UNIVERSITATEA SPIRU HARET FACULTATEA: MANAGEMENT FINANCIAR CONTABIL SPECIALIZAREA: CONTABILITATE SI INFORMATICA DE GESTIUNE DISCIPLINA: Doctrine contabile si sisteme

contabile comparate

I. OBIECTIVELE DISCIPLINEI Lucrarea de fata are drept obiectiv asimilarea cunostintelor privind continutul principalelor doctrine contabile, analiza comparativa, prezentarea unor tratamente contabile potrivit Standardele Internationale de raportare financiara (IFRS/IAS) emise de IASB. II. DEFINIREA SI EXEMPLIFICAREA PRINCIPALELOR DONCTRINE CONTABILE 1.ANALIZA REFERENTIALULUI CONTABIL INTERNATIONALconceptual si Standardele Internationale de Contabilitate emise de IASB. 2. IAS 1- PREZENTAREA SITUATIILOR FINANCIARE 3. IAS 2- CONTABILITATEA STOCURILOR 5. IAS 16- IMOBILIZARI CORPORALE cadrul contabil

III.INTREBARI

IV. BIBLIOGRAFIE

1.ANALIZA REFERENTIALULUI CONTABIL INTERNATIONAL- cadrul contabil conceptual si Standardele Internationale de Contabilitate emise de IASB

Suportul conceptual al dispozitivului contabil internaional:

cadrul contabil conceptual normele contabila internaionala (IAS/IFRS) interpretrile la normele contabile internaionale (SIC)

Dispozitivul normativ contabil emis de IASB a fost puternic influentat de doctrina contabila americana . Factorul de reglementare al pietei de informatii contabile l-a constituit doctrina economiei keynesista, dezvoltata dupa criza din 1929-1933. Piata libera de informatie contabila fiind insuficienta a determina interventia unor autoritati de reglementare a contabilitatii la nivel national si international. In vederea asigurarii si functionalitatii pietei de informatii contabile, autoritatile de reglementare contabile impun difuzarea unui minim de informatii contabile, deoarece tranzactionarea informatiilor contabile pe piata, prezinta caracteristici specifice: ofertantii suporta costurile de producere si difuzare a informatiilor contabile; utilizatorii, beneficiarii informatiilor contabile nu platesc nici un pret. Astfel, dispozitivul normativ emis de IASC/IASB, precizeaza care este structura situatiilor financiare publicate de interprindere: Bilantul contabil; Contul de profit si pierdere; Tabloul fluxurilor de trezorerie; Tabloul variatiei capitalurilor proprii; Anexele sau notele la conturile anuale si informatia minimala de publicat. A.Conceptele si definitiile emise de IASB au fost elaborate sub influenta teoriei microeconomice neoclasice, fondate pe ipoteze ca: Concurenta pura si perfecta; Concurenta pietelor eficiente; Informarea perfecta; Rationalitatea indivizilor. B.Influenta teoriei proprietarului definirea unor concepte de baza: active, datorii, capitaluri, venituri si cheltuieli. Potrivit T.P., intreprinderea este entitatea ce actioneaza ca reprezentant al proprietarului (actionar, asociat). Astfel, situatiile contabile ale intreprinderitor trebuie sa permita masurarea averii proprietarului si stabilirea profitului net care revine proprietarului. VENIT = sursa de imbogatire a proprietarului; CHELTUTALA = sursa de saracire a proprietarului. C. Referentialul contabil informational emis de IASC/IASB din punct de vedere al goepoliticii contabile, prezint o predominanta a doctrinei contabile anglo-saxona, fata de cea continental-europeana. Potrivit cadrului conceptual emis de IASC, informatia contabila este abordata din

