CUPRINS

CAPITOLUL I. Stadiul cunoaşterii în domeniu. Sinteză din literatura de specialitate.

1
1.1. Aria de definiţie şi aplicabilitate a temei. Definiţii si concepte cheie
1
1.2. Referenţial contabil. Standarde şi reglementări contabile în domeniu
3
1.3. Sinteza din literatura de specialitate (lista titlurilor de cărţi şi articole cu evidenţierea
principalelor contribuţii la rezolvarea temei în domeniu)
6
1.4. Recunoaşterea şi evaluarea elementelor, tranzacţiilor şi evenimentelor.
Principiile şi regulile evaluării
16
1.5. Tratamentele şi practicile contabile specifice
18
1.5.1. Contabilitatea primară. Sistemul de conturi şi contabilitate
18
1.5.2. Contabilitatea de raportare. Situaţiile financiare specifice.
Prezentarea informaţiilor
20
1.6. Interpretări şi analize financiare
23
CAPITOLUL II. Contribuţii personale. Proiect de perfecţionare şi aprofundare
Studiu de caz : Auditul financiar contabil al contului de profit şi pierdere
26
BIBLIOGRAFIE
43
 CAPITOLUL I.
STADIUL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN
LITERATURA DE SPECIALITATE

1.1. Aria de definiţie şi aplicabilitate a temei. Definiţii şi concepte cheie.

Una dintre definiţiile auditului, la care se face referire tot mai frecvent în literatura de
specialitate, este cea publicată în 1973, în cadrul Declaraţiei privind conceptele de bază ale
auditului. Potrivit acesteia, „auditul este un proces sistematic de obţinere şi evaluare în mod
obiectiv a unor afirmaţii privind acţiunile şi evenimentele cu caracter economic, în vederea
aprecierii gradului de conformitate a acestor afirmaţii cu criteriile prestabilite, precum şi de
comunicare a rezultatelor către utilizatorii interesaţi.”¹
„...afirmaţiile (declaraţiile, aserţiunile) privind acţiunile şi evenimentele cu caracter
economic...” se referă la acele afirmaţii pe care le face conducerea unei companii şi care pot
fi incluse în situaţiile financiare supuse auditului. Declaraţiile făcute de conducerea unei
întreprinderi au la bază contabilizarea tranzacţiilor şi evenimentelor economice, proces care

2
implică colectarea, agregarea, clasificarea, înregistrarea şi, ca obiectiv final raportarea
informaţiilor de natură contabilă.
„...proces sistematic de obţinere şi evaluare în mod obiectiv a unor afirmaţii...”
implică din punct de vedere metodologic colectarea de probe (elemente probante) şi
evaluarea probelor care susţin opinia auditorului că afirmaţiile sunt în conformitate cu
criteriile prestabilite.
„...comunicarea către utilizatorii interesaţi”, este obiectivul final al acestui proces,
deoarece, în caz contrar, auditul nu ar avea finalitate.
Auditul, definit conform Normelor Naţionale de Audit², reprezintă „examinarea
profesională a unei informaţii în vederea exprimării unei opinii responsabile şi independente,

___________________
¹ V.M. O’Reilly, M.B. Hirsch, P.L. Defliese, H.R. Jaenicke – „Montgomery’s auditing”, Ed. a XI-a, 1990,
NewYork
² CECCAR – „Norme Naţionale de Audit”, 1999, Editura CECCAR, Bucureşti
prin raportarea la un criteriu standard de calitate”, obiectivul auditului, indiferent de tipul
acestuia, fiind acela de „îmbunătăţire a utilizării informaţiei”.
Nici un audit nu poate furniza o asigurare absolută că situaţiile financiare nu conţin
erori sau fraude semnificative. Erorile pot exista fie ca urmare a procesării incorecte a datelor
contabile, fie din cauza utilizării unui raţionament greşit în selectarea şi aplicarea
standardelor de contabilitate. Există riscul ca auditorul să nu le poată depista, indiferent de
rigurozitatea cu care aplică standardele de audit.
Contul de profit şi pierdere sau contul de rezultate este documentul contabil de sinteză
care măsoara performanţele activităţii unei întreprinderi, în cursul unei perioade date. El
constituie o sinteză a contabilităţii de flux la nivel microeconomic, deoarece pune în evidenţă
fluxurile de valoare care au contribuit la creşterea sau micşorarea bogăţiei unei întreprinderi,
pentru o anumită durată. Însă, definirea performanţei firmei se face diferit, în funcţie de
interesele utilizatorilor de informaţie contabilă şi de postulatele şi principiile contabile
reţinute pentru determinarea rezultatului. Astfel, unii utilizatori de informaţie contabilă sunt
interesaţi mai mult de informaţia privind profitul întreprinderii, pe când alţii urmăresc
fluxurile (viitoare) de trezorerie.

3
1.2. Referenţialul contabil. Standarde şi reglementări contabile în domeniu

Potrivit art. 19 alin.(1) din Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată, modificată şi

completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 61/2001, în contabilitate, profitul şi pierderea se
stabileşte lunar, cumulat de la începutul anului.
În acest sens, conturile de cheltuieli şi conturile de venituri în care se înregistrează, în
funcţie de natura lor, veniturile, respectiv cheltuielile, se închid provizoriu, prin rezultatul
exercitiului.
Rezultatul efectiv al exerciţiului se stabileşte anual şi reprezintă sodul final al contului
de profit şi pierdere.
Repartizarea profitului se înregistrează în contabilitate pe destinaţiile prevăzute de
dispoziţiile legale în vigoare, cu aprobarea adunării generale a acţionarilor sau asociaţilor.

Litera şi spiritul normei IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”

Este cunoscut că normele contabile internaţionale se referă, în general, la evaluarea,

prezentarea şi comunicarea informaţiilor ce compun structura situaţiilor financiare ale
întreprinderilor.
Trei dintre normele elaborate de IASC au fost legate de structurile informaţionale
prezentate în deja clasicile situaţii financiare, bilanţul, contul de profit şi pierdere şi anexa.
Cele trei norme se refereau la:
- norma 1 (IAS 1): „Publicarea metodelor contabile”;
- norma 5 (IAS 5): „Informaţiile pe care o întreprindere trebuie să le furnizeze în
situaţiile financiare”;
- norma 13 (IAS 13): „Prezentarea activului pe termen scurt şi a pasivului pe termen
scurt”.
În locul lor şi pe baza proiectului de enunţ de principii, organismul internaţional a
elaborat o noua normă, IAS 1, intitulată „Prezentarea situaţiilor financiare”(Presentation of
Financial Statements).

4
 Abordarea generală a IASC este trasată în „Cadrul pentru elaborarea şi prezentarea
situaţiilor financiare” (cadrul contabil conceptual internaţional), care, la rândul lui, este legat
strâns de conceptele de situaţii ale organismului american de normalizare (FASB).
Simplificând argumentele, această abordare cuprinde un model economic simplu, care
implică mişcările de valoare în bogăţia (activul net) unei companii de la un exerciţiu la altul.
Conceptual, întreprinderile ar trebui să-şi întocmească bilanţurile evaluând atât activele cât şi
datoriile la valorile lor curente la sfârşitul anului. Atunci, evolutia valorii bogăţiei de la un
bilanţ la următorul (evoluţia datorată altor cauze decât dividendelor plătibile şi schimbărilor
în mărimea capitalurilor datorate relaţiilor cu proprietarii) ar trebui să fie analizată fie într-o
situaţie a schimbărilor în capitaluri, fie într-o situaţie alternativă privind performanţele
întreprinderii. În aceste condiţii, contul de profit şi pierdere ar trebui să se focalizeze pe
elementele definitorii ale rezultatelor operaţionale (din exploatare) şi pe cele ale operaţiilor
de natură financiară.
După o parte introductivă, norma IAS 1 se articulează în jurul a două capitole
principale: (i) consideraţii generale privind prezentarea situaţiilor financiare şi (ii) structura şi
conţinutul diferitelor componente ale situaţiilor financiare.

• Obiectivul normei
Obiectivul normei IAS 1 este prescrierea bazei pentru prezentarea scopului general al
situaţiilor financiare, în vederea asigurării comparabilităţii, atât cu situaţiile financiare ale
întreprinderii, din perioadeleprecedente, cât şi cu situaţiile financiare ale altor întreprinderi.
Pentru a-şi realiza obiectivul, norma IAS 1 expune consideraţii generale privind
prezentare situaţiilor financiare, liniile directoare referitoare la structura lor şi cerinţele
minimale relative la conţinutul acestora.
Recunoaşterea, măsurarea şi comunicarea evenimentelor şi tranzacţiilor specifice sunt
realizate în acord cu întregul referenţial contabil internaţional.

• Scopul situaţiilor financiare

Situaţiile financiare sunt o reprezentare financiară structurată referitoare la poziţia
financiară şi la tranzacţiile realizate de o întreprindere. Situaţiile financiare trebuie să
furnizeze deci o informare despre poziţia financiară, performanţele şi fluxurile de trezorerie

5
ale unei întreprinderi, informare ce este utilă unei game largi de utilizatori, în luarea
deciziilor economice.
Situaţiile financiare au, de asemenea, scopul de a da seamă asupra gestiunii realizate
de conducerea întreprinderii, inclusiv asupra modului în care aceasta a utilizat resursele puse
la dispoziţie.
Procesul de audit se desfăşoară într-un context stabilit de legislaţia fiecărui stat. Chiar
dacă auditorul este solicitat de companii în scopul creşterii credibilităţii situaţiilor financiare
publicate de acestea, procesul de audit nu se poate desfăşura la întâmplare. Însuşi faptul că
auditorul acţionează ca un garant al bunei-credinţe şi al profesionalismului managementului
unei anumite companii implică obligaţia morală pentru auditor de a asigura la rândul său un
serviciu de o înaltă calitate profesională. Datorită importanţei crescânde pe care auditul o
capătă în desfăşurarea oricărei afaceri, în timp, s-a impus necesitatea elaborării de standarde
profesionale în domeniu, care să asigure o calitate minimă a procesului de audit şi implicit o
anumită prestanţă profesiei de auditor.

