Tratatul de

la Nisa
 Obiectiv:
Data semnării: reformarea instituțiilor pentru
ca UE să poată funcționa
26 februarie 2001 eficient și după extinderea
până la 27 de state membre

Acesta
a fost semnat de
către șefii de stat și
de guvern ai
statelor membre
Schimbări esențiale:
UE
modificarea componenței
Data intrării în Comisiei Europene și
vigoare: redefinirea sistemului de vot
în cadrul Consiliului
1 februarie 2003 European

2
1. Obiectivele Tratatului

Consiliul European de la Helsinki, Finlanda, a afirmat în 1999 că UE trebuia să fie

capabilă să primească noi state membre până la sfârșitul lui 2002, și anume țările candidate
care erau pregătite pentru aderare. Deoarece doar două dintre statele solicitante aveau o
populație mai mare decât media statelor membre de la vremea respectivă, ponderea politică
a țărilor cu o populație mai mică trebuia să crească considerabil. Prin urmare, Tratatul
de la Nisa urmărea să crească eficacitatea instituțiilor UE și să pregătească Uniunea pentru
următoarea sa mare extindere.
Fiind necesar în vederea extinderii, Tratatul de la Nisa permite asigurarea unei bune
funcţionări a UE cu 27 de membri, angajându-se într-o reformă instituţională orientată pe
trei planuri principale:
componenţa şi funcţionarea principalelor instituţii europene
procedura decizională la nivelul Uniunii Europene
facilitarea cooperării avansate

3
2. Contribuţiile Tratatului

1. A efectuat importante schimbări cu privire la votul cu majoritate calificată în

cadrul Consiliului UE, trecând de la unanimitate, însemnând că era nevoie de aprobarea
tuturor membrilor pentru a lua o decizie, la votul prin majoritate calificată, însemnând
că majoritatea statelor membre trebuiau sa aprobe decizia, pentru:

• măsurile de stimulare pentru combaterea discriminării

• aspecte privind justiţia şi afacerile interne, cum ar fi controalele de frontieră şi
măsurile privind azilul, refugiaţii şi politica de imigrare
• chestiuni privind politica industrială
 2. Se introduce majoritatea dublă, care cere, pe lângă majoritatea calificată,
majoritatea statelor membre (pe principiul că fiecare stat ar avea un vot).

3. A încurajat cooperarea avansată cu un număr minim de 8 state membre,

indiferent de numărul total al acestora. Dreptul de veto, însemnând posibilitatea statelor de
a se opune cooperării avansate, a fost suprimat, dar s-a introdus posibilitatea ca un stat
membru să propună această chestiune în fața Consiliului European.
 3. Contextul Tratatului

Consiliul European de la Helsinki, Finlanda, a decis la sfârșitul anului 1999, ca

problemele nesoluționate de Tratatul de la Amsterdam, precum informarea despre
dimensiunea și componența Comisiei Europene, ponderea voturilor în Consiliu și
extinderea votului cu majoritate calificată și restul modificărilor necesare pentru
pregătirea extinderii să fie abordate în cadrul unei CIG - Conferințe
interguvernamentale.
Aceasta a fost deschisă la 14 februarie 2000 și s-a încheiat la Nisa, la 10 decembrie
2000. Prin intermediul ei s-a ajuns la un acord asupra problemelor menționate mai sus,
precum și asupra unei noi repartizări a mandatelor în Parlamentul European, o cooperare
consolidată mai flexibilă, monitorizarea drepturilor și valorilor fundamentale în UE și
consolidarea sistemului judiciar al UE.

6
4. Integrarea politică

Tratatul de la Nisa are un merit major pentru realizarea criteriului comunitar,

respectiv capacitatea Uniunii de a asimila noi membri, păstrând, în acelaşi timp, elanul
integrării europene.
Pe măsură ce procesul de integrare economică tinde să-şi atingă limitele, incluzând
practic toate aspectele vieţii economice ale ţărilor cuprinse în UE, o importanţă majoră
începe să dobândească procesul de integrare sau uniune politică.
Cu unele restricții, se deschide posibilitatea ca unele țări să meargă mai repede în
chestiuni legate de integrare (ceea ce s-a numit Europa „la viteze diferite”).
5. Concluzii

Extinderea UE cu până la 12 state fără adaptarea instituțiilor acesteia ar fi trimis

Uniunea în colaps, aspect din care derivă necesitatea unei reforme instituționale pentru a
face față eficient procesului de extindere a numărului de membri ai Uniunii Europene.

8
5. Bibliografie

1. Wikipedia, Tratatul de la Nisa

2. (europa.eu),
Tratatul de la Nisa și Convenția privind viitorul Europei | Fișe descriptive despre Uni
unea Europeană | Parlamentul European