilor şi amenajărilor de
imobilizărilor terenuri
35
Aplicarea testului de depreciere a imobilizărilor corporale face ca valoarea recuperabilă,
stabilită la închiderea exerciŃiului, să devină baza de calcul a amortizării.
Exemplu: O întreprindere deŃine un mijloc fix cu o valoare amortizabilă de 15.000 lei,
bunul fiind amortizat în regim linear pe o durată de 5 ani, începând cu 1.01.N. La închiderea
exerciŃiului N+1, aplicarea testului de depreciere indică o valoare recuperabilă de 11.000 lei
iar la 31.12 N+1 valoarea recuperabilă este de 10.500 lei.
Planul de amortizare la 01.01.N se prezintă astfel:
ExplicaŃii 31.12.N 31.12.N+1 31.12.N+2 31.12.N+3 31.12.N+4
Amortizare
cumulată 3.000 6.000 9.000 12.000 15.000
Valoare netă
contabilă
(bilanŃieră) 12.000 9.000 6.000 3.000 0
La închiderea exerciŃiului N se contabilizează cheltuiala cu amortizarea:


La aceeaşi dată se înregistrează rezultatul testului de depreciere:

Depreciere anuală = valoare netă contabilă - valoare recuperabilă = 12.000 lei - 11.000 lei =
1.000 lei.

provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor corporale
imobilizărilor
În urma aplicării testului de depreciere, noul planul de amortizare se prezintă astfel:

Valoare brută
15.000 15.000 15.000 15.000 15.000
Amortizare 3.000 2.750 2.750 2.750 2.750
Depreciere 1.000 - - - -
Amortizare
cumulată şi
depreciere 4.000 6.750 9.500 12.250 15.000
Valoare netă
contabilă
(bilanŃieră) 11.000 8.250 5.500 2.750 0
Valoare netă
contabilă
conform
planului
iniŃial de
amortizare 12.000 9.000. 6.000 3.000 0
La 31.12.N+1 situaŃia se prezintă astfel: după contabilizarea amortizării mijlocului fix,
valoarea netă contabilă a bunului este de 8.250 lei, iar dacă s-ar ajusta această valoare cu
2.250 lei pentru a obŃine valoarea recuperabilă estimată la această dată de 10.500 lei (8.250 +
2.250), bunul va avea o valoare netă contabilă mai mare decât cea determinată fără
contabilizarea deprecierii (9.000 lei). Această situaŃie nu este admisă de IAS 36, art. 102 care
36
precizează că “valorea bilanŃieră crescătoare a unui activ ce se datorează casării (anulării) unei
pierderi din depreciere nu trebuie să depăşească valoarea bilanŃieră care ar fi fost determinată
pentru cazul în care o pierdere din depreciere nu a fost recunoscută pentru activ în anii
trecuŃi”.
Drept urmare, la închiderea exerciŃiului N+1 situaŃia se prezintă astfel:
Valoare brută 15.000 lei
Amortizare cumulată: 5.750 lei
Depreciere cumulată anterior 1.000 lei
Reluări (anulări) de depreciere: 750 lei (9.000 – 8.250)
Depreciere cumulată: 250 lei (1.000 – 750)
Valoare netă contabilă: 9.000
Pentru durata rămasă de amortizat (exerciŃiile N+2, N+3 şi N+4), baza de calcul a
amortizării este de 9.000 lei şi deci se va contabiliza o amortizare anuală de 3.000 lei (9.000
lei/3 ani).

Valoare brută
15.000 15.000 15.000 15.000 15.000
Amortizare 3.000 2.750 3.000 3.000 3.000
Depreciere 1.000 - 750
Amortizare
cumulată şi
depreciere 4.000 6.000 9.000 12.000 15.000
Valoare netă
contabilă
(bilanŃieră) 11.000 9.000 6.000 3.000 0
Valoare netă
contabilă
conform
planului
iniŃial de
amortizare 12.000 9.000 6.000 3.000 0
Contabilizarea amortizării la 31.12.N+1:

De asemenea, se înregistrează şi anularea deprecierii la 31.12.N+1:
Provizioane pentru deprecierea Venituri din provizioanele 750

imobilizărilor corporale pentru deprecierea imobilizărilor
Din cele prezentate rezultă că aplicarea testului de depreciere pentru activele

amortizabile impune modificarea planului de amortizare după efectuarea unui test de
37
depreciere cât şi urmărirea concomitentă a acestui plan de amortizare cu cel iniŃial, pentru a
evita înregistrarea unei valori nete contabile (bilanŃiere) mai mare decât cea iniŃială.
Scoaterile din folosinŃă şi cesiunile de imobilizări corporale
O imobilizare corporală este scoasă din gestiune atunci când a fost cedată din activ sau
când întreprinderea nu mai aşteaptă nici un avantaj economic viitor din folosirea ei. Conform
normei contabile IAS 16, câştigurile sau pierderile din scoaterile din folosinŃă şi din cesiuni
de terenuri şi mijloace fixe se determină ca diferenŃă între încasările nete din cedare şi
valoarea netă contabilă (bilanŃieră) a activului şi trebuie contabilizate ca venituri sau
cheltuieli, după caz, în contul de profit şi pierdere. Normele contabile româneşti propun
soluŃia contabilizării venitului şi/sau cheltuielii rezultate din scoaterea din folosinŃă sau
cedarea imobilizărilor corporale, la valoarea lor “brută”, fără determinarea directă a câştigului
sau pierderii pentru fiecare operaŃie de acest fel, soluŃie care deşi nu respectă întocmai
prescripŃia normei IAS 16, nu afectează mărimea rezultatului exerciŃiului.
Exemplu: La data de 1.06.N se vinde o instalaŃie industrială, care are următoarele
caracteristici contabile: valoare iniŃială 10.000 lei, valoare amortizată 8.500 lei, preŃ de
vânzare 2.000 lei, TVA 19 %. Pentru bunul vândut există o rezervă din reevaluare în sumă de
1.700 lei.
Contabilizarea vânzării mijlocului fix:
Debitori diverşi % 2.380

Venituri din vânzarea activelor şi 2.000
alte operaŃii de capital
TVA colectată
(2.000 x 19 %) 380
Înregistrarea scăderii din gestiune a mijlocului fix vândut, parŃial amortizat:
% Echipamente tehnologice 10.000

Amortizarea instalaŃiilor, 8.500
animalelor şi plantaŃiilor”
6583 “Cheltuieli privind activele
cedate şi alte operaŃii de capital 1.500
Deoarece mijlocul fix este vândut, rezerva din reevaluare aferentă este virată la rezultatul
reportat:
Rezerve din reevaluări dispuse Rezultatul reportat reprezentând 1.700

prin acte normative surplusul realizat din rezerve din
reevaluare
Conform prescripŃiilor normei contabile internaŃionale IAS 16, o imobilizare corporală
retrasă din folosinŃa activă dar deŃinută pentru vânzare va fi înregistrată la valoarea bilanŃieră
de la data retragerii din uz şi va fi supusă testului pentru depreciere cel puŃin la finele fiecărui
an iar pierderea din depreciere va fi contabilizată corespunzător.
38
V. Instrumentarea contabilă a investiŃiilor imateriale conform normei
contabile internaŃionale IAS 38 “Imobilizări necorporale”
În orice economie modernă, bazată pe informaŃie, pentru a-şi asigura perenitatea,

