UNIVERSITATEA “TRANSILVANIA” DIN BRAŞOV

FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI

ADMINISTRAREA AFACERILOR,
Invatamant la Distanta
Anul 3

Programul de studii: Afaceri Internationale

Integrare si Tratatul de la Roma

Crainea Alin Nicolae

1
 Introducere
Tratatul internaţional constituie unul din instrumentele principale ale relaţiilor
internaţionale şi totodată principalul izvor al drepturilor şi obligaţiilor statelor în cadrul acestei
relaţii.
Din punct de vedere al profunzimii stadiului de integrare Uniunea Europeană
reprezintă exemplul celei mai dezvoltate ositive de integrare. Acesta este motivul pentru
care modelul UE trebuie studiat şi aprofundat.
În evoluţia sa către ceea ce este acum, Uniunea Europeană a parcurs mai multe etape:

Prin instituirea Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi a Oţelului (CECO) intrată în

vigoare în iulie 1952, Europa supranaţională înregistrează primul său mare ositiv. Pentru prima
dată, cele şase state ositi ale acestei organizaţii renunţă, într-un domeniu totuşi încă limitat, la o
parte din suveranitatea lor în favoarea Comunităţii.
Acest prim ositi în vederea integrării şi-a ositivee repede limitele prin eşecul Comunităţii
Europene de Apărare (CEA) în 19541.
În momentul în care începeau să existe temeri cu privire la viitorul CECO, Conferinţa de
la Messina din iunie 1955 încearcă o relansare a proiectului ositive. Aceasta este urmată de o
serie de alte reuniuni care au ositiv miniştri şi experţi. La începutul anului 1956 este creat un
comitet pregătitor, însărcinat cu pregătirea unui raport privind crearea unei pieţe ositiv europene.
Acesta se reuneşte la Bruxelles, sub preşedinţia lui P.H. Spaak, ministrul ositiv al Afacerilor
Externe din acea vreme. În aprilie 1956, acest comitet prezintă un ansamblu de două proiecte
care corespund celor două opţiuni alese de către state:
 crearea unei pieţe ositiv generalizate;
 crearea unei Comunităţi a Energiei Atomice.

1
Bianca Tescaşiu, Integrare şi Organizaţii internaţionale, Ed. 2010, pp 36-37

2
Cele două ositiv „tratate de la Roma” au fost semnate la Roma în martie 1957.
Primul instituia o Comunitate Economică Europeană (CEE), iar cel de-al doilea o Comunitate
Europeană a Energiei Atomice, cunoscută şi sub denumirea de Euratom.
Diversele ratificări la nivelul statelor ositi nepunând ositiv, cele două tratate intră în vigoare
începând cu 1 ianuarie 1958.
Prezenta fişă de sinteză este consacrată doar Tratatului CEE2.

Capitolul 1 – Obiective si contributii ale tratatului

1.1– OBIECTIVE
În urma eşecului CEA, domeniul economic, mai puţin afectat de opoziţiile naţionale decât
alte domenii, devine terenul consensual al cooperării supranaţionale. Prin instituirea CEE şi prin
crearea pieţei ositiv sunt urmărite două obiective. Primul urmăreşte transformarea condiţiilor
economice în care se realizează schimburile şi producţia pe teritoriul Comunităţii. Cel de-al
doilea, mai politic, face din CEE o contribuţie la construcţia funcţională a Europei politice şi
constituie un pas către o unificare mai largă a Europei.
În Preambul, semnatarii tratatului se declară:
„- hotărâţi să pună bazele unei uniuni tot mai strânse între popoarele europene;
- decişi să asigure, printr-o acţiune comună, progresul economic şi social al ţărilor lor, prin
eliminarea barierelor care divizează Europa;
- propunându-şi ca scop esenţial al eforturilor lor îmbunătăţirea ositive a condiţiilor de viaţă şi de
muncă ale popoarelor lor;
- gata să recunoască faptul că eliminarea obstacolelor existente necesită o acţiune concertată în
vederea garantării unei extinderi stabile, a unor schimburi echilibrate şi a unei concurenţe loiale;
- preocupaţi să întărească unitatea economiilor lor şi să asigure o dezvoltare armonioasă prin
reducerea decalajului dintre diferitele regiuni şi a rămânerii în urmă a zonelor defavorizate;
- dornici să contribuie, prin intermediul unei politici comerciale ositiv, la eliminarea treptată a
restricţiilor din schimburile internaţionale;
- dispuşi să confirme solidaritatea dintre Europa şi ţările de peste mări şi dorind să asigure
dezvoltarea prosperităţii acestora, în conformitate cu principiile Cartei Organizaţiei Naţiunilor
Unite;
- hotărâţi să consolideze... pacea şi libertatea şi invitând şi celelalte popoare ale Europei, care le
împărtăşesc idealul, să se alăture efortului lor...”.
Intenţiile lor s-au concretizat prin crearea unei pieţe ositiv, a unei uniuni vamale şi prin
elaborarea unor politici ositiv3.

