1.

Consiliul European de la Milano din 1985 a decis să convoace

o conferinţă interguvernamentală pentru a se discuta modificarea
tratatelor.
A fost semnat la 17 februarie 1986 la Luxemburg și a intrat în vigoare
la 1 iulie 1987 . Acesta a fost conceput pentru a satisface două nevoi
urgente: să finalizeze construcția pieței libere interne , acum în joc după
crizele economice din anii 1970, și să înceapă primul embrion al unei
uniuni politice. Acesta marchează o nouă etapă în procesul de realizare a
pieței interne Comunitare și a relansat acțiunea comunitară. Actul Unic
European conturează politica statelor membre de a sfârși stagnarea
constructiei comunitare, înlăturând neînțelegerile dintre cele două
curente care s-au evidențiat în procesul construcției europene și anume
aici vorbim despre cooperarea interstatică și acțiunea supranațională.
Structura

AUE este alcătuit dintr-un preambul și 4 titluri și include o serie de declarații adoptate

cu ocazia conferinței.

Preambulul prezintă scopurile fundamentale ale tratatului şi exprimă hotărârea

semnatarilor de a transforma ansamblul relaţiilor lor în vederea creării unei Uniuni
Europene. Acesta precizează, de asemenea, caracterul unic al AUE, care reuneşte
dispoziţiile comune privind cooperarea în domeniul politicii externe şi Comunităţile
Europene. În sfârșit, preambulul evidențiază cele două obiective ale revizuirii
tratatelor, și anume „să îmbunătăţească situaţia economică şi socială prin
aprofundarea politicilor comune şi prin urmărirea de noi obiective” și „să asigure o
funcţionare mai bună a Comunităţilor”.

 Titlul I cuprinde dispoziţiile comune privind cooperarea politică

şi Comunităţile Europene.

 Titlul II este consacrat modificărilor aduse tratatelor de

instituire a Comunităţilor Europene.

 Titlul III se referă la cooperarea europeană în domeniul politicii

externe.

 Titlul IV cuprinde dispoziţiile generale şi finale.

 Principala prevedere a Actului Unic European este de a relansa

procesul de construcție Europeană, în vederea realizării pieței
 interne. Însă, acest fapt era dificil de realizat în baza tratatelor
existente . Cu toate astea, Conferința interguvernamentală care a
condus la Actul Unic European a avut un dublu mandat, ceea ce
presupunea că, pe de o parte era vorba de încheierea unui tratat în
domeniul politicii externe și de securitate comună și pe de altă
parte de un act care modifica Tratatul CEE.
 O altă prevedere în acest sens este promovarea măsurilor la nivel
internațional pentru a trata problemele de mediu la nivel regional
sau mondial.
 Întărirea rolului Parlamentului European, prin introducerea
procedurilor legislative de cooperare și a necesității acordului
Parlamentului European în materia deciziilor de aderare a noilor
membri și corduri de asociere
 Înființarea Tribunalului Primei Instanțe, alături de CEJ
 Conservarea, protejarea și îmbunătățirea calității vieții
 Pentru a înlesni realizarea pieţei unice până în 1993, AUE a prevăzut creșterea
numărului de situații în care Consiliul poate adopta decizii cu majoritate
calificată în locul unanimității. Acest lucru ușura procesul de adoptare a
deciziilor și se puteau evita astfel blocajele frecvente inerente căutării unui
acord unanim între cele 12 state membre de la acel moment. Unanimitatea
urma să nu mai fie necesară pentru actele legislative privind realizarea pieţei
interne, cu excepţia măsurilor privind fiscalitatea libera circulaţie a persoanelor
şi drepturile şi interesele lucrătorilor salariați.

2. Cu ocazia încheierii TN (Tratatul de la Nisa) a fost adoptată “Declarația

privind viitorul Uniunii” prin care se propunea Comisiei și Parlamentului
convocarea unui Convent European.

Misiunea Conventului a fost să reflecteze la problemele cheie legate de

dezvoltarea viitoare a UE și să identifice diferite răspunsuri posibile, care să se
materializeze în cele din urmă într-un tratat privind “Constituția Europei”

