Fundamente legale ale procesului de integrare europeană

Unitate de învăţare Nr. 2

FUNDAMENTE LEGALE ALE PROCESULUI DE

INTEGRARE EUROPEANĂ

Cuprins Pagina

Obiectivele Unităţii de învăţare Nr. 2…………………………………………………….. 13

2.1 Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO)............................................ 13
2.2 Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM)........................ 14
2.3 Comunitatea Economică Europeană (CEE)................................................................... 14
Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2………………………………………….... 17
Răspunsuri şi comentarii la testele de autoevaluare…………………................................. 17
Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2…………………………………………………….. 17

12
Economie europeană
 Fundamente legale ale procesului de integrare europeană

OBIECTIVELE Unităţii de învăţare Nr. 2

Principalele obiective ale Unităţii de învăţare Nr. 2 sunt:

• Cunoașterea principalelor tratate ce stau la baza procesului de integrare

europeană și a obiectivelor lor.

2.1. Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO)

La baza actului de naștere a Uniunii Europene se află declarația ministrului francez de

externe Robert Schuman, din 9 mai 1950, prin care acesta avansa o propunere al cărei
obiectiv era plasarea întregii producții franco-germane de cărbune și oțel sub
responsabilitatea unei autorități supreme comune în cadrul unei organizații deschise
participării și altor state europene. „Planul Schuman” a devenit realitate prin semnarea, la
Paris, în 1951, a Tratatului instituind Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului de
către șase țări, respectiv: Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și R. F. Germania.
Acesta a intrat în vigoare la 25 iulie 1952, după ratificarea de către statele semnatare,
pentru o perioadă de 50 de ani.
Constituirea CECO a reprezentat o nouă abordare față de modelele tradiționale ale cooperării
internaționale. Pentru prima dată în istoria modernă, state suverane au acceptat să-și pună în
comun resurse importante pe care să le gestioneze o Înaltă Autoritate, ce prezenta un caracter
supranațional, având însă sarcina de a face să prevaleze interesul comunitar. De asemenea,
statele acceptau înființarea unei Curți de Justiție, independentă, care să le asigure respectarea
dreptului de funcționare a Comunității și a unei Adunări Parlamentare, cu rol consultativ
asupra problemelor comunitare. În fine, un Consiliu de Miniștri care, statuând în unanimitate,
să acorde un aviz conform Înaltei Autorități.
Conform tratatului, CECO trebuia să construiască „o piață comună, cu obiective comune și cu
instituții comune”. Obiectivele conferite prin tratat urmau să se realizeze în următoarele
condiții: crearea unei piețe comune în domeniul cărbunelui și al oțelului și stabilirea
instituțiilor comune și a mijloacelor de acțiune pentru a organiza piața comună și a elabora
o politică economică și socială comună.
Piața comună a cărbunelui și oțelului s-a deschis în 1953, fapt ce a permis să se
experimenteze formula unei integrări sectoriale.
Deoarece valabilitatea Tratatului CECO a expirat în 2002, Comunitatea s-a aflat, în ultimii
ani, într-o perioadă de tranziție, în care acțiunile sale au fost integrate treptat în organizarea
comună a Uniunii Europene.

Test de autoevaluare 2.1 – Încercuiți răspunsul corect.

Care dintre ţările de mai jos este membru fondator al CECO:

a) Belgia;
b) Germania;
c) Luxemburg;
d) toate țările de mai sus.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 17.

13
Economie europeană
 Fundamente legale ale procesului de integrare europeană

2.2. Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (CEEA sau EURATOM)