punct de vedere economic ( => informatia contabila este produsa numai daca este utila in luarea deciziilor). Obiectivul situatiilor financiare publicate de intreprindere, il constituie furnizarea de informatii care sa asigure eficienta pietelor si alocarea optima a resurselor economice. Utilizatorii privilegiati ai informatiilor contabile (art. 10, cadrul conceptual) au fost considerati investitori, dat find faptul ca performanta intreprinderii este masurat prin fluxul de lichiditati (art. 25). Informatiile privind profitabilitatea sunt subordonate obiectivului de masurare a lichiditatilor, deoareee ele trebuie sa permita ,,anticiparea capacitatii intreprinderilor de a genera fluxuri de trezorerie cu resurse existente (art. 17). Investitorii sunt interesati, nu de profitabilitate, ci de capacitatea intreprinderilor de a plati dividente viitoare. Dispozitivul contabil emis de IASB prescrie ca in oferta de informatii contabile sa fie incluse si doua situatii financiare destinate actionarilor, in mod expres: Tabloul fluxurilor de trezorerie; Tabloul variatiei capitalurilor proprii. Prin tabloul fluxurilor de trezorerie, investitorii cunosc de unde provin incasarile, care este destinatia platilor, care este variatia fluxului de lichiditati. Tabloul variatiei capitalurilor proprii permite actionarilor sa cunoasca care este valoarea contabila a averii (fie prin profit, modificari ale politicilor contabile, prin aporturi noi de capital, etc). Definirea conceptelor de venit si cheltuiala este data de influenta unui flux valoric asupra capitalurilor proprii (exclusiv o operatie cu actionarii). VENIT= fluxul valoric care sugereaza averea actionarilor (capitalul propriu) CHELTUIALA = fluxul valoric care diminueaza capitalul propriu, altul decat cel din distribuirea catre actionari Profitul = valoarea reziduala care ramane dupa acoperirea cheltuielilor din venituri, masoara imbogatirea actionarilor in decursul unei perioade. Potrivit Cadrului Conceptual IASC, profitul este definit pornind de la conceptul de mentinere a capitalului fizic si financiar. Profitul se obtine daca marimea capitatului fizic sau financiar este mai mare la finele perioadei dect cea de la inceputul perioadei (exclusiv operatiile cu proprietarii). Aceast viziune isi are originea in teoria organica a bilantului (dezvoltat de germanul SCHMIDT in prima jumatate a sec. XX), potrivit careia rezultatul intreprinderii nu exista decat in masura mentinerii propriei economii.

EVALUAREA IN CONTEXTUL DISPOZITIVULUI CONTABIL EMIS DE IASC/IASB Evaluarea in contabilitate este legata de conceptul de valoare cu toate formele de manifestare (capital, pret, venit, cost/cheltuiala, profit, bunuri economice/active, creante/datorii). In cadrul contabil conceptual al IASC sunt definite mai multe baze de evaluare ce pot fi utilizate la intocmirea situatiilor financiare (cost istoric, cost curent, valoare realizabila, valoare actualizata).

Cadrul IASC nu indica o baza de eva/uare, dar alegerea sau mentinerea uneia trebuie sa fie coerenta cu conceptul de mentinere a capitalulului(bogatia investitorului), in functie de care se masoara performanta intreprinderilor. Potrivit cadrului IASC/IASB, in general evaluarea inputurilor (active) si a outputurilor (venituri) se face la valoarea justa (valoarea de piata cat mai frecventa). VALOAREA JUSTA suma la care poate fi tranzactionat un activ sau decontata o datorie de buna voie intre parti, aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat in mod obiectiv. Potrivit teoriei neoclasice cresterea trebuie sa existe intr-o piata functionala, unde cumparatorul si vanzatorul sunt suficient de informati, concurenta este pura si perfecta, deoarece pretul este determinat in mod obiectiv.

2.IAS 1- PREZENTAREA SITUATIILOR FINANCIARE

A. Obiectivul situatiilor financiare (documente de sinteza) formulat de IASB estefurnizarea unei baze pentru prezentarea situatiilor financiare generale, astfel incat sa se poata asigura comparabilitatea acestora: In timp (cu situatiile financiare precedente); In spatiu (cu situatiile financiare ale altor intreprinderi). . Recunoasterea = procesul incorporarii in bilant sau in contul de profit si pierdere,a unui element ce indeplineste urmatoarele criterii: este probabil ca orice beneficiu economic viitor, asociat, sa intre sau sa iasa din intreprindere; elementul are un cost sau o valoare care poate fi evaluata in mod credibil. Evaluarea = procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare vor fi recunoscute in bilant sau contul de profit si pierdere (cost istoric, cost curent, valoare realizabila de documentare a obligatiei, valoarea actualizata). B. Scopul situatiilor financiare Scopul general al situatiilor fmanciare este acela de a oferi o imagine fidela a rezultatelor, a pozitiei financiare a unuei societati la sfrsitul exercitiului financiar oferind informatii utile unei categorii largi de utilizatori. In functie de natura si dimensiunea evenimentelor ce au loc intre data bilantului si data la care sunt semnate situatiile financiare, tranzactiile pot fi incluse sau prezentate in notele la situatiile financiare. Utilizatorii informatiilor sunt interesati sa cunoasca aceste aspecte, deoarece deciziile pe care le vor lua cu privire la societatea in cauza sunt afectate de acestea. Situatiile financiare intocmite in acest scop raspund majoritatii utilizatorilor. Utilizatorii vor evalua rezultatele pentru a putea lua decizii economice, numirea sau inlocuirea unor membri ai conducerii. Obiectivul situatiilor financiare va fi acela de a furniza informatii despre: pozitia financiara (resurse economice, structura de finantare, repartizarea profitului, fluxuri de lichiditati, venituri); performanta; fluxurile de numerar ale unei intreprinderi.