Tratatul care instituie Constituția Europeană (TCE), în mod obișnuit denumit

Constituția Europeană, este un tratat internațional care are ca scop crearea unei
Constituții pentru Uniunea Europeană. Acest Tratat a fost semnat în 2004 de către
reprezentanți ai Statelor Membre, dar două dintre acestea l-au respins ulterior prin
referendum. Principalele sale scopuri au fost înlocuirea suprapunerilor existente în
actualele tratate (vezi Tratatele Uniunii Europene) care alcătuiesc actuala
"constituție" a Uniunii, să dea o formulă comprehensivă drepturilor omului pe
teritoriul UE, și să fluentizeze procesul de luare a deciziilor în actuala organizație
de 25 de State Membre. TCE a fost semnat de către reprezentanți ai Statelor
Membre pe 29 octombrie 2004, și a fost supus procesului de ratificare de către
Statele Membre până când, în 2005, votanții francezi (29 Mai) și olandezi (1 Iunie)
l-au respins în cursul referendumurilor. Eșecul înregistrat de constituție în a câștiga
sprijinul popular în aceste două țări a făcut ca și alte țări să amâne sau să oprească
procedura de ratificare, iar actualmente viitorul Constituției este foarte incert. Dacă
ar fi fost ratificat, Tratatul ar fi intrat în vigoare pe 1 noiembrie 2006. Începând din
Mai 2006 Tratatul Constituției Europene este ratificat în următoarele țări: Austria,
Belgia, Cipru, Estonia, Germania, Grecia, Ungaria, Italia, Letonia, Lituania,
Luxemburg, Malta, Slovacia, Slovenia și Spania.
Obiectivele proiectului de constituție sunt, în principal, cel de a simplifica seriile
de Tratate și Protocoale ce dau în prezent constituția legală a Europei, și cel de a
spori funcționarea viitoarei Uniuni când 10 până la 12 țări din Europa de Est se vor
alătura celor 15 state membre pe 1 mai 2004 respectiv 1 ianuarie 2007. Tratatul
acorda personalitate juridică UE în dreptul internațional (fiind subiect de drept
internațional), în dreptul comunitar și în dreptul intern al statelor
membre. Instituțiile UE vor fi conform Constituției Europene: Parlamentul
European, Consiliul European, Consiliul, Comisia Europeană și Curtea de Justiție
a Uniunii Europene. De asemenea prevede și izvoarele dreptului comunitar: legea
europeană (înlocuiește regulamentul), legea-cadru (înlocuiește directiva),
regulamentul - act non-legislativ edictat pentru aplicarea unor acte sau prevedri
specifice Constituției, decizia, recomandarea și avizul. Tratatul va înlocui Tratatul
de la Roma instituind Comunitatea Europeană, Tratatul de la Maastricht asupra
Uniunii Europene și tratatele care le amendează pe acestea. Tratatul Euroatom
rămâne în vigoare. Carta drepturilor fundamentale ale UE este introdusă în tratat;
se deschide astfel posibilitatea aderării UE la CEDO. Noul tratat prevede
posibilitatea dezvoltării apărării europene și introduce o clauză de solidaritate a UE
în fața unui atac extern. Înființează un Parchet European competent în lupta contra
fraudelor, dar și împotriva criminalității grave.

 Proiectul Tratatului privind Constituție Europenă nu a fost un eșec, ci

numai o experiență nedorită întrucât, acest proiect a prins viață, din
moment ce ideile de bază au fost preluate de un alt proiect de
modernizare a UE materializate prin Tratatul de la Lisabona.
3. Tratatul de la Lisabona a demarat sub forma unui proiect
constituțional la sfârșitul lui 2001 (Declarația Consiliului European
privind viitorul Uniunii Europene sau Declarația de la Laeken), urmat în
2002 și 2003 de Convenția europeană care a elaborat Tratatul de
instituire a unei Constituții pentru Europa (Tratatul constituțional) .
Procesul care a dus la elaborarea Tratatului de la Lisabona este rezultatul
negativ a două referendumuri asupra Tratatului constituțional organizate
în mai și iunie 2005, în urma cărora Consiliul European a decis să își ia
o „perioadă de reflecție” de doi ani. În final, în temeiul declarației de la
Berlin din martie 2007, Consiliul European din 21-23 iunie 2007 a
adoptat un mandat detaliat pentru o Conferință interguvernamentală
(CIG) ulterioară, sub egida Președinției portugheze. CIG și-a încheiat
lucrările în octombrie 2007. Tratatul a fost semnat în cadrul Consiliului
European de la Lisabona din 13 decembrie 2007 și a fost ratificat de
toate statele membre.

Principiile fundamentale enunțate:

 principiul egalității cetățenilor săi, care beneficiază de o atenție egală din
partea instituțiilor, organelor, oficiilor şi agențiilor sale. Este cetățean al
Uniunii orice persoană care are cetățenia unui stat membru. Cetățenia
Uniunii se adaugă cetățeniei naționale şi nu o înlocuieşte pe aceasta
 principiul democrației reprezentative - Funcționarea Uniunii se
întemeiază pe acest principiu , conform căruia cetățenii sunt reprezentați
direct, la nivelul Uniunii, în Parlamentul European. Statele membre sunt
reprezentate în Consiliul European de şefii lor de stat sau de guvern şi în
Consiliu de guvernele lor, care la rândul lor răspund în mod democratic fie
în fața parlamentelor naționale, fie în fața cetățenilor lor.
 Principiul democrației participative – îmbracă forma unei noi initiative a
cetățenilor, instituțiile acordă cetățenilor şi asociațiilor reprezentative, prin
mijloace corespunzătoare, posibilitatea de a-şi face cunoscute opiniile şi de a
face schimb de opinii în mod public, în toate domeniile de acțiune ale
Uniunii. Instituțiile Uniunii mențin un dialog deschis, transparent şi constant
cu asociațiile reprezentative şi cu societatea civilă.
 principiului cooperării loiale - Uniunea şi statele membre se respectă şi se
ajută reciproc în îndeplinirea misiunilor care decurg din tratate. Statele
membre adoptă orice măsură generală sau specială pentru asigurarea
 îndeplinirii obligaŃiilor care decurg din tratate sau care rezultă din actele
instituŃiilor Uniunii.
 principiului atribuirii - Uniunea acționează numai în limitele
competențelor care i-au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru
realizarea obiectivelor stabilite prin aceste tratate. Orice competență care nu
este atribuită Uniunii prin tratate aparține statelor member.
 principiului subsidiarității - în domeniile care nu sunt de competența sa
exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele
acțiunii preconizate nu pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre
nici la nivel central, nici la nivel regional şi local, dar datorită dimensiunilor
şi efectelor acțiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii.
 principiului proporționalității - acțiunea Uniunii, în conținut şi formă, nu
depăşeşte ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor.