Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă

Tema 1. RAPORTAREA ȘI ANALIZA DE ANSAMBLU A POZIŢIEI

FINANCIARE

1.1 Cadrul general conceptual pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare

1.2. Prezentarea Bilanţului – instrument de reflectare şi raportare a poziţiei financiare în conformitate cu
prevederile Directivelor Uniunii Europene şi SIRF
1.3. Analiza evoluţiei poziţiei financiare
1.4. Analiza structurii poziţiei financiare

1.1 Cadrul general conceptual pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare

Un cadru acceptabil şi coerent de principii fundamentale este esenţial pentru elaborarea situaţiilor
financiare. Motivele principale pentru punerea la dispoziţie a cadrului general conceptual pentru raportarea
financiară sunt:
 Identificarea conceptelor esenţiale ce stau la baza elaborării şi prezentării situaţiilor financiare;
 Îndrumarea organismelor de stabilire a standardelor în procesul de dezvoltare a standardelor de
contabilitate;
 Asistarea preparatorilor, auditorilor şi a utilizatorilor în interpretarea Standardelor Internaţionale de
Raportare Financiară (IFRS);
 Furnizarea unor principii, având în vedere că nu toate aspectele sunt acoperite de IFRS.
Cadrul general conceptual pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, cuprinde conceptele şi
principiile teoretice care alcătuiesc împreună sistemul de referinţă pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor
financiare pentru utilizatorii externi, fiindu-i atribuită calitatea de referenţial pentru elaborarea normelor contabile
şi de instrument de coerenţa a normelor şi practicilor contabile.
Acest cadru nu se adresează unei categorii aparte de utilizatori, ci unei palete largi. Comparabilitatea
situaţiilor financiare întocmite şi prezentate de diferitele întreprinderi constituie preocuparea actuală a profesiei
contabile din intreaga lume, avand ca purtator de cuvânt Consiliul pentru Standardele Internaţionale de
Contabilitate (International Accounting Standards Board - IASB). Consiliul este angajat în atenuarea diferenţelor
de prezentare a informaţiilor financiar-contabile, căutand să armonizeze reglementările, standardele şi procedurile
contabile referitoare la întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare, prin furnizarea unor informaţii utile pentru
adoptarea deciziilor economice.
Potrivit strategiei IASB, rolul normalizării prin standarde profesionale constă în:
 furnizarea de reguli contabile general valabile, acceptate în toate ţările lumii,capabile să armonizeze
în cât mai mare măsură standardele şi procedurile contabile practicate în diverse tari, prin
concentrarea asupra aspectelor importante;
 asigurarea unei baze unitare pentru elaborarea situaţiilor financiare în vederea efectuării de analize
comparative ale diferitelor oportunităţi de investiţii;
 adaptarea standardelor naţionale la cele internaţionale şi nu suprapunerea lor ;
 circumscrierea ariei de aplicare a standardelor internaţionale numai la elementele esenţiale,
urmărind ca standardele să nu devină limitative.
Cadrul general conceptual urmăreşte să răspundă necesităţilor comune majorităţii utilizatorilor, şi anume
prin prisma:
 luării deciziilor (pentru a stabili când să cumpere, să conserve sau să vândă părţi din capital),
 evaluării răspunderii sau gestionării conducătorilor,
 evaluării garanţiilor pentru credite acordate întreprinderii,
 evaluării capacităţii întreprinderii de a-şi plăti angajaţii şi de a le oferi alte beneficii,
 determinării politicilor fiscale, a profitului şi a dividendelor care se pot distribui,
 reglementării activităţii întreprinderii.
Acest cadru general stabileşte conceptele care stau la baza întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare
pentru utilizatorii externi.

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 1 2020

 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
Problematica întocmirii şi prezentării situaţiilor financiare conform Cadrului general conceptual este
abordată prin prisma obiectivului situaţiilor financiare, caracteristicilor calitative care determină utilitatea
informaţiilor din situaţiile financiare, definirii, recunoaşterii şi evaluării elementelor pe baza carora sunt întocmite
situaţiile financiare şi a conceptelor de capital şi de menţinere a nivelului capitalului.
Cadrul general precizează că obiectivul situaţiilor financiare este acela de a furniza informaţii despre
poziţia financiară (bilanţ), performanţele (situaţia de profit şi pierdere) şi modificările poziţiei financiare a
entităţii (situaţia fluxurilor de numerar). Aceste informaţii sunt utile pentru o gamă largă de utilizatori în luarea
deciziilor economice.
De asemenea, în cadrul general se precizează că utilizatorii situaţiilor financiare sunt: investitorii prezenţi şi
potenţiali, personalul angajat, creditorii, furnizorii şi alţi creditori comerciali, clienţii, guvernul şi instituţiile
acestuia, precum şi publicul. O parte din acesti utilizatori pot solicita, şi au capacitatea de a obţine, informaţii
suplimentare faţa de cele conţinute în situaţiile financiare. Mulţi utilizatori trebuie, totuşi, să se bazeze pe situaţiile
financiare ca pe principala lor sursă de informaţii şi, de aceea, astfel de situaţii financiare trebuie elaborate şi
prezentate având în vedere necesităţile lor.

