1. Ce înțelegeți prin finanțe ?

Finanțele sunt o categorie economică, care studiază raporturile sociale cu privire la

repartiția în formă bănească a unei părți din PIB și a venitului național, cu scopul
acoperirii unor necesități, nevoi generale și colective la nivelul societății, precum și
activitatea financiară generată de acestea.

2. Funcțiile finanțelor și principiile care le guvernează

Funcțiile finanțelor reprezintă modalități, mijloace de realizare a menirii sociale a

finanțelor.

Există 2 funcții ale finanțelor :

 Funcția de repartiție
 Funcția de control

Funcția de repartiție a finanțelor

Presupune atragerea resurselor și repartizarea acestora pe destinații.

Are 2 laturi
 De constituire a fondurilor ( de atragere a resurselor financiare )
 De repartizare a fondurilor
Prin constituirea fondurilor se înțelege formarea fondurilor financiare publice.
Acestea provin de la contribuabili ( persoane fizice și juridice, instituții publice,
persoane fizice și juridice rezidente în străinătate ).

Fondurile publice sunt constituite din :

 Impozite și taxe, contribuția pentru asigurări sociale, contribuții la fondurile
speciale, amenzi, penalități, venituri de la instituțiile statului, venituri din capital,
venituri din valorificarea unor bunuri proprietate publică

Prin repartizarea fondurilor se distribuie resursele pe destinații legale.

NEVOILE SOCIALE EXPRIMĂ CEREREA DE RESURSE FINANCIARE.

Fondurile publice sunt distribuite pe următoarele destinații :

 Administrație, armată, învățământ, sănătate, cultură, justiție, acțiuni
economice, ordine publică, datorie publică, subvenții, investiții
1
 Funcția de rapartiție a finanțelor se bazează pe 2 principii :
 Principiul despersonalizării fondurilor
 Principiul specializării sau afectării speciale

Principiul despersonalizării fondurilor presupune neluarea în calcul a sursei de

proveniență a acestora, ele fiind privite ca resurse financiare publice.
Fondurile atrase sunt cuprinse în bugetul central de stat și în bugetele locale.

Principiul specializării presupune atragerea resurselor pe destinații, acestea fiind

incluse direct în fondurile de unde vor fi utilizate/cheltuite.
Acest principiu alocă resurse bugetelor de asigurări sociale și de șomaj.
Acest principiu alocă resurse și bugetelor instituțiilor publice.

Funcția de control a finanțelor este necesară deoarece fondurile publice aparțin

întregii societăți, ele trebuie să fie utilizate eficient pentru satisfacerea nevoilor sociale.

Controlul este generat de repartiția resurselor financiare și de utilizarea acestora.

Controlul vizează modul de constituire a fondurilor în economie, repartizarea
acestora și eficiența utilizării acestora.

Organele specializate care realizează controlul financiar :

 Curtea de Conturi, Ministerul Finanțelor

3. Rolul finanțelor
Rolul finanțelor reprezintă rezultatele obținute în urma îndeplinirii funcțiilor
finanțelor. Rolul finanțelor arată efectele favorabile generate de eforturile financiare
depuse.

Rolul finanțelor se manifestă pe 3 nivele :

 Rol economic – întreține sectorul public, serviciile și economia publică,
acordarea de subvenții
 Rol social – repartizează o parte a PIB-ului de la o pătură socială la alta
 Rol politic – realizează interese de grup

2
 4. Structura finanțelor
După natura și condițiile transferului, se conturează 2 grupe de relații financiare :
 Finanțe propriu zise => nevoi permanente
 Creditul => nevoi temporare
Natura transferului - transferul poate fi realizat cu titlu definitiv și gratuit sau
temporar, cu obligația rambursării plus plata unei dobânzi.
Structura finanțelor
 Relații financiare propriu-zise – transfer definitiv și gratuit
 Raporturi de credit – transfer temporar și rambursabil
 Sistemul financiar
După felul fondurilor și destinațiile lor, regăsim următoarele fonduri :
 Fondul financiar al bugetului de stat, fondul asigurărilor sociale, fondul
pentru asigurări de bunuri și persoane, creditul

5. Sistemul financiar
Este un ansamblu de elemente și relațiile dintre acestea.
Elementele sunt fondurile financiare.
Relațiile dintre acestea sunt mișcările de resurse sau fluxurile financiare.

