Explorați Cărți electronice
Categorii
Explorați Cărți audio
Categorii
Explorați Reviste
Categorii
Explorați Documente
Categorii
REZUMAT
Bilanțul contabil este o sinteză a situației financiare la un moment dat a unei persoane juridice, care
conține informații despre active (capitalul revenit în urma desfășurării activităților acesteia) și pasive
(capitalul propriu și datoriile). Rolul său este de a reda o imagine clară, în formă sintetică și valorică, a
situației financiare aferente unei entități. În funcție de rezultatele obținute în bilanț și de indicatorii
economico-financiari calculați pe baza acestuia, o companie își poate gestiona mai bine resursele, poate
face previziuni pentru evoluția bugetului și își poate orienta mai profitabil activitatea.
Termeni-cheie: bilanț contabil, active, capital propriu, datorii, valoare contabilă, bilanț financiar, bilanț
funcțional
Bilanțul contabil este o imagine contabilă a companiei la o anumită dată. Acesta are două
părți: activele, pe de o parte, și capitalurile proprii ale acționarilor și datoriile, pe de altă parte. Bilanțul
arată de fapt cum este finanțată entitatea. După cum este cunoscut, egalitatea contabilă a acestuia
presupune următoarea relație:
De fapt, capitalul propriu al acționarilor este definit ca fiind diferența dintre activele și datoriile entității.
În principiu, reprezintă cu ce rămân aceștia după ce întreprinderea și-a îndeplinit obligațiile pe termen
scurt și lung. Datoriile și capitalurile proprii ale acționarilor reflectă tipurile și proporțiile de finanțare a
societății, care depind de alegerea realizată de managementul acesteia în ceea ce privește structura
capitalului, între surse proprii și surse împrumutate sau între datorie curentă și datorie pe termen lung.
Atunci când analizează un bilanț, trei elemente trebuie avute în vedere de către managerul
financiar: lichiditatea activelor, structura de finanțare (capital propriu versus datorii) și valoarea
contabilă versus valoarea de piață.
✔ Lichiditatea activelor
Lichiditatea activelor se referă la ușurința și rapiditatea cu care acestea pot fi convertite în numerar:
Activele circulante (curente) sunt cele mai lichide și includ numerarul și activele care pot fi
transformate în numerar în termen de un an de la data bilanțului.
Creanțele reprezintă sumele care încă nu au fost colectate de la clienți pentru bunurile vândute
sau serviciile prestate acestora.
Stocurile sunt compuse din materii prime sau materiale care urmează să fie utilizate în
producție, mărfuri care vor fi valorificate sau alte elemente de natura acestora.
Capitalul propriu este deținut de acționari sau asociați. Acțiunile sau părțile sociale reprezintă, de
regulă, o creanță a acționarilor asupra activelor întreprinderii, care este reziduală, și nu concretă. În
termeni generali, atunci când compania realizează împrumuturi, aceasta conferă creditorilor primul
drept în ceea ce privește recuperarea sumelor investite în afacere. Mai mult, creditorii pot da în
judecată societatea atunci când aceasta își pierde credibilitatea în fața lor sau nu respectă termenele de
plată stabilite contractual.
Datoriile, fie ele pe termen lung sau pe termen scurt, sunt obligațiile societății, care necesită o plată în
cadrul unui termen stipulat, așa cum am menționat anterior. Echilibrul dintre valoarea datoriilor și cea a
capitalurilor proprii atrase depinde de politica entității și de deciziile de management financiar.
Să nu uităm că toate sursele de finanțare ale societății vin cu anumite costuri. Pe de o parte, aporturile
realizate de acționari/asociați prin capitalurile proprii presupun un dividend în funcție de rezultatul
financiar al întreprinderii într-o anumită perioadă, iar pe de altă parte, datoriile (cele financiare) implică
un cost cu dobânda.
Valoarea contabilă sau valoarea de intrare este valoarea la care un activ este înregistrat în bilanțul
unei companii:
Bunurile obținute cu titlu gratuit sunt înregistrate la valoarea lor justă de piață.
Aceasta reprezintă și valoarea totală a activelor companiei pe care acționarii ar primi-o dacă societatea
ar fi lichidată.
În comparație cu valoarea de piață a entității, valoarea contabilă poate indica dacă acțiunile unei
companii listate sunt supra sau subapreciate.
În finanțele personale, valoarea contabilă a unei investiții reprezintă prețul plătit, iar atunci când se
vinde, prețul de vânzare minus valoarea contabilă este câștigul (sau pierderea) de capital din investiție.
Deși valoarea contabilă a unui activ poate rămâne neschimbată în timp, valoarea contabilă a unei
societăți poate să crească din acumularea de câștiguri generate prin utilizarea eficientă a activelor.
