Curs 5

Piaţa serviciilor
Structura cursului:
 Definirea pieţei serviciilor
 Caracteristicile pieţei serviciilor
 Forme de intervenţie a statului în
economie
 Justificarea economică a intervenţiei
 Raporturi între piaţa serviciilor şi piaţa
bunurilor
Ce reprezintă piaţa serviciilor?
1.Reprezintă locul abstract unde se
întâlnesc agenţii economici
2.Reprezintă sfera economică în care
nevoile de consum pentru servicii apar
sub forma cererii, iar producţia sub
forma ofertei, iar din confruntarea celor
două laturi se finalizează tranzacţii prin
intermediul actelor de vânzare-
cumpărare
Caracteristici ale pieţei
serviciilor
1. Nu include în totalitate sfera serviciilor
2. Pentru exprimarea ofertei, cererii şi
volumului tranzacţiilor se foloseşte o mare
varietate de indicatori (elemente
cantitative şi calitative)
3. Modul de manifestare a concurenţei –
cele cinci condiţii ale concurenţei pure şi
perfecte nu sunt respectate în cadrul pieţei
serviciilor (concurenţa pe piaţa serviciilor
este imperfectă)
 Caracteristici ale pieţei
serviciilor
a) Omogenitatea: serviciile nu sunt omogene, ci eterogene
b) Atomicitatea: fiecare producător dispune de o mică
putere de monopol
c) Intrarea liberă în ramură şi libera circulaţie a
capitalurilor:
- în multe sectoare ale serviciilor sunt îngrădite de
costurile mari de intrare sau de ieşire de pe piaţă, de
unde apariţia unor frecvente situaţii de monopol sau
oligopol;
- fiecare producător dispune de o serie de mijloace pentru
a se diferenţia: prin calitate, relaţie personală cu clienţii,
atmosfera din unitate, amplasarea geografică etc.
- consumatorii nu pot compara toate ofertele de pe piaţă
(“setul posibilităţilor evocate”)
Caracteristici ale pieţei
serviciilor
d) Transparenţa: este limitată de
caracterul imaterial al serviciilor,
serviciile neputând fi “cercetate” de
către concurenţi.
Imperfecţiunile concurenţei în domeniul
serviciilor au fost folosite pentru
intervenţia mai mare a statului în
acest sector.
Forme de intervenţie
1.Existenţa sectorului public sau trecerea unor
întreprinderi în proprietatea şi sub controlul
statului (tehnica naţionalizării)
2.Concesionarea: modalitate de intervenţie a
statului prin care proprietatea asupra
întreprinderilor rămâne a statului, dar
gestiunea este încredinţată unor firme private
- întâlnită în cazul monopolurilor naturale:
distribuţia apei, gazelor naturale, electricităţii,
transportului feroviar
Forme de intervenţie
3. Finanţarea de către stat a unor
servicii: apărarea naţională,
administraţia publică, ordinea publică,
protecţia mediului, învăţământ,
sănătate publică, cercetare-dezvoltare,
cultură
4. Reglementarea, grupată în trei
categorii:
Forme de intervenţie
a) Reglementări tehnice: exercitarea unor
activităţi cu respectarea anumitor norme,
referitoare la persoane , produs sau
întreprindere
- De exemplu, serviciile de transport aerian
trebuie să respecte reguli de securitate, iar
băncile trebuie să satisfacă cerinţe de
protecţie a clienţilor.
Forme de intervenţie
b. Reglementări administrative: limitarea
accesului într-un sector de activitate, prin:
- fixarea numărului întreprinderilor pe o
piaţă (monopol în cazul distribuţiei apei,
electricităţii, gazului, sau oligopol în cazul
liniilor aeriene internaţionale).
Forme de intervenţie
c) Controlul administrativ al preţurilor:
vizează creşterile de preţuri
d) Reglementările fiscale, care prin
regimul impozitelor influenţează nivelul
tarifelor, al profiturilor nete, stimulând
sau nu dezvoltarea sectorului serviciilor
în ansamblu sau au unei ramuri a
acestuia.
Justificarea economică a
intervenţiei
 Teoria monopolului natural şi a pieţelor
contestabile
Monopolul natural: este monopolul justificat
economic; producţia unui bun sau serviciu se
face cu randamente continuu crescătoare, pe
măsură ce creşte producţia
- o firmă se află în situaţia de monopol natural
atunci când costul său de producţie este inferior
sumei costurilor mai multor întreprinderi între
care s-ar repartiza cantitatea respectivă.
- justificat de “economiile de scală” şi de
“economiile de anvergură/sinergie”
Justificarea economică a
intervenţiei
Teoria pieţelor contestabile:
O piaţă este contestabilă când firma poate
intra sau ieşi liber de pe piaţă.
Când costurile de intrare sau ieşire sunt mari,
există puţine firme dornice să intre pe acea
piaţă, de unde apariţia monopolului natural şi,
deci, intervenţia statului pentru a împiedica
practicarea de preţuri abuzive.
Justificarea economică a
intervenţiei
 Teoria concurenţei distructive
Există două situaţii:
- când costurile fixe sunt foarte ridicate.
Intrarea de noi firme pe piaţă accentuează
concurenţa, de unde apariţia falimentelor
- când intrarea în ramură este foarte uşoară,
nr. întreprinderilor este foarte ridicat, există
risc de capacităţi excedentare, “războaie” de
preţuri permanente, de unde apariţia
falimentelor. Vorbim în acest caz de
contestabilitate excesivă.
Justificarea economică a
intervenţiei
 Necesitatea unor servicii publice
- servicii de învăţământ, sănătate, cercetare
etc.
- pentru a menţine preţuri “social dezirabile”

Studiu de caz: http://www.romanialibera.ro/opinii/comentarii/statul-salvator-149207.html

 Raporturi între piaţa serviciilor
şi piaţa bunurilor
1. De concurenţă/ substituţie
- metoda curbelor de indiferenţă, metoda lanţurilor
Markov
2. De stimulare reciprocă
-înzestrarea gospodăriilor cu bunuri de folosinţă
îndelungată generează o cerere sporită de servicii;
- serviciile de confecţionare la comandă a unor bunuri
stimulează cererea pentru materie primă;
- servicii de educaţie, culturale, sănătate, turistice
stimulează piaţa bunurilor care contribuie la realizarea
acestor servicii
3. De indiferenţă: între piaţa bunurilor şi serviciilor de
primă necesitate.