Structura sistemului financiar :

 Bugetul statului
 Asigurările sociale
 Asigurările de bunuri, persoane și răspundere civilă
 Creditul
 Finanțele agenților economici

6. Mecanismul financiar și pârghiile financiare

Este parte a celui economic, fiind un ansamblu de structuri, forme organizatorice,
metode, principii, instrumente și regulatoare specifice domeniului financiar.
Acesta vizează derularea raporturilor financiare sub formă de fluxuri financiare.
Fluxurile financiare sunt mișcări de resurse între fonduri.
Primul pas de urmat în construcția mecanismului financiar este elaborarea
sistemului de fonduri financiare, care presupune crearea unor metode de procurare și de
alocare a resurselor.
Mecanismul financiar este compus din mecanisme parțiale, alocate fiecărui fond
în parte. Fiecare fond are propriul său mecanism.
3
 Funcționarea normală a mecanismului depinde de factori externi, precum
producția, circulația și consumul.
Bursa de valori are un rol important în reglarea mecanismului financiar. Aceasta
este o instituție specializată ce asigură întâlnirea cererii și a ofertei de capital,
confruntarea dintre posesorii de capital financiar disponibil pentru plasare și
întreprinzătorii dornici să își amplifice afacerile când capacitatea lor proprie de finanțare
este limitată.
Bursele sunt instituții oficiale, unități ale Ministerului de Finanțe.

7. Aparatul financiar
Aparatul financiar cuprinde în structura sa instituțiile și organele specializate care
promovează strategii financiare și desfășoară activitatea financiară propriu-zisă.
Pentru ca aparatul financiar să funcționeze, este nevoie de un cadru normativ,
legislativ.
Inițiativele legislative pot să aparțină guvernului, pe care le promovează celor 2
camere ale Parlamentului.
Ministerul Finanțelor este organul specializat care poartă răspunderea pentru
realizarea programelor guvernamentale în domeniul financiar. Acesta propune regimul
veniturilor publice, cum sunt procurate si distribuite veniturile. Ministerul Finanțelor
elaborează proiectul bugetului de stat și se asigură de echilibrul economico-financiar.
Împreună cu Banca Națională se ocupă de menținerea cursului leului.
Banca Națională stabilește atribute deosebit de importante în politica monetară și
de credit.
Trezoreria publică este o verigă importantă a aparatului financiar care este
organizată sub tutela Ministerului Finanțelor. Trezoreria este serviciul public care
execută operațiunile financiare ale statului, este un intermediar financiar. Aceasta este
casier al statului și bancă a instituțiilor publice.

8. Politica financiară
Politica financiară este un ansamblu de metode, principii și mijloace specifice
domeniului financiar, ce privesc raporturile, instituțiile și reglementările financiare
menite să asigure funcționarea mecanismului financiar.
Prin politica financiară se asigură funcționalitatea mecanismului financiar.

4
 9. Domeniile politicii financiare

a) Domeniul bugetar vizează modul de procurare a veniturilor și structura chelt

b) Domeniul creditului vizează conturarea politicii scontului, a rescontului,
nivelul dobânzii și taxa scontului
c) Domeniul asigurărilor sociale vizează constituirea fondurilor de asigurări și
protecție socială
d) Domeniul asigurărilor de bunuri și persoane vizează constituirea fondurilor
și rezervelor obligatorii, evaluarea riscurilor și calculul cheltuielilor de
funcționare a societăților de asigurări

10. Bugetul public / de stat – definiție

Bugetul public este un act financiar în care sunt stabilite și autorizate veniturile și
cheltuielile unei persoane publice, precum statul, întreprinderile de stat, comunele,
județele și departamentele.
Prin bugetul de stat este repartizată o mare parte a PIB-ului.
Bugetul statului este și un act juridic, pt că generează drepturi și obligații, deci
relații sociale între stat și diferite persoane fizice și juridice care participă la formarea
veniturilor statului sau beneficiază de cheltuielile acestuia.