Informatiile care prezinta o importanta deosebita pentru utilizatori sunt identificate in Cadrul general pentru pregatirea si prezentarea situatiilor financiare si se refera la: active= resurse controlate de intreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute si de la care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare pentru intreprindere; datoriile= obligatii actuale ale intreprinderilor ce decurg din evenimente trecute si prin decontarea carora se asteapta sa rezulte o iesire de resurse care incorporeaza beneficii economice; capitalul propriu= interesul rezidual al actionarilor, in activele unei intreprinderi, dupa deducerea tuturor datoriilor sale; veniturile= cresteri ale beneficiilor economice, inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori descresteri ale datoriilor; cheltuielile= diminuari ale beneficiilor economice, inregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub forma de iesiri sau diminuari ale datoriilor. 1.IAS I cu prezentarea tuturor politicilor contabile semnificative, care sunt utilizate la intocmirea situatiilor financiare, indica unele principii ce stau la baza tuturor aspectelor privind politica contabila: principiul continuitatii activitatii, potrivit caruia situatiile financiare trebuie intocmite pornind de la presupunerea ca intreprinderea isi desfasoara activitatea in mod normal intr-un viitor previzibil, fara a intra in stare de lichiditate sau de reducere a activitatii sale; principiul consecventei (modul de prezentare, de clasificare a diferitelor elemente din situatiile financiare trebuie mentinut de la o perioada la alta); contabilitatea de angajamente- tranzactiile trebuie recunoscute atunci cand acestea se produc (nu atunci cand se primeste sau se plateste numerarul) si raportate in perioada aferenta. . Pragul de semnificatie sta la baza conceptului de imagine fidela din contabilitatea britanica, de unde a fost preluat si de Standardul International de Contabilitate. In tara noastra s-a regasit pana in 1999, sub denumirea de importanta relativa. Importanta relativa= semnificatia pe care un utilizator o atribuie unui element sau unui eveniment, ca urmare a luarii unei decizii. 2. Bilant distinctia curent/imobilizat pe termen lung In conformitate cu lAS I, intreprinderile trebuie sa determine, pe baza naturii operatiunulor pe care le desfasoara, daca sa prezinte sau nu in bilant activele curente, activele imobilizate, datoriile curente si cele pe termen lung, clasificate separat. Cu toate acestea, volumul de reglementari contabile armonizate cu Directiva a IV-a si cu IAS cere ca aceastea s fie clasificate si raportate separat in bilant. Trebuie notat faptul ca, daca exista active sau datorii ce combina sume asteptate a fi recuperate sau achitate atat inainte cat si dupa 12 luni de la data bilantulului, valorile ce se asteapta a fi recuperate sau achitate inainte dupa mai mult de 12 luni trebuie prezentate. Active curente In conformitate cu IAS I un activ este clasificat curent cand: se asteapta a fi realizat, sau este detinut pentru consum sau vanzare, pe parcursul ciclului de exploatare normal al intreprinderii; este detinut, in principal, in scopul comercializarii sau pe termen scurt si se asteapta a fi realizat in termen de 12 luni de la data bilantului; reprezinta numerar sau echivalente de nuumerar a caror utilizare nu este restrictionat.

Ciclul de exploatare a! unel intreprinderi reprezinta perioada de timp dintre momentul achizitiei materiilor prime utilizate intr-un proces de productie si momentul finalizarii acestui proces in numerar. In practic, toate stocurile, platile in avans pentru stocuri si creantele comerciale sunt, in mod normal, incluse in categoria activelor curente, char daca nu se preconizeaza a fi realizate in termen de 12 luni de la data bilantului. Daca exista creante si stocuri ce nu se asteapta a fi realizate pe termen de 12 luni de la data bilantului, valoarea acestora trebuie prezentata separat. Asa cum s-a mentionat mai sus, numerarul sau echivalentele de numerar a caror utilizare nu este restrictionata trebuie tratate ca active curente. Numerarul si echivalentele de numerar a caror utilizare este restrictionata trebuie tratate ca active imobilizate.