1.3. Sinteză din literatura de specialitate (Lista titlurilor de cărţi şi articole cu

evidenţierea principalelor contribuţii la rezolvarea temei în domeniu)

• Curs de pregatire profesională continuă pentru auditorii financiari

(Camera Auditorilor Financiari din România 2003)
Etapele realizării auditului financiar-contabil:

1. Procesul de evaluare/acceptare a clientului (misiunii)

Elemente necesare în cadrul procesului de evaluare/acceptare a unui client:
• verificarea independenţei faţă de client (deţinere de acţiuni, ponderea
onorariilor în totalul veniturilor din audit, statutul de parte afiliată);
• verificarea existenţei resurselor şi capacităţilor necesare pentru
îndeplinirea angajamentului – documentată sub forma unui plan de audit;

6
 • evaluare a riscurilor asociate cu elemente importante din activitatea
clientului (inclusiv organizarea contabilităţii, existenţa controlului intern, stilul de
conducere);

2. Semnarea contractului de audit

După desfăşurarea procesului de evaluare/acceptare a clientului, în urma unei
concluzii pozitive, auditorul va trece la semnarea contractului (sau scrisorii de angajament):
• este necesară pentru fiecare audit
• trebuie să precizeze clar obiectivele auditului, responsabilităţile părţilor, clauze de
confidenţialitate şi modificare
• există modele şi instrucţiuni specifice referitoare la conţinutul recomandat al unui
astfel de contract
• contractul va face parte din dosarul permanent al clientului respectiv

3. Planificarea auditului
Împreună cu alte documente din dosarul permanent, acţiunile care sunt denumite
generic „planificarea auditului” vor permite formarea unei imagini despre modul în care
funcţionează clientul, care sunt tranzacţiile şi evenimentele semnificative/materiale.
Planificarea permite stabilirea adecvată a procedurilor de audit care urmează a fi
efectuate, iar la finalul acestei faze, dosarul extern permanent trebuie să fie actualizat pentru
a reflecta situaţia concretă (şi curentă) a clientului, iar auditorul va avea la dispoziţie un plan
de audit.
Elementele de care trebuie ţinut cont în planificarea unui audit includ următoarele:
• elemente specifice legate de sistemul contabil al clientului
• legislaţia aplicabilă (inclusiv normele specifice)
• necesitatea implicării unor terţe părţi (cum ar fi experţi sau subcontractori) – aceasta
se documentează sub forma unui „Raport de oportunitate”
• existenţa resurselor necesare în cadrul firmei, în vederea îndeplinirii termenilor
angajamentului

7
 • evaluarea riscului de audit specific clientului
• evaluarea pragului de semnificaţie.

4. Evaluarea riscurilor
O etapă importantă în planificarea unui audit o constituie evaluarea riscurilor.Unul
dintre modelele clasice de reprezentare a riscurilor este după cum urmează:
Riscul inerent – susceptibilitatea unui sold sau unei clase de tranzacţii de a conţine
erori semnificative. Depinde de industria, mediul economic şi alte elemente legate de
activitatea clientului.
Riscul de control – riscul neprevenirii erorilor semnificative de către sistemele de
control ale clientului. Depinde de o bună înţelegere a sistemelor de control folosite de client.
Riscul de nedetectare – riscul ca procedurile de fond ale auditorului să nu detecteze o
eroare semnificativă. Acest risc depinde de auditor, şi poate fi minimizat prin alegerea
personalului potrivit, prin asigurarea unui nivel adecvat de control, prin alegerea
corespunzătoare a eşantioanelor – adică printr-o bună planificare a auditului.
Combinaţia celor 3 tipuri de riscuri formează riscul de audit – acela de a emite o
opinie greşită asupra situaţiilor financiare. Fiecare componentă trebuie evaluată separat, în
cadrul unei „Fişe generale a riscului de audit” – această evaluare are impact asupra
programelor de lucru specifice.

5. Determinarea pragului de semnificaţie

„Informaţia este semnificativă dacă omisiunea sau declararea sa eronată ar putea
influenţa deciziile economice ale utilizatorilor luate pe baza situaţiilor financiare.” ISA 320.
Pragul de semnificaţie trebuie stabilit ţinând cont de circumstanţele particulare ale
fiecărui angajament – astfel încât sa se asigure faptul că toate problemele potenţial
semnificative care ar putea afecta opinia de audit au fost luate în calcul.
Mod de stabilire:
• la planificarea auditului – mai multe metode, bazate pe % din total active, cifra de
afaceri, profit înainte de impozitare
◦ trebuie documentat în dosarul de audit

8
 • la finalizarea auditului – înaintea semnării opiniei, ţinând cont de efectul ajustărilor
asupra situaţiilor financiare, pragul de semnificaţie poate fi modificat.
◦ poate avea efect asupra exprimării unei opinii calificate sau necalificate.

6. Planul de audit
Rezultatul etapei de planificare a auditului, planul de audit trebuie să permită
stabilirea duratei lucrărilor de audit şi a resurselor necesare pentru realizarea acestuia. Este
necesară verificarea concordanţei între scrisoarea de angajament şi planul de audit (obiective,
durată, termene, etc.). De asemenea, planul de audit trebuie aprobat şi semnat de către
persoana responsabilă, înainte de începerea lucrărilor propriu-zise.
Planul de audit trebuie să acopere cel puţin:
• verificarea (preliminară) a aplicabilităţii principiului continuităţii activităţii
• determinarea pragului de semnificaţie
• stabilirea procedurilor care se efectuează de obicei înaintea testelor de font:
 participarea la inventarierea stocurilor (dacă sunt semnificative)
 trimiterea scrisorilor de confirmare către bănci şi clienţi
• stabilirea principalelor estimări şi a rezonabilităţii acestora
• amploarea testelor de fond referitoare la soldurile/tranzacţiile semnificative
• confirmarea soldurilor de deschidere, unde este cazul (în primul an de audit,de exemplu)
• revizuirea şi prezentarea evenimentelor ulterioare (până la data opiniei)
• determinarea şi prezentarea părţilor afiliate şi a tranzacţiilor/soldurilor cu acestea – inclusiv
cu impactul asupra programelor de lucru pe secţiunile afectate

7. Programul de audit
O etapă intermediară între planul de audit şi testele propriu-zise, programul de audit
este o colecţie de teste dedicate unei anumite secţiuni şi adaptate nevoilor unui client.
Programul de audit reflectă înţelegerea auditorului asupra clientului său, precum şi judecata
sa profesională cu privire la testele necesare pentru a obţine confortul de audit (asigurarea
rezonabilă că riscul de audit a fost minimizat).
Astfel, programul de audit:

9
 • se stabileşte în funcţie de riscurile specifice identificate – pe baza înţelegerii activităţii
clientului, obţinută în faza de planificare
• trebuie să permită evaluarea obiectivelor (existenţa, apariţia, completitudinea, valoarea,
măsurarea, apariţia, prezentarea, drepturile şi obligaţiile) asupra soldurilor şi tranzacţiilor
principale
• include:
 teste care permit verificarea controalelor interne,
 teste pentru verificarea soldurilor şi tranzacţiilor,
 teste legate de prezentarea situaţiilor financiare.

8. Revizuirea sistemului contabil al clientului

• trebuie înregistrat suficient de detaliat pentru a permite stabilirea modului de funcţionare a
afacerii, modul în care este condusă şi în care se înregistrează tranzacţiile.
• include o trecere în revistă a legilor şi normelor aplicabile activităţii clientului
• include detalii privind părţile afiliate cunoscute (inclusiv administratorii).

9. Testele de fond
Testele de fond constituie partea principală a muncii unui auditor, şi constituie suma
dovezilor de audit pe care acesta le acumulează în vederea formării opiniei sale asupra
situaţiilor financiare.
Principalele metode de testare sunt descrise după cum urmează:
• Inspectia – revizuirea şi examinarea înregistrărilor, documentelor sau activelor
materializate.
• Observaţia – asistarea la o operaţiune în timp ce aceasta se derulează.
• Investigaţia/confirmarea – obţinerea de informaţii din surse din afara entităţii studiate (de
exemplu scrisori de confirmare) sau din interiorul entităţii (de exemplu discuţii cu
directorii).
• Calculul – verificarea exactităţii matematice a înregistrărilor contabile sau efectuarea de
calcule independente.
Testele de fond se aplică la două nivele diferite:

10
• testarea controalelor interne
• verificarea soldurilor şi tranzacţiilor.

10. Testarea controalelor interne

Controalele interne reprezintă colecţia de proceduri prin care conducerea unei firme se
asigură că hotărârile sale sunt îndeplinite de către angajaţi, astfel încât să se poată atinge
obiectivele propuse.
Scopul testării controalelor interne este acela de a obţine confort din modul în care
clientul îşi controlează el însuşi activitatea, reducând astfel numărul dovezilor necesare a fi
obţinute prin verificări detaliate ale soldurilor propriu-zise.

11. Verificarea soldurilor şi tranzacţiilor

În plus faţă de testele asupra controalelor, care pot aduce confort asupra anumitor
obiective de audit, testele asupra soldurilor şi tranzacţiilor includ aşa-numitele teste
substantive:
• Proceduri analitice – analiza corelaţiilor dintre datele financiare din cadrul aceleiaşi
perioade sau din perioade diferite
• Teste de detaliu – teste care implică verificarea documentelor primare pe care se
bazează sodurile sau tranzacţiile incluse în situaţiile financiare.

12. Proceduri analitice

Procedurile analitice pot fi efectuate în trei etape ale auditului, cu scopuri şi rezultate
diferite:
• în faza de planificare (denumite proceduri analitice preliminare) – pentru a contribui la
evaluarea riscurilor, a modificărilor semnificative faţă de anii anteriori, etc.
• în cursul testelor de fond - pentru a permite obţinerea de probe de audit referitoare la
solduri şi tranzacţii
• la finalizarea auditului – pentru a stabili rezonabilitatea situaţiilor financiare.
În principiu, aplicarea procedurilor analitice implică parcurgerea a cel puţin patru
etape:

11
 1. dezvoltarea unei aşteptări anterioare
2. definirea diferenţei semnificative
3. efectuarea calculelor
4. investigarea diferenţelor între aşteptarea auditorului şi rezultatul
testului.
Obţinerea explicaţiilor trebuie să fie însoţită de investigarea documentelor care vor
forma probele de audit.

