FINANȚE

Prof.univ. dr. hab. Gheorghita Dinca

1. Introducere
2. Sistem financiar. Relațiile financiare
3. Funcțiile finanțelor publice
Introducere

Economiștii consideră finanțele ca reprezentând:

 Fonduri bănești la dispoziția statului
 Bani și bunuri utilizate pentru funcționarea instituțiilor publice
 Totalitatea resurselor și a sarcinilor care se referă la activitatea
instituțiilor publice, precum și regulile care determină regimul
acestora
 Gospodărirea statului și a altor organizații politice, precum și regulile
și principiile care stau la baza administrării bunurilor economice și a
banilor
 Mijloace de intervenție a statului în economie
 Ansamblul activităților desfășurate de sectorul public al economiei
 Administrarea finanțelor publice și politicile financiare moderne
 Relațiile financiare.
Finanțe publice
* cuprind statul, unitățile
administrativ teritoariale și alte
instituții de drept public
• Se confruntă cu probleme de
echilibru financiar
• Resursele se procură, în cea mai
mare parte prin măsuri de
constrângere luate de autoritățile
publice și, într-o mai mică măsură,
pe baze contractulae
• Statul poate lua măsuri în legătură
cu moneda națională în care se
constituie fondurile de resurse
financiare
• Sunt folosite în scopul satisfacerii
nevoilor generale ale societății
• Gestiunea finanțelor publice este
supusă dreptului public
Finanțe private
• Cuprind înreprinderile economice,
băncile și societățile de asigurare și
reasigurare private
• Se confruntă cu probleme de
echilibru financiar
• Resursele se procură pe baze
contractulae, prin confruntarea
cererii și ofertei de capital de
împrumut
• Întreprinderile private nu pot
influența legal moneda în care se
constituie fondurile finaciare
• Se urmărește realizarea de profit
de către agenții economici
• Gestiunea financiară a
întreprinderilor private urmează
regulile dreptului comercial.
Relaţiile financiare

Sistemul financiar cuprinde mai multe categorii de

relaţii financiare care se individualizează în funcţie de
participanţii la procesul de repartizare a resurselor
băneşti, de locul de constituire şi destinaţia fondurilor,
dar şi de metodele folosite pentru crearea şi
repartizarea fondurilor.
Sistemul financiar este format din:

 sistemul financiar public (bugetul de stat, bugetul

asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele
fondurilor speciale, bugetele instituţiilor publice autonome,
bugetul trezoreriei statului, bugetele fondurilor externe
rambursabile şi nerambursabile, creditul public);

 sistemul financiar privat (creditul bancar, asigurările de

bunuri, persoane şi răspundere civilă, societățile financiare
non-bancare, finanţele întreprinderilor).
 Sistemul financiar

Sistemul financiar
Sistemul financiar public privat
bugetul de stat, bugetul
asigurărilor sociale de stat, (creditul bancar,
bugetele locale, bugetele asigurările de
fondurilor speciale, bugetele bunuri, persoane şi
instituţiilor publice
autonome, bugetul
răspundere civilă,
trezoreriei statului, bugetele societățile
fondurilor externe financiare non-
rambursabile şi bancare, finanţele
nerambursabile, creditul
public
întreprinderilor)
 Relațiile financiare sunt parte a relațiilor economice.

 Relațiile bănești cuprind sistemul relațiilor financiare,

deci au o arie mai largă de manifestare. Acest lucru ne
îndreptățește să afirmăm că o relație financiară este
obligatoriu o relație bănească, în schimb reciproca nu se
adeverește decât dacă aceasta din urmă îndeplinește
anumite condiții.
 Finanţele publice
Componenta publică a finanţelor are în vedere:
 a) procurarea resurselor necesare statului şi utilizarea lor
conform nevoilor acestuia, în calitatea sa de autoritate publică;

 b) folosirea procesului de procurare şi utilizare a resurselor ca un

mijloc (pârghie) de influenţare a desfăşurării ansamblului
activităţilor economico-sociale.
 Finanţele publice sunt definite în legătură cu existenţa
statului şi a instituţiilor sale centrale şi locale, adică în
legătură cu existenţa şi funcţionarea instituţiilor de drept
public.

 Angajamentele financiare apar sub forma resurselor care

generează creanţe (drepturi de încasare) sau sub forma
cheltuielilor care pot genera obligaţii (datorii care trebuie
plătite).