Datorii curente In conformitate cu lAS I o datorie este clasificata ca find curenta atunci cand: se asteapta sa fie decontata in cursul normal al ciclului de exploatare al intreprinderii; este exigibila in termen de 12 luni de la data bilantului. Tratamentul contabil Principiul de baza este ca activele curente trebuie evaluate, in mod normal, la minimul dintre cost si valoarea realizabila neta. Activele imobilizate sunt, in mod normal, inregistrate la cost sau la valoarea reevaluata minus orice amortizare cumulata sau provizioane pentru depreciere. Amortizarea implica extinderea costului capitalului (sau a valorii reevaluate) a unui activ minus valoarea lui reziduala pe durata estimata de viata utila. Momentul recunoasterii Recunoasterea initiala are loc atunci cnd: este probabil ca vor fi generate de/sau catre intreprindere, beneficii economice viitoare asociate activului (sau datoriei); costul activului (sau datoriei) poate fi evaluat cu o certitudine rezonabila. Situatii financiare IAS I cere prezentarea urmatoarelor situatii financiare: Bilant Contul de profit si pierdere Situatia modificarilor capitalurilor proprii Situatia fluxurilor de numerar Note explicative Structura bilantului, a contului de profit si pierdere si a situtiei modificarilor capitalurilor proprii este reglementata de IAS I (vezi mai jos) si de volumul de Reglementari contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu IAS. Situatia fluxurilor de numerar este reglementata de IAS 7. In situatiile financiare trebuie prezentate cifre comparative pentru toate informatiile numerice, mai putin in cazul in care un IAS permite neprezentarea lor. Bilantul Informatii ce trebuie prezentate in bilant

IAS I prescrie minimul de elemente care trebuie sa apara in bilant. Acestea sunt: a) imobilizari corporale; b) active necorporale; c) active financiare, mai putin valorile de la punctele (d), (f) si (g); d) investitii contabilizate utilizandu-se metda punerii in echivalent; e) stocuri; I) creante comerciale si similare; g) numerar si echivalente de numerar; h) datorii comerciale si similare; i) datorii si active fiscale in conformitate cu IAS 12; j) provizioane; k) datorii pe temen lung purtatoare de dobanzi; I) interes minoritar (numai pentru situatii financiare ale grupului); m) capital emis si rezerve. Conformitatea cu formatul de bilant stabilit in volumul de Reglementari contabile armonizate cu Directiva a IV-a a CEE si cu IAS va asigura in mod normal satisfacerea acestor cerinte. Informatii ce trebuie prezentate in bilant sau in note Rationamentele privind prezentarea separata in bilant a altor elemente au la baza 3 criterii: 1) natura si lichiditatea active/or precum si pragul de semnificatie, conducnd la prezentarea separata a fondului comercial si a activelor provenind din cheltuielile de dezvoltare, a activelor monetare si nemonetare, precum si a activelor curente si a celor imobilizate; 2) functia activelor in cadrul intreprinderii conducand la prezentarea separata a activelor financiare si de exploatare, a stocurilor, a creantelor, numerarului si a echivalentelor de numerar; 3) suma, natura si delimitarea in timp a datoriilor conducand la prezentarea separata a datoriilor purtatoare si nepurtatoare de dobanzi si a provizioanelor, clasificate in curente si pe termen lung. lAS I cere unei intreprinderi sa prezinte alte subclasificari ale elementelor-randuri prezentate intr-o maniera corespunzatoare activitatii intreprinderii. O intreprindere trebuie sa prezinte in bilant sau in note, pentru fiecare clasa de capital social: a) numarul de actiuni subscrise; b) numarul de actiuni emise si varsate integral si emise dar nevarsate integral; c) valoarea nominal pe actiune sau sa precizeze faptul ca actiunile nu au valoare nominala; d) o reconciliere a numarului de actiuni existente la inceputul si la sfarsitul anului; e) drepturile, preferintele si restrictiile atasate clasei respective, inclusiv restrictiile asupra repartizarii dividentelor si rambursarii capitalului; f) actiunile in intreprindere detinute de intreprinderea insasi sau de filiale sau societati asociate ale intreprinderii; g) actiunile rezervate pentru emitere in baza optiunilor de conversie si contractelor de vnzare, inclusiv termenele si sumele.

