ACTUL UNIC EUROPEAN

1.Obiectivele temei de - Stabilirea importanței Actului Unic European;

studiu: - Determinarea tuturor obiectivelor Actului Unic European;
- Identificarea și analiza contribuțiilor Actului Unic European;
- Stabilirea diverdelor tipuri de modificări ale Actului Unic
European.

2.Cuvinte-cheie: Piaţă comună, principii fundamentale, construcție

comunitară, fundament istoric, state memebre, contribuţie etc.

1. Structura temei: 1. Istoricul Apariţiei Actului Unic European

2. Prezentare Generală
3. Obiectivele Actului Unic European
4. Structura Actului Unic European
5. Contribuţiile Actului Unic European.

1. ISTORICUL APARIȚIEI ACTULUI UNIC EUROPEAN

La reuniunea Consiliului European din 29 şi 30 iunie 1985, s-a hotărât în baza art.236
din Tratatul CEE- convocarea unei Conferinţe interguvernamentale pentru modificarea tratatelor
comunitare, al cărei rezultat a fost semnarea în luna februarie 1986 a Actului unic european. 1
Actul Unic European (A.U.E.) a fost semnat la Luxemburg la 17 februarie 1986, de nouă ţări
(Franţa, Germania, Belgia, Olanda, Spania, Irlanda, Anglia, Luxemburg şi Portugalia) iar la
Haga la 28 februarie 1986 de către celelalte trei state (Italia, Grecia şi Danemarca care au
organizat un referendum în acest scop).
A.U.E. marchează o nouă etapă în procesul de realizare a pieţei interioare comunitare şi
a relansat acţiunea comunitară, constituind un moment foarte important al istoriei U.E. El
evidenţiază politica statelor membre de a pune capăt stagnării construcţiei comunitare, conciliind
cele două curente care s-au evidenţiat în procesul construcţiei europene – cooperare inter-statică
şi acţiunea supranaţională care va prefigura U.E.
Denumirea de “Act Unic European” a fost adoptată deoarece aceste reforme au afectat
atât tratatele de bază constitutive, cât şi pe cele ulterioare şi a fost întocmit un text convenţional
unic. Din cauza întârzierii irlandeze în procesul ratificării, Actul Unic nu a putut intra în vigoare
decât pe 1 iulie 1987 deşi a fost semnat pe 17 februarie 1986.

Mihăila M., Stan D., Suciu C. “Drept institutional comunitar” Editura Lumina Lex, Bucureşti 2002,pag. 34
1
 Premisele care au condus la semnarea A.U.E. sunt2:
 La reuniunea din 1974, primului ministru belgian Leo Tindemans i s-a încredinţat sarcina
elaborării unui raport asupra conţinutului Uniunii Europene şi mijloacelor de realizare.
Raportul Tindemans conţine o serie de propuneri menite să consolideze coeziunea
externa şi internă a Europei Comunitare.
 În iunie 1983 a avut loc la Stuttgart o reuniune a Consiliului European a adoptat
“Declaraţia solemnă asupra Uniunii Europene ” aceasta, a fost elaborată pe baza planului
realizat de Hans Dietrich Genscher, ministrul german al Afacerilor Externe şi de
omologul său italian, Emilio Colombo, este însoţit de declaraţiile statelor membre privind
obiectivele vizate în domeniul relaţiilor interinstituţionale, al competenţelor comunitare şi
al cooperării politice. Şefii de stat şi de guvern se angajează să reexamineze progresele
înregistrate în aceste domenii şi să decidă dacă este posibil să le încorporeze în Tratatul
privind Uniunea Europeană.
 La 14 februarie 19884 este aprobat, cu o mare majoritate proiectul Tratatului cu privire
la constituirea Uniunii Europene (“Proiectul Spinelli “). Esenţa proiectului consta în
crearea unei Uniuni Europene cu competențe mult mai lărgite faţă de cele ale
Comunităţilor şi modificarea sistemului instituțional, în special prin acordarea unei puteri
sporite Parlamentului.
 Problema reformei instituţionale este reluată în cadrul Consiliului European reunit la
Fontainebleau (iunie 1984, care hotărăşte constituirea unui comitet de lucru, a cărei bază
să fie “Declaraţia solemnă de la Stuttgard” şi “Proiectul U.E.” - “ Comitetul Dooge “ cu
sarcina de a analiza posibilităţile de perfecţionare comunitară, raportul elaborat
propunând necesitatea iniţierii procedurii de revizuire a tratatelor comunitare.
Raportul final, prezentat în martie1985, prevedea:
- O piaţă comună pînă la sfîrşitul decadei.
- Îmbunătăţirea competititivităţii.
- Promovarea valorilor culturale comune.
- Căutarea identităţii externe .
- Un mecanism de vot în luarea deciziilor.
- Întărirea rolului Comisiei.
- Participarea Parlamentului în procesul legislativ.
- Convocarea Conferinţei pentru proiectarea tratatului asupra U.E.