1.2. Prezentarea Bilanţului – instrument de reflectare şi raportare a poziţiei financiare în conformitate cu

prevederile Directivelor Uniunii Europene şi SIRF
Bilanţul reprezintă un instrument contabil de mare importanţă în procesul conducerii, fiind necesar atât
pentru fundamentarea deciziilor, precum şi pentru stabilirea unor drepturi şi obligaţii, a unor răspunderi şi
cointeresări provenite din activitatea de gospodărie şi dezvoltare a patrimoniului.
Bilanţul a început să fie întocmit odata cu apariţia contabilităţii. Prin conţinutul său, bilanţul contabil oferă
informaţiile necesare pentru aprecierea gestiunii financiare a întreprinderii, precum şi pentru stabilirea valorii
acesteia, caracterizând mărimea resurselor şi a utilizărilor la care a recurs un agent economic în cursul unei
perioade de gestiune.
Bilanţul are rolul de a generaliza periodic datele contabilităţii curente şi de a stabili pe această cale o serie
de indicatori economico-financiari sintetici, ceea ce îi conferă caracterul de model contabil şi informaţional, dar şi
de model de gestiune a valorilor materiale şi baneşti delimitate patrimonial.
In conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate, Standardele Internaţionale de Contabilitate,
Legea Contabilităţii din ţara noastra stabileşte că bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor
patrimoniale.
În bilanţ elementele de active şi datorii sunt grupate după natură şi lichiditate, respectiv natură şi
exigibilitate.
Un activ reprezintă o resursă controlată de către entitate ca rezultat al unor evenimente trecute, de la care se
aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru entitate şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil.
O datorie reprezintă o obligaţie actuală a entităţii ce decurge din evenimente trecute şi prin decontarea
căreia se aşteapta să rezulte o iesire de resurse care incorporează beneficii economice.
Capitalurile proprii reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei entităţi după deducerea
tuturor datoriilor sale.
Directiva 2013/34/UE recomandă statelor membre un model de bilanţ în două formate predefinite. Directiva
prezintă o serie de opţiuni privind prezentarea în bilanţ a unor elemente precum: cheltuielile de constituire,
cheltuielile de cercetare, acţiunile proprii, veniturile în avans, creanţa privind capitalul social subscris şi nevărsat,
etc.
Este prevăzută posibilitatea ca statele membre să impună sau să permită întreprinderii sau anumitor
categorii de întreprinderi să prezinte elementele în bilanţ pe baza delimitării curente / pe termen lung cu condiţia
că o astfel de prezentare să obţină informaţii cel puţin echivalente cu următoarele ecuaţii :
 Active = Capitaluri proprii + Datorii, sau
 Active - Datorii = Capitaluri proprii
De la 1 ianuarie 2019 Legea contabilităţii şi raportării financiare nr. 287 din 15 decembrie 2017 (în
continuare — Legea nr. 287) stabileşte cadrul normativ de bază, principiile şi cerinţele generale şi mecanismul de
reglementare în domeniul contabilităţii şi raportării financiare în RM.
În scopul ţinerii contabilităţii şi raportării financiare, entităţile sunt clasificate în întreprinderi micro, mici,
mijlocii şi mari, iar grupurile – în mici, mijlocii şi mari, la baza clasificării fiind puse 3 criterii:
Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 2 2020
 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
 veniturile din vânzări,
 totalul activelor,
 numărul mediu al salariaţilor.
Potrivit art. 4 la principalele categorii de entităţi şi grupuri se referă:
Categoriile de entităţi Criteriul de clasificare
Entitatea micro este entitatea care, la data a) totalul activelor – 5 600000 de lei;
raportării, nu depăşeşte limitele a două dintre b) veniturile din vânzări – 11 200 000 de lei;
următoarele criterii c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune
10 .
Entitatea mică este entitatea care, nefiind a) totalul activelor – 63 600 000 de lei;
entitate micro, la data raportării, nu depăşeşte b) veniturile din vânzări – 127 200 000 de lei;
limitele a două dintre următoarele criterii: c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune -
50.
Entitatea mijlocie este entitatea care, nefiind a) totalul activelor – 318 000 000 de lei;
entitate micro sau entitate mică, la data b) veniturile din vânzări – 636 000 000 de lei;
raportării, nu depăşeşte limitele a două dintre c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune –
următoarele criterii: 250.
Entitatea mare este entitatea care, la data a) totalul activelor – 318 000 000 de lei;
raportării, depăşeşte limitele a două dintre b) veniturile din vînzări – 636 000 000 de lei;
următoarele criterii: c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune –
250.
!!! Criteriile de clasificare nu vor fi aplicate reprezentanţelor entităţilor nerezidente, organizaţiilor
necomerciale, persoanelor fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi activitate independentă, persoanelor
fizice care desfăşoară activitate profesională şi birourilor înfiinţate de acestea şi entităţilor de interes public.
Legea prevede următoarele grupe de subiecţi:
Grupe de subiecţi Criteriul de clasificare
Grupul mic este grupul constituit din entitatea- a) totalul activelor – 80300000 de lei;
mamă şi entităţile-fiice care urmează să fie b) veniturile din vânzări – 160600000 de lei;
incluse în consolidare şi care, la data raportării c) numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune – 50.
entităţii-mamă, luate în ansamblu, nu depăşesc
limitele a două dintre următoarele criterii:
Grupul mijlociu este grupul care, nefiind grup a) totalul activelor – 401500000 de lei;
mic, este constituit din entitatea-mamă şi b) veniturile din vînzări – 803100000 de lei;
entităţile-fiice ce urmează să fie incluse în c) numărul mediu al salariaţilor în cursul perioadei de
consolidare, care, la data raportării entităţii- gestiune – 250.
mamă, luate în ansamblu, nu depăşesc limitele a
două dintre următoarele criterii:
Grupul mare este grupul constituit din entitatea- a) totalul activelor – 401500000 de lei;
mamă şi entităţile-fiice ce urmează să fie incluse b) veniturile din vînzări – 803100000 de lei;
în consolidare, care, la data raportării entităţii- c) numărul mediu al salariaţilor în cursul perioadei de
mamă, luate în ansamblu, depăşesc limitele a gestiune – 250.
două dintre următoarele criterii:
Entitatea sau grupul trece dintr-o categorie în alta dacă, la data raportării, pentru ultimele două perioade de
gestiune, depăşeşte sau încetează să mai depăşească limitele a două dintre criteriile categoriei la care se atribuie.
Criteriile de atribuire a categoriei se aplică în scopul contabilităţii şi raportării financiare şi nu se aplică entităţilor
enumerate la art. 2 lit. d)–f), precum şi entităţilor de interes public.
Atragem atenţia, că legea prevede cerinţe noi privind ţinerea contabilităţii şi aplicarea standardelor de
contabilitate.