13. Teste de detaliu

Atunci când din motive practice nu pot fi testate toate elementele unei populaţii, se
apelează la metode specifice de selecţie. Acestea sunt:
 testare selectivă - înseamnă selectarea şi testarea unor elemente specifice ţinând cont de o
anumită caracteristică, care vor permite acoperirea riscurilor identificate.
 testare pentru alegere/respingere – constă în aplicarea de teste (adesea recalculare) asupra
unei părţi a populaţiei pentru a determina dacă se acceptă (sau respinge) ideea că populaţia
respectivă are o anumită caracteristică.
 eşantionare – poate fi statistică sau non-statistică, şi este folosită pentru a determina mărimea
erorilor posibile într-o anumită populaţie, fără a testa întreaga populaţie.
14. Teste legate de prezentarea situaţiilor financiare
Acesta includ teste care nu se desfăşoară în mod necesar asupra unui sold anume, dar
au o mare importanţă în determinarea corectei prezentări a situaţiilor financiare în
conformitate cu standardele contabile respective. Ele includ:
• reluarea corespunzătoare a soldurilor de deschidere
• aplicarea consecventă a politicii contabile
• evaluarea principiului continuităţii-inclusiv obţinerea de declaraţii scrise referitoare la
acesta
• investigaţii referitoare la aplicarea corectă a legislaţiei esenţiale pentru desfăşurarea
activităţii (obţinerea licenţelor, etc)
• investigaţii referitoare la părţile afiliate.

15. Sumarul erorilor neajustate

12
 Sumarul erorilor neajustate reprezintă o listă a tuturor erorilor depistate în cursul
auditului, considerate nesemnificative în mod individual (sub pragul de semnificaţie).
Este important ca la finalizarea auditului să se calculeze efectul cumulat al tuturor
erorilor neajustate – pentru a stabili dacă acesta nu depăşeşte pragul de semnificaţie stabilit
pentru audit.
În acest caz, o parte dintre erori va trebui ajustată – preluate în conturi, pentru a
menţine sumarul în limitele admise.
Revizuirea sumarului erorilor neajustate şi a efectului acestuia asupra opiniei de audit
trebuie documentate în dosarul de audit.

16. Dosarul extern permanent

Executarea fiecărui pas rezultă în crearea unui numar de documente care trebuie
reţinute, formând astfel un dosar extern de audit. Dosarul de audit poate conţine documente
în formă fizică sau electronică.
Rolul dosarului de audit este acela de a permite evideţierea muncii de audit, precum şi
de a păstra dovezile pe baza cărora s-a format opinia de audit. Din acest motiv, un dosar
permanent trebuie să conţină:
• documente referitoare la planificarea auditului;
• documente referitoare la angajament – contractul de audit, scrisoarea de reprezentare,
scrisorile de la avocaţi, scrisoarea de la auditorul anterior;
• documentaţie referitoare la clienţi cerută prin lege (statut, componenţa AGA, extrase
în procese verbale, legislaţie relevantă, copii ale contractelor semnificative de
proprietate, leasing, etc);
• alte documente referitoare la client (organigrame, persoane de contact, conturi la
bănci, administratori, număr angajaţi, părţi afiliate);
• documentaţie referitoare la sistemul contabil (politicile contabile semnificative,
descrierea modului de organizare a departamentului contabil şi a sistemului
informatic folosit).

17. Dosarul extern curent

13
 Dosarul extern curent include toate informaţiile relevante pentru perioada auditată –
depinzând de circumstanţele specifice.
Se recomandă standardizarea aspectului acestor dosare la nivelul firmei, pentru a spori
nivelul de calitate a muncii de audit.
Nu este necesară păstrarea ciornelor şi a versiunilor, altele decât cele finale, pe care se
bazează concluziile de audit, şi, în final, opinia.

18. Finalizarea auditului

Această fază a auditului include un număr de activităţi importante care se efectuează
între încheierea lucrărilor propriu – zise de audit şi semnarea opiniei de audit, printre care:
• revizuirea şi supravegherea activităţii angajaţilor
• revizitarea planificării iniţiale – inclusiv a riscului de audit şi a pragului de
semnificaţie – pe baza elementelor noi, descoperite în cursul activităţii de audit
• revizuirea situaţiei erorilor neajustate – cu dovezi asupra evaluării impactului
acestora asupra opiniei de audit
• revizuirea punctelor în dispută, şi rezolvarea acestora
• revizuirea analitică a situaţiilor financiare, pentru a stabili rezonabilitatea acestora-
cu explicaţii pentru abaterile semnificative
• revizuire generală a situaţiilor financiare pentru a verifica consecvenţa cu rezultatele
procedurilor de audit
• verificarea prezentărilor din situaţiile financiare – în conformitate cu standardele
contabile şi legislaţia în vigoare
• revizuirea evenimentelor ulterioare datei bilanţului – ajustabile/neajustabile?
• întâlnirea finală cu administratorii – inclusiv rezolvarea disputelor, prezentarea
opiniei
• emiterea unei scrisori către conducere (de obicei, aceasta prezintă acele elemente ale
controlului intern care pot fi/ trebuie îmbunătăţite de către client)
• verificarea realizării tuturor obiectivelor din planul de audit
• verificarea obţinerii scrisorilor de la avocaţi

14
 • proceduri referitoare la acceptarea renumirii ca auditor (specifice fazei de evaluare/
acceptare a clientului).
Opinia de audit nu trebuie emisă în absenţa unei scrisori de reprezentare din partea
clientului. Cele două documente trebuie să aibă aceeaşi dată.

19. Semnarea opiniei de audit

Raportul/ opinia de audit se întocmeşte de către auditor pe baza concluziilor trase în
urma activităţii de audit. Acesta se adresează acţionarilor clientului auditat. Opinia trebuie să
respecte normele Camerei Auditorilor Financiari din România, precum şi alte acte normative
care reglementează activitatea de audit.
Opinia de audit trebuie semnată de un auditor financiar, cu numele său întreg, aşa cum
este înscris în Tabloul Camerei Auditorilor Financiari din România.

• Auditul financiar contabil

Auditul contului de profit şi pierdere
Contul de rezultate reprezintă totalitatea cheltuielilor efectuate şi a veniturilor generate
în urma consumurilor de resurse de către întreprindere în cursul unui exerciţiu financiar.
Auditorul, pe baza obiectivelor de audit, se asigură dacă:
- toate cheltuielile au fost incluse în situaţiile financiare
- toate cheltuielile şi cumpărările au fost corect însumate şi corect înregistrate;
aceste cheltuieli şi achiziţii au fost tranzacţii reale în activitatea entităţii
auditate. Sumele evidenţiate în situaţiile financiare sunt conforme cu
instrumentările tehnice contabile;
- toate achiziţiile şi cheltuielile sunt aferente exerciţiului financiar al perioadei
curente.
În faza de planificare a auditului cheltuielilor, auditorul a determinat natura şi
structura cheltuielilor precum şi forma de evidenţă a acestora: manuală sau computerizată.
Riscurile concrete ale fiecărui obiectiv de audit al cheltuielilor a determinat şi
procedurile adoptate pentru analiza riscurilor.
În urma procedurilor de control intern impuse de tranzacţiile de cumpărări, auditorul
apreciază calitatea acestor proceduri, precum şi identificarea unor erori de sistem sau fraudă.

15
 Auditorul realizează un rezumat al testelor asupra procedurilor de control, lista testelor
asupra sodurilor şi rulajelor conturilor distinct, pe proceduri analitice şi teste de detaliu, cu
scopul de a lua în considerare riscurile de fraudă ce pot apărea în legătură cu creditorii şi
furnizorii.
Riscurile de fraudă pot afecta obiectivele de audit. Determinarea lor este realizată prin
testele de audit. Spre exemplu: pentru un eşantion de facturi se verifică natura bunurilor şi
serviciilor achiziţionate şi modul cum sunt utilizate. Există riscul ca aceste bunuri şi servicii
să fie utilizate în interesul personal al unor salariaţi, şi nu pentru nevoile firmei.
Controlul de autorizare a plăţilor efectuate poate descoperi anumite plăţi către
furnizori fictivi fără aprobarea conducerii. Astfel de riscuri pot afecta exactitatea
cheltuielilor, existenţa lor şi exhaustivitatea.
Este necesar ca auditorul să selecteze anumite facturi ale furnizorilor care au fost total
sau parţial stornate din jurnalul de cumpărări fără nici o explicaţie. Se urmăreşte dacă ulterior
aceste facturi au fost înregistrate şi achitate fără să existe ordine de plată sau ieşiri de
numerar prin casă. Astfel de riscuri afectează existenţa cheltuielilor cuprinse în contul de
rezultate.
Auditorul analizează valoarea erorilor peste pragul de semnificaţie al cheltuielilor şi
constată dacă acestea influenţează în mod seminificativ contul de rezultate.
La închiderea exerciţiului financiar contabil, auditorul examinează o serie de conturi
cu valori semnificative: ratele la chirii şi/ sau dobânzile pentru contractele de leasing
operaţional şi/ sau financiar, cheltuielile cu comisioane şi onorarii, salariile şi cheltuielile
sociale şi fiscale, împrumuturile, declaraţiile de impunere şi deconturile de T.V.A, plăţile
efectuate.
Auditorul va trebui, în baza obiectivelor sale de audit, să examineze dacă:
- toate veniturile au fost incluse în situaţiile financiare
- toate creanţele şi veniturile au fost corect însumate şi înregistrate şi dacă
reprezintă tranzacţii reale ale societăţii auditate.
Auditorul analizează daca sunt corect calculate bazele de impozitare pentru diverse
impozite, taxe, contribuţii şi fonduri speciale, cotele aplicate şi sumele de plată. Examinează
dacă bazele de impozitare asupra conturilor de venituri sunt corect calculate şi înregistrate.