întreprinderile fac investiŃii imateriale în cheltuieli de publicitate, cheltuieli de pregătire
profesională, cheltuieli de cercetare-dezvoltare, cheltuieli pentru programe informatice
(software), cheltuielile pentru achiziŃia unor drepturi cum sunt licenŃe pentru producŃia
cinematografică, înregistrări video, patente, francize etc. Contabilizarea investiŃiilor imateriale
sau intelectuale ridică unele probleme: se pune întrebarea dacă acestea sunt cheltuieli,
prezentate în contul de profit şi pierdere, şi deci vor afecta rezultatul exerciŃiului în care s-au
angajat sau sunt active şi se vor prezenta în bilanŃul contabil, fiind trecute la cheltuieli pe
măsura consumului? De asemenea, se pun şi alte întrebări: care este momentul când aceste
elemente imateriale pot fi considerate ca bunuri (active) ? Sau: la ce valoare va fi contabilizată
obŃinerea unei investiŃii imateriale? etc.
Conform normei contabile internaŃionale IAS 38, “Imobilizări necorporale”
(intangible assets, engl.) o imobilizare necorporală este un activ nemonetar, identificabil şi
fără substanŃă fizică, deŃinut în scopul utilizării în cadrul producŃiei, furnizării de servicii,
pentru închiriere sau scopuri administrative. Unele imobilizări necorporale pot exista în sau
pe un suport fizic, cum ar fi: discul compact, în cazul unui program informatic; documentaŃia
juridică, pentru o licenŃă sau un brevet; pelicula de film, pentru un film, un prototip rezultat
din activitatea de cercetare-dezvoltare etc. Valoarea imobilizărilor necorporale este dată în
primul rând de informaŃia (inteligenŃa) înmagazinată pe suportul tehnic. Activele monetare ale
întreprinderii constau din numerarul din casierie, disponibilul din conturile bancare şi creanŃe.
Pentru a fi înscrise în activul bilanŃului, imobilizările necorporale trebuie să corespundă
definiŃiei unui activ, adică:
să fie un element identificabil, respectiv este un bun separabil de alte elemente ale
fondului comercial (goodwill); un activ este separabil dacă societatea poate identifica
avantajele economice viitoare ce decurg din acel activ (îl poate închiria, vinde, sau
schimba);
să fie o resursă controlată de întreprindere, provenind din evenimente trecute (ca
de exemplu din producŃie proprie, cumpărări, aport la capital, schimb de bunuri cu altă
întreprindere, etc.). În general, un activ este “controlat” de întreprindere dacă situaŃia lui
poate fi influenŃată prin deciziile managerilor, adică poate fi vândut, consumat, schimbat
cu alt bun etc. Altfel spus, societatea are puterea de a obŃine avantaje economice viitoare
generate de activul respectiv şi de asemenea, poate restricŃiona accesul altora la avantajele
respective. De regulă, capacitatea unei societăŃi de a controla avantajele economice
viitoare ale unui activ necorporal rezultă din drepturile legale la care se poate face apel
într-o instanŃă, dar dreptul legal nu este o condiŃie necesară pentru control. Un exemplu
când controlul asupra avantajelor economice viitoare este asigurat de un drept legal este
cazul cunoştinŃelor tehnologice protejate prin drepturi legale, cum ar fi dreptul de
copyright, sau printr-o restricŃie impusă de un contract comercial sau din obligaŃia de
păstrare a secretului profesional impusă salariaŃilor. În schimb, societatea are un control
insuficient asupra avantajelor care ar rezulta din fidelitatea clienŃilor şi deci portofoliul de
clienŃi al firmei nu îndeplineşte definiŃia unei imobilizări necorporale;
să fie o resursă de la care se aşteaptă obŃinerea de avantaje economice viitoare, sub
formă de încasări (din vânzarea produselor sau serviciilor, reduceri de costuri de producŃie
sau alte avantaje rezultate din folosirea activului).
Evaluarea şi respectiv contabilizarea imobilizărilor necorporale se face în mai multe
momente: la obŃinerea lor (evaluare iniŃială), cu ocazia efectuării unor cheltuielile ulterioare
procurării, la întocmirea bilanŃului şi la ieşirea din gestiune.
Evaluarea şi contabilizarea iniŃială a elementelor necorporale
39
Norma contabilă IAS 38 prescrie ca o imobilizare necorporală, din cumpărări sau
producŃie proprie, să fie contabilizată la costul iniŃial, (de achiziŃie sau de producŃie, după caz)
numai dacă:
este probabil ca întreprinderea să obŃină avantaje economice viitoare (sub formă de
încasări), atribuibile activului respectiv. Întreprinderea va evalua probabilitatea obŃinerii
avantajelor economice viitoare folosind ipoteze raŃionale şi justificate, care reprezintă cea
mai bună evaluare realizată de conducere asupra ansamblului condiŃiilor economice ce vor
exista pe parcursul duratei de viaŃă utile a activului; în raŃionamentul profesional se va
acorda mai multă atenŃie dovezilor externe.
costul activului poate fi stabilit în mod fiabil (credibil).
În cazul procurării de imobilizări necorporale din cumpărări, evaluarea iniŃială se face la
cost de achiziŃie format din: preŃ de cumpărare, taxe vamale şi alte taxe nerecuperabile şi toate
cheltuielile atribuibile pregătirii activului pentru folosirea sa (comisioane, onorarii pentru
servicii legale etc.); reducerile comerciale sub formă de rabat şi remize sunt deduse din preŃul
de cumpărare.
Exemplu: se cumpără un program informatic din import în următoarele condiŃii:
PreŃ de cumpărare 1.000.000 lei, rabat pentru nerespectarea termenului de livrare 5 %, taxe
vamale 100.000 lei.
Cost de achiziŃie = (1.000.000 – 1.000.000 x 5 %) + 100.000 = 1.050.000 lei

Imobilizări ecorporale/program % 1.050.000
informatic
Furnizori de imobilizări 950.000

Alte impozite, taxe şi vărsăminte
asimilate 100.000
Dacă imobilizărea necorporală provine din aport la capitalul social, valoarea iniŃială a
activului este dată de valoarea instrumentelor de capital propriu emise (acŃiuni), egală cu
valoarea justă a activului.
Exemplu: În baza deciziei AGA se procedează la emiterea a 100 de acŃiuni noi
subscrise în natură, care remunerează valoarea unui program informatic evaluat la 1.400.000
lei. Valoarea nominală a unei acŃiuni este de 10.000 lei.
În cazul aportului de capital în natură vărsarea se face integral la subscriere.

Imobilizări necorporale/program % 1.400.000
informatic
Capital subscris vărsat 1.000.000