 Constituirea şi administrarea mijloacelor băneşti publice

sunt obiect al dreptului constituţional şi al dreptului
administrativ.
 Relații clasice
(finanțe
publice)

Relații de Relații de credit

asigurări - Relații (împrumuturi de
reasigurări financiare resurse bănești)

Finanțe ale
întreprinderilor
Conținutul finanțelor publice
 Pentru ca relaţiile băneşti să fie în acelaşi timp şi relaţii
financiare, ele trebuie să îndeplinească cumulativ mai multe
condiţii:
1. să exprime un transfer de valoare şi nu o transformare a
formelor valorii. Astfel, relaţiile băneşti ce decurg din acte de
vânzare-cumpărare a unor bunuri nu reprezintă relaţii financiare,
întrucât exprimă o schimbare a formelor valorii - din forma marfă
în forma bani sau invers - şi nu o cedare definitivă şi fără
contraprestaţie directă.
2.Transferul de valoare să aibă drept scop satisfacerea
unor nevoi de ordin general, cum ar fi apărarea ţării,
apărarea ordinii de drept în stat, nevoi cu caracter
social cultural (educaţie, sănătate, cultură, etc.);
 raporturile băneşti generate de donaţie sau
succesiune, spre exemplu, care se fac în interesul
unor persoane particulare, deşi exprimă un transfer
de valoare, nu exprimă relaţii financiare;
3. Transferul de valoare la şi de la fondurile publice ce se constituie
în economie, să se facă, în principiu, cu titlu nerambursabil.
Spunem în principiu, pentru că sunt cazuri când au loc asemenea
transferuri, dar presupun rambursabilitate (cazul împrumuturilor
contractate de stat pe piaţa internă şi chiar unele transferuri de
sume către agenţii economice sau populaţie);
 Categoriile de relații financiare

 1. relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti fără

echivalent şi cu titlu nerambursabil, considerate relaţii
financiare clasice şi care sunt reflectate în bugetul de stat
sau alte fonduri extrabugetare;
 2. relaţii care exprimă un transfer de resurse băneşti cu titlu
rambursabil, pentru o anumită perioadă de timp şi pentru
care se percepe dobândă; acestea sunt relaţiile de credit,
mijlocite în principal de bănci;
 3. relaţii care exprimă, după caz, un transfer obligatoriu sau
facultativ de resurse băneşti, în schimbul unei
contraprestaţii, care depinde de producerea unui eveniment
aleatoriu; aceste relaţii apar în procesul constituirii şi
repartizării fondurilor de asigurări de bunuri, persoane şi
răspundere civilă.
Funcțiile finanțelor publice
• Constituirea fondurilor
Funcția de publice
repartiție a • Distribuirea fondurilor
finanțelor publice pe beneficiari
publice

• Constituirea fondurilor în
Funcția de economie
control a • Repartizarea fondurilor
finanțelor pe beneficiari
• Eficiența utilizarii
publice resurselor financiare
Funcţiile finanţelor publice
 1.funcţia de repartiţie şi
 2. funcţia de control

 1. Funcţia de repartiţie
 Cunoaşte două faze distincte, însă organic legate
între ele: constituirea fondurilor şi distribuirea
acestora.

 La constituirea fondurilor financiare participă

întreaga masă de contribuabili, în rândul cărora se
regăsesc:
 • Întreprinderi • Impozite
private • Taxe
• Întreprinderi • Contribuții
publice • Redevențe, chirii din
• Întreprinderi mixte concesiunea și
• Întreprinderi
Fonduri
închirierea
Canale de
Participanții
cooperatiste
ale Bugete publice
terenurilor și a altor
prelevare
• Instituții publice statului
bunuri proprietate
• Populația de stat
• Persoane fizice și • Donații
juridice rezidente • Ajutoare
în străinătatate • Împrumuturi
 Cea de-a doua fază a funcţiei de repartiţie constă în
distribuirea fondurilor mobilizate anterior şi generează
relaţii financiare între stat, pe de o parte, şi beneficiarii
acestor fonduri, persoane fizice şi juridice, pe de altă parte.