Balan O. Gîrlea R. Denisenco L. “Drept comunitar. Note de curs”Chişinău 2005, pag.28

2
  Jacques Delors, publică o Carte Albă care identifică 279 de măsuri necesare pentru
realizarea pieţei interne. Cartea propune un calendar şi data limită de 31 decembrie 1992
pentru realizarea acesteia.
 Consiliul European de la Milano din 28 şi 29 iunie 1985 propune convocarea unei
Conferinţe interguvernamentale (CIG) . Conferinţa şi-a început lucrările la 9 septembrie
1985 La Luxemburg şi a elaborat textul Actului Unic European care a fost semnat în 2
etape3:
1) La 17 februarie 1986 de către Franţa, Germania , Belgia, Olanda,
Luxemburg, Marea Britanie, Irlanda, Spania şi Portugalia.
2) La 28 februarie la Haga , de către celelalte 3 state member:Italia,
Danemarca şi Grecia.
Acest document important a fost ratificat pe parcursul anului 1986 de către 11 state.
Pentru Irlanda a fost necesară modificarea Constituţiei, fapt pentru care Actul Unic European a
intrat în vigoare la 1 iulie 1987.

2. P REZENTAREA GENERALĂ A ACTULUI UNIC EUROPEAN

Actul Unic European este cel mai important document adoptat după semnarea tratatelor
de instituire a comunităţilor. El reuneşte într-un singur document dispoziţiile privind reforma
instituţiilor europene şi extinde domeniile de competenţă comunitară, conţinând şi reglementări
privind cooperarea în domeniul politicii externe.4
El este considerat ca reprezentând un mandat important de relansare instituţională, cu
un efect psihologic deosebit şi constituind suportul juridic pentru realizarea Uniunii Europene în
1992.
Actul Unic European este numit “unic” fiindcă el determină atât cooperarea europeană
în domeniul politic, cât şi activitatea comunităţilor europene . Pentru prima dată, de la instituirea
comunităţilor s-a făcut o revizuire generală a tratatelor comunitare. Actul Unic European a
urmărit relansarea construcţiei comunitare prin realizarea unei mari pieţe interioare, care trebuia
înfăptuită până la sfârşitul anului 1992.
În acest scop, statele comunitare s-au raliat la strategia de relansare pe cât de
mobilizatoare, pe atât lipsită de orice risc, propusă de Jacques Delors- preşedintele comisiei
europene din această perioadă.5.

3
Demerji I. Anghelinici O. Demerji M. “Drept comunitar European”Chişinău 2006, pag.26
4
Mihăila M., Stan D., Suciu C. “Drept institu’ional comunitar” Editura Lumina Lex, Bucureşti 2002,pag.34
5
Charles Zorgbibe “Construcţia europeană.Trecut, prezent, viitor” Editura Trei, Bucureşti 1998.
 Astfel, s-a purces la înlăturarea tuturor barierelor fizice, tehnice şi fiscal care mai
perturbau libera circulaţie şi s-a ameliorat nivelul creşterii economice comunitare, capacitate sa
de a crea locuri de muncă şi competitivitatea acesteia.
Actul Unic European cuprinde măsuri privind realizarea Uniunii economice prin
înfăptuirea unei pieţe interne până în 1992, această piaţă cuprinzând o zonă fără frontiere interne
în care libera circulaţie a mărfurilor, persoanelor, serviciilor şi capitalului este asigurată în
conformitate cu dispoziţiile Tratatului, precum şi măsuri privind politica socială, coeziunea
economică şi socială, dezvoltarea ştiinţifică şi tehnologică şi mediul înconjurător.
Dintre principiile fundamentale care se degajă din Actul Unic European, patru par a ieşi
în evidenţă6:
 capacitatea juridică a comunităţii de a legifera în interiorul teritoriului
comunitar în domeniile de competenţa sa.
 întărirea liberei circulaţii în dezvoltarea pieţii interne (în care componenţa
economică-mărfuri, servicii, capitaluri – este echilibrată de component
socială, recunoaşterea diplomelor, protecţii sociale ).
 principiul de subsidiaritate (principia de esenţă federală, înfăptuirea unei
acţiuni la nivelul de putere cel mai aproape de cetăţeni).
 principiul de separare între metoda comunitară şi cooperarea în materie de
politică externă, ceea ce înseamnă că principiile integrării economice nu
sunt aplicabile dispoziţiilor privind cooperarea europeanăîn materie de
politică externă.