11. Principiile bugetare țin de întocmirea și executarea bugetului de stat

 Anualitatea bugetului
 Echilibrarea bugetului
 Universalitatea bugetului
 Unicitatea bugetului
 Realitatea bugetului
 Neafectarea veniturilor
 Publicitatea bugetului

12. Etapele procesului bugetar

a) Elaborarea proiectului de buget

b) Aprobarea bugetului de stat
c) Executarea bugetului de stat
d) Încheierea și aprobarea contului exercițiului bugetar și efectuarea controlului
bugetar
5
 e) Controlul bugetului
13. Clasificarea cheltuielilor publice
I Clasificare bugetar administrativă – grupează cheltuielile publice după
destinația lor prevăzută în bugetul de stat
 Cheltuieli pt activități social – culturale
 Cheltuieli pt activități economice
 Cheltuieli pt întreținerea puterii și administrației de stat
 Cheltuieli pt apărare
II Clasificare economică
 Cheltuieli cu consum definitiv de venit național
 Dobânzi aferente datoriei publice
 Subvenții de exploatare
 Formarea brută a capitalului
 Achiziții de terenuri și active necorporale
 Transferuri de capital

14. Clasificarea veniturilor publice / bugetare

I După regularitatea mobilizării lor la bugetul public
 Venituri ordinare
 Venituri extraordinare
II Dpdv al conținutului economic
 Venituri curente
 Venituri din capital
 Sume defalcate
 Transferuri
III După proveniența lor
 Venituri interne ( de la agenți economici, instituții publice și populație )
 Venituri externe ( de la guvernele altor țări și diverși creditori externi )
IV După veriga bugetară la care se încasează
 Venituri ale bugetului central
 Venituri ale bugetelor locale
 Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat

6
 15. Impozitul – definiție
Prelevare bănească din veniturile persoanelor fizice şi juridice la dispoziţia
statului pentru îndeplinirea funcţiilor şi sarcinilor sale, această prelevare fiind silită, fără
contraprestaţie şi nerambursabilă. Impozitele sunt principalele mijloace de atragere a
resurselor statului.

16. Elementele impozitului

 Obiectul impozitului (bunul impozitat)
 Subiectul impozitului (persoana plătitoare)
 Suportatorul impozitului (persoana)
 Sursa impozitului
 Unitatea de impunere
 Cota impozitului (fixe și procentuale)
 Termenul impozitului, facilitățile și constrângerile fiscale

17. Tehnica impunerii / fiscală

Reprezintă ansamblul de operații prin care se evaluează bunul impozabil, se
determină cuantumul impozitului datorat și se încasează impozitul de la aparținător.
Tehnica impunerii are 3 etape :
 Asieta – unde se evaluează bunul impozabil
 Lichidarea – unde se determină cuantumul impozitului
 Perceperea – unde impozitul este încasat de la contribuabili

18. Principiile impunerii (doar unul)

a) Echitatea impunerii
b) Principii de politică economică și socială
c) Randamentul impunerii – pentru a fi rentabil, un impozit trebuie să aducă
statului maximum de venituri cu minim de eforturi

Pentru a avea un randament ridicat, impozitul trebuie să îndeplinească 3 calități :

 Să fie productiv – să fie cât mai mare, realizat cu cheltuieli minime
 Să fie stabil – să nu oscileze în funcție de ciclul productiv
 Să fie elastic – să permită statului să realizeze venituri mai mari dacă vor
crește cotele de impunere
7
 19. Clasificarea impozitelor
I După materia impozabilă
 Impozit pe venit
 Impozit pe avere
 Impozit pe cheltuială
II După modul de așezare
 Impozite individuale
 Impozite globale
III După scopul impozitului
 Impozite financiare
 Impozite de ordine
IV După frecvența încasărilor de către stat
 Impozite permanente
 Impozite incidentale (ocazionale)
V După organul care administrează impozitul
 Imp federale
 Imp guvernamentale
 Imp locale (UAT-uri)
VI După incidență
 Imp directe
o Reale (funciar, pe clădiri, pe activitatea industrială, comercială)
o Personale (pe avere – activul net, pe venit)
 Imp indirecte (taxe de consumație, vamale, de timbru și de înregistrare)

20. Repercusiunea și evaziunea fiscală (eludarea impozitului)

Eludarea se realizează prin repercusiune și evaziune.
Repercusiunea presupune transferarea de către plătitorul impozitului a sumei
plătite asupra altor persoane fizice sau juridice. Este simplă și în trepte. Se poate realiza
prin :
 Includerea impozitului în prețul mărfurilor vândute (translație a impozitului
de la vânzător la cumpărător)

8
  Cumpărarea de materii prime cu prețuri mult mai mici decât ale pieței
(translație a impozitului de la cumpărător la vânzător)

Evaziunea presupune sustragerea de la plata impozitului, caz în care statul pierde.