16
 Alături de conducerea întreprinderii auditate, se analizează erorile constatate şi dacă
auditorul recomandă efectuarea corecţiilor corespunzătoare ca fiind justificabile.
Auditorul analizează situaţia comparativă a conturilor de venituri şi cheltuieli pe baza
soldurilor intermediare de gestiune şi stabileşte concluziile ce se impun.

1.4. Recunoaşterea şi evaluarea elementelor, tranzacţiilor şi evenimentelor.

Principiile şi regulile evaluării.

Evaluarea corectă presupune ca elementele patrimoniale să fie evaluate conform cu

prevederile Legii Contabilităţii nr. 82/1991 şi cu Cadrul general de întocmire şi prezentare a
situaţiilor financiare elaborat de Comitetul pentru Standarde Internaţionale de Contabilitate.
Situaţiile financiare: bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, situaţia fluxurilor de
trezorerie, informaţiile adiţionale ce trebuie furnizate sub forma notelor la conturile anuale
vor fi armonizate şi cu Standardele Internaţionale şi Naţionale de Contabilitate. Pentru o
evaluare corectă, trebuie să se ţină cont de următoarele tratamente contabile:
La data intrării în patrimoniu, bunurile se evaluează şi se înregistrează la valoarea de
intrare denumită valoare contabilă. Auditorul trebuie să verifice dacă bunurile aduse ca aport
la capitalul social au fost înregistrate în funcţie de preţul pieţei, utilitatea, starea şi amplasarea
acestora, în urma evaluării efectuate potrivit legii.
De asemenea, dacă bunurile obţinute cu titlu gratuit sunt evaluate la valoarea de
utilitate în funcţie de preţul pietei, de starea şi amplasarea acestora.
Achiziţiile cu titlu oneros sunt evaluate la costul de achiziţie şi la costul de producţie
dacă sunt fabricate în întreprindere. Auditorul trebuie să verifice dacă sunt prinse toate
elementele ce compun costul de achiziţie: preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile,
cheltuielile de transport- aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru punerea în
stare de utilitate sau intrare în gestiune a bunului respectiv.
De asemenea, costul de producţie se verifică cu scopul de a nu fi incluse cheltuielile
generale de administraţie, cheltuielile de desfacere şi cele financiare. În costurile de producţie
pot fi incluse dobânzile aferente perioadei de fabricaţie în cazul producţiei cu ciclu lung de
fabricaţie, fără să cuprindă cheltuielile cu dobânzile pentru perioade în „prelungire”.

17
 Auditorul trebuie să verifice dacă evaluarea creanţelor şi datoriilor este înregistrată la
valoarea lor nominală, respectiv valoarea de intrare(valoarea contabilă).
Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii trebuie verificată de auditor
dacă a fost realizată la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, dacă a fost
stabilită în funcţie de utilitatea bunului şi preţul pieţei .
La închiderea exerciţiului, auditorul verifică dacă există diferenţe constatate în plus
pentru elemente de activ, între valoarea de inventar şi valoarea de intrare, diferenţă care nu
trebuie contabilizată (principiul prudenţei). Pentru diferenţele constatate în minus între
valoarea de inventar şi valoarea de intrare a elementelor de activ, auditorul constată dacă în
contabilitate s-a înregistrat diferenţa prin amortismente dacă deprecierea este ireversibilă, sau
dacă s-a constituit provizion în cazul în care deprecierea de valoare este reversibilă.
Pentru elementele de pasiv de natura obligaţiilor sau datoriilor, diferenţele constatate
în minus între valoarea de inventar şi valoarea de intrare nu trebuie sa fie înregistrate în
contabilitate, ele se menţin la valoarea de intrare(principiul prudenţei).
Dacă există diferenţe constatate în plus între valoarea de inventar şi cea de intrare a
elementelor de pasiv de natura obligaţiilor şi datoriilor, auditorul urmăreşte dacă această
diferenţă a fost înregistrată în contabilitate prin utilizarea provizioanelor pe seama
cheltuielilor.
La data ieşirii din patrimoniu a bunurilor, acestea trebuie evaluate la valoarea lor de
intrare.
Auditorul verifică dacă imobilizările pentru care s-au constituit provizioane sunt
prezentate în bilanţ la valoarea netă bilanţieră= valoarea contabilă de intrare- amortizări-
provizioane pentru deprecieri. Evaluarea la bilanţ a activelor circulante va fi evidenţiată la
valoarea realizabilă netă.

1.5. Tratamentele şi practicile contabile specifice

1.5.1. Contabilitatea primară. Sistemul de conturi şi contabilitate.

Cunoaşterea de către auditor a sistemului de contabilitate şi a controlului intern oferă o

planificare şi o dezvoltare eficiente ale auditului în evaluarea riscului de audit şi a

18
procedurilor ce vor fi utilizate cu scopul de a se asigura că riscul la un nivel minim acceptat
este redus.
Sistemul contabil reprezintă ansamblul de axiome, principii, norme şi reguli de
evaluare a unei unităţi prin care operaţiunile economico-financiare sunt prelucrate prin
instrumentări tehnice contabile. Sistemul contabil identifică, corelează, calculează,
analizează, înregistrează şi oferă toate informaţiile cu privire la tranzacţiile sau evenimentele
care au avut loc în unitate într-o perioada determinată de timp.
Controlul intern reprezintă politicile adoptate de conducerea unei firme cu scopul de a
asigura obiectivele manageriale privind asigurarea sistematică şi eficientă a activităţii,
inclusiv protecţia activelor, prevenirea şi descoperirea erorilor şi a fraudelor, acurateţea şi
realitatea instrumentării tehnice contabile, astfel încât informaţiile financiare să fie credibile.
Procedurile de control pe care unitatea le stabileşte prin conducere, în scopul de a
atinge obiectivele manageriale, includ:
- verificarea instrumentării înregistrărilor atât sub aspect tehnic cât şi din
punctul de vedere al calculului;
- controlul sistemului informatic privind schimburile din programe şi accesul la
fisierele de date;
- verificarea conturilor de control şi a balanţelor contabile;
- controlul documentelor şi aporbarea lor;
- analiza datelor interne cu sursele de informaţii externe;
- comparaţii ale rezultatelor inventarierii tuturor activelor cu modul de
înregistrare în contabilitate;
- comparaţii ale valorilor previzionate cu rezultatele financiare obţinute.
Auditorul trebuie să vizualizeze politicile şi procedurile din Codul sistemului de
contabilitate şi control intern, care sunt relevante pentru aserţiunile care fac referire la
situaţiile financiare.
Ansamblul de aserţiuni care sunt înglobate în situaţiile financiare se referă la:
- existenţa unui activ sau o unei obligaţii pe perioada analizată;
- drepturi şi obligaţii, în sensul că activul sau obligaţia constatată aparţine
entităţii la perioada analizată;
- perioada în care o tranzacţie sau un eveniment priveşte unitatea în cauză;

19
 - exhaustivitate, prin aceea că toate activele, obligaţiile sau evenimentele sunt
înregistrate în contabilitate;
- evaluarea oricărui activ sau obligaţie înregistrate la valoarea contabilă justă;
- prezentarea situaţiilor financiare în care un element este clasificat şi descris în
concordanţă cu cadrul general de raportare financiară adecvat.

Determinarea rezultatului exerciţiului

Principal, formula generală de calcul al rezultatului contabil înainte de impozitare

este:
Rezultatul = Veniturile din livrarea bunurilor - Cheltuieli angajate pentru
contabil mobile, a celor imobiliare pentru realizarea veniturilor
care s-a transferat dreptul de
proprietate, servicii prestate şi
lucrări executate

Din punct de vedere contabil, pentru a stabili rezultatul exerciţiului, se procedează la

închiderea conturilor de cheltuieli şi de venituri. Relaţiile dintre conturile intervenite cu
această ocazie sunt:
a) închiderea conturilor de cheltuieli pentru soldurile debitoare
121 = 6
Profit şi pierdere Conturi de cheltuieli
b) închiderea conturilor de venituri pentru soldurile creditoare
7 = 121
Conturi de venituri Profit şi pierdere

Modul specific de calcul şi impozitare a profitului în România generează la

închiderea exerciţiului financiar definirea în plan teoretic a relaţiei de calcul al rezultatului
contabil. În componenţa cheltuielilor corespunzătoare veniturilor realizate se includ şi
cheltuielile cu impozitul pe profit calculat şi evidenţiat (plătit) în cursul exerciţiului. De aceea
se poate aprecia că rezultatul contabil înainte de impozitare este caracterizat prin formula:

Rezultatul = Venituri - Cheltuielile

20
 contabil realizate corespondente
veniturilor realizate

1.5.2. Contabilitatea de raportare. Situaţiile financiare specifice temei. Prezentarea

informaţiilor

Contul de profit şi pierdere prezintă importanţă pentru o gamă largă de utilizatori de

informaţie contabilă, fiecare urmărind satisfacerea propriilor nevoi informaţionale. Astfel,
plecând de la contul de profit şi pierdere, investitorii şi creditorii pot să evalueze fluxurile
viitoare de trezorerie ale întreprinderii. În felul acesta, investitorii pot să evalueze, cu cea mai
mare exactitate, valoarea economică a întreprinderii unde sunt acţionari, iar creditorii pot să
determine măsura în care întreprinderea îşi va putea rambursa datoriile.
Previziunea fluxurilor de trezorerie se face prin actualizarea performanţelor
(profiturilor) trecute ale întreprinderii, iar atunci când există o corelaţie raţională între
performanţele trecute şi cele viitoare, estimarea rezultatelor şi fluxurilor de trezorerie viitoare
nu trebuie pusă la îndoială.
Contul de rezultate poate fi utilizat şi de alte categorii de utilizatori: clienţii vor să fie
informaţi asupra capacităţii în care întreprinderea le poate furniza bunurile şi serviciile de
care au nevoie; sindicatele sunt interesate să examineze rezultatele în vederea negocierii de
noi convenţii colective; guvernele utilizează informaţiile privind rezultatele pentru
fundamentarea politicilor economice şi fiscale; managerii utilizează contul de profit şi
pierdere pentru evaluarea eficacităţii resurselor consumate şi proiectarea de noi strategii de
firmă.
Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri netă, veniturile şi cheltuielile
exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit sau pierdere).
Cifra de afaceri netă cuprinde sumele provenind din vânzarea de bunuri şi prestarea de
servicii ce intră în categoria activităţilor curente ale persoanei juridice, după scăderea
reducerilor comerciale, a taxei pe valoarea adăugată şi a altor impozite şi taxe aferente.
Cifra de afaceri, în sensul prezentelor reglementări, se calculează prin însumarea
veniturilor rezultate din livrările de bunuri, executarea de lucrări şi prestările de servicii şi
alte venituri din exploatare, mai putin rabaturile, remizele şi alte reduceri acordate clienţilor.