3. OBIECTIVELE ACTULUI UNIC EUROPEAN

Principalul obiectiv al A.U.E. este de a relansa procesul de construcţie europeană, în

vederea realizării pieţei interne. Aceasta părea dificil de realizat pe baza tratatelor existente, mai
ales din cauza procesului decizional din cadrul Consiliului, care impunea votul cu unanimitate în
domeniul armonizării legislative.
De aceea, Conferinţa interguvernamentală care a condus la A.U.E. a avut un dublu
mandat. Pe de o parte, era vorba de încheierea unui tratat în domeniul politicii externe şi de
securitate comune şi, pe de altă parte, de un act care modifica Tratatul CEE, mai ales în ceea ce
priveşte:7
 procedura de adoptare a deciziilor în cadrul Consiliului, ceea ce viza îmbunătățirea
capacității decizionale a Consiliului de Miniștri. Votul cu majoritate calificată a înlocuit
Mihăila M., Stan D., Suciu C. “Drept institu’ional comunitar” Editura Lumina Lex, Bucureşti 2002,pag.35
6

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Axy0027
7
 votul în unanimitate în patru dintre domeniile de responsabilitate existente ale
Comunității: modificarea tarifului vamal comun, libertatea de a presta servicii, libera
circulație a capitalurilor și politica comună din domeniul transporturilor maritime și
aeriene. Votul cu majoritate calificată a fost introdus și pentru o serie de noi
responsabilități: piața internă, politica socială, coeziunea economică și socială, cercetarea
și dezvoltarea tehnologică și politica din domeniul mediului. În fine, votul cu majoritate
calificată a făcut obiectul unei modificări a Regulamentului de procedură al Consiliului,
pentru a-l adapta în urma unei declarații a Președinției, conform căreia, în viitor, votul ar
putea fi solicitat în Consiliu nu doar la inițiativa Președintelui Consiliului, ci și la cererea
Comisiei sau a unui stat membru, dacă majoritatea simplă a membrilor Consiliului este
de acord.
 puterile Comisiei;
 puterile Parlamentului European. Competențele Parlamentului au fost consolidate prin:
— condiționarea acordurilor comunitare privind extinderea și a acordurilor de asociere de
obținerea avizului Parlamentului;
— introducerea unei proceduri de cooperare cu Consiliul , care a conferit Parlamentului
competențe legislative reale, chiar dacă limitate; procedura s-a aplicat unui număr de
aproximativ zece temeiuri juridice la momentul respectiv și a marcat o etapă crucială în
transformarea Parlamentului într-un colegiuitor veritabil.
 extinderea competenţelor Comunităţilor. Prin8:
a. crearea unei mari piețe interne.O piață internă pe deplin funcțională urma să fie
finalizată până la 1 ianuarie 1993, preluând și lărgind obiectivul pieței comune
introdus în 1958.
b. crearea de noi competențe în următoarele domenii:
 politica monetară;
 politica socială;
 coeziunea economică și socială;
 cercetarea și dezvoltarea tehnologică;
 mediul;
 cooperarea în domeniul politicii externe
Astfel, prin adoptarea Actului Unic European se urmărea atingerea următoarelor obictive:
1. promovarea unui progres economic şi social echilibrat şi durabil, prin crearea unui spaţiu fără
frontiere interioare, prin accentuarea coeziunii economice şi sociale şi prin crearea unei uniuni
economice şi monetare care să dispună în perspectivă de o monedă unică.