 Evaziune nefrauduloasă – are loc fără încălcarea legii, presupune
interpretarea favorabilă a legislației fiscale (deduceri de cheltuieli)
 Evaziune frauduloasă – are loc prin încălcarea legii (întocmirea de
documente de plăți fictive, vânzări fără factură)

21. Dubla impunere fiscală internațională (măsuri, criterii, procedee)

Situația în care materia impozabilă este impusă în 2 state diferite.

Procedee de evitare a dublei impuneri fiscale :

 Scutire totală de impozite – veniturile realizate în străinătate nu sunt luate
în calculul venitului impozabil în statul de rezidență a pers fizize și juridice
 Scutire progresivă – veniturile realizate în străinătate sunt cumulate cu
veniturile din țara de reședință pt calcului cotei de impunere, care va fi
aplicată doar asupra veniturilor realizate în țara de reședință
 Creditare obișnuită – impozitul plătit în străinătate se scade din impozitul
pe venit, dar se scade doar echivalentul de impozit care s-ar plăti în țară
 Creditare integrală – în țara de reședință se va admite pentru impozitul
datorat toată suma plătită în străinătate

22. Impozitele pe avere

Sunt impozite personale aplicate asupra averii.
 Impozite pe averea propriu-zisă – aplicate asupra tuturor componentelor
averii, chiar dacă nu produc venituri
 Impozite pe circulația averii – aplicate în transferul de proprietate de la o
persoană la alta (cu titlu gratuit - succesiune și donație sau prin vânzare)
 Impozite speciale pe avere – aplicate pe creșterea valorii averii (imp
militar, contribuția de război, imp pe creșterea averii pe timp de război)

23. Impozitul pe venitul persoanelor fizice

Veniturile pot fi obținute din :
9
  Muncă - salariu
 Activități – dividende, dobândă, prime, drept de autor
 Proprietăți – chirie, rente

Venituri impozabile :
 Dividende
 Dobânzi
 Comisioane
 Din activități independente
 Din jocuri de noroc
 Salarii
 Investiții
 Pensii

Veniturile persoanelor fizice impuse cu impozite de tip final

 Salariile si celelalte venituri asimilate salariilor, cum ar fi veniturile din
activități independente sau din drepturi de autor
 Veniturile din chirii
 Veniturile din activități agricole
 Veniturile din activități de căutare, exploatare sau producție de hidrocarburi
 Veniturile din drepturi de proprietate intelectuală
 Veniturile din dobândă sau dividende

Care dintre venituri se vor regulariza la sfârșit de an

 Venituirle de natura salariala
 Venitul din activităţi independente
 Venitul din cedarea folosinţei bunurilor
 Venitul dintr-o activitate agricola (in anumite situatii)
 Venituri din transferul titlurilor de valoare

24. Cheltuieli nedeductibile

Orice cheltuială care nu are legătură cu desfășurarea activității economice a unei
firme este considerată nedeductibilă, care nu poate fi scăzută din veniturile impozabile
in scopul calcularii impozitului pe venit sau a profitului.
Exemple
 Cheltuieli de sponsorizare
10
  Amenzi
 Confiscări, penalitati
 Pierderi la scoaterea din gestiune
 Cheltuieli cu mâncarea oferită angajaților
25. Venituri neimpozabile
 Ajutoare, indemnizații de la bugetul statului
 Despăgubirile în bani sau natură primite
 Bursele de școlarizare
 Pensii pentru orfani, văduve

26. Condiții ca o firmă să fie microîntreprindere

 Între 1- 9 angajați
 A realizat venituri care nu au depășit 500.000 euro;
 Nu se află în dizolvare, urmată de lichidare
 Impozit pe venit de 1% ( nu mai e 3% pt că trebuie să aibă minim 1 angajat)