21
VENITURI
În categoria veniturilor se includ atât sumele sau valorile încasate sau de încasat în
nume propriu din activităţi curente, cât şi câstigurile din orice alte surse.
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca
rezultat din activitatea curentă, dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.
Activităţile curente sunt orice activităţi desfăşurate de o persoană juridică ca parte
integrantă a obiectului său de activitate, precum şi activităţile conexe acestora.
Elementele extraordinare sunt veniturile sau cheltuielile rezultate din evenimente sau
tranzacţii ce sunt clar diferite de activităţile curente şi care, prin urmare, nu se aşteaptă să se
repete într-un mod frecvent sau regulat, de exemplu exproprieri sau dezastre naturale.
Veniturile din activităţi curente se pot regasi sub diferite denumiri, cum ar fi: vânzări,
comisioane, dobânzi, dividende.
În contabilitate, veniturile din vânzări de bunuri se înregistrează în momentul predării
bunurilor către cumpăratori, al livrării lor pe baza facturii sau în alte condiţii prevăzute în
contract, care atestă transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor respective către
clienţi.
Veniturile din vânzarea bunurilor se recunosc în momentul în care sunt îndeplinite
următoarele condiţii:
- persoana juridică a transferat cumpărătorului riscurile şi avantajele semnificative
ce decurg din proprietatea asupra bunurilor;
- persoana juridică nu mai gestionează bunurile vândute la nivelul la care ar fi
facut-o, în mod normal, în cazul deţinerii de proprietate a acestora şi nici nu mai
deţine controlul efectiv asupra lor; şi
- veniturile şi, respectiv, cheltuielile ocazionate de tranzacţie pot fi cuantificate.
Veniturile din prestarea de servicii se înregistrează în contabilitate pe masura
efectuării acestora.
Veniturile din dobânzi, redevenţe şi dividende se recunosc astfel:
- dobânzile se recunosc periodic, în mod proporţional, pe măsura generării venitului
respectiv, pe baza contabilităţii de angajamente;
- redevenţele se recunosc pe baza contabilităţii de angajamente, conform
contractului; şi

22
 - dividendele se recunosc atunci când este stabilit dreptul acţionarului de a le
încasa.

CHELTUIELI
Cheltuielile unităţii reprezintă valorile plătite sau de plătit pentru:
- consumuri de stocuri, lucrări executate şi servicii prestate de care beneficiază
unitatea;
- cheltuieli cu personalul;
- executarea unor obligaţii legale sau contractuale, etc.
Pierderile reprezintă reduceri ale beneficiilor economice şi pot rezulta sau nu ca
urmare a desfăşurării activităţii curente a persoanei juridice. Ele nu diferă ca natură de alte
tipuri de cheltuieli.
Conturile sintetice de venituri şi cheltuieli se pot dezvolta pe conturi analitice, în
funcţie de necesităţile impuse de anumite reglementări sau potrivit necesităţilor proprii.
Cheltuielile şi veniturile determinate de operţiunile asocierilor în participaţie se
contabilizează distinct de către unul din asociaţi, conform prevederilor contractului de
asociere.
La sfârşitul perioadei de raportare, cheltuielile si veniturile înregistrate pe naturi se
transmit pe bază de decont fiecărui asociat în vederea înregistrării acestora în contabilitatea
proprie.
1.6. Interpretări şi analize financiare

Contul de profit şi pierdere face parte din situaţiile financiare de închidere a

exerciţiului financiar, fiind un document contabil de sinteză, care măsoară performanţele
activităţii unei firme în cursul unei perioade date.
În contul de profit şi pierdere este prezentat rezultatul activităţii desfăşurate de o
societate pe parcursul unui exerciţiu financiar, care poate fi profit sau pierdere. Aşa cum se
cunoaşte, “obiectivul situaţiilor financiare este de a furniza informaţii despre poziţia
financiară, performanţele şi modificările poziţiei financiare a întreprinderii, care sunt utile
unei sfere largi de utilizatori în luarea deciziilor economice”.

23
 Modul de prezentare a contului de profit şi pierdere diferă de la o ţară la alta, după
conţinutul informaţional şi după forma de prezentare.
După conţinutul informaţional, distingem două, şi anume:
• cont de profit şi pierdere, cu prezentarea veniturilor şi cheltuielilor după natura lor;
• cont de profit şi pierdere, cu prezentarea după destinaţie a cheltuielilor de exploatare
(pe funcţii ale întreprinderii).
După forma de prezentare, se întâlnesc:
• sub formă de listă (verticală) care prezintă formarea din treaptă în treaptă a rezultatului
exerciţiului;
• sub formă de cont (tablou bilateral), în care cheltuielile şi pierderile sunt prezentate în
partea stângă, iar veniturile şi profitul în partea dreaptă.
Modelele mai sus prezentate sunt recomandate prin Directiva a IV-a a Uniunii
Europene.

Analiza structurală a rezultatelor

Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului are ca obiectiv stabilirea

contribuţiei diferitelor tipuri de rezultate la variaţia totală a rezultatului brut, precum şi
evidenţierea dinamicii lor în cursul perioadei studiate. Analiza structurală a rezultatelor se
poate realiza în două moduri, şi anume: după destinaţia cheltuielilor de exploatare (pentru
funcţii ale întreprinderii) şi după natura cheltuielilor de exploatare a veniturilor.
Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia
cheltuielilor de exploatare

Spre deosebire de analiza structurală pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după

natură, această metodă de analiză, cunoscută sub denumirea de metoda “costului vânzărilor”,
se bazează pe informaţii privind clasificarea cheltuielilor după funcţia sau destinaţia lor ca
parte a costului vânzărilor, distribuţiei sau activităţilor administrative.
Informaţiile necesare analizei structurale a rezultatului brut al exerciţiului după
destinaţia cheltuielilor sunt grupate astfel:
1. Cifra de afaceri netă

24
 2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate
3. Rezultatul operaţional (marja brută) (1-2)
4. Alte venituri de exploatare
5. Costuri de distribuţie
6. Cheltuieli generale de administraţie
7. Rezultatul exploatării (3+4-5-6)
8. Venituri financiare
9. Cheltuieli financiare
10. Rezultatul financiar (8-9)
11. Venituri extraordinare
12. Cheltuieli extraordinare
13. Rezultatul extraordinar (11-12)
14. Rezultatul brut al exerciţiului (7+10+13)
Corespunzător metodei de analiză structurală a rezultatului brut al exerciţiului după
destinaţia cheltuielilor de exploatare, cei mai importanţi indicatori de rezultate sunt următorii:
 Rezultatul operaţional (marja brută), calculat ca diferenţă între cifra de afaceri netă
şi costul vânzărilor:
Mb = Cifra de afaceri netă – Costul vânzărilor

Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate, denumit şi costul vânzărilor , este

format din:
- costul de producţie al produselor finite vândute, lucrărilor şi serviciilor
prestate pentru terţi;
- costul de cumpărare al mărfurilor vândute.

 Rezultatul exploatării, determinat ca diferenţă între rezultatul operaţional, la care se

adaugă alte venituri din exploatare şi se scad cheltuielile de distribuţie, şi cheltuielile
generale de administraţie:

RE = (Mb + Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli de distribuţie + Cheltuieli

generale de administraţie)

25
  Rezultatul extraordinar, determinat ca diferenţă între veniturile şi cheltuielile
extraordinare:

Rex = Venituri extraordinare – Cheltuieli extraordinare

 Rezultatul brut al exerciţiului, respectiv suma rezultatelor din activitatea de

exploatare , financiară şi extraordinară:

Rb = RE + RF + Rex

CAPITOLUL II.
CONTRIBUŢII PERSONALE.
PROIECT DE PERFECŢIONARE ŞI APROFUNDARE
STUDIU DE CAZ
CONTUL DE PROFIT ŞI PIERDERE
AL S.C. U.I. MASE PLASTICE S.A.
la data de 31 decembrie 2005

Denumirea indicatorului Nr. Execitiul

rd. financiar

26
 precendent încheiat
A B 1 2
1. Cifra de afaceri netă (rd. 02 la 04) O1 3154190 3227668
Producţia vândută ( ct.701+702+703+704+705+706+708) O2 3154190 3227668
Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) O3 0 0
Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri
nete (ct.7411) O4 0 0
2. Variaţia stocurilor (ct. 711) Sold C O5 772908 763588
Sold D O6 673535 851645
3. Producţia imobilizată (ct.721+722) O7 66700 42515
4. Alte venituri din exploatare (ct.7417+758) O8 120 6939
VENITURI DIN EXPLOATARE- TOTAL(rd.01+05-06+07+08) O9 3320383 3189065
5.a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile
(ct.601+602) 10 1159455 1554186
Alte cheltuieli materiale (ct.603+604+606+608) 11 52851 9685
b) Alte cheltuieli din afară (cu energie şi apa) (ct.605) 12 51003 53069
c) Cheltuieli privind mărfurile (ct.607) 13 0 0
6. Cheltuieli cu personalul (rd.15+16), din care: 14 719482 702087
a) Salarii (ct. 621+641) 15 545510 531740
b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială (ct. 645) 16 173972 170347
7. a) Amortizari şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor
corporale şi necorporale (rd. 18-19) 17 27273 117688
a.1) Cheltuieli (ct.6811+6813) 18 27273 117688
a.2) Venituri (ct.7813) 19 0 0
7.b) Ajustarea valorii activelor circulante (rd. 21-22) 20 1393 0
b.1) Cheltuieli (ct. 654 + 6814) 21 1393 0
b.2) Venituri (ct. 754+7814) 22 0 0
8. Alte cheltuieli de exploatare (rd.24 la 26) 23 494451 290993
8.1 Cheltuieli privind prestaţiile externe (ct. 611+612+613+ 614
+621+622+623+624+625+626+627+628) 24 438685 250855
8.2 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate
(ct.635) 25 11785 21726
8.3 Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate (ct 658) 26 43981 18412
Ajustari privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli (rd. 28-
29) 27 52061 54043
- Cheltuieli (ct. 6812) 28 52061 213631
- Venituri (ct. 7812) 29 0 159588
CHELTUIELI DE EXPLOATARE- TOTAL
(rd. 10 la 14+17+20+23+27) 30 2557969 2781751
REZULTATUL DIN EXPLOATARE - Profit ( rd. 09-30) 31 762414 407314
- Pierdere(rd.30-09) 32 0 0
9. Venituri din interese de participare
(ct. 7613+7614+7615+7616) 33 0 0
-din care, în cadrul grupului 34 0 0
10. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe care fac parte
din activele imobilizate (ct. 7611+7612) 35 0 0
- din care, în cadrul grupului 36 0 0
11. Venituri din dobânzi (ct.766) 37 757 265
- din care, în cadrul grupului 38 0 0
Alte venituri financiare(ct. 762+763+764+765+767+768) 39 0 3446