http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.1.2.pdf
8
2. afirmarea identităţii pe plan internaţional, în special prin promovarea unei politici externe şi de
securitate comună, inclusiv definirea în perspectivă a unei politici de aparare comună care ar putea să
conducă la un moment dat la o apărare comună.
3. întărirea protecţiei drepturilor şi intereselor statelor membre, prin instituirea unei cetatenii a Uniunii;
4. dezvoltarea unei cooperări restrânse în domeniul justiţiei şi afacerilor interne;
5. menţinerea acquis-ul comunitar şi dezvoltarea în scopul de a examina în ce măsura politicile şi
formele de cooperare instaurate prin tratat vor trebui să fie revizuite în vederea asigurării eficacităţii
mecanismelor instituțiilor comunitare.
Principale inovaţii apărute, ca urmare a realizării obiectivelor propuse, sunt9:
1. survenirea modificărilor în procesul decizional cu excepţia sectorului social şi a
celui fiscal, toate deciziile referitoare la libera circulaţie şi realizarea pieţii interne vor fi luate
cu vot majoritar.
2. Libera circulaţie a capitalurilor.
3. Liberalizarea activităţilor bancare şi a sectorului asigurărilor, care vor beneficia
de drepturi de rezidenţă şi libera prestaţie.
4. Liberalizarea transporturilor aeriene.
5. Aproprierea taxelor TVA.
6. Dreptul de rezidenţă pentru persoane în statul în care optează.
7. Suprimarea controalelor fizice la frontieră.

4. STRUCTURA ACTULUI UNIC EUROPEAN

Denumirea de ,,Act Unic European “ reflecta conținutul acestuia în sensul ca în același

instrument sunt cuprinse atât dispozițiile relative la revizuirea tratatelor comunitare cât și un titlu
privind cooperarea europeana în domeniul politicii externe, titlu constituind o codificare a
principiilor cooperării politice.10
Din punct de vedere a structurii, Actul Unic European cuprinde un preambul şi patru
titluri care delimitează problematica abordată, după cum urmează:
a) Titlul I cuprinde ,,Dispoziţii comune” atât pentru Comunităţile Europene cât şi
pentru cooperarea politică.
b)Titlul II grupează ,,Dispoziţii pentru modificarea tratatelor instituind Comunităţile
Europene”. În timp ce tratatele CECO si EURATAOM nu sunt afectate decât prin modificările
relative la Curtea de Justiție ( cap.I şi cap.II) în schimb Tratatul CEE comportă modificări de

9
Balan O. Gîrlea R. Denesenco L. “Drept comunitar. Note de curs”Chişinău 2005, pag.29
10
Roxana Munteanu, Drept european, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996, pag. 86
substanţă atât sub aspectul dispozițiilor instituţionale cât şi al dispozițiilor relative la
fundamentele şi la politicile Comunităţii.
c) Titlul III intitulat ,,Dispoziţii asupra cooperării în domeniul politicii externe” este
compus dintr-un singur articol – articolul 30 – cuprinzând 12 paragrafe.
d) Titlul IV conţine „Dispoziţii generale şi finale” dar nu comportă nici-o măsură
tranzitorie.
Din punct de vedere al prezentării, Actul Unic constituie un ansamblu, deşi
conţinutul Titlului II va trebui integrat în tratatele existente. Dar unicitatea Actului are mai ales o
valoare simbolică în sensul că statele membre ale Comunităţii înţeleg să constituie opera
întreprinsă de tratate instituind Comunităţile Europene şi să transforme ansamblul relaţiilor
dintre ele într-o Uniune Europeană conform declaraţiei solemne de la Stuttgart din 19 iunie 1983,
aşa cum subliniază ultimul paragraf al preambulului.
Iar, în paragraful următor din preambul, statele membre se arată hotărâte să realizeze
această Uniune Europeană, pe de o parte, a Comunitatilor fuctionând după regulile lor proprii şi
pe de alta parte, a cooperării europene între statele semnatare în materie de politică externă şi să
doteze aceasta uniune cu mijloacele de acţiune necesare. Dar Actul Unic nu pretinde să realizeze
Uniunea Europeană, el se limitează la definirea unui anumit număr de obiective şi la crearea
mijloacelor necesare pentru ,,a o face sa progreseze în mod concret'. Este ceea ce rezulta din art.1
care stipulează: “Comunităţile europene si cooperarea politica europeana au drept obiectiv de a
contribui împreuna sa facă sa progreseze in mod concret Uniunea Europeana„. Prin urmare,
statele membre ratificând Actul Unic acceptă ca obiectiv să se angajeze în procesul ireversibil
trebuind să conducă la transformarea ansamblului relaţiilor dintre ele într-o Uniune Europeană.11
Art.1 , 2, 3 si art.31, 32 ale Actului Unic stabilesc în mod clar distincţia între sistemul
Comunităţilor şi cooperarea politică în ce privește dreptul aplicabil (art.1) şi puterile şi
competenţele instituţiilor (art.1). Pentru a nu exista posibilitatea vreunei confuzii (art.31)
precizează ca jurisdicția Curtii de Justițierămâne limitată la domeniul comunitar, iar (art.32)
confirma ca dispozițiile Actului Unic relative la cooperare politica nu afectează tratatele
constituind Comunitățile Europene şi nici tratatele şi actele subsecvente care le-au modificat sau
completat. Este deci clar stabilit că metoda comunitară nu este aplicabilă cooperării politice .
Pentru a realiza obiectivul comun, (art.1) Actul Unic se limitează să consacre Consiliul European
ca organ comun (art.2) şi să stabilească unele ,, punți”. Dar titlul III, instituţionalizand Consiliul
European a creat o instituţie de impulsionare politica in perspectiva Unirii europene.
Construcţia juridica stabilită prin Actul Unic poate fi înţeleasă numai din perspectiva
dezvoltării prudente a construcţiei europene după cel de-al doilea război mondial, cu victoriile şi