1.2 – CONTRIBUŢIILE TRATATULUI

Tratatul CEE prevede crearea unei pieţe ositiv, a unei uniuni vamale şi elaborarea unor
politici ositiv. Articolele 2 şi 3 din tratat abordează în mod direct aceste trei teme. Acestea
precizează că cea dintâi misiune a Comunităţii constă în instituirea unei pieţe ositiv şi prezintă în
mod detaliat acţiunile pe care aceasta din urmă va trebui să le întreprindă pentru a o ositiv4.

2
Marinescu Nicolae, Integrare Europeana, 2011, Ed. Universitatii Transilvania, Brasov, pp 3-5
3
Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, tratatul CEE,
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_eec_ro.htm , 26.10.2010
4
Ibidem

3
 Capitolul 2 - Infiinţarea şi consolidarea instituţiilor

2.1 - Instituirea unei pieţe comune

Articolul 2 din Tratatul CEE stipulează următoarele: „Comunitatea are ca misiune, prin
instituirea unei pieţe ositiv şi prin apropierea treptată a politicilor economice ale statelor ositi, să
promoveze în întreaga Comunitate o dezvoltare armonioasă a activităţilor economice, o creştere
durabilă şi echilibrată, o stabilitate crescândă, o creştere accelerată a nivelului de trai şi relaţii
mai strânse între statele pe care le reuneşte”.
Această piaţă comună are la bază faimoasele „patru libertăţi”, care sunt libera circulaţie a
persoanelor, a serviciilor, a bunurilor şi a capitalurilor.
Ea instituie un spaţiu economic unificat, introducând libera concurenţă între întreprinderi. Piaţa
comună pune bazele apropierii condiţiilor economice de comercializare a produselor şi a
serviciilor, cu excepţia celor la care fac osi referire alte tratate (CECO şi Euratom).
Articolul 8 din tratatul CEE prevede că realizarea pieţei ositiv se va face pe durata unei perioade
tranzitorii de 12 ani, divizată în trei etape a câte patru ani fiecare. Fiecărei etape i-a fost atribuit
un ansamblu de acţiuni care trebuie întreprinse şi urmărite. Sub rezerva exceptărilor şi a
derogărilor prevăzute de tratat, expirarea perioadei tranzitorii constituie termenul de intrare în
vigoare a tuturor normelor referitoare la instituirea pieţei ositiv.
Piaţa fiind fondată pe principiul liberei concurenţe, tratatul interzice înţelegerile între
întreprinderi, precum şi ajutoarele oferite de stat (cu excepţia derogărilor prevăzute de tratat),
care pot afecta comerţul între statele ositi şi care au ca obiect sau ca ositi să împiedice, să
limiteze sau să distorsioneze concurenţa.
În final, ţările şi teritoriile de peste mări sunt ositive la piaţa comună şi la uniunea vamală,
în scopul intensificării schimburilor şi al continuării eforturilor ositiv de dezvoltare ositive şi
ositi5.

