Tema 1.

Obiectul de studiu şi
conținutul disciplinei „Finanţe
publice”

1.1. Conceptul de finanțe publice

1.2. Obiectul de studiu al finanţelor
publice.
1.3. Categoriile financiare principale.
1.4. Metode ştiinţifice de studiere a
finanțelor publice.
 1.1. Conceptul de finanțe publice

 Relaţiile economice exprimate sub

formă bănească, ce apar în procesul
repartiţiei PIB pentru acoperirea
necesităţilor societăţii constituie relaţii
financiare.
 Finanţele includ numai acele relaţii ce
exprimă un transfer de valoare, nu şi
pe cele ce presupun un schimb al
formelor valorii (bani-marfă-bani).
 Noţiunea de finanţe din latină
(„financia” sau „finis”) are sensul de
plată în bani.

Termenul „finance” folosit în Franţa în

secolele XV-XVI avea înţeles de:
 Sumă în bani;
 Venit al statului;
 Resurse băneşti.
 M. L. Brown şi P. M. Jakson consideră
că „finanţele publice studiază raportul
dintre cheltuielile publice, sistemul de
impozite şi comportamentul agenţilor
economici, care sunt indivizii, familiile
şi firmele”.
 Altă definiţie tratează finanţele publice
ca „ramură a ştiinţei economice
preocupată de identificarea şi
evaluarea mijloacelor şi efectelor
referitoare la politicile financiare ale
guvernului”.
Finanţele publice se consideră ca:
 Resurse financiare la dispoziţia statului;
 Mijloace de intervenţie în economie,
exprimate prin impozite, împrumuturi,
alocaţii bugetare, subvenţii;
 Act juridic prin care se preia la dispoziţia
statului o parte din PIB;
 Relaţii sociale de natură economică,
care apar în procesul constituirii şi
repartizării resurselor financiare publice,
pentru satisfacerea nevoilor generale ale
societăţii.
 Potrivit Legii finanțelor publice și
responsabilității bugetar-fiscale
finanțele publice sunt ansamblu
al relaţiilor economice aferente
formării şi administrării resurselor
bugetelor componente ale bugetului
public naţional, a datoriei de stat,
datoriei unităților administrativ-
teritoriale şi a altor active publice
1.2. Obiectul de studiu al finanţelor publice

 Relaţiile economice care apar în

procesul repartiţiei PIB;
 Relaţiile economice apărute în
procesul constituirii şi repartizării
resurselor autorităților publice;
 Metodele de gestionare folosite în
cadrul sectorului public și de
determinare a eficienţei cu care sunt
utilizate resursele publice;
 Modalităţile de stabilire, percepere şi
urmărire a impozitelor, taxelor şi
veniturilor nefiscale;
 Metodele de dimensionare şi
repartizare a cheltuielilor publice pe
obiective, acţiuni şi beneficiari;
 Întocmirea, aprobarea, executarea şi
încheierea bugetelor de venituri şi
cheltuieli publice
 Modalităţile de echilibrare a bugetelor, de
finanţare a deficitelor bugetare;
 Organizarea şi efectuarea controlului
financiar;
 Plasarea şi rambursarea împrumuturilor
de stat
 Gestionarea cheltuielilor publice;
 Metodele de planificare şi previziune
financiară;
 Politica financiară promovată de stat
 1.3. Categoriile financiare principale

Finanţele publice analizează

problemele mai multor categorii
financiare (ca domeniu):
- venit public,
- cheltuieli publice,
- trezorerie publică,
- datorie publică,
- politica şi mecanismul financiar,
- diferite aspecte ale sistemului fiscal în
ansamblu
Structural se deosebesc:
 Finanţele publice asociate cu statul,
unităţile administrativ-teritoriale,
cheltuielile şi datoriile acestora.
 Finanţele private sunt asociate cu
activităţile financiare ale întreprinderilor,
băncilor şi companiilor de asigurări, etc.
Asemănări:
 Ambele operează cu principalele
noţiuni financiare;
 Sunt supuse problemelor de echilibru
financiar.
Deosebiri:
 Resursele necesare statului se obţin
prin intermediul impozitelor şi taxelor
de obicei prin constrîngere, iar
resursele întreprinderilor private, de
obicei se procură pe piaţă pe bază
contractuală;
 Statul poate întreprinde măsuri în
legătură cu moneda naţională, iar
întreprinderile private pot doar să
folosească moneda naţională,
 Finanţele publice sunt folosite pentru
satisfacerea necesităţilor ale societăţii,
iar finanţele private au scopul de a
aduce profit întreprinderilor concrete;
 Gestiunea finanţelor publice este
supusă dreptului public, iar gestiunea
financiară a întreprinderilor private
este supusă regulilor dreptului civil şi
comercial.
 1.4. Metode ştiinţifice de studiere

 La baza metodelor de studiu a

finanţelor publice stă:
- observarea directă şi indirectă a
realităţii economice,
- abstracţia ştiinţifică,
- inducţia şi deducţia,
- analiza şi sinteza,
- modelarea economico-matematică,
etc.
Cercetarea financiară presupune
parcurgerea a trei etape:

a) observarea fenomenelor financiare:

 ·constituie punctul de plecare în
cercetarea financiarã;
 ·se realizeaza indirect prin intermediul
fluxurilor financiare.
 b) analiza fenomenelor financiare

 studiul științific al fenomenelor

financiare presupune stabilirea
corelațiilor între rezultatele obținute în
urma observării;
 obiectivul fundamental - determinarea
raporturilor care există între
operațiunile financiare și fenomenele
care nu au caracter financiar;
 c) cercetarea corelațiilor între fenomenele
financiare:
 confruntarea fenomenelor între ele sau cu
alte fenomene sociale permit ajungerea la
concluzii care se materializează în legi cu
caracter financiar;
 studiul științific al fenomenelor financiare
presupune că acestea să nu fie considerate
abstracte, ci ca fiind situate în cadrul în care
ele se derulează, fenomenele financiare
fiind sensibile la mulți factori care le pot
influența, un loc aparte deținându-l
elementele politice și economice.