(100 acŃiuni x 10.000 =
1.000.000)
Prime de aport
400.000
Norma contabilă internaŃională IAS 38 precizează că “fondul comercial produs din resurse
proprii nu trebuie contabilizat ca un activ” . Drept urmare, unele elementele necorporale
produse de întreprindere şi care sunt componente ale fondului comercial, cum sunt mărcile,
titluri de publicaŃii, liste de clienŃi şi alte elemente similare din punct de vedere economic, nu
sunt contabilizate ca imobilizări necorporale deoarece cheltuielile pentru acestea nu pot fi
disociate de costul dezvoltării afacerii ca întreg.
40
În schimb, norma contabilă IAS 38 admite activarea altor elemente necorporale
produse de întreprindere cu respectarea anumitor condiŃii.
Astfel, pentru a activa un element necorporal produs de întreprindere, procesul de
generare trebuie disociat în:
a) faza de cercetare: cheltuiala aferentă se contabilizează ca o cheltuială, prezentată în contul
de profit şi pierdere, atunci când se efectuează deoarece în această fază nu se poate
demonstra că există un activ necorporal care va genera avantaje economice viitoare, cum
sunt următoarele exemple de activităŃi de cercetare: obŃinerea de noi cunoştinŃe,
cercetarea pentru alternative de materiale, aparate, produse, etc.
b) faza de dezvoltare: se permite activarea, adică înscrierea în activul bilanŃului, a unei
cheltuieli cu investiŃiile imateriale numai dacă sunt îndeplinite condiŃiile:
este asigurată fezabilitatea tehnică pentru finalizarea imobilizării necorporale,
astfel încât aceasta să poată fi vândută sau folosită;
există intenŃia de a finaliza activul necorporal, spre a fi vândut sau folosit;
există posibilitatea de a vinde sau folosi activul necorporal;
imobilizarea necorporală va genera avantaje economice viitoare (se va demonstra
existenŃa unei pieŃe pentru bunul respectiv sau că acesta este util activităŃii interne);
existenŃa resurselor tehnice, financiare şi de altă natură pentru a finaliza activul,
astfel ca el să poată fi utilizat sau vândut (disponibilitatea resurselor pentru a finaliza
activul poate fi demonstrată cu un plan de afaceri care indică resursele tehnice, financiare
şi de altă natură şi abilitatea societăŃii de a asigura acele resurse);
existenŃa posibilităŃii de a evalua credibil cheltuielile atribuibile imobilizării
necorporale aferente fazei de dezvoltare.
Constituie exemple de cheltuieli de dezvoltare: designul, construirea şi testarea unei
alternative alese pentru aparate, produse, procese, etc.
Dacă nu se poate opera distincŃia între faza de cercetare şi faza de dezvoltare, cheltuiala
pentru crearea unui element necorporal se va considera ca fiind aferentă fazei de cercetare şi
contabilizată ca o cheltuială a exerciŃiului în care s-a angajat. De asemenea, conform normei
contabile internaŃionale IAS 38 sunt contabilizate drept cheltuieli, atunci când s-au angajat:
cheltuieli de constituire a unei societăŃi comerciale sau de înfiinŃare a unei noi
activităŃi, cum ar fi înfiinŃarea activităŃii de credit ipotecar sau credit de consum în cadrul
unei bănci (sesizăm faptul că normele contabile româneşti permit activarea cheltuielilor de
constituire, tratament contabil care contravine exigenŃelor normei contabile internaŃionale
IAS 38);
cheltuieli de publicitate sau/şi pentru promovarea unui produs;
cheltuieli de pregătire profesională;
cheltuielile cu mutarea sau reorganizarea unei părŃi sau a întregii societăŃi.
Costul unei imobilizări din producŃie proprie este cheltuiala suportată de la data când
activul necorporal întruneşte pentru prima dată condiŃiile pentru a fi contabilizat ca un activ.
IAS 38 interzice recunoaşterea ca active a cheltuielilor contabilizate anterior drept cheltuieli
în situaŃiile financiare ale anului precedent sau în situaŃiile financiare interimare.
Costul de producŃie al unei imobilizări necorporale include: cheltuieli cu materiale şi
servicii consumate, cheltuieli de personal angajate direct în obŃinerea activului, alte cheltuieli
directe şi o cotă de cheltuieli fixe, alocate raŃional, Ńinând cont de nivelul de activitate normal
(costul subactivităŃii nu intră în costul de producŃie). De asemenea, nu se includ în costul de
producŃie al unei imobilizări necorporale: cheltuielile de vânzare, generale şi alte cheltuieli
administrative, exceptând cazul că acestea pot fi atribuite direct pregătirii activului pentru
utilizare; consumurile ineficiente şi pierderile de exploatare iniŃiale apărute înainte ca activul
să realizeze performanŃa planificată; cheltuielile cu pregătirea personalului pentru exploatarea
activului.
Exemplu: O întreprindere dezvoltă începând cu 1.01.N un proiect, pentru un nou proces de
producŃie. La 1.10.N, valoarea cheltuielilor angajate este de 2.000.000 lei, din care suma de
41
1.600.000 lei a fost angajată înainte de această dată. Societatea poate demonstra că proiectul
îndeplineşte condiŃiile pentru a fi contabilizat ca un activ la data de 1.10.N. La închiderea
exerciŃiului N, valoarea recuperabilă a proiectului este de 700.000 lei. În exerciŃiul N+1 se fac
cheltuieli aferente acestui proiect de 3.000.000 iar la finele acestui exerciŃiu se estimează că
proiectul are o valoare recuperabilă de 2.900.000 lei. Proiectul este recepŃionat ca finalizat la
1.03. N+2, pentru o valoare totală 5.000.000 lei.
În exerciŃiul N se vor contabiliza cheltuielile de cercetare, care nu pot fi activate:

% % 1.600.000
Conturi de cheltuieli, după natura
lor
Stocuri de materii şi materiale 1.600.000
Conturi de terŃi
etc.
De asemenea, la 1.10.N se contabilizează şi cheltuielile de dezvoltare, care îndeplinesc

criteriile de activare:
Imobilizări necorporale în curs Venituri din producŃia de 400.000
imobilizări necorporale
La închiderea exerciŃiului N se compară costul activului (400.000 lei) cu valoarea
recuperabilă (700.000 lei) şi, din aplicarea principiului prudenŃei, rezultă un plus temporar de
valoare (300.000 lei) care nu se contabilizează.
În exerciŃiul N+1, se contabilizează cheltuielile aferente proiectului de dezvoltare care
îndeplinesc condiŃiile de activare:

Imobilizări necorporale în curs Venituri din producŃia de 3.000.000
La finele exerciŃiului N+1, aplicăm testul de depreciere a activului prin compararea

costului bunului (3.400.000) cu valoarea recuperabilă (2.900.000 lei) şi vom contabiliza o
depreciere (minus temporar de valoare) de 500.000 lei:

provizioanele pentru deprecierea imobilizărilor necorporale în curs
imobilizărilor
Se contabilizează cheltuielile de dezvoltare aferente exerciŃiului N+2 (5.000.000 –
3.400.000):

Imobilizări necorporale în curs Venituri din producŃia de 1.600.000
42
La 1.03. N+2, se contabilizează recepŃia finală a proiectului de dezvoltare, pentru un
cost de producŃie de 5.000.000 lei:

Cheltuieli de dezvoltare Imobilizări necorporale în curs 5.000.000
Concomitent, se contabilizează anularea provizionului devenit fără obiect:

Provizioane pentru deprecierea Venituri din provizioane pentru 500.000
imobilizărilor necorporale în curs deprecierea imobilizărilor
Cheltuieli ulterioare procurării imobilizărilor necorporale
Conform normei contabile IAS 38, toate cheltuielile ulterioare producerii sau cumpărării
unei imobilizări necorporale sunt contabilizate drept cheltuieli, atunci când s-au angajat, cu
excepŃia cazului când:
este probabil ca această cheltuială să permită obŃinerea de avantaje economice
viitoare peste nivelul de performanŃă iniŃial al imobilizării; şi
cheltuiala poate fi evaluată şi atribuită activului în mod fiabil.
Dacă aceste criterii sunt satisfăcute, cheltuiala ulterioară va fi adăugată la costul activului
necorporal, procedeu denumit activarea cheltuielii sau capitalizarea ei.
Exemplu: În exerciŃiul N se fac cheltuieli de 1.000.000 lei pentru:
a) modernizarea sistemului software astfel încât acesta să fie exploatat la parametri normali,
prevăzuŃi iniŃial, prin instalarea unor programe antivirus, lucrare executată de un terŃ. În
acest caz, deoarece investiŃia imaterială nu asigură creşterea performanŃelor iniŃiale ale
bunului se va contabiliza ca o cheltuială a exerciŃiului când a fost angajată:
Cheltuieli cu serviciile executate Furnizori 1.000.000

de terŃi
b) modernizarea sistemului software pentru ca să se poată lucra on-line, lucrare executată de

un terŃ. În această ipoteză, investiŃia imaterială asigură creşterea performanŃelor iniŃiale
ale bunului şi va fi contabilizată ca un activ, prin majorarea costului iniŃial al imobilizării
necorporale:
Imobilizări necorporale/program Furnizori de imobilizări 1.000.000

informatic
De asemenea, conform normei contabile IAS 38, o investiŃie într-un element necorporal
prezentată în situaŃiile financiare drept cheltuieli nu poate fi recunoscută ulterior ca o parte a
costului unui activ necorporal.
Evaluarea bilanŃieră a imobilizărilor necorporale
La data întocmirii bilanŃului contabil, se procedează la constatarea pierderilor de valoare