11
Roxana Munteanu, Drept european, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996, pag. 90
eşecurile acesteia cu controversa dintre partizanii integrării si aparitoriisuveranitățiinaționale.
Actul Unic a ales calea mediana care a fost recomandata de raportul Tindemas din 1975 si care a
fost, de atunci, în mod pragmatic pusă în aplicare în mod progresiv, avînd totodată ca principală
sursă de inspiraţie şi Declaraţia solemnă de la Stuttgart, care în partea a doua insista asupra
separării celor doua ordini juridice in termeni asemanatori cu cei din art.1 din Actul Unic
European.
Titlul II din Actul Unic conține o serie de dispozițiiinstituționale care modifică sau
completează dispoziţiile instituţionale ale tratatelor comunitare. Reţinem mai întâi modificarea
celor trei tratate comunitare prin dispoziții având un conţinut identic, cuprinse la art. 4-5 (pentru
CECA), 11-12 (pentru CEE) si art.26-27 (pentru CEEA) dinActul Unic, care se refera la
posibilitatea creării unei jurisdicții de prima instanța ca si la simplificarea procedurilor de
revizuire a statutului Curţii de Justiţie. Celelalte dispoziţii instituţionale se referă numai la
Tratatul CEE.12 

5. CONTRIBUȚIILE ACTULUI UNIC EUROPEAN

Modificări instituţionale. Deşi nu avea o sferă de cuprindere la fel de vastă a cea a

reformelor susţinute de rapoartele din anii 1970 şi 1980 , A.U.E. a realizat totuşi o serie de
reforme instituţionale semnificative. Cea mai importantă dintre aceste modificări a sporit rolul
PE în procesul legislativ, prin crearea noii proceduri legislative de “cooperare”, care transforma
pentru prima dată PE într-un adevărat judecător în cadrul procesului de legiferare al Comunităţii,
transformând în consecinţă întregul proces decizional comunitar, cu atât mai mult cu cât acesta
se aplică noii proceduri de armonizare prevăzute. PE a primit şi un drept de veto cu privire la
aderarea noilor state membre şi la acordarea noilor state membre şi la încheierea acordurilor cu
statele asociate.13
Puterile Parlamentului au fost consolidate prin introducerea avizului conform al
Parlamentului, în cazul încheierii tratatelor de asociere. Prin instituirea procedurii de cooperare,
se consolidează poziţia Parlamentului în cadrul dialogului interinstituţional, dându-i posibilitatea
unei duble lecturi a legislaţiei propuse. Domeniul de aplicare a acestei proceduri rămâne totuşi
limitat la cazurile în care Consiliul decide cu majoritate calificată, cu excepţia politicii de mediu.
Pentru a înlesni realizarea pieţei unice, Actul Unic prevede creşterea numărului de
domenii în care Consiliul poate adopta deciziile cu majoritate calificată în locul unanimităţii.
Acest lucru uşurează procesul de adoptare a deciziilor, evitând blocajele inerente căutării unui
12
Art. 145-149 din Tratatul CEE
Craig P.Grainne de Burca”Dreptul Uniunii Europene .Comentarii, jurisprudenţă şi doctrină” Editura.Hamangiu.
13