27
VENITURI FINANCIARE- TOTAL (rd. 33+35+39) 40 757 3711
12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor
financiare deţinute ca active circulante (rd. 42-43) 41 0 0
- Cheltuieli (ct. 686) 42 0 0
- Venituri (ct. 786) 43 0 0
13. Cheltuieli privind dobânzile (ct.666) 44 22765 58909
- din care, în cadrul grupului 45 0 0
Alte cheltuieli financiare( ct. 663+664+665+667+668) 46 12 31
CHELTUIELI FINANCIARE- TOTAL( rd. 41+44+46) 47 22777 58940
REZULTATUL FINANCIAR - Profit (rd.40-47) 48 0 0
- Pierdere(rd.47-40) 49 22020 55229
14. REZULTATUL CURENT : - Profit (rd.09+40-30-47) 50 740394 352085
- Pierdere (rd.30+47-09-40) 51 0 0
15. Venituri extraordinare (ct.771) 52 0 0
16. Cheltuieli extraordinare (ct. 671) 53 0 0
17. REZULTATUL EXTRAORDINAR - Profit (rd.52-53) 54 0 0
- Pierdere(rd.53-52) 55 0 0
VENITURI TOTALE (rd. 09+40+52) 56 3321140 3192776
CHELTUIELI TOTALE (rd. 30+47+53) 57 2580746 2840691
18. REZULTATUL BRUT: - Profit (rd.56-57) 58 740394 352085
- Pierdere (rd.57-56) 59 0 0
19. IMPOZITUL PE PROFIT (ct. 691) 60 196094 57897
20. Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele de mai
sus (ct. 698) 61 0 0
21. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI FINANCIAR :
- Profit (rd.58-60-61) 62 544300 294188
- Pierdere(rd.59+60+61) 63 0 0

1. Informaţii complementare

Contul de profit şi pierdere cuprinde: cifra de afaceri, veniturile şi cheltuielile

exerciţiului, grupate după natura lor, precum şi rezultatul exerciţiului (profit). Rezultatul
exerciţiului se defalcă în rezultatul curent şi rezultatul excepţional.
La întocmirea contului de profit şi pierdere s-au avut în vedere următoarele reguli:
- posturile înscrise să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate;
- compensările între venituri şi cheltuieli nu sunt admise.
Contul de profit şi pierdere cuprinde total sume debitoare sau creditoare ale
veniturilor, cheltuielilor şi rezultatelor preluate din balanţa de verificare sintetică.
Volumul şi structura cifrei de afaceri

28
 În anul 2005 societatea a realizat o cifră de afaceri de 3.227.668 RON. În structură
cifra de afaceri se compune din veniturile încasate din următoarele activităţi:
- venituri din vânzarea produselor finite : 3.101.278 RON, reprezentând 96.08% din
cifra de afaceri;
- venituri din lucrări executate si servicii prestate : 126.390 RON , reprezentând 3.92%
din cifra de afaceri.
Ponderea o deţin veniturile din vânzările de produse finite.

NOTE DIVERSE
Înregistrarea operaţiunilor patrimoniale în contabilitate se face cronologic, prin
respectarea succesiunii documentelor justificative, după data de întocmire sau de intrare in
unitate şi sistematic în conturi sintetice şi analitice.
S-a verificat prin sondaj exactitatea preluării în balanţa de verificare a soldurilor şi
rulajelor din conturile sintetice neconstatându-se diferenţe.
Societatea a preluat în mod corect soldurile şi sumele totale din balanţa de verificare
sintetică in situaţiile financiare pe anul 2005.
Contul de profit şi pierdere s-a întocmit în conformitate cu realitatea datelor din
contabilitate, privind perioada de raportare.

2. Programul de verificare a funcţionării procedurilor interne

Pentru întocmirea documentelor justificative la nivelul S.C. U.I. MASE PLASTICE

S.A. se utilizează sistemul informatic CIEL . Acesta permite:
- o gestiune completă a terţilor : fişe de clienti şi furnizori, urmărire clienţi, editare
scrisori clienţi;
- crearea unui număr nelimitat de jurnale - configurabile ca tip de vânzare,
cumpărare, trezorerie sau operaţiuni diverse;
- patru moduri de culegere complet automatizată: culegere facturi clienţi/ furnizori,
culegere încasări/ plăţi;
- două moduri de culegere asistată: standard şi multiplă;

29
 - crearea, modificarea şi căutarea unui cont după cod sau după denumire;
- pre-poziţionarea automată a debitului sau a creditului în funcţie de tipul de jurnal
sau tipul de cont;
- calcul automat TVA;
- consultare pe parcursul culegerii a listei de înregistrări, a Cărţii Mari, a planului
contabil;
- operaţiuni periodice;
- evidenţă carnete cecuri.
- rapoarte trimestriale - Bilanţ, rezultate financiare, cont de profit şi pierdere, situaţia
patrimoniului, decont TVA, rapoarte de gestiune: Solduri Intermediare de Gestiune.
Documentele justificative sunt supuse înainte de a fi înregistrate, operaţiunilor de
sortare, evaluare şi control. În baza documentelor justificative se întocmesc note de
contabilitate, care se introduc o singură dată, programul întocmind apoi jurnalele, balanţa de
verificare, Cartea mare, bilanţ.
Evidenţa analitică se desfăşoară pe baza aceloraşi documente justificative în cadrul
fiecărui cont sintetic de materiale, clienţi, furnizori, etc. urmând ca fiecare sold sintetic să fie
verificat prin balanţa analitică.
Evidenţa contabilă în partidă dublă asigură înregistrarea cronologică şi sistematică a
tuturor operaţiunilor simultan în debitul şi creditul conturilor, denumite conturi
corespondente; stabilirea totalului sumelor debitoare şi creditoare cât şi a soldului final al
fiecărui cont, întocmirea lunară a balanţei de verificare, prezentarea situaţiei patrimoniale şi a
rezultatelor obţinute, a veniturilor, cheltuielilor şi profitului prin contul de profit şi pierdere.
Din categoria documentelor justificative primare utilizate de societate se menţionează:
- pentru materiale - note de recepţie şi constatare de diferenţe, bon de consum, avize de
însoţire marfă;
- pentru mijloace băneşti şi decontări - chitanţă fiscală, factură
- pentru salarii şi alte drepturi de personal – stat de salarii, listă de avans chenzinal,
ordin de deplasare;
Factura ca formular cu regim special, se întocmeşte la contabilitate în baza situaţiei de
lucrări emise de compartimentul tehnic.

30
 Nota de intrare recepţie şi constatare de diferenţe, documentul pentru recepţia
bunurilor aprovizionate. La nivelul societăţii se întocmeşte manual în două exemplare.
Circulă de la: depozit – aprovizionare – compartimentul financiar contabil (aici se arhivează).
Bonul de consum se întocmeşte manual în două exemplare. Circulă de la:
compartimentul tehnic – gestiune pentru eliberarea cantităţilor şi semnare - la
compartimentul financiar contabil (aici se arhivează).

3. Sinteza aprecierii controlului intern

La nivelul societăţii există autocontrol realizat de personalul compartimentului

contabilitate. Înaintea înregistrării operaţiei contabile de regulă se verifică dacă calculul
aritmetic din document sau jurnal este corect, dacă documentul de intrare în gestiune
respectiv nota de intrare recepţie are la bază date reale preluate din factura furnizorului.
În scopul asigurării că nu există anomalii sau pentru descoperirea acestora efectuează
controale de detectare, de exemplu: confruntările cu banca, confruntările balanţei analitice cu
cea sintetică, compararea inventarului fizic cu inventarul permanent.

4. Programul de control al conturilor

Pentru a da o imagine fidelă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor
obţinute trebuie respectate regulile privind evaluarea şi principiile contabile.
Metodele de evaluare adoptate de unitatea patrimonială sunt aceleaşi în tot cursul
exerciţiului dar şi de la un exerciţiu la altul.
Principiile contabile avute la bază în controlul conturilor au fost:
- principiul prudenţei, potrivit căruia nu este admisă supraevaluarea elementelor de
activ şi a veniturilor, respectiv subevaluarea elementelor de pasiv şi a cheltuielilor, ţinând
cont de deprecierile, riscurile şi pierderile posibile generate de desfăşurarea activităţii
exerciţiului curent sau anterior;
- principiul permanenţei metodelor, care conduce la continuitatea aplicării regulilor şi
normelor privind evaluarea, înregistrarea în contabilitate şi prezentarea;

31
 - principiul independenţei exerciţiului, care presupune delimitarea în timp a veniturilor
şi cheltuielilor aferente activităţii unităţii patrimoniale pe măsura angajării acestora şi trecerii
lor la rezultatul exerciţiului la care se referă;
- principiul intangibilităţii bilanţului de deschidere a unui exerciţiu care trebuie să
corespundă cu bilanţul de închidere a exercuţiului precedent;
- principiul necompensării, potrivit căruia elementele de activ şi pasiv, trebuie să fie
evaluate şi înregistrate în contabilitate, nefiind admisă compensarea între posturile de activ şi
cele de pasiv ale bilanţului, precum şi între veniturile şi cheltuielile din contul de rezultate.
Metodologia de control constă in procedeele de cercetare, cunoaştere a activităţii
economice şi financiare şi anume: studiul general probabil asupra activităţii ce se
controlează; controlul documentar - contabil, analiza economico-financiară, controlul prin
sondaj.
Controlul documentar contabil este procedeul de stabilire a realităţii, legalităţii şi
eficienţei operaţiilor şi activităţii economice şi financiare, prin examinarea documentelor
primare şi centralizatoare a înregistrărilor în evidenţa contabilă, a situaţiilor contabile şi
bilanţurilor.