Contul de profit si pierdere Informatii ce trebuie prezentate in contul de profit si pierdere IAS I cere ca cel putin urmatoarele elemente randuri sa fie incluse in contul de profit si pierdere: a) venitul; b) rezultatele din activitatea de exploatare; c) costurile de finantare; d) partea din profituri si pierderi aferenta intreprinderilor asociate si asocierilor in participatie contabilizata prin metoda punerii in echivalenta; e) cheltuielile fiscale;

f) profitul sau pierderea din activitatile curente; g) elemente extraordinare; h) interesul minoritar; i) profitul net sau pierderea neta a perioadei; Alte elemente randuri, titluri si subtotaluri sa fie incluse in contul de profit si pierdere daca este necesar sa explice elementele de performanta a intreprinderii. IAS I cere ca o intreprindere sa prezinte fie in contul de profit si pierdere, fie in note o analiza a cheltuielilor utilizand o clasificare bazata fie pe natura cheltuielilor, fie pe destinatia lor in cadrul intreprinderii.Volumul de Reglementari contabile armonizate cu Directiva a IV-a CEE si cu IAS cere ca aceasta analiza sa se faca in functie de natura cheltuielilor si sa fie inclusa in contul de profit si pierdere. In note pot fi prezentate detalii suplimentare: chirii si cheltuieli generate de contractele de leasing operational; onorarii de audit; profiturile si pierderile generate de vanzarea sau cedarea imobilizarilor corporale.

1.IAS 2 CONTABILITATEA STOCURILOR

Obiectivul standard IAS 2 este descrierea tratamentului contabil pentru stocuri in sistemul costului istoric. IAS 2 furnizeaza indicatii practice referitoare la: procedee de determinare a costurilor; recunoasterea acestor costuri drept cheltuiala, orice reducere pana la V.R.N. (valoarea reziduala neta). Obiectivul fundamental este cuantificarea costului stocurilor in momentul recunoasterii activului. Elementele esentiale sunt urmatoarele: 1. recunoasterea stocului ca activ; 2. definitia ,,costului"; 3. conceptul de ,,valoarea realizabila neta"; 4. evaluarea la cea mai mica valoarea dintre cost si valoarea realizabila neta; 5. alte prezentari suplimentare (conservarea stocului determinat de recunoasterea initiala, prezentarea regulilor de evaluare a stocului la finele exercitiului) 1.Recunoasterea ca activ a stocului Un ,,activ" reprezinta ,,o resursa contabila de a intreprinderii, care se asteapta sa genereze beneficii economice viitoare catre intreprindere", dar si posibilitatea stabilirii unor valori care pot fi evaluate in mod credibil. 2. Costul stocurilor cuprinde toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate de intreprindere pentru a duce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent. Costurile stocurilor: - costuri directe: pretul de achizitie al materialelor, costuri cu manopera directa, taxe vamale de import, costuri cu asigurarea si manipularea; - regia de productie include: costuri si manopera directa, costuri si manopera indirecta, amortizare, intretinerea cladirilor fabricii.

Reducerea comercializarii si financiare trebuie deduse din costurile stocurilor. Spre exemplu reducerea financiara se acorda pentru plata imediata a sumelor. Valoarea stocurilor va fi redusa pana la nivelul la care a fost platita. Cheltuielile fixe vor fi alocate in faza ,,capacitatii normale" de productie. Capacitatea normala de productie reprezinta productia estimata a fi obtinuta, in medie, in conditii normale, luandu-se in considerare si pierderea de capacitate definita de intretinerea planificata a echipamentelor. Regia variabila este alocata productiei realizate, corespunzator folosirii efective a capacitatii de productie. Tehnici de determinare a costurilor stocurilor a) metoda cu amanuntul cost = pret vanzare- marja bruta ct 607= ct707ct 378 Bunurile sunt evaluate la pretul de vanzare mai putin profitul brut nominal perioadei element. Metoda este adecvata societatii cu amanunt unde exista stocuri cu articole numeroase, miscare rapida si pentru care nu se utilizeaza alta metoda de determinare a costurilor. b) metoda costurilor standard cost standard= cost standard al materialului + manopera Utilizarea acestei metode presupune separarea periodica a acestor costuri in functie de conditiile actuale. c) metoda costului individual se utilizeaza pentru produse ale caror costuri sunt usor identificabile. d) metoda elementelor grupate Aceste metode include: 1. FIFO (primul intrat primul iesit) In baza acestei metode bunurile iesite din gestiune se evalueaza la costuri de achizitie (sau de productie) al primei intrari. Costurile inregistrate in contabilitate de profit si pierderi vor fi mai mici. 2. CMP (costul mediu ponderat) care presupune determinarea costului fiecarui element in baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate in stoc la sfarsitul perioadei si a costurilor in timp elementelor similare produse in timpul perioadei. Media poate fi calculata pe o baza periodica sau o data cu receptia fiecarui transport. 3. LIFO (ultimul intrat - primul iesit). Costurile inregistrate in contul de profit si pierdere vor fi mai mari. Potrivit IAS 2, metoda FIFO si CMP constituie tratamente contabile de baza, iar LIFO este considerat tratament contabil alternativ. SIC 1 dezbate un aspect privind posibilitatea unei societati de a utiliza, diferite metode de calcul al costului pentru diferite tipuri de costuri. Interpretarea prevede ca ,,o intreprindere trebuie sa utilizeze aceleasi metode de determinare a costului pentru toate stocurile care au natura si intrebuintare similara pentru intreprindere". Pentru cele cu natura si utilizare diferita, este justificata unor metode diferite de calcul. Tratamentul contabil odata ales este aplicat consecvent si prezentat in conformitate cu cerintele de prezentare din IAS 2. 3. Valoarea realizabila neta. V.R.N. este diferita de valoarea realizabila (valoarea de piata).