 Concret, are loc stabilirea cheltuielilor publice pe destinaţii:

acţiuni social-culturale (învăţământ, sănătate, cultură);
protecţie şi asigurări sociale; acţiuni cu caracter economic;
apărare publică, etc.

 acest proces de distribuire este un act de decizie politică,

întrucât de regulă, cererea de resurse financiare, ca expresie
a nevoii sociale (care are, în principiu, un caracter nelimitat),
depăşeşte cu mult oferta de resurse financiare posibil de
mobilizat, care are o determinare obiectivă, funcţie de
nivelul de dezvoltare al economiei.
Prin intermediul finanţelor are loc şi o redistribuire a resurselor
financiare pe plan internaţional, care se realizează pe
următoarele căi:
a) primirea de împrumuturi externe, care, pe de o parte,
completează resursele financiare ale ţării, iar pe de altă parte,
antrenează cheltuieli cu rambursarea ratelor scadente şi plata
dobânzilor aferente;
b) acordarea de împrumuturi externe, care, pe de o parte,
presupune plăţi din resursele financiare ale ţării, iar pe de altă
parte, generează încasări de rate scadente, inclusiv dobânzi
achitate de debitori;
c) achitarea de cotizaţii şi contribuţii datorate
organismelor internaţionale de către stat sau alte
entităţi de drept public şi chiar organizaţii
internaţionale pe teritoriul ţărilor membre (ex.
prelevările asupra importului de produse agricole,
practicat în cadrul UE);
d)renunţarea la unele drepturi fiscale în conformitate cu
unele convenţii internaţionale, încheiate între state
(ex. convenţii vamale sau convenţii pentru evitarea
dublei impuneri);
 e) primirea şi acordarea de ajutoare externe, fie în
cadrul unor programe elaborate de organismele de
asistenţă internaţională (ex. TEMPUS, SAPARD), fie
pentru înlăturarea consecinţelor grave ale unor
calamităţi naturale, războaie, revoluţii.

 Această redistribuire pe plan internaţional se

realizează pe baza unor acorduri şi convenţii bi
şi/sau multilaterale, ori a unor decizii unilaterale,
în condiţii de rambursabilitate sau cu titlu definitiv,
cu sau fără contraprestaţie directă.
Funcţia de control

 Statul este interesat să supravegheze şi să controleze

următoarele:
 modalităţile de mobilizare a resurselor financiare necesare
satisfacerii nevoilor generale ale societăţii;
 destinaţia pe care o capătă resursele, cu luarea în seamă a
priorităţilor stabilite de organele competente;
 utilizarea resurselor financiare în condiţii de maximă
eficienţă economică, socială, sau de altă natură;
 armonizarea intereselor imediate ale societăţii cu cele de
perspectivă, referitor la dimensionarea resurselor
mobilizate la dispoziţia statului şi la destinaţia pe care ele
o capătă.
 Controlul exercitat de stat are o sferă largă de
manifestare, cuprinzând toate domeniile vieţii sociale,
care ţin de sectorul public, respectiv activitatea
economică, cultural-educativă, de protecţie şi asigurări
sociale, de menţinere a ordinii publice, de apărare a ţării.
În fiecare din aceste domenii, controlul vizează cel puţin
trei aspecte, şi anume:
 sarcinile specifice ce revin fiecărui domeniu şi modul
de realizare a lor;

 efortul financiar din partea statului pe care îl implică

desfăşurarea activităţii respective;

 efectele utile ce se obţin şi care pot fi cuantificate şi

evaluate în bani.
 Atribuţii de control în domeniul finanţelor publice
au numeroase organe, începând cu Parlamentul,
care exercită un control politic cu ocazia aprobării
proiectului de buget şi a contului de încheiere a
execuţiei bugetare.

Controlul financiar propriu-zis se exercită de către:

 organele Ministerului de Finanţe, Trezoreriei,
băncilor şi ale altor instituţii financiare care
participă la execuţia de casă a bugetului;
 organele specializate de control din ministere,
departamente, întreprinderi de stat şi instituţii
publice, care exercită controlul financiar propriu;
 direcţiile judeţene ale finanţelor publice şi
administraţiile financiare, ANAF, precum şi Curtea
de Conturi, ca organ specializat de control financiar
cu atribuţii de control în sectorul public.
 Identificați sursele de constituire a
fondurilor financiare publice.

Să ne reamintim...
Relațiile financiare publice iau
naștere în procesul repartiției
produsului intern brut. Finanțele
publice îndeplinesc trei funcții
principale, și anume: funcția de
repartiție și funcția de control.
Pentru realizarea funcțiilor și
sarcinilor sale statul are nevoie de
importante resurse bănești ce sunt
reflectate în cadrul bugetelor
publice.