27. Impozitul pe profit

Cota impozitului pe profit este de 16%
Plătitori
 persoanele juridice române
 persoanele juridice străine care desfăşoară activitate prin intermediul unui
sediu permanent în România
 persoanele juridice străine şi persoanele fizice nerezidente care desfăşoară
activitate în România într-o asociere fără personalitate juridică
 persoanele juridice străine care realizează venituri din/sau în legătură cu
proprietăţi imobiliare situate în România sau din vânzarea/cesionarea titlurilor de
participare deţinute la o persoană juridică română
 persoanele fizice rezidente asociate cu persoane juridice române, pentru
veniturile realizate atât în România cât şi în străinătate din asocieri fără personalitate
juridică; în acest caz, impozitul datorat de persoana fizică se calculează, se reţine şi se
varsă de către persoana juridică română

Baza impozabilă
(+) Diferența dintre veniturile şi cheltuielile înregistrate
(–) Veniturile neimpozabile
(–) Deducerile fiscale (de exemplu, amortizarea fiscală)
(+) Cheltuielile nedeductibile
11
 28. Impozitele indirecte, forme
Sunt impozitele percepute de stat prin intermediul vânzătorilor și suportate de
consumatori, fac parte din prețul mărfurilor sau tariful serviciilor.
Acest impozit afectează consumul, fiind denumit și impozit pe cheltuială.
Sunt ascunse în prețul mărfurilor, denumite invizibile.

 Impozite indirecte generale

 Taxele de consumație – accizele
 Taxele vamale
 Monopoluri fiscale

29. Accizele
Sunt impozite indirecte ce afectează consumul.
Grupe de mărfuri accizate (produsele de larg consum)
 Benzină, motorină
 Produse de lux
 Blănuri
 Cristale
 Automobile
 Produse nocive sănătății – alcool, țigări
Cota accizelor diferă la fiecare produs

30. Taxele vamale

Sunt impozite indirecte asupra circulației bunurilor dintr-o țară în alta. Se percep
la trecerea froniterei prin porturi și aeroporturi. Acestea controlează importurile și
exporturile și protejează industria internă.
 De import
 De export
 De tranzit

12
 31. TVA

Operatiuni neimpozabile
Operațiunile neimpozabile cu TVA sunt tranzacțiile comerciale care nu sunt
supuse impozitării cu TVA. Acestea pot include, de exemplu:
 achiziţiile intracomunitare de bunuri a căror livrare în România ar fi scutită
 achiziţia intracomunitară de bunuri, efectuată în cadrul unei operaţiuni
triunghiulare de o persoană impozabilă, denumită cumpărător revânzător, care este
înregistrată în scopuri de TVA în alt stat membru, dar nu este stabilită în România
 achiziţiile intracomunitare de bunuri second-hand, opere de artă, obiecte de
colecţie şi antichităţi, atunci când vânzătorul este o persoană impozabilă revânzătoare,
iar bunurile au fost taxate în statul membru de unde sunt furnizate
 anumite servicii medicale, educaționale și culturale
 vânzarea de bunuri cu destinație specială, cum ar fi bunurile agricole sau
energia electrică

Operațiuni impozabile

Operațiunile impozabile sunt tranzacțiile comerciale care se supun impozitării cu

TVA.
 vânzarea de bunuri și servicii
 importul de bunuri
 livrarea de bunuri în alte state membre UE
 alte operațiuni care se califică ca fiind "livrări de bunuri sau prestări de
servicii"

Operațiuni taxabile
În sfera de aplicare a TVA se cuprind următoarele tipuri de operaţiuni:
 livrările de bunuri
 prestările de servicii
 achiziții intracomunitare de bunuri
 importul de bunuri

13
 Operațiunile cu cotă redusă de TVA
 dreptul de intrare la castele, muzee, case memoriale, monumente istorice,
monumente de arhitectură şi arheologice, grădini zoologice şi botanice, târguri,
expoziţii
 livrarea de manuale şcolare, cărţi, ziare şi reviste, cu excepţia celor
destinate exclusiv publicităţii;
 livrările de proteze de orice fel şi accesoriile acestora, cu excepţia
protezelor dentare;
 livrările de produse ortopedice;
 medicamente de uz uman şi veterinar;
 cazarea în cadrul sectorului hotelier sau al sectoarelor cu funcţie similară,
inclusiv închirierea terenurilor amenajate pentru camping