Pentru a lupta împotriva lipsei generalizate de energie „tradițională” din anii cincizeci ai
secolului trecut, cele șase state fondatoare (Belgia, Franța, Italia, Luxemburg, Olanda și R.F.
Germania) au încercat să găsească în energia nucleară o modalitate de a obține independența
energetică. Deoarece costurile investițiilor în energia nucleară depășeau posibilitățile statelor
considerate în mod individual, acestea au semnat la Roma, la 25 martie 1957, Tratatul care
instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice. Intrat în vigoare la 1 ianuarie 1958,
tratatul are drept obiectiv să contribuie la formarea și la dezvoltarea industriilor nucleare
europene, astfel încât toate statele membre să poată profita de pe urma dezvoltării energiei
atomice și să garanteze securitatea aprovizionării. În același timp, tratatul asigură un nivel
ridicat de securitate pentru populație și împiedică deturnarea materiilor nucleare destinate
unor scopuri civile către obiective de tip militar.
Organizarea instituțională a CEEA este, în linii mari, asemănătoare cu cea din Tratatul
CECO și are la bază același „triunghi instituțional” - Consiliul, Comisia (numită “Înalta
Autoritate” la CECO) și Parlamentul, fiecare instituție acționând în limitele atribuțiilor
conferite de tratat. Suplimentar, Consiliul și Comisia sunt asistate de un Comitet Economic și
Social, cu rol consultative, iar Curtea de Justiție soluționează eventualele diferende apărute în
aplicarea prevederilor tratatului.
Spre deosebire de Tratatul CEE, după cum se va arăta în continuare, Tratatul CEEA nu a
suferit modificări importante și rămâne în vigoare și astăzi. Astfel, Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice nu a fuzionat cu Uniunea Europeană și continuă să aibă o personalitate
juridică distinctă, având însă instituții comune.

Test de autoevaluare 2.2 – Încercuiți răspunsul corect.

Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Europene a Energiei Atomice a

vizat:
a) crearea unei pieţe comune;
b) formarea şi dezvoltarea industriilor nucleare europene, astfel încât
toate statele membre să poată profita de pe urma dezvoltării
energiei atomice și să garanteze securitatea aprovizionării;
c) realizarea unei zone de comerţ liber şi a uniunii vamale între
statele membre;
d) coordonarea politicilor economice ale statelor membre.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 17.

2.3. Comunitatea Economică Europeană (CEE)

În același timp cu Tratatul care instituia Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, a

fost semnat la Roma la 25 martie 1957 și Tratatul de înființare a Comunității Economice
Europene, de același șase state.
Obiectivul general al Comunității Economice Europene, neexplicit inițial în tratat, era
integrarea economiilor statelor membre. Acesta reiese chiar din preambulul la tratat, care se
referă la necesitatea de a întări unitatea economiilor statelor membre și de a asigura
dezvoltarea armonioasă a acestora prin diminuarea diferențelor existente între diferitele
regiuni și reducerea rămânerii în urmă a regiunilor mai puțin favorizate. Instrumentele
utilizate pentru realizarea acestui obiectiv erau:
14
Economie europeană
 Fundamente legale ale procesului de integrare europeană