Valoarea de piață reprezintă generic prețul la care un activ poate fi valorificat pe piață. Atunci când
vorbim despre o companie, valoarea de piață a acesteia presupune evaluarea sa folosind diverse tehnici.
Dacă societatea este cotată pe o piață financiară (de capital) reglementată, valoarea de piață este
reprezentată de capitalizarea bursieră (numărul de acțiunix prețul unei acțiuni).
În ceea ce privește relația dintre valoarea contabilă și cea de piață, există trei situații pe care le putem
discuta:
Valoarea contabilă este mai mare decât cea de piață: Piața financiară evaluează compania sub
valoarea sa declarată în situațiile financiare. În acest caz putem spune că piața a pierdut
încrederea în capacitatea activelor entității de a genera profituri viitoare și cash flow-uri.
Valoarea de piață este mai mare decât cea contabilă: Piața atribuie o valoare mai mare
companiei datorită capacității activelor acesteia de a genera câștig. De obicei, aproape toate
entitățile profitabile au în mod constant valori de piață mai mari decât cele declarate în situațiile
financiare.
Valoarea contabilă este egală cu cea de piață: Piața nu vede niciun motiv convingător pentru a
crede că activele societății sunt mai valoroase sau mai puțin valoroase decât cele indicate în
bilanț.
Deoarece valoarea contabilă a unei societăți reprezintă valoarea totală a acțiunilor sau părților sociale,
compararea acestei valori cu cea de piață poate servi drept tehnică eficientă de evaluare atunci când se
verifică dacă acțiunile sunt tranzacționate la prețuri echitabile.
Din perspectiva legislației naționale, bilanțul contabil conform Ordinului ministrului finanțelor publice nr.
1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situațiile financiare anuale individuale și
situațiile financiare anuale consolidate, cu modificările și completările ulterioare, are următoarea
structură bine cunoscută:
În acest articol, în cadrul analizei financiare vom folosi cu precădere forma tabelară a bilanțului:
✔ Bilanțul financiar
Lichiditatea crescătoare a activelor, așa cum am precizat și mai sus, reprezintă capacitatea activelor de
a se transforma în bani lichizi. Activele sunt prezentate în bilanț în ordinea crescătoare a lichidității, deci
a capacității acestora din ce în ce mai mare de a deveni „lichide” și de a acoperi necesitățile financiare
ale întreprinderii. Astfel, vom pleca de la activele imobilizate, cel mai puțin „lichide”, iar la final vom
avea disponibilitățile, cele mai „lichide”.
Construcția bilanțului financiar implică respectarea unor principii și reguli care permit ordonarea
elementelor de bilanț după criteriul pe termen scurt și pe termen lung. În acest sens, dintre elementele
constitutive ale bilanțului trebuie să se facă distincție între cele care rămân la dispoziția întreprinderii pe
termen lung (peste un an) și cele care nu îi aparțin decât pe termen scurt (sub un an).
Ordonarea elementelor de activ conduce la existența a două categorii: active imobilizate, cu scadența
mai mare de un an, care reprezintă elemente pe termen lung cu trei categorii de valori imobilizate
(necorporale, corporale și financiare), și active circulante (curente), cu scadența mai mică de un an
(stocuri, creanțe, disponibilități etc.). În activul circulant, din perspectiva bilanțului financiar, se includ
imobilizările cu scadență scurtă, de sub un an, cum ar fi imobilizările financiare care ajung la scadență
sub un an.
Așadar, realizarea bilanțului financiar implică efectuarea unor corecții ale elementelor de activ,
capitaluri și datorii pe baza informațiilor de la nivelul întreprinderii, prin regruparea acestora după
criteriul vechimii (peste un an sau sub un an).
2. Eliminarea activelor fictive, respectiv a activelor care nu vor mai genera fluxuri financiare –
cheltuieli de constituire, cheltuieli de dezvoltare (pentru care nu există siguranța că se vor
materializa) sau debitori –, din capitalul social subscris și nevărsat. Acestea se scad din activul
bilanțului și în același timp și cu aceeași valoare, din capitalurile proprii;
3. Tratarea fondului comercial pozitiv prin eliminarea lui din componența activelor imobilizate și
diminuarea în același timp a capitalurilor proprii;
7. Tratarea veniturilor în avans ca datorii pe termen scurt sau pe termen lung, în funcție de
exigibilitatea acestora;
8. Tratarea subvențiilor drept componente ale capitalurilor proprii sau eliminarea lor, după caz,
atât ca surse de finanțare, cât și din creanțe;
9. Tratarea provizioanelor pentru riscuri și cheltuieli drept datorii pe termen lung sau pe termen
scurt;