aferente imobilizărilor necorporale sub formă de amortizări şi deprecieri şi se fac, dacă este
43
cazul, reevaluări, care presupun stabilirea unor noi valori bilanŃiere pentru imobilizările
necorporale.
După contabilizarea iniŃială, norma contabilă IAS 38 prescrie ca evaluarea bilanŃieră a
unei imobilizări necorporale să se facă:
a) soluŃia de bază (prelucrare de referinŃă): la valoarea netă contabilă, (cost iniŃial –
amortizare cumulată – pierdere din depreciere cumulată); sau
b) soluŃie alternativă permisă (prelucrare autorizată): la valoarea reevaluată (valoarea justă
la data reevaluării – amortizare cumulată – pierdere din depreciere cumulată).
Din aceste tratamente contabile, reiese clar că norma contabilă IAS 38 privilegiază
prezentarea imobilizărilor necorporale în bilanŃul contabil pe baza costului istoric, evaluarea
la valoarea actuală (valoarea reevaluată) fiind doar o soluŃie contabilă permisă.
Valoarea justă trebuie determinată prin raportare la o piaŃă activă iar reevaluarea trebuie
făcută cu suficientă regularitate. Reevaluarea trebuie să se facă pentru toate imobilizările
necorporale din clasa (sau grupul similar) sa, cu condiŃia să existe o piaŃă activă pentru aceste
bunuri.
Din punct de vedere tehnic, în cazul reevaluării imobilizărilor necorporale,
amortizarea cumulată poate fi:
reevaluată proporŃional, împreună cu valoarea brută (iniŃială); sau
anulată, şi reevaluată numai valoarea netă contabilă.
Exemplu: La închiderea exerciŃiului N o întreprindere deŃine o imobilizare necorporală cu
valoare brută 5.000.000 lei, amortizare cumulată 2.800.000 lei şi valoare actuală de 7.480.000
lei. Valoare netă contabilă (bilanŃieră, în cost istoric): 5.000.000 – 2.800.000 = 2.200.000 lei.
Varianta l) reevaluarea valorii brute şi amortizării:
În urma reevaluării, are loc o creştere a valorii nete contabile de 3,4 ori
(7.480.000/2.200.000).
Valoarea brută reevaluată: 5.000.000 x 3,4 = 17.000.000 lei
Amortizarea cumulată reevaluată: 2.800.000 x 3,4 = 9.520.000 lei
Valoarea netă contabilă reevaluată: 2.200.000 x 3,4 = 7.480.000 lei (sau 17.000.000 –
9.520.000)
Imobilizări necorporale % 12.000.000

(17.000.000 – 5.000.000)
Amortizări privind imobilizările 6.720.000

necorporale
(9.520.000 – 2.800.000)
Rezerve din reevaluare 5.280.000
(12.000.000 – 6.720.000)
Varianta ll) În prima etapă se anulează amortizarea cumulată din costul iniŃial:
Amortizări privind imobilizările Alte imobilizări necorporale 2.800.000

necorporale
Apoi, se înregistrează diferenŃa din reevaluare:
44
Imobilizări necorporale Rezerve din reevaluare 5.280.000
Dacă din reevaluarea unei imobilizări necorporale rezultă o majorare a valorii nete
contabile a bunului, această majorare se contabilizează în capitalul propriu, la rubrica de
surplusuri din reevaluare (rezerve din reevaluare). În schimb, o diminuare a valorii nete
contabile a bunului, se înregistrează ca o cheltuială. O reevaluare pozitivă trebuie
contabilizată la venituri dacă ea compensează o reevaluare negativă a aceluiaşi activ,
contabilizată anterior la cheltuieli. O reevaluare negativă poate fi imputată direct rezervei din
reevaluare aferentă, până la epuizarea acesteia, pentru acelaşi activ. DiferenŃele din reevaluare
pot fi virate la rezerve pe măsură ce imobilizările necorporale sunt realizate (vinderea
activului sau scoaterea sa din folosinŃă) sau pe măsura utilizării activului de către
întreprindere (diferenŃa realizată este egală cu: amortizare reevaluată – amortizare în cost
istoric).
Exemplu: La 31.12.N, o întreprindere deŃine un brevet de fabricaŃie care are o valoare
netă contabilă (bilanŃieră) de 1.000.000 lei şi o valoare actuală (reevaluată) de 800.000 lei; la
31.12.N+3, acelaşi bun are o valoare netă contabilă (bilanŃieră) de 700.000 lei şi o valoare
actuală ( reevaluată) de 1.200.000 lei.
La 31.12.N se contabilizează rezultatul reevaluării, prin diminuarea valorii bunului cu
200.000 lei (800.000 – 1.000.000 = - 200.000):
Cheltuieli din ajustarea la inflaŃie Concesiuni, brevete, licenŃe, 200.000

mărci comerciale şi alte drepturi
şi valori similare
La 31.12.N+3 se contabilizează rezultatul noii reevaluări, prin majorarea valorii bilanŃiere a

bunului cu 500.000 lei (1.200.000 – 700.000). Deoarece acelaşi bun a suferit o reevaluare
anterioară care a generat contabilizarea unei cheltuieli de 200.000 lei, majorarea valorii
bilanŃiere a activului cu 500.000 lei se va contabiliza, până la acoperirea cheltuielii
anterioare, pe seama unui venit de 200.000 lei iar diferenŃa de 300.000 lei se va contabiliza ca
o rezervă din reevaluare:
Concesiuni, brevete, licenŃe, % 500.000

mărci comerciale şi alte drepturi
şi valori similare
Venituri din ajustarea la inflaŃie 200.000
Rezerve din reevaluare

300.000
Amortizarea imobilizărilor necorporale

Valoarea amortizabilă a unei imobilizări necorporale trebuie alocată pe o bază
sistematică de-a lungul celei mai bune estimări a duratei de viaŃă care, în principiu, conform
normei contabile IAS 38, nu va depăşi 20 de ani de la data când bunul este pregătit pentru
utilizare. Valoarea amortizabilă a unei imobilizări necorporale este valoarea iniŃială diminuată
cu valoarea reziduală. În principiu, valoarea reziduală a unei imobilizări necorporale este nulă,
45
cu excepŃia cazurilor când există o obligaŃie a unui terŃ cu privire la cumpărarea bunului la
finele duratei utile de viaŃă sau când există o piaŃă activă pentru bunul respectiv.
Estimarea duratei de viaŃă este o problemă de judecată profesională, care presupune
luarea în considerare a mai multor factori, cum sunt uzura tehnică şi morală, acŃiunile
preconizate ale concurenŃilor, etc.
Metoda de amortizare trebuie să reflecte modul în care avantajele economice ale
activului sunt consumate de către întreprindere (metoda liniară, regresivă şi metoda unităŃii de
producŃie).
Revizuirea duratei de amortizare şi metodei de amortizare

Perioada şi metoda de amortizare trebuie revizuite cel puŃin la sfârşitul fiecărui an;
aceste modificări sunt considerate schimbări de evaluări contabile şi presupun ajustarea
cheltuielii cu amortizarea pentru perioadele curente şi viitoare.
Exemplu: O întreprindere deŃine o imobilizare necorporală care are o valoare contabilă
(iniŃială) de 10.000.000 lei, estimată să fie amortizată în regim liniar pe o durată de 5 ani, cu
începere de la 1.01.N. La 31.12.N+2 se estimează că bunul mai poate fi amortizat încă 1 an.
Planul de amortizare se prezintă astfel:
Anii Amortizare conform estimărilor Amortizare conform duratei de

iniŃiale viaŃă revizuită
N 2.000.000 2.000.000
N+1 2.000.000 2.000.000
N+2 2.000.000 3.000.000
N+3 2.000.000 3.000.000
N+4 2.000.000 -
Total 10.000.000 10.000.000
Contabilizarea amortizării la 31.12.N +2, în urma revizuirii duratei de amortizare:

Valoare amortizată: 2.000.000 x 2 ani = 4.000.000 lei
Valoarea de amortizat pentru următorii doi ani (N+2 şi N+3): 6.000.000 lei (10.000.000 –
4.000.000)
Cheltuieli de exploatare privind Amortizări privind imobilizările 3.000.000

amortizarea imobilizărilor necorporale
(6.000.000/2 ani)
Înregistrarea amortizării aferente exerciŃiului N+3:
Cheltuieli de exploatare privind Amortizări privind imobilizările 3.000.000