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 3 2020

 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
Categoriile de entităţi Sistemul de Cadrul normativ SNC/ IFRS Variante alternative
contabilitate
Entităţile de interes public Contabilita Situaţii financiare conform IFRS -
tea în partidă
dublă
Entităţile mijlocii şi entităţile mari ţin Contabilita Situaţii financiare complete conform IFRS
contabilitatea în partidă dublă şi tea în partidă SNC
întocmesc situaţii financiare complete dublă
conform SNC
Entităţile mici Contabilita Situaţii financiare simplificate Situaţii financiare
tea în partidă conform SNC complete conform
dublă SNC sau situaţii
financiare conform
IFRS
Entităţile micro şi persoanele fizice Contabilita Situaţii financiare prescurtate Situaţii financiare
care desfăşoară activitate de tea în partidă conform SNC, cu excepţia simplificate sau
întreprinzător, după înregistrarea dublă societăţilor de investiţii, societăţilor complete conform
acestora ca plătitori ai taxei pe valoare financiare holding, societăţilor SNC
adăugată financiare holding mixte, societăţilor
financiare nonbancare şi societăţilor
holding
Organizaţiile necomerciale şi Contabilita Situaţii financiare conform -
reprezentanţele entităţilor nerezidente tea în partidă indicaţiilor metodice aprobate de
ţin contabilitatea în partidă dublă şi dublă către Ministerul Finanţelor
întocmesc situaţii financiare conform
indicaţiilor metodice aprobate de către
Ministerul Finanţelor
Persoanele fizice care desfăşoară Contabilita Fără întocmirea situaţiilor financiare, Contabilitatea în
activitate de întreprinzător, pînă la tea în partidă conform indicaţiilor metodice partidă dublă
înregistrarea acestora în calitate de simplă în baza aprobate de către Ministerul
plătitori ai taxei pe valoare adăugată, contabilită Finanţelor
persoanele fizice care desfăşoară ţii de casă
activitate profesională în sectorul
justiţiei şi birourile înfiinţate de
acestea
Entitatea care are obligaţia să ţină contabilitatea în partidă simplă poate ţine contabilitatea în partidă dublă,
începând cu următoarea perioadă de gestiune.
De menţionat că în “Monitorul oficial al Republicii Moldova” din 14 decembrie 2018, (462-479) a fost
publicat Ordinul cu privire la aprobarea modificărilor la Standardul Naţional de Contabilitate Prezentarea
situaţiilor financiare, aprobat prin Ordinul ministrului finanţelor nr. 118/2013 (nr. 194, 30 noiembrie 2018).
Prezentul Ordin a intrat în vigoare din 1 ianuarie 2019.
Legea defineşte subiecţii de interes public astfel:
Entitate de interes public – entitate ale cărei valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă
reglementată; bancă; asigurător (reasigurător)/societate de asigurări; organism de plasament colectiv
în valori mobiliare cu personalitate juridică; entitate mare care este întreprindere de stat sau este
societate pe acţiuni în care cota statului depăşeşte 50% din capitalul social.
În funcţie de categoria şi necesităţile informaţionale ale entităţilor care aplică SNC, Legea prevede 3
seturi de situaţii financiare:
 situaţii financiare prescurtate,
 situaţii financiare simplificate,
 situaţii financiare complete.