11. Tratarea anumitor datorii pe termen lung cu o scadență apropiată drept datorii pe termen scurt.
Exemplul 1
3. Imobilizări financiare = 350.000 lei (inițial) – 35.000 lei (imobilizări financiare care ajung la
scadență sub un an (350.000 lei x 10%)) = 315.000 lei
5. Stocuri = 600.000 lei (inițial) – 60.000 lei (stocuri cu exigibilitatea mai mare de un an) = 540.000
lei
6. Imobilizări financiare care ajung la scadență sub un an = 35.000 lei (eliminate mai sus din
categoria activelor imobilizate cu scadența mai mare de un an)
9. Capital propriu = 1.250.000 lei (inițial) – 2.000 lei (eliminarea cheltuielilor de constituire) =
1.248.000 lei
10. Datorii pe termen lung = 1.150.000 lei (inițial) – 57.500 lei (datorii pe termen lung care sunt
scadente în anul curent (1.150.000 lei x 5%)) + 65.000 lei (furnizori care sunt scadenți peste mai
mult de un an (650.000 lei x 10%)) = 1.157.500 lei
11. Furnizori = 650.000 lei (inițial) – 65.000 lei (furnizori care sunt scadenți peste mai mult de un
an)= 585.000 lei
13. Datorii bancare pe termen scurt = 100.000 lei (inițial) + 57.500 lei (datorii pe termen lung care
sunt scadente în anul curent) = 157.500 lei
Exemplul 2
Pentru compania Beta SA se cunosc următoarele informații din bilanțul contabil:
Alte informații:
Datoriile pe termen lung în valoare de 80.000 lei reprezintă rate scadente în anul curent.
10% din datoriile către furnizori au termene de plată de peste un an, negociate prin contract.
a) Vom prezenta corecțiile care se efectuează asupra bilanțului contabil al companiei Beta SA în scopul
elaborării bilanțului financiar.
1. Imobilizări necorporale = 200.000 lei (inițial) – 40.000 lei (eliminarea cheltuielilor de constituire)
= 160.000 lei
5. Creanțe = 510.000 lei (inițial) + 130.000 lei (eliminarea avansurilor de trezorerie din
disponibilități)+ 60.000 lei (cheltuieli în avans cu scadența mai mică de un an) = 700.000 lei
6. Casa și conturi la bănci (disponibilități) = 330.000 lei (inițial) – 130.000 lei (eliminarea avansurilor
de trezorerie din disponibilități) = 200.000 lei
7. Imobilizări financiare care ajung la scadență sub un an = 38.000 lei (eliminate mai sus din
categoria activelor imobilizate cu scadența mai mare de un an)
8. Active circulante nete cu scadența mai mare de un an = 40.000 lei (cheltuieli în avans cu
scadența mai mare de un an incluse în categoria activelor circulante nete cu scadența mai mare
de un an)
9. Cheltuieli în avans = 100.000 lei (inițial) – 60.000 lei (cheltuieli în avans cu scadența mai mică de
un an incluse în categoria creanțelor) – 40.000 lei (cheltuieli în avans cu scadența mai mare de
un an incluse în categoria activelor circulante nete cu scadența mai mare de un an) = 0 lei
10. Capital propriu = 600.000 lei (inițial) – 40.000 lei (eliminarea cheltuielilor de constituire) +
100.000 lei (subvenții pentru investiții care se referă la imobilizări corporale primite gratuit,
tratate drept componente ale capitalurilor proprii) = 660.000 lei
11. Provizioane = 510.000 lei (inițial) – 510.000 lei (provizioane pentru litigii care vor fi reluate în
anul N+1 incluse în datorii pe termen scurt) = 0 lei
12. Datorii pe termen lung = 400.000 lei (inițial) + 70.000 lei (venituri în avans de reluat într-o
perioadă mai mare de un an) – 80.000 lei (datorii pe termen lung care reprezintă rate scadente
în anul curent incluse în datorii pe termen scurt) + 68.000 lei (datorii către furnizori care au
termene de plată de peste un an, negociate prin contract (680.000 lei x 10%)) = 458.000 lei
13. Datorii pe termen scurt = 760.000 lei (inițial) + 510.000 lei (provizioane pentru litigii care vor fi
reluate în anul N+1 incluse în datorii pe termen scurt) + 80.000 lei (datorii pe termen lung care
reprezintă rate scadente în anul curent excluse din datoriile pe termen lung) – 68.000 lei (datorii
către furnizori care au termene de plată de peste un an, negociate prin contract, incluse în
datorii pe termen lung) + 80.000 lei (venituri în avans de reluat într-o perioadă mai mică de un
an incluse în datorii pe termen scurt) – 80.000 lei (datorii bancare pe termen foarte scurt) =
1.282.000 lei
14. Venituri în avans = 250.000 lei (inițial) – 70.000 lei (venituri în avans de reluat într-o perioadă
mai mare de un an incluse în datorii pe termen lung) – 80.000 lei (venituri în avans de reluat
într-o perioadă mai mică de un an incluse în datorii pe termen scurt) – 100.000 lei (subvenții
pentru investiții care se referă la imobilizări corporale primite gratuit, tratate drept componente
ale capitalurilor proprii) = 0 lei
15. Credite bancare curente = 80.000 lei (datorii bancare pe termen foarte scurt)
✔ Bilanțul funcțional
Bilanțul funcțional reprezintă un instrument util în analiza financiară. În funcție de tipul de companie,
elementele bilanțiere se pot clasifica din punct de vedere funcțional în active/resurse stabile,
active/resurse de/din exploatare, active/resurse din afara exploatării și active/pasive de trezorerie.
