UNIVERSITATEA TOMIS CONSTANTA

SPECIALIZAREA FINANTE BANCI

REFERAT FINANTE
- Asemanari si deosebiri intre finantele publice si finantele private

- Principiile fiscalităţii

Profesor:

Conf. UNIV. DR

Student anul I semestrul II :

Asemanari si deosebiri intre finantele publice si finantele private
Noţiunea de finanţe este semnalată cu secole în urmă, apreciindu-se ca originea vine din limba latină. În
opinia specialiştilor, cuvântul finanţe îşi are originea în latina veche în care se folosea cuvântul finis
semnificând termen de plată. Pornind de la acesta apar mai târziu expresii precum finatio, financias sau
financia pecuniaria cu sensul de plată în bani.
De altfel, în limba franceză cuvântul finance exprimat la singular era atribuit unei sume de bani sau
unui venit al statului, iar finances exprimat la plural se referea la totalitatea veniturilor
statului. Cei care lucrau în finanţe arendaşii sau concesionarii de impozite erau denumiţi hommes des
finances şi financiers. În limba germană cuvântul finanz însemna plata în bani, iar finantzer desemna
cămătarul
De-a lungul timpului sensul cuvântului finanţe s-a extins incluzând: fondurile băneşti aflate la dispoziţia
statului, fonduri publice necesare realizării de obiective şi acţiuni, bani şi
bunuri utilizate pentru funcţionarea instituţiilor publice, totalitatea resurselor şi sarcinilor care se referă la
activitatea instituţiilor publice(venituri publice, cheltuieli publice, buget, datorie publică, trezorerie
publică),mijloace de intervenţie a statului în economie,ansamblul activităţii
desfăşurate în sectorul public al economiei, dar şi administrarea finanţelor publice şi politicile financiare
moderne, relaţii sociale, de natura economică care apar în procesul constituirii fondurilor publice şi al
repartizării acestora.
Finanţele reprezintă relaţii economice, exprimate valoric, apărute în procesul repartiţiei
produsului social şi, mai ales, venitului naţional, în legătură cu satisfacerea nevoilor colective ale
societăţii.
Finanţele publice reprezintă acea categorie a relaţiilor financiare care este asociată statului, unităţilor
administrativ-teritoriale; urmăresc satisfacerea necesităţilor publice şi se bazează pe normele de drept
public.
Finanţele publice exprima relatii sociale, de natura economica, in expresie baneasca, ce apar intr-un
anumit proces si cu un scop bine determinat.
Însă, concepţiile despre finanţele publice au evoluat continuu, conturându-se două concepţii majore:
concepţia clasică şi cea modernă.
Concepţia clasică, are în vedere doctrina liberală, în viziunea căreia activitatea economică în
desfăşurarea ei trebuie sa respecte principiile laissez – faire, laissez – passer.
Prin aceasta se urmărea limitarea oricărei intervenţii a statului asupra activităţii economice
întrucât ar fi fost perturbată şi chiar limitată libertatea de acţiune a forţelor pieţei.
Potrivit acestei concepţii, sarcina finanţelor publice constă în asigurarea resurselor necesare întreţinerii
instituţiilor publice şi funcţionarii normale a acestora. Astfel, impozitele, împru- muturile, dar şi metodele
de procurare a resurselor financiare trebuiau concepute ca să aibă un caracter neutru, să nu modifice
relaţiile social – economice existente.
Epoca statutului jandarm cum a fost denumită, în care prevala doctrina liberalismului economic era
orientate spre modul de procurare a resurselor necesare statului, utilizării lor în condiţii de
economicitate, distribuirea pe categorii de plătitori a sarcinilor fiscale, contractării şi
rambursării împrumuturilor, întocmirii şi executării echilibrate a bugetului, respectării unor reguli ce ţin
de disciplina financiară şi de o bună gestionare a fondurilor publice. De altfel, conceptul despre finanţe
avea un pronunţat caracter juridic.
Potrivit concepţiei moderne, finanţele sunt considerate un mijloc de intervenţie în economie, iar
instrumentele utilizate sunt veniturile şi cheltuielile publice. Statul jandarm este înlocuit cu statul
bunăstării denumit şi stat providenţă în care preocupările capătă o nouă dimensiune.
Unul dintre marii economisti francezi, profesorul Maurice Duverger considera stiinta finantelor ca fiind o
stiinta economica si politica.
Potrivit acestuia in conceptia moderna finantele publice constituie:

 O ramura a stiintelor economice, deoarece mijloacele financiare sunt folosite de stat mai cu seama
pentru a interveni in domeniul economic: regularizarea productiei si a schimburilor, echilibru
preturilor, egalitate in distribuire, mentinerea puterii de cumparare a monedei, etc.
Finantele publice sunt, asadar, integrate in mecanismele economiei si adaptate la acestea. Astfel, ele
tind sa devina sub un anumit aspect, o ramura a economiei politice- economia financiara.