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 4 2020

 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
Categorii de entităţi şi situaţii financiare
MICRO MICI MIJLOCII MARI EIP
Situaţiile - bilanţul - bilanţul - bilanţul; - bilanţul; - bilanţul;
financiare prescurtat; simplificat; - situaţia de profit şi pier- - situaţia de profit şi - situaţia de profit şi
(SF) anuale - situaţia de profit - situaţia de dere; pierdere; pierdere;
şi pierdere profit şi - situaţia modificărilor - situaţia modificărilor - situaţia modificărilor
prescurtată; pierdere capitalului propriu; capitalului propriu; capitalului propriu;
- nota explicativă simplificat; - situaţia fluxurilor - situaţia fluxurilor de - situaţia fluxurilor de
- nota de numerar; numerar; numerar;
explicativă - notele la SF - notele la SF - notele la SF
Standarde de SNC (aplicare benevolă a IFRS) IFRS
contabilitate
Notele la SF Cerinţe minime obligatorii + Suplimentar reieşind + Suplimentar + Suplimentar
din prevederile Legii + reieşind din reieşind din
SNC prevederile Legii + prevederile Legii +
SNC IFRS
Raportul NU este obligatoriu Obligatoriu Obligatoriu Obligatoriu
conducerii
Publicarea SF, In termen de 120 zile (30 aprilie)
raportului Obligaţia de publicare propriu-zis revine Depozitarului Public al Situaţiilor Financiare
conducerii,
raportului
auditorului,
după caz
Auditul NU este obligatoriu Obligatoriu
Conform prevederilor Directivei UE, bilanţul are format predefinit, întreprinderile neputând să extindă /
restrângă posturile bilanţiere. În acest model de bilanţ sunt prezentaţi doi indicatori de analiză financiară,
consideraţi relevanţi în aprecierea modului în care întreprinderea îşi asigură continuitatea activităţii.
Continuitatea activităţii se apreciază pe baza mai multor factori: unul dintre aceştia este modul în care
întreprinderea îşi asigură echilibrul financiar curent / sau termen lung.
O întreprindere se află în echilibru financiar fie daca-şi finanţează activele imobilizate din surse pe termen
lung şi respective active circulante din surse curente.
În masa activului circulant există unele elemente (precum stocurile şi creanţele) care se reînnoiesc în
permanenţă şi care din punct de vedere financiar se comportă asemenea activelor imobilizate. De aceea, din
prudenţă, se recomandă ca aceasta să fie finanţat din surse pe termen lung.
Fondul de rulment este excedentul de surse pe termen lung (capitaluri permanente) ce rezultă din finanţarea
integrală a activelor imobilizate şi care este destinat să finanţeze activele circulante.
Relaţia de calcul a fondului de rulment trebuie apreciată cu prudenţă pentru că ea are la bază următoarele
ipoteze: cheltuielile in avans sunt considerate active circulante, veniturile în avans sunt considerate datorii,
provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt considerate datorii pe termen lung, indicatorul se calculează ţinând
cont şi de activul bilanţier care include şi cheltuielile de constituire (considerate şi active fictive).
Fondul de rulment este un indicator principal prin care se apreciază modul prin care întreprinderea îşi
asigură echilibrul financiar (continuitatea activităţii) pe termen scurt.
Bilanţul prin prisma SIRF îl vom analiza în contextul cadrului conceptual general şi al IAS 1 “Prezentarea
situaţiilor financiare”.
IAS 1 recomandă întreprinderilor unele modificări flexibile de bilanţ. Aceasta se poate dezvolta:
 fie pe baza ecuaţiei : Active - Datorii = Capitaluri proprii,
 fie pe baza ecuaţiei : Active = Capitaluri proprii + Datorii.
Întreprinderile in funcţie de natura activităţii trebuie sa procedeze la delimitarea activelor şi datoriilor în
curente şi pe termen lung în vederea prezentării lor în bilanţ.
Cel mai utilizat criteriu în realizarea acestor delimitări este cel al raportării duratei de realizare a Activului şi
respectiv de decontare a datoriilor la durata exerciţiului financiar.

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 5 2020

 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
Un activ va fi considerat activ imobilizat dacă va realiza prin utilizare şi/sau prin vânzare într-o perioadă
mai mare de un an; altfel va fi activ circulant.
O datorie va fi considerată pe termen lung, dacă se va deconta într-o perioadă mai mare de un an, altfel va fi
considerată datorie curenta.
Creanţele şi datoriile comerciale, salariale şi altele aferente ciclului normal de exploatare al întreprinderii
pot fi considerate elemente circulante chiar daca au scadenţa mai mare de un an cu condiţia că întreprinderea să
ofere o informaţie în note cu privire la acestea.
Dacă întreprinderea deţine o datorie curentă pentru care s-a încheiat un acord de refinanţare sau de amânare
a scadenţelor pe o bază de termen lung, iar acordul a fost încheiat înainte de data închiderii exerciţiului financiar,
datoria va fi reclasificată în categoria datoriilor pe termen lung. Dacă acordul este încheiat între data de raportare
şi data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru prezentare, atunci datoria va fi prezentată in categoria
elementelor curente.
Dacă întreprinderea deţine o datorie pe termen lung pentru care creditorul are dreptul necondiţionat de a
cere plata ca urmare a încălcării acordului va fi clasificată în categoria datoriilor curente chiar dacă creditorul nu
şi-a exercitat acest drept până la data la care situaţiile financiare sunt autorizate pentru prezentare.
IAS 1 lasă întreprinderilor o marjă largă de libertate în prezentarea posturilor bilanţiere.