2.2 - Instituirea unei uniuni vamale

La Messina, în 1955, miniştrii de externe au convenit asupra concentrării atenţiei spre

integrarea economică şi conştientizarea faptului că scăderea tarifelor vamale între cei 6 le va
stimula relaţiile comerciale şi dezvoltarea economică.
Tratatul CEE ositiv drepturile vamale între state şi contingentele la schimbul de mărfuri
dintre acestea.
Tratatul instituie un Tarif Vamal Comun extern, un fel de barieră externă pentru produsele
din statele terţe, care înlocuieşte tarifele anterioare ale statelor ositi. Această uniune vamală este
completată de o politică comercială comună. Această politică gestionată la nivel comunitar şi nu
la nivel naţional face diferenţa între uniunea vamală şi o simplă asociaţie de liber schimb.
Efectele desfiinţării restricţiilor vamale şi ale eliminării restricţiilor cantitative la nivelul
schimburilor în cursul perioadei de tranziţie sunt ositive, permiţând comerţului intracomunitar şi
schimburilor dintre CEE şi statele terţe să se dezvolte în mod semnificativ6.

5
Mircea Cosea, Economia integrarii europene, Editura Tribuna Economică 2004, p 278
6
Mircea Cosea, Economia integrarii europene, Editura Tribuna Economică 2004, p 279

4
 Semnaturi in tratat7.
2.3 - Elaborarea politicilor comune

Anumite politici sunt prevăzute în mod formal în cadrul tratatului, cum ar fi politica
agricolă comună (articolele 38 la 47), politica comercială comună (articolele 110 la 116) şi
politica transporturilor (articolele 74 la 84).
Alte politici pot fi elaborate în funcţie de nevoi, după cum se precizează în articolul 235:
„În cazul în care, în cadrul funcţionării pieţei comune, o acţiune a Comunităţii apare ca necesară
pentru realizarea unuia dintre obiectivele Comunităţii, fără ca prezentul tratat să fi prevăzut
atribuţiile necesare în vederea acţionării în acest sens, Consiliul, hotărând în unanimitate cu
privire la propunerea Comisiei şi după consultarea Parlamentului European, adoptă dispoziţiile
corespunzătoare” 8.
Începând cu Reuniunea la nivel înalt de la Paris, din octombrie 1972, recurgerea la acest
articol a permis Comunităţii să realizeze acţiuni în domeniul politicii mediului, al politicii
regionale, sociale şi industriale.

7
Tratatul de la Roma, http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Roma , 24 martie 2013
8
Tratatul de la Roma, http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Roma , 24 martie 2013

5
Dezvoltarea acestor politici este completată de crearea Fondului Social European, al cărui scop
este îmbunătăţirea condiţiilor de ocupare a forţei de muncă pentru lucrători şi ridicarea nivelului
lor de trai, precum şi instituirea Băncii Europene de Investiţii, menite să îmbunătăţească
dezvoltarea economică a Comunităţii prin crearea de noi resurse.

Capitolul 3 – Stuctura tratatului

3.1 - STRUCTURĂ
Tratatul CEE cuprinde 240 de articole şi este structurat în şase părţi distincte, precedate de
un Preambul.
 prima parte este consacrată principiilor care susţin instituirea CEE prin intermediul pieţei
comune, a uniunii vamale şi a politicilor comune;
 a doua parte se referă la fundamentele Comunităţii. Aceasta cuprinde patru titluri
consacrate liberei circulaţii a mărfurilor, agriculturii, liberei circulaţii a persoanelor, a
serviciilor şi a capitalurilor şi
a transporturilor;
 a treia parte se referă la politica Comunităţii şi cuprinde patru titluri cu privire la regulile
comune, la politica economică, la politica socială şi la Banca Europeană de Investiţii;
 a patra parte este consacrată asocierii ţărilor şi teritoriilor de peste mări;
 a cincea parte este consacrată instituţiilor Comunităţii, cu un prim titlu care se referă la
dispoziţiile instituţionale şi cu un al doilea care se referă la dispoziţiile financiare;
 ultima parte a tratatului se referă la dispoziţiile generale şi finale9.
Tratatul cuprinde, de asemenea, patru anexe referitoare la anumite poziţii tarifare, la
produse agricole, la tranzacţii invizibile şi la ţările şi la teritoriile de peste mări.
La tratat au fost anexate şi douăsprezece protocoale. Primul se referă la statutul Băncii Europene
de Investiţii, iar următoarele la diferite probleme specifice unui anumit stat membru (Germania,
Franţa, Italia, Luxemburg şi Ţările de Jos) sau unui anumit produs, precum uleiurile minerale,
bananele, cafeaua verde.