amortizarea imobilizărilor necorporale
(6.000.000/2 ani)
Pierderi din deprecieri

La modul general, deprecierile suferite de imobilizările necorporale sunt evaluate şi
contabilizate în conformitate cu norma contabilă internaŃională IAS 36 “Deprecierea
activelor”.
În plus, norma contabilă internaŃională IAS 38 prescrie ca cel puŃin la finele fiecărui
an să se estimeze valoarea recuperabilă, chiar dacă nu există nici un indiciu că activul este
depreciat, pentru imobilizările necorporale în curs de execuŃie şi imobilizările necorporale cu
46
durată de viaŃă mai mare de 20 de ani. Valoarea recuperabilă a unei imobilizări necorporale
este egală cu maximul dintre preŃul net de vânzare şi valoarea de utilizare. În general,
valoarea de utilizare este estimată ca fiind valoarea prezentă a fluxurilor viitoare de numerar
care se vor obŃine din utilizarea continuă a bunului şi din vânzarea lui la finele duratei de
viaŃă. PreŃul net de vânzare este preŃul care se obŃine din vânzarea unui activ de bunăvoie,
între părŃi aflate în cunoştinŃă de cauză, în cadrul unei tranzacŃii în care preŃul este determinat
obiectiv, preŃ diminuat cu cheltuielile estimate cu vânzarea bunului.
Conform normei contabile internaŃionale IAS 38, dacă la închiderea exerciŃiului există
o pierderea din deprecierea imobilizărilor necorporale, acesta trebuie contabilizată.
Exemplu: O întreprindere deŃine la închiderea exerciŃiului N un brevet de fabricaŃie cu o
valoare netă contabilă de 1.000.000 lei, pentru care se estimează o valoare recuperabilă de
700.000 lei. Deoarece valoarea recuperabilă este inferioară valorii bilanŃiere, se va contabiliza
o depreciere de 300.000 lei (1.000.000 – 700.000):
Cheltuieli de exploatare privind Provizioane pentru concesiuni, 300.000

provizioanele pentru deprecierea brevete, licenŃe, mărci comerciale
imobilizărilor şi alte drepturi şi valori similare
Scoaterile din folosinŃă şi cesiunile de imobilizări necorporale
O imobilizare necorporală este scoasă din gestiune atunci când a fost cedată din activ
sau când întreprinderea nu mai aşteaptă nici un avantaj economic viitor din folosirea sau
vânzarea ei. Câştigurile sau pierderile din scoaterile din folosinŃă şi cesiuni trebuie
contabilizate ca venituri şi cheltuieli în contul de rezultate.
Exemplu: La data de 1.08.N se vinde un brevet de fabricaŃie obŃinut din producŃie
proprie, care are următoarele caracteristici contabile: valoare iniŃială 1.000.000 lei, valoare
amortizată 750.000 lei, preŃ de vânzare 800.000 lei.
Contabilizarea vânzării brevetului de fabricaŃie:
Debitori diverşi Venituri din vânzarea activelor şi 800.000

alte operaŃii de capital
Înregistrarea scăderii din gestiune a imobilizării necorporale vândute, parŃial amortizată:
% Brevete, licenŃe şi alte drepturi 1.000.000

şi valori similare obŃinute cu
resurse proprii
Amortizarea concesiunilor, 750.000

brevetelor, licenŃelor, mărcilor
comerciale şi altor drepturi şi
valori similare
Cheltuieli privind activele cedate
şi alte operaŃii de capital 250.000
Conform prescripŃiilor normei contabile internaŃionale IAS 38, o imobilizare necorporală
retrasă din folosinŃa activă dar deŃinută pentru vânzare va fi menŃinută la valoarea bilanŃieră
de la data retragerii din folosinŃa activă şi va fi supusă testului pentru depreciere cel puŃin la
finele fiecărui an iar pierderea din depreciere va fi contabilizată corespunzător.
47
VI. Aspecte privind evaluarea şi contabilizarea unor instrumente
financiare conform normelor internaŃionale de raportare financiară
(IAS/IFRS)
Schimbările din mediul de afaceri intervenite în ultimele decenii au crescut considerabil

riscurile la care se expun întreprinderile, cum ar fi fluctuaŃia ratei dobânzii şi variabilitatea
cursurilor valutare. De aceea, asigurarea unei anumite stabilităŃi a afacerilor a condus la o
utilizare din ce în ce mai importantă a instrumentelor financiare, ca modalitate de gestiune a
acestor riscuri.
Instrumentele financiare sunt tranzacŃii care se se pot negocia prin intermediul bursei sau
băncilor sau chiar direct între companii.
Definirea unui contract ca instrument financiar
La modul general, un instrument financiar poate fi definit ca o relaŃie juridică dintre două
întreprinderi respectiv un contract care generează simultan un activ financiar (titluri sau
creanŃe) pentru o întreprindere şi un pasiv pentru alta (sub formă de datorie sau capital
propriu). DefiniŃia instrumentelor financiare dată de IAS 32 ”Instrumente financiare:
prezentare şi descriere” şi reluată de IAS 39 “Instrumente financiare: recunoaştere şi
evaluare” este următoarea: “un instrument financiar este orice contract care generează
simultan un activ financiar pentru o întreprindere şi o datorie financiară sau un instrument de
capital propriu pentru o altă întreprindere”. Această definiŃie impune explicarea noŃiunilor de
“activ financiar”, “datorie financiară” şi “instrument de capitaluri proprii”.
Un activ financiar este orice activ sub formă de:
- lichidităŃi şi orice drept contractual de a încasa lichidităŃi sau un alt activ financiar de la o
altă întreprindere, cum sunt creanŃe-clienŃi pe termen scurt sau efecte comerciale de
primit, împrumuturi de încasat, obligaŃiuni de încasat;
- un drept contractual de a schimba instrumente financiare cu un alt partener în condiŃii
potenŃial favorabile;
- un instrument de capitaluri proprii ale unei alte entităŃi.
O datorie financiară (sau un pasiv financiar) reprezintă o obligaŃie contractuală :
- de a livra lichidităŃi sau de a transfera un activ financiar unei alte entităŃi, cum sunt
datoriile comerciale pe termen scurt, efectele comerciale de plătit, împrumuturi de plătit şi
obligaŃiuni de plătit;
- de a schimba instrumente financiare cu o altă întreprindere în condiŃii potenŃial
dezavantajoase.
Un instrument de capitaluri proprii este orice contract care constată un drept rezidual
asupra activelor unei entităŃi, după deducerea tuturor datoriilor sale.
Activele nefinaciare înscrise în bilanŃul unei întreprinderi sub formă de imobilizări
necorporale sau corporale şi stocuri nu satisfac definiŃia unui instrument (activ) financiar
deoarece deŃinătorul nu are dreptul de a cere primirea de la o altă întreprindere de lichidităŃi
sau alte active financiare în contrapartidă.
Instrumentele financiare se clasifică în două categorii:
- instrumente financiare primare, care îmbracă forma creanŃelor, datoriilor şi titlurile de
participare şi titlurilor de plasament; ele corespund unei tranzacŃii efective deja realizate şi
deci înregistrate;
- instrumente financiare secundare numite şi “derivate”, sunt contracte financiare între două
sau mai multe părŃi, care derivă din valoarea viitoare a unui activ de referinŃă.
Instrumentele financiare derivate creează drepturi şi obligaŃii care au ca efect
transferul, între părŃile legate de un instrument, a unuia sau mai multor riscuri financiare
intrinseci aferente unui instrument financiar primar de referinŃă (sau de bază). În momentul
încheierii contractului, instrumentele financiare derivate conferă unei părŃi dreptul şi/sau
48
obligaŃia contractuală de a schimba active financiare cu o altă parte în condiŃii potenŃial
favorabile sau nefavorabile.
O întreprindere poate efectua două tipuri de operaŃii cu instrumente financiare: i) operaŃii
speculative şi ii) operaŃii de acoperire.
O tranzacŃie “speculativă” este operaŃia financiară sau comercială care are ca scop
obŃinerea unui profit datorat numai variaŃiei cursurilor valutare, preŃurilor sau ratelor dobânzii.
În ce priveşte “acoperirea”, aceasta este o tranzacŃie prin care o entitate îşi acoperă poziŃia
faŃă de risc pe piaŃa imediată luând o poziŃie inversă pe piaŃa la termen, pentru a anula sau
diminua riscul. Scopul unei operaŃii de acoperire este acela de a conserva valoarea unui activ
sau a unei datorii. Din punct de vedere contabil, aceasta semnifică desemnarea unuia sau mai
multor instrumente de acoperire astfel încât modificarea valorii juste a acestora să
compenseze, total sau parŃial, modificarea valorii juste sau a fluxurilor de numerar ale
elementului acoperit. Ca instrumente de acoperire împotriva riscurilor sunt utilizate
instrumentele derivate, cum sunt opŃiunile, contractele la termen forward şi futures şi swap-ul.
Un instrument derivat are o valoare “noŃională”, care exprimă valoarea unei valute, a unui
număr de acŃiuni, a unei unităŃi de greutate sau volum sau altei unităŃi de măsură, specificate
în contract. EficienŃa activităŃii de acoperire este dată de gradul în care instrumentul de
acoperire compensează modificările în valoarea justă sau în fluxul de lichidităŃi atribuibile
riscului acoperit.
Deşi, de regulă, fondul economic al unui instrument financiar coincide cu forma lui
juridică, sunt şi situaŃii când acestea sunt diferite ca în cazul instrumentelor financiare care iau
forma juridică de capitaluri proprii dar ele sunt datorii, ca substanŃă economică, sau altele care
combină caracteristicile capitalurilor proprii şi datoriilor. Norma contabilă IAS 32 prescrie ca
emitentul unui instrument financiar să-l prezinte în pasivul bilanŃului, ca o structură de capital
propriu dau datorie, în funcŃie de fondul economic al contractului, în momentul recunoaşterii
(contabilizării) iniŃiale. Această clasificare rămâne în bilanŃul contabil pentru fiecare dată de
raportare până când instrumentul financiar este scos din gestiune, cu ocazia răscumpărării sau
rambursării lui.
Aplicarea principiului “substance over form” (prevalenŃei fondului economic asupra
formei juridice) în cazul contabilizării iniŃiale a instrumentelor financiare de către emitent
face ca următoarele instrumente financiare, clasificate ca structuri de capitaluri proprii, să fie
considerate datorii:
- acŃiuni preferenŃiale cu clauză de răscumpărare obligatorie de către emitent;
- acŃiuni preferenŃiale cu clauze care privesc anumite obligaŃii ale emitentului şi care, de
fapt îl vor determina pe emitent să le răscumpere într-un viitor previzibil (de exemplu,
acŃiuni care au o clauză ce obligă emitentul la vărsarea unui dividend sporit, se presupune
că vor fi răscumpărate de acesta în viitor şi ca atare sunt contabilizate ca datorii ale
emitentului);
- instrumentele financiare clasificate ca instrumente de capitaluri proprii care dau
deŃinătorului opŃiunea de a-şi retrage fondurile în circumstanŃe care au un grad mare să se
realizeze.
În continuare, prezentăm câteva aspecte particulare privind instrumentarea contabilă a
instrumentelor financiare.
Contabilizarea unui instrument financiar complex: cazul împrumutului

