TRATATUL DE LA NISA

Cuprins:
1. Introducere
2. Obiectivele Tratatului
3. Contribuţiile Tratatului
4. Contextul Tratatului
5. Integrarea politică
6. Tratatul de la Nisa și Convenția privind viitorul Europei
7. Bibliografie

1
1. Introducere
Tratatele sunt acorduri cu forţă juridică obligatorie între Statele Membre ale UE care stabilesc
obiectivele UE, regulile de funcţionare ale instituţiilor europene, procedura de luare a deciziilor şi
relaţiile existente între UE şi Statele Membre. Acestea au fost aprobate în mod voluntar şi
democratic de toate Statele Membre, prin urmare, orice măsură luată de UE trebuie să derive din
aceste tratate1.
Tratatul de la Nisa este un tratat care modifică Tratatul privind Uniunea Europeană, tratatele
de instituire a Comunităților Europene precum și anumite acte conexe. Acesta a fost semnat de către
șefii de stat și de guvern ai statelor membre UE la 26 februarie 2001, în cadrul Consiliului
European de la Nisa din Franța și a intrat în vigoare după încheierea procesului de confirmare, la
1 februarie 20032.

2. Obiectivele Tratatului
Consiliul European de la Helsinki din 1999 a afirmat că UE trebuia să fie capabilă să
primească noi state membre până la sfârșitul lui 2002, și anume țările candidate care erau pregătite
pentru aderare. Deoarece doar două dintre statele solicitante aveau o populație mai mare decât
media statelor membre de la vremea respectivă, ponderea politică a țărilor cu o populație mai mică
trebuia să crească considerabil. Prin urmare, Tratatul de la Nisa urmărea să crească eficacitatea și
legitimitatea instituțiilor UE și să pregătească Uniunea pentru următoarea sa mare extindere. 3
Fiind necesar în vederea extinderii, Tratatul de la Nisa permite asigurarea unei bune
funcţionări a UE cu 27 de membri, angajându-se într-o reformă instituţională orientată pe trei
planuri principale:

 componenţa şi funcţionarea principalelor instituţii europene

 procedura decizională la nivelul Uniunii Europene
 facilitarea cooperării avansate4

3. Contribuţiile Tratatului
1

2
Wikipedia, Tratatul de la Nisa
3
(europa.eu), Tratatul de la Nisa și Convenția privind viitorul Europei | Fișe descriptive despre Uniunea Europeană |
Parlamentul European

2
 A efectuat importante schimbări cu privire la votul cu majoritate calificată în cadrul
Consiliului UE în sensul trecerii de la unanimitate la votul prin majoritate calificată pentru: măsurile
de stimulare pentru combaterea discriminării, aspecte privind justiţia şi afacerile interne, cum ar fi
controalele de frontieră şi măsurile privind azilul, refugiaţii şi politica de imigrare, chestiuni privind
politica industrială, reglementările privind partidele politice la nivel european şi lărgirii regimului
deciziilor cu majoritate calificată prin includerea unor domenii noi.
A revizuit modalităţile care încurajează cooperarea avansată, în scopul facilitării realizării
sale incluzînd într-o singură prevedere toate cele 10 condiții necesare stabilirii cooperării avansate.
Această prevedere presupune ca numărul minim de state membre necesare pentru instituirea unei
cooperări avansate să fie de 8, indiferent de numărul statelor membre. Dreptul de veto, însemnând
posibilitatea statelor de a se opune cooperării avansate, a fost suprimat, dar s-a introdus posibilitatea
ca un stat membru să propună această chestiune în fața Consiliului European. 5
Cele mai importante modificări realizate cu ajutorul Tratatului sunt:

 Deciziile se iau prin întrunirea majorității calificate - se renunță la unanimitate

 Se introduce majoritatea dublă, care cere, pe lângă majoritatea calificată, majoritatea statelor
membre (pe principiul că fiecare stat ar avea un vot). Această formulă trebuia să intre în
vigoare la 1 ianuarie 2005, însă data a fost modificată prin Tratatul de aderare 2003 pentru 1
noiembrie 2004.6

4. Contextul Tratatului

La Conferințele interguvernamentale (CIG) de la Maastricht și Amsterdam, au fost abordate

o serie de probleme instituționale, fără a le soluționa însă în mod satisfăcător („Amsterdam
leftovers”). Prin intermediul acestora se dorea informarea cu privire la dimensiunea și componența
Comisiei, ponderarea voturilor în Consiliu și extinderea votului cu majoritate calificată. Pe baza
unui raport al Președinției finlandeze, Consiliul European de la Helsinki a decis, la sfârșitul anului
1999, ca problemele nesoluționate de Tratatul de la Amsterdam și toate celelalte modificări
necesare pentru pregătirea extinderii să fie abordate în cadrul unei CIG - Conferințe
interguvernamentale.

CIG - Conferința interguvernamentală a fost deschisă la 14 februarie 2000 și s-a încheiat la

Nisa, la 10 decembrie 2000. Aceasta a ajuns la un acord asupra problemelor menționate mai sus,
precum și asupra altor puncte, printre care o nouă repartizare a mandatelor în Parlamentul

6
Wikipedia, Tratatul de la Nisa
3
European, o cooperare consolidată mai flexibilă, monitorizarea drepturilor și valorilor fundamentale
în UE și consolidarea sistemului judiciar al UE.

5. Integrarea politică

Tratatul de la Nisa are un merit major pentru realizarea criteriului comunitar, respectiv
capacitatea Uniunii de a asimila noi membri, păstrând, în acelaşi timp, elanul integrării europene.
Pe măsură ce procesul de integrare economică tinde să-şi atingă limitele, incluzând practic
toate aspectele vieţii economice ale ţărilor cuprinse în UE, o importanţă majoră începe să
dobândească procesul de integrare sau uniune politică.

6. Tratatul de la Nisa și Convenția privind viitorul Europei

Tratatul de la Nisa nu a pregătit decât parțial Uniunea Europeană pentru extinderile

importante spre est și sud care au avut loc la 1 mai 2004 și 1 ianuarie 2007. Astfel, pe baza
problemelor ridicate în Declarația de la Laeken, Convenția privind viitorul Europei a încercat să
elaboreze un nou temei juridic pentru Uniune, sub forma Tratatului de instituire a unei Constituții
pentru Europa. În urma referendumurilor cu rezultate negative organizate în două state membre,
acest tratat nu a fost ratificat.
În conformitate cu Declarația nr. 23 anexată la Tratatul de la Nisa, Consiliul European de la
Laeken din 14 și 15 decembrie 2001 a hotărât să organizeze o convenție care să reunească
principalele părți interesate în cadrul unei dezbateri privind viitorul Uniunii Europene. Aceasta avea
ca obiective pregătirea următoarei CIG cât mai transparent și abordarea celor patru provocări
majore privind evoluția viitoare a UE: o mai bună repartiție a competențelor, simplificarea
instrumentelor de acțiune ale Uniunii, consolidarea democrației, a transparenței și a eficacității și
elaborarea unei Constituții pentru cetățenii europeni.7

7. Bibliografie:

1. Wikipedia, Tratatul de la Nisa

7
(europa.eu), Tratatul de la Nisa și Convenția privind viitorul Europei | Fișe descriptive despre Uniunea Europeană |
Parlamentul European
4
2. (europa.eu), Tratatul de la Nisa și Convenția privind viitorul Europei | Fișe descriptive
despre Uniunea Europeană | Parlamentul European