V.R.N. este ,,pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfasurarii normale a activitatii, mai putin costurile estimate pentru finalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii. Costurile de cedare includ toate costurile ce pot fi atribuite in mod direct elementului de stoc in cauza. Aceste estimari se bazeaza pe cele mai credibile dovezi in momentul in care are loc estimarea (de regula, cu ocazia intocmirii situatiilor financiare). Orice delimitare a stocurilor se va realiza pana la nivelul valorii realizabile nete (V.R.N.) Determinarea VRN la stoc de natura materiala se poate realiza: - element cu element; - pe categorii de element. Determinarea VRN pe servicii impune tratarea fiecarui serviciu in parte ca element individual si doar pentru servicii care nu fac parte integranta dintr-un contract de constructii (IAS 11 ,,Contracte de constructii").

EX.1 Determinare VRN pe element cu element: a) determinarea VRN pe un element de stoc (A) - pret de vanzare al elementului de stoc A 1500 RON - costul cu evaluarea 150 RON - costul cu pregatirea in vederea vanzarii 7,5 RON - costul efectiv al vanzarii 7,5 RON V.R.N = [l-(l+2+3)] = 1335 RON Valoarea stocului prezentata in situatiile financiare este cea mai mica valoarea intre cost si V.R.N. 1335 RON b) determinare VRN pe categorii de element: costul elementului de stoc A 1200 RON VRN 13 350 000 lei valoarea stocului cunoscut in situatiile financiare 12000 RON - costul elementului B 1300 RON VRN 1100 RON valoarea stocului cunoscut in situatiile financiare 1100 RON - costul elementului C 900 RON VRN 1150 RON valoarea stocului recunoscut in situatiile financiare 900 RON Valoarea totala a stocului in situatiile financiare = = 12.000.000/A +11.000.000/B + 9.000.000/C = 3200 RON

4. Evaluarea la cea mai mica valoare dintre cost si V.R.N. Stocurile trebuie evaluate la valoarea ce mai mica dintre cost si V.R.N. - situatiile in care este necesara o ajustare semnificativa a valorii prin reducerea costului la V.R.N.; - stocul a fost avariat; - diminuarea pretului de vanzare minim dintre cost si V.R.N. se face element cu element.

EX.2 Scaderea pretului de vanzare ca urmare a conditiilor de piata. SC Alpha produce si vinde piese pentru electrocasnice. Pentru ex financiar 2010 societatea are pe stoc la produse finite 300 articole. La finele exercitului financiar societatea stie ca nu va putea vinde produsele decat cu 100 RON datorita existentei pe piata a unor competitori cu preturi mai mici. Societatea mai plateste un comision de vanzare de 10% / articol (10 RON). Costurile de transport, ambalare se ridica la 20 RON pe articol. Societatea trebuie sa reduca valoarea stocului la nivelul V.R.N. pentru prezentarea in situatiile financiare: IAS 2 Normelor contabile Cost (300 articole 6 RON 6 RON VRN (30000 -3000 - 6000) 2,1 RON 3 RON Reducerea solicitata 3,9 RON 3 RON

Reducerea valorii contabile pana la VRN trebuie recunoscuta in contul de profit si pierdere in perioada in care apare reducerea sau pierderea. 6814 = 394 3,9 RON ,,ajustarea valorii stoc" = ,,provizioane pentru deprecierea produselor" Recunoasterea drept cheltuieli a valorii stocurilor. Atunci cand stocurile sunt vandute, valoarea contabila a stocurilor trebuie recunoscuta ca o cheltuiala in perioada in care a fost recunoscut venitul corespunzator.