Obiective si întindere

Capitol : Salarii

Obiectivele auditului Întindere

1. Verificarea sumelor din statul de ianuarie
plată februarie
iunie
august

32
 2. Verificarea totalului ştatelor de
plată iulie
septembrie
3. Verificarea înregistrării statului de
ianuarie
salarii februarie
aprilie
4. Verificarea dacă se face analiza
ianuarie
conturilor de salarii februarie
august

Capitol : Cumpărări

Obiectivele auditului Întindere

1. Verificarea secvenţei numerice a 3 secvenţe din lunile ianuarie, februarie,
bunurilor recepţionate pe lista recepţiilor aprilie, decembrie

2. Verificarea dacă factura este cuprinsă 1-3 secvenţe din lunile ianuarie,
in jurnalul de cumpărări februarie, aprilie, decembrie

3. Selecţionarea câtorva facturi şi 1-3 secvenţe din lunile ianuarie,

verificarea dacă ele corespund la o februarie, aprilie, decembrie
recepţie efectivă

1-3 secvenţe din lunile ianuarie,

4. Verificarea modului cum se efectuează
februarie, aprilie, decembrie
controlul operativ de facturare

5. Verificarea modului in care se 1-3 secvenţe din lunile ianuarie,

realizează regulat analiza contului februarie, aprilie, decembrie
furnizori, analiză ce nu a scos in relief
anomalii

1-3 secvenţe din lunile ianuarie,

6. Verificare contabilităţii câtorva facturi

33
 februarie, aprilie, decembrie

Capitol : Balanţa

Pentru verificarea exactităţii înregistrării corecte în contabilitate a operaţiunilor

patrimoniale se întocmeşte lunar balanţa de verificare. La data de 31 decembrie 2005 situaţia
soldurilor finale redate în balanţa de verificare este următoarea:

SIMBOL DENUMIRE CONT SOLD FINAL

CONT
Debitoare Creditoare
101* CAPITAL - 362.500,00
106* REZERVE - 62.713,62
117 REZULTATUL REPORTAT - 276.584,03
121* PROFIT SI PIRDERE - 194.188,28
129* REPARTIZAREA PROFITULUI 294.188,28 -
151* PROV. PT. RISCURI SI CHELT. - 106.103,24
167* IMPRUMUTURI SI DATORII ASIMILATE - 82.976,98
168* DOBINZI AFERENTE IMPRUM. ASIM. - 10.416,55
205* CONCESIUNI,BREVETE,ALTE DREPT. 2.937.81 -
211* TERENURI SI AMENAJARI 74.476,00 -
212* CONSTRUCTII 470.870,00 -
2131 ECHIP. TEHN. 127.823,48 -
2132 APAR. SI INST. DE MAS. SI CONTROL 890,00 -
2133 MIJLOACE DE TRANSPORT 206.992,66 -
214 MOBILIER, AP. BIROTICA, ECHIP PROT 7.713,12 -
267* CREANTE IMOBILIZATE 100.700,47 -
280* AMORTIZARI IMOB. NECORPORALE - 1.099,94
281* AMORTIZARI IMOB. CORPORALE - 158.207,19
301* MATERII PRIME 66.975,68 -
3028 ALTE MATERIALE CONSUMABILE 2.218,98 -
303 MATERIALE DE NAT. OB. DE INVENTAR 13.107,65 -
345* PRODUSE FINITE 23.961,93 -
401* FURNIZORI - 6.857,45
411* CLIENTI 204.054,84 -
419* CLIENTI CREDITORI - 588,24
421* PERSONAL SALARII DATORATE - 12.546,00
423* PERSONAL,AJUTOARE DATORATE - -
425* AVANSURI PERSONAL - -
431* ASIGURARI SOCIALE - 18.528,38
437* AJUTOR DE SOMAJ - 1.573,03
441* IMPOZITUL PE PROFIT - 41.288,05
442* TAXA PE VALOAREA ADAUGATA - 4.041,67
444* IMPOZITUL PE SALARII - 3.962,80

34
446* ALTE IMPOZITE SI TAXE - -
447* FONDURI SPECIALE TAXE SI VARS. - 774,90
448* ALTE DATORII CU BUGETUL ST. - -
457* DIVIDENDE DE PLATIT - 111.816,03
462* CREDITORI DIVERSI 450,00
471* CHELT. INREG. IN AVANS 10.416,55 -
512* CONTURI CURENTE LA BANCI 67.485,39 -
518* DOBANZI - 3.812,99
519* CREDITE BANCARE PE TERMEN S. - 126.514,73
531* CASA 1.097,41 -
532* ALTE VALORI 2.898,00
542* AVANSURI DE TREORERIE 8.737,60 -
TOTAL BALANTA 1.687.545,85 1.687.545,85

Capitol : Conturi de venituri şi cheltuieli

S-a urmărit corespondenţa cu posturile din contul de profit şi pierdere, compararea
diferitelor categorii de venituri şi cheltuieli cu exerciţiul precedent.

Foaie de lucru
Cumpărări. Furnizori

1. Verificarea secvenţei numerice a bunurilor recepţionate pe lista recepţiilor

S-au verificat notele de intrare recepţie nr. 5482; 5493; 5504 din ianuarie 2005; notele
de intrare recepţie nr. 5513; 5514; 5522 din februarie 2005; notele de intrare recepţie nr.
5556; 5560; 5571 din aprilie 2005 şi notele de intrare recepţie nr. 5880; 5884; 5886 din
decembrie 2005.
2. Verificarea dacă factura este cuprinsă în jurnalul cumpărărilor
S-au verificat prin sondaj facturile de cumpărări materiale dacă sunt cuprinse în
jurnalul de cumpărări, neconstatându-se omisiuni.
S-au urmărit facturile astfel:
- în luna ianuarie facturile : nr. 9822163/10.01.2005 furnizor – S.C. Firos SA; nr.
1620725/28.01.2005 furnizor- S.C. Arnaud Romania Chemicals S.R.L;
- in luna februarie facturile : nr. 9822394/10.02.2005 furnizor – S.C. Firos SA;

35
 - în luna aprilie facturile : nr. 0697859/01.04.2005 furnizor : S.C. Arnaud Romania
Chemicals S.R.L; nr. 3363283/05.04.2005 furnizor : S.C. Geva Serv Consult SRL; nr.
5152494/13.04.2005 furnizor : S.C. Terom SA;
- în luna decembrie facturile : nr. 1291701/09.12.2005 furnizor : S.C. Ceramica SA;
nr. 2361505/13.12.2005 furnizor : S.C. Firos SRL; nr. 0677108/13.12.2005 S.C. Triton SRL.
3. Verificarea unor recepţii dacă corespund notelor de intrare recepţie:
S-a urmărit prin sondaj dacă sunt întocmite corect notele de intrare recepţie, dacă au
preluat în mod corect poziţiile din facturile de cumpărări.
S-au verificat următoarele note de intrare recepţie şi corespunzător şi facturile, astfel:
- în luna ianuarie : nota de intrare recepţie nr. 5483/10.01.2005 furnizor S.C. Firos SA
corespunde cu factura de cumpărare preluând-se cele două poziţii din factură; nota de intrare
recepţie nr. 5506/ 28.01.2005 corespunde cu factura furnizorului S.C. Arnaud Romania
Chemicals S.R.L.
Aceeaşi modalitate s-a aplicat şi pentru notele de intrare recepţie şi corespunzător
pentru facurile menţionate la punctele 1 şi 2.
S-au efectuat calcule aritmetice la fiecare docuument ce a stat la baza cumpărărilor,
prin sondaj. S-a urmărit concordanţa cu jurnalul de cumpărări şi cu balanţa de verificare.
Notele de intrare recepţie sunt corect contabilizate în conturile de furnizori şi respectiv de
materii prime, materiale şi T.V.A deductibil.

Foaie de lucru
Vânzări. Clienţi

S-au examinat prin sondaj facturile emise de societate astfel:

- luna ianuarie 2005
Factura 4561851/11.01.2005 valoare 3.213,00 RON
Factura 4561852/24.01.2005 valoare 110.251,00 RON
Factura 4561853/24.01.2005 valoare 110.251,00 RON
Factura 4561854/31.01.2005 valoare 105.69 RON

36
 Suma totală a vânzărilor în luna ianuarie a fost de 3.318,69. Această sumă corespunde
cu jurnalul de vânzări şi cu rulajul debitor al contului 4111- ”Clienţi” din balanţa de
verificare.
- luna februarie 2005
Factura 4561855/ 02.02.2005 valoare 1.232,27 RON
Factura 4561856/ 15.02.2005 valoare 7.261,38 RON
Factura 4561857/ 18.02.2005 valoare 856,80 RON

Valoarea totală a vânzărilor pe luna februarie a fost de 9350.45 RON. S-au examinat
facturile precum şi contabilizarea lor, în debitul contului 4111 „Clienţi” şi in creditul
conturilor 701 „Venituri din vânzarea produselor finite” şi 4427 „T.V.A. colectată”.
- luna martie 2004 : S-au emis 11 facturi.
Total clienţi în această lună : 335.062,52 RON.
S-a verificat concordanţa cu balanţa de verificare.
- luna iulie 2004 : s-au examinat documentele justificative supuse vânzării ( 1 factura),
s-au efectuat calcule aritmetice precum si verificarea cu contabilitatea.
Rulajul în sumă de 1.130,50 RON concordă cu soldul şi balanţa de verificare sintetică.
- luna decembrie 2005
S-au examinat următoarele facturi:
Factura 4561913/12.12.2005 valoare 50,33 RON
Totalul facturilor emise în luna decembrie corespunde cu jurnalul de vânzări şi cu
rulajele contului 4111”Clienţi”; venituri şi T.V.A colectată din balanţa de verificare. Pentru
clienţi există fişe de cont pentru operaţiuni diverse.