Activele se împart în active stabile, curente și de trezorerie (în categoria activelor stabile și în cea
a resurselor stabile sunt incluse și bunurile care sunt deținute în leasing operațional, în locație
de gestiune sau închiriate).
Capitalurile și datoriile se împart de asemenea în resurse stabile, curente și de trezorerie (se face
deosebire între activele curente și resursele curente din exploatare și din afara exploatării).
În cele ce urmează prezentăm principalele categorii de active și resurse curente din exploatare și din
afara exploatării:
stocuri;
creanțe diverse;
datorii fiscale;
datorii diverse;
datorii fiscale (impozit pe profit, impozit pe dividende);
dividende de plată.
Exemplul 1
Active curente de exploatare = 600.000 lei (stocuri) + 350.000 lei (creanțe – clienți) = 950.000 lei
Resurse stabile = 1.250.000 lei (capital propriu) + 1.250.000 lei (datorii pe termen lung) =
2.500.000 lei
Resurse curente din exploatare = 450.000 lei (datorii la furnizori) + 300.000 lei (datorii către
salariați)= 750.000 lei
Resurse curente din afara exploatării = 50.000 lei (datorii cu impozitul pe profit) + 100.000 lei
(datorii diverse) = 150.000 lei
Active stabile = 8.000 lei (cheltuieli de constituire la valoarea brută) + 125.000 lei (clădiri la
valoarea brută) + 23.000 lei (acțiuni deținute la entitățile afiliate clasificate ca imobilizări
financiare)= 156.000 lei
Active curente de exploatare = 32.600 lei (materii prime) + 16.200 lei (mărfuri) + 25.000 lei
(clienți)+ 45.000 lei (clienți – facturi de întocmit) + 13.000 lei (furnizori – debitori) + 4.500 lei
(cheltuieli în avans legate de exploatare) = 136.300 lei
Active curente din afara exploatării = 3.500 lei (obligațiuni emise și răscumpărate) + 13.000 lei
(debitori diverși) + 33.000 lei (cheltuieli în avans în afara exploatării) = 49.500 lei
Active de trezorerie = 11.400 lei (conturi curente la bănci) + 15.800 lei (casa în lei) = 27.200 lei
Resurse stabile = 40.000 lei (capital social subscris vărsat) + 2.000 lei (prime de emisiune) +
34.000 lei (rezerve din reevaluare) + 12.500 lei (profit net) + 40.000 lei (rezerve legale) + 25.000
lei (amortizarea clădirilor) + 2.500 lei (ajustări pentru deprecierea materiilor prime) + 10.000 lei
(provizioane pentru garanții acordate clienților) + 22.000 lei (împrumuturi din emisiuni de
obligațiuni) + 11.200 lei (credite bancare pe termen lung) = 199.200 lei
Resurse curente din exploatare = 9.800 lei (furnizori) + 15.300 lei (efecte de plătit) + 25.100 lei
(salarii datorate) + 35.500 lei (datorii privind asigurările sociale) + 6.700 lei (impozit pe salarii) +
12.400 lei (venituri în avans legate de exploatare) = 104.800 lei
Resurse curente din afara exploatării = 30.800 lei (furnizori de imobilizări) + 4.700 lei (creditori
diverși) + 12.500 lei (venituri în avans în afara exploatării) + 12.200 lei (impozit pe profit) =
60.200 lei
BIBLIOGRAFIE
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile
privind situațiile financiare anuale individuale și situațiile financiare anuale consolidate, publicat în
Monitorul Oficial nr. 963/30.12.2014, cu modificările și completările ulterioare.
Acest articol este preluat din lucrarea Finanțe și management financiar, autori Elena Valentina Țilică și
Radu Ciobanu, apărută la Editura CECCAR în anul 2019.