Bucureşti 2009, pag.15

acord unanim între 12 state membre. Unanimitatea nu mai este necesară pentru luarea măsurilor
privind realizarea pieţei interne, cu excepţia măsurilor privind fiscalitatea, libera circulaţie a
persoanelor şi drepturile şi interesele lucrătorilor salariaţi.
A.U.E. instituie Consiliul European, oficializând astfel conferinţele şi reuniunile la
nivel înalt dintre şefii de stat şi de guvern. Competenţele acestui organ nu sunt, totuşi, precizate.
Consiliul European nu are putere de decizie, nici putere de constrângere, în raport cu celelalte
instituţii.
Actul Unic clarifică dispoziţiile existente privind competenţele de execuţie. Articolul 10
modifică articolul 145 din Tratatul CEE. Astfel, în regulă generală, Consiliul delegă Comisiei
competenţele de execuţie a actelor. Consiliul nu îşi poate rezerva competenţa de execuţie decât
în cazuri specifice. A.U.E. face posibilă instituirea unui Tribunal de Primă Instanţă (TPI). Toate
cazurile pot fi transferate acestui Tribunal, cu excepţia hotărârilor preliminare supuse de statele
membre sau a chestiunilor preliminare.
Modificări politice. Modificările politice aduse de AUE se bucură de aceeaşi
importanţă.Mai întîi de toate art. 8A defineşte în mod clar scopul Actului Unic, care este
instaurarea progresivă a pieţei interne pe durata unei perioade care se încheie la 31 decembrie
1992. Piaţa internă este definită drept „spaţiul fără frontiere interne în care libera circulaţie a
mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor este asigurată conform dispoziţiilor
prezentului tratat”.14
În ceea ce priveşte capacitatea monetară, Actul Unic nu permite instituirea unei politici
noi, dar inserează prevederi referitoare la capacitatea monetară. Convergenţa politicilor
economice şi monetare se regăseşte în cadrul competenţelor existente.
Politica socială este deja reglementată de Tratatul CEE, dar Actul Unic introduce două
articole noi în acest domeniu. Articolul 118A din Tratatul CEE autorizează Consiliul, care decide
cu majoritate calificată în cadrul procedurii de cooperare, să adopte dispoziţii minime pentru a
promova „îmbunătăţirea mediului de muncă, pentru a proteja sănătatea şi securitatea
lucrătorilor”. Articolul 118B din Tratatul CEE atribuie Comisiei misiunea de a dezvolta dialogul
social la nivel european.
Actul Unic instituie o politică comunitară de coeziune economică şi socială pentru a
contrabalansa efectele realizării pieţei interne asupra statelor membre mai slab dezvoltate şi
pentru a reduce disparităţile de dezvoltare între regiuni. Intervenţia comunitară se face prin
intermediul Fondului European de Orientare şi Garantare Agricolă (FEOGA) şi a Fondului
European de Dezvoltare Regională (FEDER).

Craig P.Grainne de Burca”Dreptul Uniunii Europene .Comentarii, jurisprudenţă şi doctrină” Editura.Hamangiu.

14

Bucureşti 2009, pag.15

 În ceea ce priveşte cercetarea şi dezvoltarea tehnică, articolul 130F din Tratatul CEE
stabileşte drept obiectiv „consolidarea bazelor ştiinţifice şi tehnologice ale industriei europene şi
dezvoltarea competitivităţii sale internaţionale”. Pentru aceasta, Actul Unic prevede crearea unor
programe-cadru multianuale adoptate de Consiliu în unanimitate.
Preocupările privind protecţia mediului la nivel comunitar erau deja menţionate în
Tratatul de la Roma. Actul Unic introduce trei articole noi (articolele 130R, 130S şi 130T din
Tratatul CEE), care permit Comunităţii „conservarea, protecţia şi îmbunătăţirea calităţii
mediului, contribuie la protecţia sănătăţii persoanelor şi utilizarea prudentă şi raţională a
resurselor naturale”. Se precizează faptul că intervenţia Comunităţii în domeniul mediului are loc
doar dacă această acţiune poate fi realizată mai bine la nivel comunitar decât la nivelul statelor
membre (principiul de subsidiaritate).15
Articolul 30 prevede ca statele membre să facă eforturi pentru a elabora şi aplica o
politică externă comună la nivel european. În acest scop, ele se angajează să se consulte cu
privire la problemele de politică externă care ar putea prezenta interes pentru securitatea statelor
membre. Preşedinţia Consiliului este responsabilă pentru iniţierea, coordonarea şi reprezentarea
statelor membre faţă de state terţe în acest domeniu.
Modificările aduse Tratatului16:

 Tratatul privind Uniunea Europeană, numit „Tratatul de la Maastricht”

(1992). Tratatul de la Maastricht reuneşte într-un singur ansamblu, denumit Uniunea
Europeană, cele trei Comunităţi (Euratom, CECO, CEE) şi cooperările politice
instituţionalizate în domeniul politicii externe, al apărării, al poliţiei şi al justiţiei. Acesta
redenumeşte CEE, care devine CE. În plus, acest tratat instituie uniunea economică şi
monetară, introduce noi politici comunitare (educaţie, cultură, cooperarea pentru dezvoltare,
coeziunea) şi extinde competenţele Parlamentului European (procedura de codecizie).
 Tratatul de la Amsterdam (1997). Tratatul de la Amsterdam a permis extinderea
competenţelor Uniunii prin instituirea unei politici comunitare a ocupării forţei de muncă,
prin transferul unei părţi din materiile care intrau anterior sub incidenţa Cooperării în
domeniul justiţiei şi afacerilor interne, prin măsuri menite să apropie Uniunea de cetăţeni şi
prin posibilitatea unei cooperări mai strânse între anumite state membre (cooperări
consolidate). Acesta extinde procedura de codecizie şi votul cu majoritate calificată la noi
domenii, simplifică şi renumerotează articolele din tratate.

15
Manolache O. “Tratat de drept comunitar.Ediţia 5”Editura CH BECK, Bucureşti 2012, pag.24
16
http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Axy0027
  Tratatul de la Nisa (2001). Tratatul de la Nisa este consacrat în cea mai mare
parte „reminiscenţelor” de la Amsterdam, şi anume problemelor instituţionale privind
extinderea şi care nu au fost soluţionate decât parţial în 1997. Este vorba despre componenţa
Comisiei, despre ponderarea voturilor în cadrul Consiliului şi despre extinderea domeniilor
supuse votului cu majoritate calificată. Acesta a înlesnit utilizarea procedurii de cooperare
consolidată şi a eficientizat sistemul jurisdicţional.
 Tratatul de la Lisabona (2007). Tratatul de la Lisabona introduce vaste reforme
instituţionale. Acesta elimină vechea arhitectură instituţională introdusă de Tratatul de la
Maastricht şi înlocuieşte Comunitatea Europeană cu Uniunea Europeană. Acesta introduce, de
asemenea, modificări semnificative privind modul de funcţionare al instituţiilor europene,
procesul decizional şi repartiţia competenţelor între UE şi statele membre. Obiectivul este
îmbunătăţirea procesului de adoptare a deciziilor într-o Uniune extinsă, cu 27 de state
membre. Tratatul de la Lisabona modifică, în plus, numeroase politici interne şi externe ale
UE. Acesta permite în primul rând instituţiilor să legifereze şi să ia măsuri în domenii politice
noi.
Prezentul tratat a fost modificat de asemenea prin următoarele tratate de aderare:
 Tratatul de aderare a Austriei, Finlandei şi Suediei (1994). Acest tratat creşte
numărul statelor membre ale Comunităţii europene de la douăsprezece la cincisprezece.
 Tratatul de aderare a Republicii Cehe, Estoniei, Ciprului, Letoniei, Lituaniei,
Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei şi Slovaciei (2003). Acest tratat creşte numărul statelor
membre ale Comunităţii Europene de la cincisprezece la douăzeci şi cinci.
 Tratatul de aderare a Bulgariei şi României (2005).  Acest tratat creşte numărul
statelor membre ale Comunităţii Europene de la douăzeci şi cinci la douăzeci şi şapte.