3.2 - INSTITUŢII
Tratatul CEE creează instituţii şi mecanisme decizionale care permit exprimarea atât a
intereselor naţionale, cât şi a unei viziuni comunitare. Echilibrul instituţional are la bază un
„triunghi” format din Consiliu, Comisie şi Parlamentul European, care colaborează între ele.
Consiliul elaborează normele, Comisia formulează propunerile, iar Parlamentul are un rol
consultativ. În plus, există un alt organ care are un rol consultativ în cadrul procesului decizional,
şi anume Comitetul Economic şi Social.
Comisia, un colegiu independent de guvernele statelor membre, numită de către acestea
printr-un acord comun, reprezintă interesele comune. Aceasta deţine monopolul iniţiativei
legislative şi face propuneri de acte comunitare Consiliului de Miniştri. Gardian al tratatelor, ea
veghează la aplicarea acestora şi a dreptului derivat. Comisia dispune, în acest sens, de
numeroase mijloace pentru a controla statele membre şi întreprinderile. În cadrul misiunii sale,
Comisia dispune de putere executivă în vederea aplicării politicilor comune.

9
Mircea Cosea, Economia integrarii europene, Editura Tribuna Economică 2004, p 280

6
Consiliul de Miniştri este compus din reprezentanţi ai guvernelor statelor membre şi deţine cea
mai mare parte a competenţelor decizionale. Acesta este asistat de Comitetul Reprezentanţilor
Permanenţi (COREPER), care îi pregăteşte lucrările şi execută sarcinile care îi sunt atribuite10.
Adunarea Parlamentară nu dispune, iniţial, decât de putere de decizie, iar membrii săi nu sunt
aleşi încă prin vot universal direct.
Tratatul prevede, de asemenea, instituirea unei Curţi de Justiţie.
Conform Acordului privind unele instituţii comune, semnat şi intrat în vigoare în acelaşi
timp cu Tratatele de la Roma, Adunarea Parlamentară şi Curtea de Justiţie sunt comune
Tratatelor CEE şi Euratom.
Odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de Fuziune în 1967, Consiliul şi Comisia devin instituţii
comune celor trei Comunităţi (CECO, CEE şi Euratom) şi se instituie principiul unităţii bugetare.
Tratatul a fost semnat de către următorii reprezentanti a statelor participante:
- Paul-Henri Spaak şi J. Ch. Snoy et d'Oppuers din partea Belgiei.
- Konrad Adenauer şi Walter Hallstein din partea Germaniei.
- Christian Pineau şi Maurice Faure din partea Franţei.
- Antonio Segni şi Gaetano Martino din partea Italiei.
- Joseph Bech şi Lambert Schaus din partea Luxemburgului.
- Joseph Luns şi J. Linthorst Homan din partea Olandei.
Tratatul iniţial a fost modificat de către toate tratatele ulterioare; Tratatul de la Nisa a
încercat să consolideze toate tratatele într-un singur document, dar Tratatul CE a rămas o
secţiune de sine stătătoare în cadrul acestuia11.

Capitolul 4 – MODIFICĂRI ADUSE TRATATULUI

Prezentul tratat a fost modificat prin următoarele tratate:

 Tratatul de la Bruxelles, numit „Tratatul de Fuziune” (1965)
Acest tratat înlocuieşte cele trei Consilii de Miniştri (CEE, CECO şi Euratom), pe de
o parte, şi cele două Comisii (CEE, Euratom) şi Înalta Autoritate (CECO), pe de altă
parte, cu un Consiliu unic şi o Comisie unică. Pe lângă această fuziune administrativă, se
instituie şi un buget de funcţionare unic.
 Tratatul de modificare a anumitor dispoziţii bugetare (1970)
Acest tratat înlocuieşte sistemul de finanţare a Comunităţilor din contribuţiile
venind din partea statelor membre cu cel al resurselor proprii. Acesta instituie, de
asemenea, un buget unic pentru Comunităţi.
 Tratatul de modificare a anumitor dispoziţii financiare (1975)
Acest tratat conferă Parlamentului European dreptul de a respinge bugetul şi de a da
Comisiei descărcarea de gestiune pentru executarea acestuia. Tratatul instituie o Curte de
Conturi unică pentru cele trei Comunităţi, organism de control contabil şi de gestiune
financiară.
 Tratatul privind Groenlanda (1984)
Acest tratat pune capăt aplicării tratatelor pe teritoriul Groenlandei şi stabileşte
relaţii speciale între Comunitatea Europeană şi Groenlanda, după modelul regimului
aplicabil teritoriilor de peste mări.