 O ramura a stiintei politice, deoarece foloseste tehnicile financiare pentru a interveni nu numai in
domeniul economic, ci si in domeniul social, familial, intelectual si chiar politic.
In acest context, economistul francez afirma ca:’’in conceptia moderna – finantele publice reprezinta
stiinta care studiaza activitatea statului in calitatea sa de utilizator al unor tehnici speciale, asa-zise
financiare: cheltuieli, taxe, impozite, imprumuturi, procedee monetare, buget, etc’’.
În economia de piaţă, prin intermediul finanţelor publice, statul pune la dispoziţia indivizilor o gamă
largă şi variată de utilităţi publice; aceasta presupune un amplu proces de redistribuire a veniturilor şi
averii persoanelor fizice şi juridice, după criterii stabilite de organele de decizie politică.
Asemănări versus deosebiri între cele două categorii de finanţe: publice şi private
Între finanţele publice – finanţele private, cele două componente ale sistemului financiar, se stabilesc
următoarele asemănări şi deosebiri :
ASEMNARI SI DEOSEBIRI INTRE FIANTLE PUBLICE SI CELE PRIVATE

FINANTE PUBLICE FINANTE PRIVATE

-se confrunta cu prob.de echilibru -se confrunta cu prob.de echilibru
financiar financiar

-opereaza cu categori financiare de baza -opereaza cu categori financiare de baza

moneda ;credit moneda ;credit

-cuprind statul,unitatile administrativ- -cuprind inteprnderile economice

teritoriale si alte instituti de drept public ,bancile si societatile de asigurari private

-resursele se procura in cea mai mare -resursele se procura pe baze

parte prin masuri de constrangere luate contractuale prin confruntrea cererii si a
de autoritatile publice intr-o mica ofertei de capital de imprumut
masura pe baze contractuale

-impotriva statului nu se pot lua masuri

-impotriva sectorului privat se pot aplica
de excutare silita atunci cand institutile
masuri de executare silita atunci cand
publice centrale si locale nu efectueaza
acesta nu si-a indeplinit obligatiile legale
cheltuieli neprevazute
su nu si,a onorat angajamentele
contractuale

-finantele publice urmaresc satisfacerea -finantele private au ca obiectiv

nevoilor generale ale societatii realizarea de profit

-gestiunea financiara a interinderilor

private urmeaza regulile dreptuui
-gestiunea finatelor publice este supusa
dreptului pubic financiar
Principiile fiscalităţii
Impozitele şi taxele reglementate de prezentul cod se bazează pe următoarele principii:
a) neutralitatea măsurilor fiscale în raport cu diferitele categorii de investitori şi capitaluri, cu forma de
proprietate, asigurând prin nivelul impunerii condiţii egale investitorilor, capitalului român şi străin;
b) certitudinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care să nu conducă la interpretări
arbitrare, iar termenele, modalitatea şi sumele de plată să fie precis stabilite pentru fiecare plătitor,
respectiv aceştia să poată urmări şi înţelege sarcina fiscală ce le revine, precum şi să poată determina
influenţa deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) justeţea impunerii sau echitatea fiscală asigură ca sarcina fiscală a fiecărui contribuabil să fie stabilită
pe baza puterii contributive, respectiv în funcţie de mărimea veniturilor sau a proprietăţilor acestuia;
d) eficienţa impunerii asigură niveluri similare ale veniturilor bugetare de la un exerciţiu bugetar la altul
prin menţinerea randamentului impozitelor, taxelor şi contribuţiilor în toate fazele ciclului economic, atât
în perioadele de avânt economic, cât şi în cele de criză;
e) predictibilitatea impunerii asigură stabilitatea impozitelor, taxelor şi contribuţiilor obligatorii, pentru o
perioadă de timp de cel puţin un an, în care nu pot interveni modificări în sensul majorării sau
introducerii de noi impozite, taxe şi contribuţii obligatorii.
Rolul impozitelor:
-Rolul pe plan financiar: principalul mijloc de procurare a resurselor financiare necesare acoperirii
cheltuielilor publice
- Rolul pe plan economic: utilizarea impozitelor ca mijloc de intervenţie în activitatea economică
- Rolul pe plan social: se procedează la redistribuirea unei părţi importante din PIB între grupuri sociale
şi indivizi, între persoane fizice şi juridice
Definitie :
Formă de prelevare a unei părţi din veniturile şi/sau averea persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia
statului în vederea acoperirii cheltuielilor publice.
- Această prelevare se face: în mod obligatoriu, cu titlu definitiv (nerambursabil) şi fără contraprestaţie
directă din partea statului.
Elementele impozitului:
1)subiectul (plătitorul): persoana fizică sau juridică obligată prin lege la plata impozitului
2)suportatorul: persoana care suportă efectiv impozitul
3)obiectul impunerii: materia supusă impunerii
4)sursa impozitului: din ce anume se plăteşte impozitul
5)unitatea de impunere
6)cota impozitului
7)termenul de plată
8)asietă: totalitatea măsurilor permise de lege pe care le iau organele fiscale în legătură cu fiecare
subiect impozabil, pentru identificarea obiectului impozabil, stabilirea mărimii materiei impozabile şi
determinarea impozitului datorat statului
Principiile Impozitarii :
1)principiul echităţii: contribuţii în funcţie de veniturile pe care le obţin contribuabilii
2)principiul certitudinii: mărimea impozitelor datorate de fiecare persoană să fie certă şi nu arbitrară,
termenele, modalitatea şi locul de plată să fie stabilite fără echivoc, pentru a fi cunoscute şi respectate
de fiecare plătitor
3)principiul comodităţii: impozitele să fie percepute la termenele şi la modul cel mai convenabil pentru
contribuabil
4)principiul randamentului: sistemul fiscal să asigure încasarea impozitelor cu un minim de cheltuieli şi
să fie cît mai puţin apăsător pentru plătitori
Impozitele si taxele reglementate de prezentul cod se bazeaza pe urmatoarele principii:
a) neutralitatea masurilor fiscale in raport cu diferitele categorii de investitori si capitaluri, cu forma de
proprietate, asigurand conditii egale investitorilor, capitalului roman si strain;
b) certitutinea impunerii, prin elaborarea de norme juridice clare, care sa nu conduca la interpretari
arbitrare, iar termenele, modalitatea si sumele de plata sa fie precis stabilite pentru fiecare platitor,
respectiv acestia sa poata urmari si intelege sarcina fiscala ce le revine, precum si sa poata determina
influenta deciziilor lor de management financiar asupra sarcinii lor fiscale;
c) echitatea fiscala la nivelul persoanelor fizice, prin impunerea diferita a veniturilor, in functie de
marimea acestora;
d) eficienta impunerii prin asigurarea stabilitatii pe termen lung a prevederilor Codului fiscal, astfel incat
aceste prevederi sa nu conduca la efecte retroactive defavorabile pentru persoane fizice si juridice, in
raport cu impozitarea in vigoare la data adoptarii de catre acestea a unor decizii investitionale majore.
Principiul Echitatii fiscale :
-stabilirea minimului neimpozabil (poate fi stabilit numai in cazul impozitelor directe, neavând
aplicabilitatea în cazul impozitelor indirecte)
- impunerea să fie generală
-echitate fiscală orizontală (R. Aronson, 1985): tratament fiscal egal pentru contribuabili cu situaţii
similare 

-echitate fiscală verticală (R. Aronson, 1985): sarcina fiscală să fie stabilită în funcţie de puterea
contributivă a fiecăruia
- Cote progresive
- Cote proporţionale
- Cote regressive
Principiul beneficiului

- impozitele trebuie să fie stabilite în strânsă legătură cu beneficiile pe care contribuabilii le primesc sub
forma bunurilor şi serviciilor publice
- în acest caz, echitatea pe orizontală presupune ca cei ce beneficiază de aceeaşi cantitate de servicii
publice să plătească aceeaşi sumă de bani sub formă de impozit
- în acest caz, echitatea pe verticală presupune ca cei care beneficiază de cantităţi mai mari să plătească
impozite mai mari în comparaţie cu cei ce beneficiază de bunurile publice , dar în cantităţi mai mici
- cei care nu beneficiază de servicii publice nu sunt nevoiţi să plătească impozit
- teoria beneficiului face legătură între impozitare şi cheltuielile publice

Principii politica fininciara

-randament fiscal ridicat
- impozitul să aibă un caracter universal
- să nu existe posibilităţi de sustragere de la impunere
- volumul cheltuielilor privind stabilirea materiei impozabile, calcularea şi perceperea impozitelor să fie
cât mai redus posibil
- stabilitate
- randamentul impozitului rămâne constant de-a lungul întregului ciclu economic; randamentul unui
impozit nu trebuie neapărat să sporească odată cu creşterea volumului producţiei şi a veniturilor şi nici să
scadă în perioadele de criză
- elasticitatea
- impozitul să odată fi adaptat în permanenţă necesităţilor conjuncturale de venituri ale statului

Principii politica economica

- Folosirea impozitelor ca instrument de impulsionare a dezvoltării unor ramuri sau subramuri
economice, de stimulare ori de reducere a consumului unor mărfuri, de extindere/restrângere a
exportului/importului unor bunuri
Bibliografie

Vacarel, I. si colectiv (2007), Finante publice, EDP, Bucuresti

Mosteanu, T. si colectiv (2008), Finante publice, Note de curs si aplicatii pentru seminar,

Editia a III a, Editura Universitara, Bucuresti

Gherghina, R., Cretan, G. (2012), Finante, Editura Universitara, Bucuresti