Când se mai trece TVA pe cheltuiala?( cheltuielile cu combustibilul, cu

transferul de proprietate) Posibila intrebare la examen
În Romania, conform Codului Fiscal, TVA poate fi trecuta pe cheltuiala in
urmatoarele cazuri:
 Achizitia de bunuri si servicii pentru care se poate deduce TVA: In cazul in
care o companie achizitioneaza bunuri sau servicii pentru care poate deduce TVA,
aceasta poate trece TVA aferenta acestor achizitii pe cheltuiala.
 Inversarea sarcinii probatorii: In cazul in care o companie achizitioneaza
bunuri sau servicii de la o alta companie din Uniunea Europeana si inversarea sarcinii
probatorii este aplicabila, aceasta poate trece TVA aferenta acestor achizitii pe
cheltuiala.
 Importul de bunuri: In cazul in care o companie importa bunuri, aceasta
poate trece TVA aferenta importului pe cheltuiala.
 Autoturisme si alte vehicule: In cazul in care o companie achizitioneaza
autoturisme sau alte vehicule, aceasta poate trece TVA aferenta acestor achizitii pe
cheltuiala, dar numai daca acestea sunt utilizate exclusiv in scopul activitatii
companiei.

32.Scutiri TVA
Tipurile de scutiri
14
 Cu drept de deducere
Operatiuni la care nu se aplica TVA , dar furnizorii/prestatorii au dreptul de
deducere a TVA aferente bunurilor/serviciilor achizitionate, destinate realizarii
operatiunilor respective
Fără drept de deducere
Operatiuni scutite la care nu se aplica TVA, dar furnizorii/prestatorii nu au
drept de deducere a TVA aferent bunurilor/serviciilor achizitionate, destinate realizarii
operatiunilor respective

Persoane scutite
 Instituțiile publice și alte persoane juridice care desfășoară activități de
interes public
 Organizațiile non-profit și ONG-urile care desfășoară activități sociale sau
culturale
 Organizațiile religioase care desfășoară activități culturale sau educaționale
 Organizațiile de caritate și organizațiile care desfășoară activități de
asistență socială
 Institutiile de invatamant superior acreditate

Operațiuni scutite
 scutiri pentru operaţiuni din interiorul tarii;
 scutiri pentru importul de bunuri şi pentru achizitii intracomunitare
 scutiri pentru exporturi, livrari intracomunitare, transportul international şi
intracomunitar.

Cotele TVA și tipuri de cote

 Cota standard de TVA este de 19%. Aceasta se aplica la majoritatea
produselor si serviciilor si este cea mai comuna cota.
 Cota redusa de TVA este de 9%. Aceasta se aplica la anumite produse si
servicii
 Cota redusa de TVA este de 5%.
TVA la încasare se aplică doar anumitor firme, eligibile potrivit legislației în
vigoare. După cum sugerează denumirea, TVA se deduce la încasarea facturilor.

15
 Prin Split TVA, taxa pe valoare adăugată și costul serviciilor/bunurilor sunt
evidențiate defalcat, iar colectarea sumelor se face separat.

33. Împrumuturi publice

Statul apelează frecvent la împrumuturi publice pentru că are deficit bugetar.
 În funcție de sursa lor: împrumuturi interne și externe.
 După obiectul creditului: în mărfuri sau în bani.
 În funcție de durata lor: perpetue și rambursabile.
 După forma de realizare a contraprestației: împrumuturi cu dobândă, cu
câștiguri, cu dobândă și câștiguri, rente viagere.
 După cuantumul împrumuturilor: împrumuturi cu total limitat și
împrumuturi cu total nelimitat.
 După garanția contradeprecierii: împrumuturi cu clauză de schimb, cu
clauză de aur și indexate.

Tehnica imprumutului public cuprinde 3 etape:

Emisiunea - constă în tipărirea titlurilor de credit
Plasarea imprumuturilor de stat - operațiune de vânzare de către stat și
cumpărare de către investitori
a) Plasarea directă de către stat
b) Plasarea la bursă
c) Plasarea prin bănci
Rambursarea împrumuturilor de stat - operațiunea prin care statul își respectă
obligațiile cu prilejul emisiunii împrumuturilor

16