obligatar convertibil în acŃiuni
În cazul unor instrumente financiare complexe (cum ar fi obligaŃiunile convertibile de

către deŃinător în acŃiuni ordinare ale emitentului) care conŃin atât un element de datorie cât şi
un element de capitaluri proprii, emitentul trebuie să clasifice componentele acelui instrument
financiar, ca o structură separată de capitaluri proprii şi respectiv de datorii. Norma contabilă
49
IAS 32 nu prezintă modul de evaluare a instrumentelor financiare complexe dar sugerează
două posibilităŃi:
a) fie atribuirea componentei celei mai puŃin evaluabile (de regulă, un instrument de capital
propriu) a valorii reziduale reprezentând valoarea instrumentului financiar luat în
ansamblu după deducerea structurii celei mai uşor evaluabile (metoda prin diferenŃă). În
acest caz, emitentul de obligaŃiuni convertibile în acŃiuni comune determină valoarea de
înregistrare a datoriei financiare prin actualizarea fluxurilor de plăŃi viitoare reprezentând
principalul şi dobânda, la rata pieŃei existente pentru obligaŃiuni similare.
Exemplu: La 1 ianuarie N, o întreprindere emite 1000 de obligaŃiuni convertibile în acŃiuni pentru o
valoare totală de 50.000 lei. ObligaŃiunile vor fi scadente la 31 decembrie N+3 şi vor fi convertibile în
acŃiuni ordinare la o paritate de 20 de acŃiuni ordinare pentru fiecare tranşă de 1000 de lei reprezentând
obligaŃiuni. ObligaŃiunile convertibile au rată a dobânzii de 3 % iar rata de randament a pieŃei pentru
obligaŃiuni asemănătoare este de 5 %.
În acest exemplu, există un instrument financiar complex, care ridică problema evaluării separate la
emitent a structurii de capital propriu de cea de datorie. În acest scop vom utiliza metoda prin
diferenŃă, care presupune atribuirea valorii reziduale structurii cel mai dificil de evaluat:
- Valoarea actualizată a principalului de 50.000 lei la o rată a dobânzii de 5 %, rambursabil după 3
ani (la finele împrumutului): 43.192 lei.
- Valoarea actualizată a dobânzilor de 1.500 lei (50.000 x 3 %) la o rată a dobânzii de 5 % , plătibile
anual: 1.429 + 1.361 + 1.296 = 4.086 lei.
- Totalul structurii de datorii: 43.192 + 4.086 = 47.278 lei.
- Valoarea structurii de capitaluri proprii, obŃinută prin diferenŃă: 50.000 – 47.278 = 2.722 lei.
- Valoarea instrumentului financiar privit ca ansamblu: 50.000 lei (47.278 + 2.722).
b) evaluarea separată a componentelor de datorii şi de capital propriu şi, dacă este necesar,
ajustarea acestor valori proporŃional, astfel încât suma componentelor să fie egală cu
valoarea întregului instrument financiar; în acest caz, emitentul evaluează separat
componentele instrumentului financiar complex prin raportare la valoarea justă a unui
instrument similar, dacă aceasta există, sau prin utilizarea unui model de evaluare.
Dobânzile, dividendele, câştigurile şi pierderile care rezultă dint-un instrument financiar
sau dintr-o parte componentă clasificate ca o datorie financiară, trebuie prezentate ca venituri
sau cheltuieli, după caz, în contul de profit şi pierdere.
Exemplu de contabilizare a unui instrument financiar cu structură complexă: o
întreprindere emite la 1.01.N obligaŃiuni convertibile în acŃiuni în sumă de 10.000 lei, rata
dobânzii anuale 5 %, cu o primă de rambursare de 180 lei, plătibilă după doi ani cu condiŃia
neconversiei obligaŃiunilor în acŃiuni; obligaŃiunile neconvertite în acŃini vor fi remunerate cu
o dobândă de 9 %.
În acest caz, obligaŃiunile convertibile în acŃiuni, au o structură de “datorie” care va fi
evaluată prin actualizarea la o rată de 9 % a plăŃilor de efectuat de către emitentul
obligaŃiunilor, respectiv 500 lei dobânzi la finele exerciŃiului N şi 10.680 lei (10.000 lei
capitalul, 500 lei dobânda şi 180 lei prima de rambursare), la finele celui de-al doilea exerciŃiu
(N+1); plăŃile totale de efectuat pentru cei doi ani sunt de 11.180 lei (500 + 10.680), care se
vor actualiza la o dobândă de 9 %, rezultând o valoare actualizată de 9.448 lei, în situaŃia în
care obligaŃiunile nu vor fi convertite în acŃiuni. Structura de capitaluri proprii se calculează
prin diferenŃă între preŃul de emisiune de 10.000 lei şi 9.448 lei, rezultând o valoare de 552
lei.
La data emisiunii obligaŃiunilor convertibile în acŃiuni (1.01.N), emitentul va efectua
următoarea înregistrare contabilă:
Denumirea contului debitor Denumirea contului creditor Sume
Conturi la bănci în lei % 10.000
Împrumuturi din emisiunea de 9.448
50
obligaŃiuni
Prime de conversie a 552
obligaŃiunilor în acŃiuni
Norma contabilă IAS 39 prescrie ca datoriile să fie contabilizate conform metodei

costului amortizat la rata dobânzii efective. În cazul nostru, rata dobânzii efective a
împrumutului obligatar se identifică cu rata de actualizare reŃinută pentru obŃinerea valorii
structurii de datorie, respectiv 9 %. Tabloul de amortizare a împrumutului obligatar se
prezintă astfel:
Perioada Capital datorat la Cheltuieli cu PlăŃi efectuate Capital datorat la

începutul dobânda finele perioadei
perioadei
(1) (2) = (1)x 9 % (3) (4)= (1) + (2) - (3)
ExerciŃiul N 9.448 850 (500) 9.798
ExerciŃiul N+1 9.798 882 (10.680) 0
1.732 (11.180)
În ipoteza neconversiei obligaŃiunilor în acŃiuni, la finele primului exerciŃiu (31.12.N),

emitentul obligaŃiunilor va face următoarea înregistrare contabilă, pe baza datelor din tabloul
de amortizare a împrumutului obligatar:

Cheltuieli privind dobânzile % 850
Conturi la bănci în lei 500

Împrumuturi din emisiunea de
obligaŃiuni 350
În urma acestei înregistrări contabile, valoarea bilanŃieră a împrumutului obligatar la
31.12.N se va majora de la 9.448 lei la 9.798 lei.
La scadenŃa împrumutului obligatar (31.12.N+1), se va contabiliza rambursarea
împrumutului, conform datelor din tabloul de amortizare a împrumutului obligatar:

% Conturi la bănci în lei 10.680
Împrumuturi din emisiunea de
obligaŃiuni 9.798
Cheltuieli privind dobânzile
882
În ipoteza conversiei obligaŃiunilor în acŃiuni, la începutul celui de-al doilea exerciŃiu
(1.01.N+2), soldul împrumutului la această dată este transferat în capitaluri proprii. Dacă
presupunem că valoarea nominală a acŃiunilor este de 2.000 lei, înregistrarea conversiei
obligaŃiunilor în acŃiuni este:
Împrumuturi din emisiunea de % 9.798
obligaŃiuni
Capital subscris şi vărsat 2.000
Prime de conversie a
obligaŃiunilor în acŃiuni 7.798
51
De regulă, activele şi datoriile financiare nu trebuie compensate între, ele trebuind
prezentate separat în bilanŃ. Totuşi, norma contabilă IAS 32 admite compensarea unui activ
financiar cu o datorie financiară, numai dacă sunt îndeplinite două condiŃii:
a) întreprinderea are un drept legal să opereze compensarea între sumele înregistrate ca
active şi datorii financiare;
b) întreprinderea are intenŃia să procedeze la regularizarea (decontarea) soldului net, după
compensare, sau să realizeze activul (adică să vândă activul şi să-i încaseze
contravaloarea) şi să stingă datoria simultan. Realizarea unui activ financiar şi stingerea
unei datorii financiare sunt considerate simultane numai atunci când tranzacŃiile au loc în
acelaşi moment (par. 39 din IAS 32).
După compensarea unui activ financiar cu o datorie financiară în bilanŃ este prezentată
numai valoarea netă (soldul rezultat din compensare). Deşi norma contabilă IAS 32 este
restrictivă în ce priveşte condiŃiile de compensare a unui activ financiar cu o datorie
financiară, Cormier (2002) arată faptul că unele întreprinderi încearcă să utilizeze acest
procedeu ca o tehnică de “contabilitate creativă”, pentru a-şi ameliora ratele de îndatorare şi a
respecta anumite clauze de împrumuturi, ceea ce impune o atenŃie specială din partea
auditorului atunci când realizează auditul instrumentelor financiare.
Contabilizarea unui instrument financiar derivat: cazul contractelor

forward
Unul din instrumentele financiare derivate cele mai utilizate este contactul la termen, care
îmbracă două forme: cel încheiat pe piaŃa neorganizată (Over the Counter: OTC, engl.,
marché de gré à gré, fr.), denumit “forward” şi contractul la termen încheiat pe piaŃa
organizată (reglementată), denumit “futures”. Contractul forward este un angajament de a
cumpăra sau vinde un activ la o dată viitoare şi la un preŃ specificat la data încheierii
contractului.
Exemplu: o întreprindere încheie la data de 1.11.N un contract de cumpărare la
termen a sumei de 10.000 de euro (E), peste 3 luni, la cursul de 1 E = 3,1450 lei, pentru a
acoperi o datorie faŃă de un furnizor, contractată la aceeaşi dată, reprezentând cumpărări de
mărfuri. EvoluŃia cursurilor valutare se prezintă astfel:
1.11.N 31.12.N 31.01.N+1

Spot 3,1260 3,1470 3,1630
La termen 3,1450
Considerăm că este vorba de un contract la termen de tip forward. În cazul nostru,
rolul contractului forward este acela de a acoperi riscul aferent plăŃii unei datorii în valută, ca
urmare a schimbărilor nivelului de piaŃă al cursului valutar. Deci, elementul acoperit este o
datorie în valută, angajată faŃă de furnizori iar instrumentul de acoperire împotriva riscului de
schimb valutar este contractul forward, care este un instrument derivat.
Conform normei contabile IAS 39, o întreprindere trebuie să contabilizeze un activ
sau un pasiv financiar atunci, şi numai atunci, când aceasta devine parte la prevederile
contractuale ale instrumentului (par. 27). Drept urmare, o întreprindere va trebui să prezinte în
bilanŃul ei toate drepturile şi obligaŃiile contractuale care decurg din instrumentele financiare
“derivate”. Astfel, un contract de schimb la termen va fi contabilizat ca un activ (sau pasiv) la
data angajamentului, evaluat la valoarea justă.
În general, prin valoare justă se înŃelege valoarea la care poate fi tranzacŃionat un activ
sau decontată o datorie, de bunăvoie, între părŃi aflate în cunoştinŃă de cauză, în cazul unei
tranzacŃii cu preŃul determinat obiectiv. În cazul instrumentelor financiare, valoarea justă se
poate determina în mai multe feluri: preŃul cotat de piaŃă, dacă există o piaŃă activă; preŃul
celor mai recente tranzacŃii, atunci când nu există cotaŃii curente; diferite tehnici de estimare,
52
bazate pe actualizarea fluxurilor de trezorerie, atunci când nu există un preŃ de piaŃă care ar
putea fi utilizat ca referinŃă pentru estimarea valorii juste.
IAS 39 (par. 29, lit. c) precizează că în cazul când o întreprindere se constituie parte
într-un contract forward, valorile juste ale dreptului şi obligaŃiei sunt adesea identice,
rezultând o valoare netă justă a contractului forward egală cu zero şi este recunoscută ca activ
sau datorie numai valoarea justă a dreptului sau obligaŃiei.
În consecinŃă, la data contractării datoriei către furnizor (1.11.N) se va contabiliza:

Mărfuri Furnizori 31.260
(10.000 E x 3,1260lei/E)
Şi concomitent, se înregistrează angajamentul reprezentat de contractul forward la
1.11.N, pentru o valoare netă nulă, deoarece valoarea angajamentului primit este egală cu cea
a angajamentului acordat:

Instrumente de trezorerie de Instrumente de trezorerie de 31.450
primit livrat (10.000 E x 3,1450)
La finele exerciŃiului (31.12.N), diferenŃele de schimb latente se impută rezultatului,