• crearea unei piețe comune, definită ca „un spațiu comun unui grup de state, guvernat de
regulile economiei de piață”. Ea reprezintă o etapă intermediară în drumul către uniunea
economică și se caracterizează prin libera circulație a mărfurilor, care este prima și esențială,
dar și prin mobilitatea factorilor de producție, adică libera circulație a lucrătorilor (salariați,
persoane care exercită o activitate independentă și persoane juridice), libertatea prestărilor de
servicii și, în fine, libera circulație a capitalurilor;
• apropierea progresivă a politicilor economice ale statelor membre, prin care să se
sprijine evoluția Comunității, cu scopul de a asigura: dezvoltarea armonioasă, echilibrată a
activităților economice, o creștere durabilă și neinflaționistă, un grad înalt de convergență a
performanțelor economice, un nivel înalt al ocupării forței de muncă și al protecției sociale,
creșterea nivelului de trai și a calității vieții, un nivel înalt al protecției și îmbunătățirea
calității mediului, coeziunea economică și socială, solidaritatea între statele. Dispozițiile din
Tratatul CEE, referitoare la natura și gradul de apropiere al politicilor economice naționale, a
făcut necesară distincția între două mari categorii de domenii implicate, și anume:
 domenii pentru care s-a prevăzut elaborarea unor politici comune, care presupun un
transfer de suveranitate în anumite domenii, consimțit de statele membre, în beneficiul
instituțiilor comunitare, dotate cu competențe și puteri necesare pentru a realiza politici
ce se vor substitui politicilor naționale;
 domenii în care apropierea se limita la instituirea unei coordonări a politicilor
economice ale statelor membre, care se realiza, de fapt, sub forma consultărilor între
statele membre, în cadrul instituțiilor comunitare, în special al Consiliului de Miniștri, al
Comitetului Economic și Social, precum și al diverselor comitete special create în acest
scop. De asemenea, coordonarea se realiza în forme și grade variabile, în funcție de
limitarea la definirea obiectivelor comune sau de extinderea ei și la punerea în aplicare a
acestora.
Trebuie pus în evidență faptul că, prin acțiunea conjugată a celor două instrumente prezentate
pentru realizarea obiectivul Comunității Economice Europene, Tratatul CEE viza fuziunea
piețelor naționale într-o piață comună, care să aibe caracteristicile unei piețe interne unice.
Așadar, pentru realizarea obiectivului prevăzut în tratat, Comunitatea avea sarcina să
realizeze, în condițiile stabilite, următoarele:
• eliminarea, între statele membre, a taxelor vamale și a restricțiilor cantitative la intrarea
și ieșirea mărfurilor, ca și a tuturor celorlaltor măsuri cu efect echivalent;
• instituirea unui tarif vamal comun și a unei politici comerciale comune față de terți;
• eliminarea, între statele membre, a obstacolelor privind libera circulație a lucrătorilor,
serviciilor și capitalurilor;
• instaurarea unor politici comune în domeniul agriculturii și al transporturilor;
• stabilirea unor politici prin care să se asigure ca în piața comună concurența să nu fie
denaturată;
• aplicarea unor proceduri care să permită coordonarea politicilor economice ale statelor
membre și remedierea dezechilibrelor în balanța lor de plăți;
• apropierea legislațiilor naționale în măsura necesară bunei funcționări a pieței comune;
• crearea unui Fond Social European pentru a susține îmbunătățirea condițiilor de muncă
ale lucrătorilor și a contribui la ridicarea nivelului lor de viață;
• instituirea Băncii Europene de Investiții cu rolul de a sprijini dezvoltarea economică a
Comunității;
• asocierea țărilor și teritoriilor de peste mări, pentru creșterea schimburilor economice
cu acestea și continuarea în comun a efortului de dezvoltare economică și socială.
De la intrarea sa în vigoare, la 1 ianuarie 1958, și până în prezent, Tratatul CEE a
cunoscut diverse completări, adaptări sau modificăr, cele mai importante fiind:

15
Economie europeană
 Fundamente legale ale procesului de integrare europeană

☆ Actul Unic European (adoptat la 17 februarie 1986 și intrat în vigoare la 1 iulie 1987),
tratat complementar a întărit Tratatul CEE (introduce noțiunea de “coeziune economică și
socială”) și a cuplat lângă integrarea economică un sistem de cooperare în politica externă a
statelor membre (de unde și termenul de “act unic”);
☆ Tratatul de la Maastricht (adoptat la 7 februarie 1992 și intrat în vigoare la 1 noiembrie
1993), document de importanță istorică în procesul de integrare europeană, prin crearea
Uniunii Europene și stabilirea unui program ambițios vizând: realizarea uniunii economice și
monetare (cu termen - 1 ianuarie 1999), introducerea cetățeniei europene, crearea Politicii
Externe și de Securitate Comună (PESC), introducerea în sfera cooperării comunitare a
domeniilor Justiției și Afacerilor Interne (JAI). De asemenea, prin Tratatul de la Maastricht
au fost fixate și condițiile necesare aderării unui stat la uniunea economică și monetară;
☆ Tratatul de la Amsterdam (adoptat la 2 octombrie 1997 și intrat în vigoare la 1 mai
1999), ce a vizat ca principale obiective: libertatea, securitatea și justiția; eficientizarea
raporturilor dintre Uniune și cetățenii săi; consolidarea Politicii Externe și de Securitate
Comună; adaptarea instituțiilor Uniunii pentru a face față extinderii acesteia;
☆ Tratatul de la Nisa (adoptat la 26 februarie 2001 și intrat în vigoare la 1 februarie 2003)
a avut drept scop principal adaptarea funcționării instituțiilor europene în perspectiva
extinderii Uniunii;
☆ Tratatul de instituire a unei Constituții pentru Europa (semnat la 29 octombrie 2004
urmărea abrogarea și înlocuirea tratatelor existente, cu excepția EURATOM, cu un text unic.
Pentru a intra în vigoare, însă, tratatul trebuia să fie ratificat de toate statele membre, fie pe
cale parlamentară, fie prin referendum. Ca urmare a dificultăților întâmpinate în unele statele
membre, șefii de stat și de guvern au decis, cu ocazia Consiliului European din 16 și 17 iunie
2005, să deschidă o „perioadă de reflecție” privind viitorul Europei;
☆ Tratatul de la Lisabona (adoptat la 13 decembrie 2007 și intrat în vigoare la 1
decembrie 2009), cunoscut drept Tratatul de Reformă, modifică Tratatul UE și Tratatul CE
(fără a le înlocui însă) și pune la dispoziția Uniunii cadrul legal și instrumentele juridice
necesare pentru a face față provocărilor viitoare și pentru a răspunde așteptărilor cetățenilor.
În acest proces, Tratatul CE a fost redenumit Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene
(TFUE).
De la constituirea celor trei Comunități și până în prezent, numărul statelor membre a
crescut. Astfel, în ianuarie 1972 a fost semnat Actul final care cuprindea instrumentele de
aderare pentru Marea Britanie, Danemarca, Irlanda și Norvegia. Aceasta din urmă nu a
devenit însă membră ca urmare a rezultatului negativ al referendumului organizat pe plan
național în acest scop. Începând cu 1981 a fost admisă Grecia, iar - Spania și Portugalia, în
1994 - Austria, Finlanda și Suedia, în 2004 – Cehia, Cipru, Estonia, Letonia, Lituania, Malta,
Polonia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, în 2007 – Bulgaria și România, iar în 2013 – Croația.