Bibliografie:
1. CĂLINOIU Eduard, DREPT COMUNITAR EUROPEAN Modulul I -2011-
2. Demerji Ilie, Drept comunitar european, Ed. ASEM, Anghelinici Olesea
3. Filipescu, A. Fuerea, Drept instituţional comunitar european, ed. a V-a, Bucureşti
2000
4. Jinga Ion, Andrei Popescu, Alina Dinu, Organizații europene și euroatlantice,
2005, 200 pag
5. Manolache O., Drept comunitar, ed. a IV-a, Ed. AU Beck, Bucureşti, 2003
6. Munteanu Roxana Drept European, București 1996
7. PINTEALĂ GHEORGHE , DREPT COMUNITAR - Curs pentru studenţii
Facultăţilor de Management, Administraţie Publică, Comunicare TIMIŞOARA
 8. Profiriu Alina ,Profiriu Marius, Introducere in realitătile Europene, ed.
Economica,1999, 205 pag.
9. ŞTEFĂNESCU Marian , IDEEA ŞI INTEGRAREA EUROPEANĂ , 2007
10. Uniunea Europeana: Vecinul tau, Documentatie Europeana Luxembourg, 1995
11. Bargari Nicolae. Integrarea europeană. Curs universitar. Chişinău: Evrica 2008
12. Certan S., Certan I. Integrarea economică în Uniunea Europeană. – Chişinău
2013
13. Constantin Valentin. Documente de bază ale Comunităţii şi Uniunii Europene.
Iaşi, Ed: Polirom,2002
14. Dismond Dinan. Originea şi evoluţia Uniunii Europene. Ch. Ed: Ştiinţa 2010
15. Duţu Alexandru . Ideea de Europa şi evoluţia conştiinţei europene. Ed. All
Educational, Bucureşti,1999
16. Enciu N., Enciu V. Construcţia europeană (1945-2007). – Chişinău, 2007
17. Marga Andrei. Filosofia unificării europene.Editura Fundaţiei pentru Studii
Europene. Cluj-Napoca 2001
18. Raţa Gheorghe. Integrarea Europeană: istorie, documente, analiză. Curs
universitar. Chişinău 2001
19. Boulouis Jean- Droit institutional de l Union Europeene , 5 edition,
Montchrestien, Paris, 1995
20. Cartou Louis, L Union Europeene e; Traites de Paris, Rome, Maastricht. Dalloz
Paris
21. Cotea Felician, Drept Comunitar European, Wolters Kluwer, Romania, Bucuresti,
2009
22. Dr in drept, lector univ. Diaconu Nicoleta, dr in drept, conf univ Viorel Marcu,
23. Drept comunitar general –Tratat- LuminaLex Bucuresti 2002
24. Renouvin P, Histoire des relations internationales 1, Balan O. Gîrlea R.
Denisenco L. “Drept comunitar. Note de curs”Chişinău 2005
25. Craig P.Grainne de Burca”Dreptul Uniunii Europene .Comentarii, jurisprudenţă
şi doctrină” Editura.Hamangiu. Bucureşti 2009
26. Demerji I. Anghelinici O. Demerji M. “Drept comunitar European”Chişinău 2006
27. Manolache O. “Tratat de drept comunitar.Ediţia 5”Editura CH BECK, Bucureşti
2012
28. Mihăila M., Stan D., Suciu C. “Drept institu’ional comunitar” Editura Lumina
Lex, Bucureşti 2002
29. Munteanu R., Drept european, Ed. Oscar Print, Bucuresti, 1996
30. Zorgbibe Charles “Construcţia europeană.Trecut, prezent, viitor” Editura Trei,
Bucureşti 1998
 Resurse WEB:
1. http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/?uri=LEGISSUM%3Axy0027
vizitat 04.10.2017 , ora 14:20
2. http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.1.2.pdf vizitat 04.10.2017 , ora
15:30
3. https://ue.mae.ro/node/168
4. http://europaindirect.ecosv.ro/constitutia.htm
5. http://www.euroavocatura.ro/dictionar/335075/Declaratia_de_la_Laeken_
6. http://www.europarl.europa.eu/atyourservice/ro/displayFtu.html?
ftuId=FTU_1.1.2.html
7. https://dokumen.tips/documents/planul-marshall-56747acedcb5d.html
8. https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/tratatul-de-la-roma-s-a-semnat-in-
alb
9. https://www.scribd.com/doc/225492145/Teoria-Si-Practica-Integrarii-Europene-
DS
10. https://www1.agerpres.ro/flux-documentare/2014/05/22/organizatii-
internationale-organizatia-pentru-cooperare-si-dezvoltare-economica-11-35-45
11. http://www.undp.md/border/scurt_istoric.html
12. https://europa.eu/european-union/about-eu/history_ro
13. www.europa.eu