1.3. Analiza evoluţiei poziţiei financiare

Analiza situaţiei patrimoniale începe, de regulă, cu analiza evoluţiei situaţiei patrimoniale în timp. Analiza
situaţiei patrimoniale, presupune examinarea activelor de care poate dispune o entitate, indiferent de sursele de
formare ale acestora. Aprecierea activelor, însă, se efectuează în raport cu evoluţia în dinamică a veniturilor din
vânzări. Se compară ritmurile de modificare a acestora în timp. Compararea evoluţiei activelor disponibile în
concordanţă cu dinamica veniturilor permite aprecierea eficienţei folosirii patrimoniului la un moment dat. Se
apreciază pozitiv situaţia în care ritmul creşterii veniturilor depăşeşte indicatorul similar al modificării
activelor.
Calculul şi aprecierea acestor indicatori se efectuează în următorul tabel analitic.

Tabelul 1.1. Analiza mărimii şi evoluţiei patrimoniului întreprinderii

Nr. La finele anului, lei Ritmul creşterii,
Indicatori
crt. precedent raportat %
1 2 3 4 5=
1. Valoarea totală a activelor
2. Venituri din vânzări
3. Venituri din toate tipurile de activităţi

Concluzie:

Analiza evoluţiei poziţiei financiare parcurge mai multe etape de analiză. Pentru analiza evoluţiei activului
în dinamică, se aplică metodele de calcul pe verticală şi orizontală, reieşind din următoarea relaţie:
PVR = AI + AC, unde:
PVR – patrimoniu la valoarea reală;
AI – active imobilizate şi elementele sale de formare;
AC – active circulante şi elementele sale de formare.
Pentru aceasta se recomandă completarea următorului tabel analitic.

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 6 2020

 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
Tabelul 1.2. Aprecierea evoluţiei în dinamică a activului
Semn Începutul perioadei Sfîrşitul perioadei Abaterea,
convenţio- de gestiune de gestiune +/-
Componente
nal suma, mii lei ponderea suma, mii lei ponderea, absolută, mii relativă,
% % lei p.p
A B 1 2 3 4 5= 6=
Active imobilizate:
Imobilizări necorporale IN
Imobilizări corporale IC
Active biologice imobilizate ABI
Investiţii financiare pe termen IFTL
lung
Investiţii imobilizate IIB
Creanţe şi avansuri acordate TL CATL
Alte active imobilizate AAI
Total cap.I (130) AI 100
Active circulante:
Stocuri S
Creanţe comerciale şi calculate CCC
Alte creanţe curente ACC
Numerar N
Investiţii financiare curente IFC
Alte active circulante AAC
Total cap.II (300) AC 100
Total active (310) TA 100 100 x
Sursa: Bilanţul”, anexa nr. 1 a Situaţiei financiare

Concluzie:

Formarea patrimoniului necesar pentru desfăşurarea activităţii economico-financiare a întreprinderii se

efectuează pe seama diferitor surse de finanţare. Aprecierea acestora porneşte de la aprecierea evoluţiei în
dinamică.

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 7 2020

 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
Tabelul 1.3. Aprecierea evoluţiei în dinamică a capitalului propriu şi datoriilor
Semn Începutul perioadei Sfîrşitul perioadei Abaterea,
convenţio- de gestiune de gestiune +/-
Componente
nal suma, mii lei ponderea suma, mii ponderea, absolută, mii relativă,
% lei % lei p.p
A B 1 2 3 4 5 6
Capital propriu:
Capital social şi suplimentar CSS
Rezerve R
Profit nerepartizat (pierdere PN
neacoperită)

Alte elemente de capital propriu AECP

Total cap. III (390) CP 100
Datorii pe termen lung:
Credite bancare şi împrumuturi pe CÎTL
termen lung
Datorii pe termen lung privind LF
leasingul financiar
Alte datorii pe termen lung ADTL
Total cap. IV (440) DTL
Datorii curente:
2.1 Datorii financiare curente DFC
2.2 Datorii comerciale curente DComC
2.3 Datorii calculate curente DCalcC
2.4 Alte datorii curente AD
Total cap.IV (580) DC 100
Total pasive (590) TP 100 100 x
Sursa: Bilanţul”, anexa nr. 1 a Situaţiei financiare

Concluzie:

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 8 2020

 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
1.4. Analiza structurii poziţiei financiare
Aprofundarea analizei situaţiei financiare pe baza bilanţului impune recurgerea la un procedeu frecvent
utilizat în analiza financiară – metoda ratelor.
Metoda ratelor completează analiza indicatorilor în mărimi absolute şi permite efectuarea de comparaţii în
timp, pentru a aprecia evoluţia întreprinderii.
Ratele de structură se obţin în urma analizei pe verticală a bilanţului şi pun în evidenţă câteva caracteristici
financiare ale întreprinderii, cum ar fi: capacitatea activelor de a se transforma în lichidităţi, autonomia şi
independenţa financiară a întreprinderii, calitatea echilibrului financiar pe termen scurt, ş.a.
Ratele de structură permit „normalizarea” „situaţiei patrimoniului”, aceasta ajutând la o comparaţie facilă
între întreprinderi de dimensiuni diferite, precum şi la observarea rapidă a unor modificări structurale în cadrul
unei întreprinderi de-a lungul timpului1.
Ratele de structură ale activului reflectă apartenenţa sectorială a întreprinderii şi depind de natura
activităţii acesteia.
Principalele rate ale structurii activului sunt:
Active imobilizat e
A) Rata activelor imobilizate (Rai)  x100
Total activ
Această rată măsoară importanţa relativă a activelor imobilizate în totalul activelor întreprinderii. Acest
indicator permite aprecierea flexibilităţii financiare a firmei în măsura în care evidenţiază componenţa de capital
investit în active fixe.
Rai PP =

Rai PC =

Dacă ţinem cont de structura imobilizărilor avem următoarele rate:

Imobilizar i necorporal e
a1 ) Rata imobilizărilor necorporale (Rin)  x100
Total activ
Acest indicator măsoară ponderea activelor intangibile de natura brevetelor, licenţelor, mărcilor comerciale,
fondului comercial, etc. în patrimoniul întreprinderii. În cazul întreprinderilor din R.M., acest indicator are o
valoare foarte redusă.

Rin PP =

Rin PC =

Imobilizar i corporale
a 2 ) rata imobilizărilor corporale (Ric)  x100
Total activ
Mărimea acestei rate este determinată de natura activităţii. Rata este mare pentru acele activităţi ce solicită
echipamente importante ca volum sau costisitoare şi este mică în acele activităţi care solicită o slabă dotare
tehnică. Datorită condiţiilor variate care au incidenţă asupra acestui indicator, este foarte dificil de stabilit o
mărime optimă, o rată de referinţă. Totuşi, specialiştii apreciază că, pentru entităţi comparabile, rata activelor
imobilizate arată mărimea capacităţii acestora de a rezista în cazul unei crize, de a se adapta la schimbarea bruscă

1
Vâlceanu Gh., Robu V., Georgescu N., Analiză economico-financiară, Editura Economica,Bucureşti 2014, pag. 347
Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 9 2020
 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
a tehnicii sau a cerinţelor pieţii. La entităţile cu o pondere ridicată a imobilizărilor corporale, operează mai dificil o
transformare a activelor sale imobilizate în disponibilităţi.
Nivelul indicatorului este influenţat semnificativ de politica de amortizare, politica de investiţii sau
alegerea contabilă între cost istoric şi valoare justă pentru imobilizări corporale.
Ric PP =

Ric PC =

Imobilizar i financiare
a3 ) – rata imobilizărilor financiare (Rif)  x100
Total activ
Acest indicator exprimă intensitatea legăturilor şi relaţiilor financiare pe care o firmă le-a stabilit cu alte
unităţi, mai ales cu ocazia operaţiunilor de creştere. Politica de investiţii financiare este strâns legată de mărimea
entităţii.

Active circulante
B) Rata activelor circulante (Rac) = x100
Total activ
Rata activelor circulante arată ponderea pe care o deţin utilizările cu caracter ciclic în total patrimoniu,
depinde mult de specificul activităţii entităţii, iar nivelul minim este de cel puţin 40% din totalul activelor.

Rac PP =

Rac PC =

Ca rate complementare avem:

Stocuri
B1) rata stocurilor (Rs) = x100
Total activ
Rata stocurilor reflectă ponderea celor mai puţin lichide active circulante în total active. Aceasta ia valori
diferite de la un sector la altul în funcţiei de natura activităţii: mai ridicate la entităţile din sfera producţiei şi
distribuţiei de mărfuri şi mai scăzute în sfera serviciilor. Interpretarea evoluţiei în timp a stocurilor, respectiv a
ratei stocurilor, necesită corelarea la nivelul activităţii, admiţându-se ca ecuaţiei minimă de echilibru structural:
indicile cifrei de afaceri > indicele stocurilor.
Rs PP =

Rs PC =

Prin urmare, o creştere a volumului de activitate generează o sporire justificată a stocurilor. Stocurile sunt
formate dintr-o serie de elemente: materii prime, produse, mărfuri ş.a., ponderea lor în patrimoniul entităţii şi
evoluţia în timp constituie informaţii importante. În acest scop se calculează: rata materiilor prime, rata producţiei

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 10 2020

 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
neterminate, rata produselor, rata stocurilor de mărfuri ca raportul dintre fiecare din aceste elemente raportat la
active circulante şi înmulţit cu 100.

Creantele comerciale
B2) rata creanţelor comerciale (Rcr) = x100
Total activ
Gradul de lichiditate al creanţelor comerciale este mai mare decât cel al stocurilor. În comerţul cu
amănuntul, practic acest indicator înregistrează valor scăzute sau nule.
Rcr PP =

Rcr PC =

Numerar
B3) rata disponibilităţilor băneşti (Rdb)   100
Total activ
Acest indicator arată ponderea celor mai lichide active.
Rdb PP =

Rdb PC =

Pe lângă aceste rate de structură propriu-zise a activului în analiza financiar-contabilă se folosesc şi anumite
rate derivate. Dintre acestea cele mai semnificative sunt ratele de rotaţie a activelor care prezintă avantajul unei
abordări dinamice în investigarea patrimoniului.
După conţinutul economic, durata de rotaţie a SMM reprezintă în câte zile are loc o rotaţie SMM în cursul
unei perioade de gestiune, de regulă un an. Cu cât acest indicator este mai mic, cu atât mai eficient îşi organizează
entitatea relaţiile sale cu furnizorii, privind produsele vândute, mărfurile livrate, serviciile prestate.

Valoarea medie a SMM x 360 (90) (SMM)

Durata de rotaţie a SMM =
Costul vânzărilor (Cv)

Durata de rotaţie a materialelor ne caracterizează perioada de aflare a materialelor la depozitele

întreprinderii, din momentul intrării acestora la depozite până la transmiterea în procesul de producere. Încetinirea
rotaţiei stocurilor de materiale poate avea loc în urma achiziţionării suplimentare a materialelor în legătură cu
sporirea inflaţiei sau a deficitului, cât şi în urma acumulării materialelor exagerate, nesolicitate, demodate.
Valoarea medie a stocurilor de materiale x 360 (90)
Durata de rotaţie a materialelor = Valoarea materialelor consumate în perioada
analizată

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 11 2020

 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă

Durata de rotaţie a producţiei în curs de execuţie reprezintă perioada în care are loc fabricarea producţiei.
Tendinţa de creştere a acestui indicator poate fi justificată în rezultatul lărgirii procesului de producţie, sau al
majorării ciclului de producere.
Durata de rotaţie a producţiei în curs Valoarea medie a stocurilor de producţie în CE x 360 (90)
=
de execuţie Costul producţiei fabricate
Durata de rotaţie a produselor, după conţinutul economic, reprezintă perioada de depozitare a produselor
din momentul ieşirii acestora din faza de producere până la livrarea lor cumpărătorilor.
Valoarea medie a stocurilor de produse x 360 (90)
Durata de rotaţie a produselor =
Costul producţiei vândute
Durata de rotaţie a creanţelor comerciale reprezintă perioada de aflare a activelor curente sub formă de
decontări cu consumatorii. Creşterea acestui indicator poate avea loc în rezultatul insolvabilităţii unor
consumatori, majorării nejustificate a veniturilor din vânzări.

Valoarea medie a creanţelor comerciale x 360 (90)

Durata de rotaţie a creanţelor comerciale =
Venituri din vânzări

Numărul de rotaţie a activelor sau recuperabilitatea activelor, după conţinutul economic, reprezintă
eficienţa cu care sunt utilizate mijloacele de care dispune întreprinderea sau de câte ori vânzările au reânnoit
activele într-o anumită perioadă de timp, de regulă un an. Nivelul acestui indicator, după părerea mai multor
autori, trebuie să fie mai mare de 2,5 ori. Dacă acest indicator este mai mic decât cel recomandat, atunci putem
spune că întreprinderea respectivă nu comercializează suficiente produse, mărfuri, comparativ cu activele de care
dispune. De regulă această situaţie este cauzată de către stocurile de mărfuri şi materiale.

Venituri din vânzări (Vv)

Numărul de rotaţie a activelor =
Valoarea medie a activelor (A)

Patrimoniul unei entităţi poate fi analizat nu numai la valoarea reală, ci şi la valoarea netă, care după
conţinut poate fi determinat prin două metode de calcul.
Astfel, patrimoniul la valoarea netă, reprezintă bunurile de care poate dispune entitatea formate numai
din surse proprii. Pentru aceasta se utilizează următoarea relaţie factorială:
PVN = (AI + AC) – (DTL + DC) = CPr, unde:
PVN – patrimoniu la valoarea netă;
AI – active imobilizate;
AC – active circulante;
DTL – datorii pe termen lung;
DC – datorii curente;
CPr – capital propriu.

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 12 2020

 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
După sensul acţiunii, patrimoniul la valoarea reală şi elementele sale de formare (AI şi AC) sunt factori
cu acţiune directă, iar sursele atrase (DTL şi DC) sunt factori cu acţiune indirectă.
Aplicând cea de-a doua formulă, patrimoniul la valoarea netă, reprezintă bunurile de care poate dispune
entitatea formate atât din surse proprii, cât şi atrase pe termen lung. Pentru aceasta se utilizează următoarea relaţie
factorială:
PVN = (AI + AC) – DC = CPr + DTL = CP, unde:
CP – capital permanent.
În practica analitică, sunt situaţii când nu se respectă echilibrul dintre active (bunurile entităţii) şi sursele
de formare ale acestora. Pentru aceasta se recurge la analiza patrimoniului la valoarea netă după structură,
aplicând metodele de calcul pe verticală şi orizontală, pentru a stabili care este cota de contribuţie a fiecărui
compartiment la creşterea sau micşorarea acestuia.

Ratele de structură a pasivului reflectă autonomia financiară şi gradul de îndatorare a întreprinderii, astfel:
analiza surselor de finanţare se face prin intermediul calculului indicatorilor relativi, cum ar fi:
1. pe baza surselor proprii, deosebim:
1.1 coeficientul de autonomie – KA = CPR /TP, reprezintă cota capitalului propriu în suma totală a
surselor de finanţare. Nivelul de siguranţă al acestui indicator trebuie să fie mai mare ca 50%. Dacă acest indicator
nu atinge nivelul de siguranţă, atunci entitatea respectivă va întâlni dificultăţi la obţinerea unui credit bancar, fiind
nevoită să expună un gaj sau garant anumit.

Ka PP =

Ka PC =

1.2 rata de achitare a capitalului social – RCS = (CS–CN) / CS, se calculează la întreprinderile care au
mai puţin de un an de activitate, sau la întreprinderile care îşi majorează capitalul social. Nivelul teoretic pentru
acest indicator este „1”.
1.3 gradul de retragere a capitalului social – GRcs = CR/CS, reprezintă ce sumă de capital social a fost
retras pe parcursul unei perioade de gestiune. Gradul nul de retragere – reprezintă stabilitatea financiară a
întreprinderii, iar gradul mai ridicat poate conduce la dificultăţi în privinţa finanţării activităţii întreprinderii.
1.4 rata corelaţiei dintre activele nete şi capitalul social – RCan = AN/CS, reprezintă respectarea
cerinţelor legislative în cazul când acesta constituie o mărime supraunitară, şi invers – mărimea subunitară
contribuie la neplătirea dividendelor, emiterea acţiunilor şi altor hârtii de valoare.

Rcan PP =

Rcan PC =
1.5 rata generală de acoperire a capitalului propriu – RCPr = TP/CPR – reprezintă că primele 100% din
active sunt finanţate pe seama surselor proprii, iar celelalte pe seama surselor atrase. Depăşirea acestui indicator
peste 200% reflectă o situaţie dificilă pentru entitate privind independenţa financiară.

RCPr PP =

RCPr PC =
Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 13 2020
 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă

1.6 rata de manevrare a capitalului propriu – RCPr = ACN/CPR reprezintă cota capitalului propriu ce nu
este imobilizat în activele pe termen lung sau care este gradul de flexibilitate a capitalului propriu.

RCPr PP =

RCPr PC =

2. pe baza surselor atrase, deosebim:

2.1 coeficientul de atragere a surselor împrumutate – KSÎ = (DTL+DCurente)/TP sau 1 - KA,
caracterizează structura surselor de finanţare a activelor din punct de vedere al cotei surselor împrumutate. Nivelul
de siguranţă trebuie să fie mai mic de 50%.

KSÎ PP =

KSÎ PC =

2.2 coeficientul de corelaţie dintre sursele împrumutate şi proprii – KC = (DTL+DCurente)/CPR

reprezintă suma mijloacelor atrase ce revin la un leu capital propriu. Punctul critic al acestui indicator este „1”.

KC PP =

KC PC =

2.3 rata solvabilităţii generale – RSG = TP/(DTL+DCurente) – reflectă gradul de acoperire a surselor
atrase cu activele totale de care poate dispune întreprinderea. Nivelul teoretic al acestui indicator nu trebuie să fie
mai mic decât „2”.

RSG PP =

RSG PC =

2.4 rata datoriilor pe termen lung – RDTL = DTL/TD reprezintă cota datoriilor cu o durată mai mare de
un an în total surse atrase. Creşterea în dinamică a acestui indicator contribuie la majorarea capitalului permanent,
pe seama căruia se finanţează activele pe termen lung.
2.5 rata datoriilor curente – RDTS = DC/TD sau 1 – RDTL reprezintă cota datoriilor curente din total surse
atrase.
2.6 rata creditelor bancare – RCB = (CBTL +CBTS)/TD, reprezintă cât de raţional este pentru entitate să
atragă credite bancare, atât pe termen lung, cât şi scurt.

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 14 2020

 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
2.7 rata stabilităţii financiare – RSF = (CPR +DTL)/TP exprimă care-i cota surselor de finanţare care
entitatea o poate utiliza în finanţarea activităţii economice. Se apreciază pozitiv creşterea acestui indicator în
dinamică – întărirea stabilităţii financiare.

RSF PP =

RSF PC =

2.8 coeficientul de levier – KL = DTL/CPR se apreciază negativ atunci când este supraunitar. Totodată
este de menţionat faptul, că un grad ridicat al acestui coeficient permite proprietarilor să beneficieze de surse
atrase cu condiţia că rentabilitatea investiţiilor depăşeşte cu mult rata dobânzii.

Calculul şi aprecierea acestor indicatori se efectuează în dinamică, ţinând cont totodată de nivelul teoretic şi
conţinutul economic al acestora.

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 15 2020

 Note de curs la Raportarea şi analiza financiar-contabilă
Tabelul 1.4.
Analiza indicatorilor ce caracterizează sursele de finanţare a patrimoniului
la _________________________________

Anul Anul Abaterea,

Indicatori
precedent curent +/-
A 1 2 3
Pe baza surselor proprii
1.coeficientul de autonomie KA
2. rata de achitare a capitalului social RCS
3. gradul de retragere a capitalului social GRcs
4. rata corelaţiei dintre activele nete şi capitalul social
RCan
5. rata generală de acoperire a capitalului propriu RCPr
6. rata de manevrare a capitalului propriu RCPr

Pe baza surselor atrase

1. coeficientul de atragere a surselor împrumutate KSÎ
2. coeficient de corelaţie d/e sursele împrumut şi proprii
KC
3. rata solvabilităţii generale RSG
4. rata datoriilor pe termen lung RDTL
5. rata datoriilor pe termen scurt RDTS
6. rata creditelor bancare RCB
7. rata stabilităţii financiare RSF
8. coeficientul de levier KL
Sursa: „Bilanţul contabil”, anexa nr. 1 al Situaţiei financiare, alte date ale evidenţei primare

Concluzie:

Iuliana Ţugulschi, dr., conf.univ. 16 2020