Test de autoevaluare 2.3 – Încercuiți răspunsul corect.

Tratatul privind înfiinţarea Comunităţii Economice Europene a vizat:

a) instituirea unui tarif vamal comun și a unei politici comerciale
comune față de terți;
b) stabilirea unei politici prin care să se asigure ca în piaţa comună
concurenţa să nu fie distorsionată;
c) instituirea unei Bănci Europene de Investiţii cu rolul de a sprijini
dezvoltarea economică a Comunităţii;
d) toate măsurile de mai sus.

Răspunsul la test se găseşte la pagina 17.

16
Economie europeană
 Fundamente legale ale procesului de integrare europeană

Am ajuns la sfârşitul Unităţii de învăţare Nr. 2.

Vă recomand să faceţi o recapitulare a principalelor subiecte prezentate în

În loc de
această unitate şi să revizuiţi obiectivele precizate la început.
rezumat
Este timpul pentru întocmirea Lucrării de verificare Unitate de învăţare
Nr. 2 pe care urmează să o transmiteţi tutorelui.

Lucrare de verificare Unitate de învăţare Nr. 2

Încercuiți răspunsul corect.

Precizaţi care dintre următoarele afirmaţii este falsă:

a) Tratatul CECO reprezintă punctul de pornire al procesului de
integrare europeană;
b) Tratatul CEE a suferit, de la intrarea sa în vigoare şi până în
prezent, diverse completări, adaptări sau modificări;
c) Tratatul de la Paris a permis să se experimenteze formula unei
integrări sectoriale;
d) niciuna dintre afirmaţiile de mai sus.

Printre statele membre ale Uniunii Europene de astăzi se numără și:

a) Norvegia;
b) Elveția;
c) Malta;
d) Liechtenstein.

Răspunsurile şi comentariile la testele de autoevaluare

Răspuns 2.1. d)
Răspuns 2.2. b)
Răspuns 2.3. d)

Bibliografie Unitate de învăţare Nr. 2

• Bibere O., Uniunea Europeană: între real și virtual, Ed. ALL

Educațional, București, 1999
• Constantin V. (coord.), Documente de bază ale Comunităților și Uniunii
Europene, Ed. a II-a, Ed. Polirom, Iași, 2002
• Gheorghiu G., Economie europeană, Ed. SITECH, Craiova, 2014
• Munteanu R., Drept european – Evoluție, Instituții, Ordine juridică, Ed.
Oscar Print, București, 1996
• Popescu C., Economia integrării europene, Ed. Ovidius University
Press, Constanța, 2001
• Popescu C., Anghel G., Economia Uniunii Europene, Ed. Economică,
București, 2007
• Tsoukalis L., Ce fel de Europă, Ed. Bic ALL, București, 2005

17
Economie europeană