2. IAS16 IMOBILIZARI CORPORALE

Aceasta prezentare acopera aspecte conceptuale relevante (definitia si recunoasterea unui activ si preagul de semnificatie), precum si aspecte specifice imobilizarilor corporale (neamortizarea terenurilor, valoarea reziduala, durata de viata utila estimata, reevaluari, prezentari de informatii, etc). Aspecte relevante privind activele imobilizate sunt tratate si in cadrul altor prezentari (de exemplu: componentele costului, recunoasterea activelor, deprecierea). Recunoasterea activelor Cadrul general al IASC descrie criteriile pentru recunoasterea elementelor ca active; acest standard se aplica in cazul imobilizarilor corporale. In prezentarea asupra IAS 2, acest subiect este tratat in detaliu. Aplicarea criteriilor de recunoastere a imobilizarilor corporale are drept rezultat urmatoarea regula: imobilizarile corporale sunt recunoscute ca activ doar atunci cand: a) este posibila generarea catre intreprindere de beneficii economice viitoare aferente activului; b) costul activului poate fi masurat in mod credibil. Pentru a satisface primul criteriu enuntat mai sus, o entitate trebuie sa estimeze gradul decertitudine atasat fluxului de beneficii viitoare, pe baza evidentelor disponibile la momentul recunoasterii. Este necesar sa se stabileasca daca activul va contribui, direct sau indirect, la

generarea fluxurilor de numerar catre intreprindere. Prin urmare, va trebui sa fie un activ productiv, contribuind direct la generarea de venituri din exploatare suplimentare. Elemente de natura imobilizarilor corporale pot fi achizitionate in alte scopuri, cum ar fi siguranta ori protectia mediului. Acestea permit entitatii sa continue sa obtina beneficii economice viitoare din exploatarea celorlalte active ale sale de exemplu, prin satisfacerea legislatiei cu privire la siguranta sau protectia mediului. Astfel de imobilizari corporale satisfac criteriul de recunoastere ca active, deoarece permit obtinerea de beneficii viitoare din activele aferente. Al doilea criteriu, de obicei usor de satisfacut, deoarece pretul de achizitie al unui activ si orice costuri auxiliare de achizitie sunt, in mod normal, usor identificabile. Poate sa nu fie cazul schimburilor de active: acesta este tratat mai jos. Prag de semnificatie Pragul de semnificatie nu este o cifra obtinuta intern, valoare lui este evaluata in functie de tipul de utilizatori ai situatiilor financiare si de necesitatileacestora. Adesea, pragul de semnificatie depinde de marimea elementului luat in considerare, dar poate depinde si de natura acestuia. De exemplu, prezentarea informatiilor privind tranzactiile cu parti afiliate ar fi aproape intotdeauna semnifiativa, indiferent de valoarea tranzactiilor. Administratorii trebuie sa decida daca elementele respective vor fi semnificative pentru potentialii utilizatori ai situatiilor financiare. . Clasificare Rationamentul profesional trebuie utilizat, de asemenea, atunci cand este necesar sa stabilim daca elementele separate, de natura imobilizarilor corporale, trebuie inregistrate ca si categorii separate de active imobilizate sau daca trebuie cuprinse intr-o singura categorie generica. De exemplu, poate fi indicat sa consideram impreuna elemente nesemnificative, cum ar fi instrumentele si aparatele de masura. Uneori este necesar sa alocam cheltuielile totale privind activul, asupra partilor sale componente si sa contabilizam fiecare componenta in mod distinct. De exemplu, un avion si motoarele sale vor fi tratate ca active amortizabile separate daca au durate de viata utila diferite. Componentele costului Un activ care satisface criteriile de recunoastere trebuie evaluat initial la cost. Componentele costului sunt tratate detaliat in prezentarea referitoare la IAS 2. Regulile cu privire la elementele ce pot fi incluse in stocuri se aplica , de asemenea, si activelor imobilizate. In conformitate cu IAS 16, costul initial include , de asemenea, costul demontarii si mutarii activului, precum si costurile de restaurare a amplasamentului la sfarsitul duratei de viata a activului. IAS 16 trateaza, de asemenea, inregistrarea costului in situatiile in care un element de natura imobilizarilor corporale este achizitionat prin schimbul total sau partial cu un alt element de aceeasi natura sau un alt activ. Cand schimbul nu se realizeaza cu active similare, costul activului imobilizat achizitionat trebuie inregistrat la valoarea justa a activului care a fost cedat. De exemplu, atunci cand un activ imobilizat este achizitionat in schimbul unei datorii pe care vanzatorul o are fata de cumparator, activul este inregistrat la valoarea acelei datorii.

Amortizare Cheltuiala cu amortizarea trebuie inregistrata sistematic pe durata de viata utila a activului, astfel incat valoarea amortizabila sa fie recunoscuta in contul de profit si pierdere pe perioada in care beneficiile economice ale activului sunt consumate. Valoarea amortizabila este costul activului (sau valoarea reevaluata) minus valoarea sa reziduala. Valoarea rezidualaeste valoarea neta pe care intreprinderea estimeaza ca o va obtine pentru un activ la finele duratei de viata utila a acestuia, dupa deducerea prealabila a costurilor de cedare estimate. Reevaluarea Standardul permite ca imobilizarile corporale sa fie inregistrate la cost minus amortizarea cumulata si pierderile din depreciere cumulate sau la o valoare reevaluata minus orice amortizari cumulate ulterioare si pierderi din deprecieri ulterioare. Astfel: Valoarea justa sau costul ------------Amortizare cumulata Pierderi din depreciere cumulate Valoarea contabila ---------------Noi pierderi din depreciere Valoarea recuperabila------------

Efectul asupra amortizarii Ca rezultat al unui reevaluari, valoarea amortizabila si cheltuielile anuale cu amortizarea vor trebui recalculate. Valoarea amortizabila se va baza acum pe noua valoare reevaluata si va trebui estimata o noua valoare reziduala. De asemenea poate fi un moment potrivit pentru reevaluarea duratei de viata utila ramase a activului. Alte utilizari ale rezervei din reevaluare Situatiile financiare cu scop general sunt intocmite pentru a prezenta o imagine fidela a entitatii, si nu pentru a determina profiturile care runt realizate, de exemplu, profiturile disponibile pentru distribuire. Reglementarile privitoare la rezerva din reevaluare au ca scop asigurarea faptului ca anumite tipuri de profit, de exemplu surplusul din reevaluarea activelor detinute pentru utilizare, sunt inregistrate la rezerva din reevaluare si sunt tratate pe masura ce sunt realizate, odata cu vanzarea activului sau pe masura ce acesta este utilizat. Atunci cand este realizat surplusul din reevaluare inclus in rezerva din reevaluare poate fi transferat direct la rezultatul raportat. Intregul surplus poate fi realizatla cedarea activului, sau alternativ o parte din surplus poate fi realizat in timp ce activut este utilizat. In ultimul caz, valoarea surplusului din reevaluare realizat este diferenta dintre amortizarea bazata pe valoarea contabila reevaluata si amortizarea bazata pecostul initial al activului. Acesta poate fi inregistrat la rezultatul raportat de-a lungul duratei de viata a activului, conform metodei de amortizare utilizata pentru acel activ.

La cedarea activului reevaluat orice valoare nerealizata ramasa in rezerva de reevaluare va fi realizata si poate fi transferata la rezultatul reportat. Orice valori scoase de la rezerva din reevaluare vor fi trecute direct la rezultatul reportat si nu trebuie sa treaca prin contul de profit si pierderi anual.

BIBLIOGRAFIE

MINIMALA 1. Feleaga N.- Sisteme contabile comparate, Ed. Economica, 2000, paginile 25-44; 66-84; 149-163; 174-214 2. Ionescu Cecilia- Sisteme contabile moderne Ed. Fundatiei Romania de Maine, 2004 3. Ionascu I.- Dinamica doctrinelor contabilitatii contemporane Ed. Economica, Bucuresti, 2003 4. IFRS 2005- Interpretarea si aplicarea Standardelor Internationale de Contabilitate si Raportare financiara , Ed. GMT Publishing House, 2005

SUPLIMENTARA 1.Ionascu I.- Instrumentarea contabila a tranzactiilor privind terenurile si mijloacele fixe, conform normei contabile IAS 16- Imobilizari corporale, in gestiunea si contabilitatea firmei, nr 4/2004. 2.Raffournier B.- Les normes comptables internationales (IFRS/IAS), Ed. Economica, Paris 2005