prin ajustarea valorii elementului acoperit cât şi a instrumentului de acoperire. În consecinŃă,
valoarea justă a contractului nu mai este nulă ci se calculează prin diferenŃă între cursul la
termen şi cursul la data bilanŃului: [10.000 E x (3,1470-3,1450)] = 20 lei. Această variaŃie
favorabilă a instrumentului de acoperire (contractul forward) este integrată în rezultat, ca un
venit financiar, cât şi variaŃia valorii elementului acoperit, respectiv datoria faŃă de furnizor în
euro): [10.000 E x (3,1260-3,1470)] = - 210 lei, ca o cheltuială financiară:
Instrumente de trezorerie – euro Venituri din diferenŃe de curs 20
de primit valutar
Cheltuieli din diferenŃe de curs Furnizori 210
valutar
Constatăm că, prin aplicarea IAS 39 rezultatul exerciŃiului iniŃial (N) este afectat atât
de rezultatul de schimb latent al creanŃei (sau datoriei) în monedă străină (în cazul nostru, o
cheltuială de 120 lei) cât şi de rezultatul latent aferent contractului de schimb la termen
(forward) corespunzător (în cazul nostru, un venit de 20 lei).
La scadenŃă (31.01. N+1), se va contabiliza primirea devizelor la cursul la termen
(10.000 E x 3, 1450 lei/E):
Conturi la bănci în valută – euro Conturi la bănci în lei 31.450
Şi plata furnizorului, la aceeaşi dată (datoria către furnizor se va stinge la valoarea
reevaluată la închiderea exerciŃiului N):
Furnizori % 31.470
Conturi la bănci în devize – euro 31.450
Instrumente de trezorerie 20
Prin aplicarea tratamentului contabil prevăzut de norma IAS 39, instrumentul financiar
(contractul forward) este prezentat în bilanŃul contabil iar utilizatorul situaŃiilor financiare este
informat despre aceste angajamente însă acesta nu poate cunoaşte direct suma acestor
angajamente ci doar valoarea lor justă netă.
În ce priveşte comunicarea financiară, în scopul satisfacerii nevoilor utilizatorilor,
entităŃile care publică rapoarte financiare trebuie să prezinte în anexe (note la situaŃiile
53
financiare) explicaŃii privind utilizarea instrumentelor financiare, care sunt riscurile asociate şi
obiectivele vizate prin utilizarea lor. De asemenea, anexele trebuie să prezinte convenŃiile
contabile şi baza de evaluare adoptate pentru instrumentele financiare cât şi informaŃii
privind condiŃiile de răscumpărarea a titlurilor care pot influenŃa suma, scadenŃa şi gradul de
certitudine a fluxurilor viitoare de trezorerie, atât pentru instrumentele financiare bilanŃiere cât
şi cele în afara bilanŃului. InformaŃiile publicate trebuie să permită utilizatorilor aprecierea
gradului de risc aferent instrumentelor financiare bilanŃiere şi extrabilanŃiere.
Bibliografie selectivă
AAF (1997), Document of the Accounting Advisory Forum: Cash flow statements,
http://europa.eu.int
Combes-Thuélin E., L’introduction de la juste valeur dans la comptabilité bancaire:
l’exemple de l’activité d’intermédiation, în „Juste valeur. Enjeux techniques et politiques”,
etudes coordonnées par J.-F. Casta şi B. Colasse, Ed. Economica, 2001.
Cormier D., Comptabilité anglo-saxonne et internationale, Paris, 2002.
Feleagă N., Ionaşcu I., Tratat de contabilitate financiară, vol. I-II, Bucureşti, 1998.
Feleagă N., Sisteme contabile comparate, ediŃia a II-a, Editura Economică, 1999.
Ionaşcu I., Instrumentarea contabilă a investiŃiilor imateriale conform normei
contabile IAS 38 “Imobilizări necorporale” , Gestiunea şi contabilitatea firmei, nr. 8/2003.
Ionaşcu I., Dinamica doctrinelor contabilităŃii contemporane. Studii privind
paradigmele şi practicile contabilităŃii, Editura Economică, 2003.
Miller, P.B.W, P.R. Bahnson (2002), Fast track to direct cash flow reporting,
Strategic Finance, vol.10
Munteanu, M. (2003), Studiu privind dificultatile de aplicare a standardului contabil
international (IAS) 7 in mediul romanesc , Contabilitatea, expertiza si auditul afacerilor nr.6-
7/2003
Pence, C.M. (1996), An algebraic approach to clarifying the statement of cash flows,
www.swcollege.com
Raffournier B., Les normes comptables internationales (IAS), Paris, 1996.
Tucker, M.W. (1989), The modified T-account workpaper, The national public
accountant, vol. 34
Tournier J.-C., La révolution comptable. Du coût historique à la juste valeur, Editions
d’Organisation, Paris, 2000.
* * * Reglementări contabile armonizate cu Directiva a lV-a a ComunităŃilor
Economice Europene şi cu Standardele InternaŃionale de Contabilitate, aprobate prin Ordinul
ministrului finanŃelor publice nr. 94/2001, în M. Of. nr. 85/20.02.2001.
* * * International Financial Reporting Standards, eIFRS 2005, www.iasb.org
54

Curs-Standarde Internationale de Raportare Financiara

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs-Standarde Internationale de Raportare Financiara

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

STANDARDE INTERNAłIONALE DE RAPORTARE FINANCIARĂ

I. Cadrul contabil conceptual de întocmire şi prezentare a situaŃiilor

Globalizarea afacerilor a determinat acceptarea normelor internaŃionale de raportare

II. SemnificaŃia şi calculul indicatorului “rezultatul pe acŃiune” conform

ImportanŃa informaŃiei privind profitul pe acŃiune în evaluarea performanŃei

Calculul rezultatului pe acŃiune - de bază

Rb = Rezultatul net al exerciŃiului, exclusiv dividendele preferenŃiale / numărul mediu ponderat de

În valoarea dividendelor preferenŃiale se vor avea în vedere dividendele preferenŃiale

Rb = (1.000.000 lei – 200.000 lei) / 500 acŃiuni = 1.600 lei/acŃiune.

Nm acŃ. circ.= Nr. acŃ. la 1.01.N + (acŃiuni emise – acŃiuni retrase) x F

Calculul rezultatul pe acŃiune - diluat

Calculul rezultatul pe acŃiune diluat se face ca şi în cazul rezultatului de bază, în plus

Profit net: 2.500 lei

Norma contabilă IAS/IFRS 33 prevede că acŃiunile ordinare potenŃiale se consideră ca

1. NoŃiuni specifice şi arhitectura situaŃiei fluxurilor de trezorerie

SituaŃia financiară care prezintă informaŃii privind fluxurile de numerar, adică

2. Metode de întocmire a tabloului fluxurilor de trezorerie

2.1. Metoda directă

2.1.1. Metoda directă şi logica directă

Exemplul nr. 1. La începutul exerciŃiului N, o societate comercială dispunea de lichidităŃi şi

Evident, conturile din grupa 55 „Încasări” ar funcŃiona precum conturile de active,

În cursul anului N trezoreria a fost afectată de următoarele tranzacŃii:

5511 = 4111 „ClienŃi” 10.000 lei

„Conturi la bănci în lei” 5121 = 5511 10.000 lei

5612 = 5121 „Conturi la bănci în lei” 60.000 lei

c) S-a contractat un credit bancar pe termen lung în valoare de 300.000 lei

5532 = 1621 „Credite bancare pe termen lung” 300.000 lei

„Conturi la bănci în lei” 5121 = 5532 300.000 lei

Plata ratei scadente:

„Credite bancare pe termen lung” 1621 = 5632 10.000 lei

5632 = 5121 „Conturi la bănci în lei” 10.000 lei

„Cheltuieli privind dobânzile” 666 = 5634 1.000 lei

5634 = 5121 „Conturi la bănci în lei” 1.000 lei

e) Se achiziŃionează de pe piaŃa de capital titluri de plasament (1.000 de acŃiuni la cursul de 30 lei/acŃiune).

„AcŃiuni cotate” 5031 = 5622 30.000 lei

5622 = 5121 „Conturi la bănci în lei” 30.000 lei

5522 = % 35.000 lei

g) A fost deschis un acreditiv pentru un furnizor de servicii în sumă de 100.000 lei.

„Acreditive în lei” 5411 = 5121 „Conturi la bănci în lei” 100.000 lei

„Furnizori” 401 = 5611 10.000 lei

5611 = 5411 „Acreditive în lei” 10.000 lei

Tabloul fluxurilor de trezorerie la 31.12.N

2.1.2. Metoda directă şi logica reziduală

Cont de profit şi pierdere la 31.12. N:

Tabloul fluxurilor de trezorerie la 31.12.N

2.2. Metoda indirectă

Pentru a ilustra modul de întocmire a situaŃiei fluxurilor de trezorerie prin metoda

Exemplul nr. 4. Ca bază informaŃională se folosesc datele din exemplului anterior

Tabloul fluxurilor de trezorerie la 31.12.N

3. IncidenŃa taxei pe valoarea adăugată asupra tabloului fluxurilor de

3.1. IncidenŃa TVA în cazul aplicării metodei directe

În cursul anului N au fost efectuate următoarele tranzacŃii:

a) Prestarea de servicii în valoare de 10.000 lei, TVA 19%:

„ClienŃi” 4111 = % 11.900 lei

5511 = 4111 „ClienŃi” 11.900 lei

„Conturi la bănci în lei” 5121 = 5511 11.900 lei

c) AchiziŃia unui echipament industrial în valoare de 6.000 lei:

% = 404 „Furnizori de imobilizări” 7.140 lei

d) Plata datoriilor către furnizorii de imobilizări prin contul curent bancar:

„Furnizori de imobilizări” 404 = 5621 7.140 lei

5621 = 5121 „Conturi la bănci în lei” 7.140 lei

„TVA colectată” 4427 = % 1.900 lei

„TVA de plată” 4423 = 5615.1 760 lei