Foaie de lucru
Plăţi personal

Suma salariilor brute cuvenite personalului societăţii variază de la o luna la alta în

funcţie de lucrările executate.
În perioada ianuarie- decembrie 2005, veniturile brute realizate de de salariaţi
(inclusiv de colaboratori) se prezintă astfel:

37
_____________________________________________________________________
Luna Nr. total total venituri
de salariaţi brute (RON) .
ianuarie 35 27.717,80
februarie 35 30.371,87
martie 38 35.997,31
aprilie 49 54.095,77
mai 46 33.979,98
iunie 40 33.527,39
iulie 42 33.509,00
august 73 58.451,88
septembrie 81 65.274,00
octombrie 78 64.705,00
noiembrie 56 41.297,00
decembrie 47 42.312,00 .
TOTAL 521.239,00

Se constată că toate sumele plătite sunt corect contabilizate. Avansurile la salarii sunt
contabilizate si deduse corect din sumele totale. Prin calcule aritmetice s-au verificat sumele
totale din ştatele de plată.
Foaie de lucru
Cheltuieli

Contabilitatea cheltuielilor se ţine pe feluri de cheltuieli, după natura lor, care se

grupează astfel:
- cheltuieli de exploatare
- cheltuieli financiare
- cheltuieli excepţionale

Cheltuielile de exploatare

38
 La 31 decembrie 2005, cheltuielile de exploatare erau în valoare de 2.781.751,00
RON, din care cheltuieli :
- privind consumurile de materii prime 1.368.380 RON
- privind materialele consumabile 185.806 RON
- privind obiectele de inventar 10.438 RON
- privind energia, apa 53.069 RON
- privind întreţinerea şi reparaţiile 5.671 RON
- privind redevenţele şi chiriile 4.741 RON
- privind primele de asigurare 15.571 RON
- privind colaboratorii 15.516 RON
- privind comisioanele 2.600 RON
- privind protocolul, reclama şi publicitatea 8.250 RON
- privind transportul 23.607 RON
- privind telecomunicaţiile 21.206 RON
- privind lucrările şi serviciile executate de terţi 55.009 RON
- privind impozitele şi taxele 21.726 RON
- privind salariile 505.723 RON
- privind asigurările şi protecţia socială 170.347 RON
- privind amortizările şi provizioanele 331.319 RON

Cheltuielile financiare.
În cadrul societăţii aceste cheltuieli sunt reprezentate de cheltuielile cu dobânzile
pentru creditele bancare contractate de societate, în sumă de 58.909 RON, şi cheltuieli din
diferenţe de curs valutar, în sumă de 30.58 RON. S-au verificat extrasele de cont ale băncii
privind dobânzile calculate şi concordanţa cu preluarea corectă în contul 666 „Cheltuieli
privind dobânzile”. Aceste cheltuieli au fost preluate corect în contul de profit şi pierdere pe
anul 2005.

Cheltuielile extraordinare
În anul 2005 societatea nu a înregistrat cheltuieli extraordinare.

39
 Foaie de lucru
Venituri

Venituri din exploatare

Se cuprind:
- veniturile din vânzarea produselor finite 3.101.278 RON
- venituri din lucrari executate şi servicii prestate 126.390 RON
- venituri din producţia de imobilzari corporale 42.515 RON
- alte venituri din exploatare 6.939 RON
- venituri din producţia stocată (sold debitor) 88.057 RON
S-a verificat prin sondaj contarea veniturilor in lunile ianuarie, februarie şi decembrie
2005. S-a verificat prelucrarea corectă a rulajelor totale creditoare în contul de profit şi
pierdere, neconstatându-se diferenţe.

Venituri financiare
La 31 decembrie 2005 veniturile financiare realizate de societate erau de 3.711 RON.
Aceste venituri sunt reprezentate de veniturile din dobânzi acordate de bancă la conturile de
disponibilităţi, 265 RON, si venituri din diferente de curs valutar, 3.446 RON.
S-au verificat extrasele de cont din lunile aprilie, august şi decembrie şi s-a constatat
că au fost preluate corect în contul 766 „Venituri din dobânzi”.
Rulajele conturilor 765 si 766 sunt preluate corect în contul de profit şi pierdere.

Venituri extraordinare
În anul 2005 societatea a realizat venituri extraordinare din anularea provizioanelor
privind garanţiile de bună execuţie a lucrărilor, acordate clienţilor, în valoare de 159.588
RON. Acestea au fost corect preluate în contul 781 „Venituri din provizioane pentru
activitatea de exploatare”.

40
 RAPORT DE AUDIT FINANCIAR
CĂTRE ACŢIONARII S.C. U.I. MASE PLASTICE S.A.

În exercitarea misiunii încredinţate de către consiliul de administraţie , vă prezentăm

raportul de audit financiar asupra situaţiilor financiare încheiate la 31.12.2005, ale S.C. U.I.
MASE PLASTICE S.A, cu sediul în localitatea Urziceni , judeţul Ialomiţa, înregistrată la
Registrul Comerţului sub. nr. J 21/583/1993, cod unic de inregistrare: R 4365530.
Am auditat contul de profit si pierdere al S.C. U.I. MASE PLASTICE S.A , încheiat la
31 decembrie 2005, anexat prezentului raport.

41
 Acest cont de profit şi pierdere este întocmit sub responsabilitatea conducerii
societăţii. Responsabilitatea noastră este ca pe baza auditului efectuat să ne exprimăm o
opinie asupra acestui cont de profit şi pierdere în baza auditului efectuat.
Auditul a fost efectuat conform Standardelor Internaţionale de Audit, adoptate de
Camera Auditorilor Financiari din Romania ca norme naţionale de audit. Aceste norme cer ca
auditul să fie planificat şi executat astfel încât să se obţină o asigurare rezonabilă că în
situaţiile financiare anuale nu sunt anomalii semnificative. Un audit consta în a examina , pe
bază de sondaje, elementele justificative care să susţină sumele şi informaţiile conţinute în
situaţiile financiare anuale. Auditul constă , de asemenea , în evaluarea principiilor şi
metodelor contabile folosite şi estimărilor semnificative făcute de către conducerea societăţii
pentru întocmirea situaţiilor financiare anuale , ca şi a prezentării de ansamblu a acestor
situaţii financiare. Noi considerăm că auditul efectuat furnizează o bază rezonabilă pentru
exprimarea opiniei noastre.
S-au verificat elemente posterioare închiderii bilanţului de natură să influenţeze
bilanţul contabil pe anul 2005.
Având la bază principiile contabile de bază s-au examinat:
- facturile de cumpărări, vânzări şi note de intrare recepţie ale perioadei posterioare
închiderii exerciţiului, pentru a verifica dacă operaţiile respective nu sunt aferente
exerciţiului închis (controlul principiului independenţei exerciţiului);
- încasările posterioare închiderii pentru a verifica reacoperirea creanţelor;
- facturile de vânzare posterioare închiderii pentru a observa că stocurile nu sunt
evaluate la o sumă superioară valorii lor de realizare sau invers.
Cu prilejul diverselor verificări efectuate asupra conturilor s-au adunat elemente
probante ce au permis să se afirme că bilanţul contabil , contul de profit şi pierdere
încorporează date coerente, prezintă o imagine fidelă, clară şi competentă a patrimoniului,
rezultatelor şi situaţiei financiare.
Concluzia că situaţiile financiare redau o imagine fidelă şi completă a patrimoniului şi
a rezultatelor a fost obţinută şi ca urmare a :
- ţinerii corecte şi la zi a contabilităţii;
- existenţei inventarierii patrimoniului, a corectei valorificări a acestuia şi cuprinderii
acestui rezultat în bilanţ;

42
 - preluării corecte în balanţa de verificare a datelor din conturile sintetice şi
concordanţa dintre acestea şi conturile analitice;
- corectei evaluări a patrimoniului conform reglementărilor în vigoare;
- întocmirea bilanţului contabil pe baza balanţei de verificarea conturilor sintetice;
- corelării datelor din anexe cu cele din bilanţ;
- întocmirea contului de profit şi pierdere pe baza datelor din contabilitate privind
perioada de raportare.
Datorită faptului că între data întocmirii situaţiilor financiare şi data raportului nu au
existat operaţiuni contabile de natură să influenţeze rezultatele anului 2005 se poate obţine o
asigurare rezonabilă că elementele şi informaţiile posterioare nu sunt de natură a corecta
situaţiile financiare.

Bibliografie

1. Camera Auditorilor Financiari din România, Cursul de pregătire

profesională continuă pentru auditorii financiari, Bucureşti, 2003

2. Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România,

Norme naţionale de audit, Bucureşti, 1999

3. Laurenţiu Dobroţeanu, Camelia Liliana Dobroţeanu, Audit - concepte şi

practici: abordare naţională şi internaţională, Bucureşti, Ed. Economică
2002

43
4. Niculae Feleagă, Ion Ionaşcu, Tratat de contabilitate financiară,Vol. I,
Bucureşti, Ed. Economică 1998

5. Niculae Feleagă, Sisteme contabile comparate, ediţia a II-a, Vol. II,

Bucureşti, Ed. Economică 2000

6. Ministerul Finanţelor Publice, Reglementări contabile pentru agenţi

economici, Bucureşti, Ed. Economică 2002

7. Ana Morariu (Stoian), Eugeniu Ţurlea, Auditul financiar-contabil,

Bucureşti, Ed. Economică 2001

44