10
Marinescu Nicolae, Integrare Europeana, 2011, Ed. Universitatii Transilvania, Brasov, p4
11
Mircea Cosea, Economia integrarii europene, Editura Tribuna Economică 2004, p 281

7
  Actul Unic European (1986)
Actul Unic European constituie prima modificare semnificativă adusă tratatelor.
Acesta permite extinderea domeniilor în care votul în cadrul Consiliului se face cu
majoritate calificată, creşte rolul Parlamentului European (procedura de cooperare) şi
lărgeşte competenţele comunitare. Actul Unic European introduce obiectivul pieţei
interne, care trebuie realizat până în 199212.
 Tratatul privind Uniunea Europeană, numit „Tratatul de la Maastricht” (1992)
Tratatul de la Maastricht reuneşte sub acelaşi acoperiş Uniunea Europeană, cele trei
Comunităţi (Euratom, CECO, CEE) şi cooperarea politică instituţionalizată în domeniul
politicii externe, al apărării, al poliţei şi al justiţiei. Acesta redenumeşte CEE, care devine
CE. În plus, acest tratat instituie uniunea economică şi monetară, introduce noi politici
comunitare (educaţie, cultură) şi consolidează competenţele Parlamentului European
(procedura de codecizie).
 Tratatul de la Amsterdam (1997)
Tratatul de la Amsterdam permite extinderea competenţelor Uniunii prin crearea
unei politici comunitare de ocupare a forţei de muncă, prin transferul către Comunitate a
unei părţi din problemele relevante anterior în cadrul cooperării în domeniul justiţiei şi
afacerilor interne, prin măsurile menite să apropie Uniunea de cetăţenii săi şi prin
posibilitatea unor cooperări mai strânse între anumite state membre (cooperări
consolidate). Pe de altă parte, acesta extinde procedura de codecizie, precum şi votul cu
majoritate calificată şi simplifică şi renumerotează articolele tratatelor.
 Tratatul de la Nisa (2001)
Tratatul de la Nisa este consacrat în cea mai mare parte „reminiscenţelor” de la
Amsterdam, şi anume problemelor instituţionale privind extinderea, care nu au fost
soluţionate în 1997. Este vorba despre componenţa Comisiei, despre ponderarea voturilor
în cadrul Consiliului şi despre extinderea domeniilor supuse votului cu majoritate
calificată. Acesta simplifică utilizarea procedurii de cooperare consolidată şi
eficientizează sistemul jurisdicţional.
 Tratatul de la Lisabona (2007)
Tratatul de la Lisabona introduce largi reforme instituţionale. Acesta elimină
vechea arhitectură instituţională introdusă de Tratatul de la Maastricht şi înlocuieşte
Comunitatea Europeană cu Uniunea Europeană. Tratatul introduce, de asemenea,
modificări semnificative cu privire la modul de funcţionare al instituţiilor europene, la
procesul decizional şi la repartiţia competenţelor între UE şi statele membre. Obiectivul
este îmbunătăţirea procesului de adoptare a deciziilor într-o Europă extinsă, cu 27 de
membri. Tratatul de la Lisabona modifică, în plus, numeroase politici interne şi externe
ale UE. Acesta permite în primul rând instituţiilor să legifereze şi să ia măsuri în domenii
politice noi.

12
Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, tratatul CEE,
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_eec_ro.htm , 26.10.2010

8
 Bibliografie

1. Bianca Tescaşiu, Integrare şi Organizaţii internaţionale, Ed. 2010

2. Marinescu Nicolae, Integrare Europeana, 2011, Ed. Universitatii Transilvania, Brasov
3. Tratatul de instituire a Comunităţii Economice Europene, tratatul CEE,
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/treaties_eec_ro.htm , 26.10.2010
4. Mircea Cosea, Economia integrarii europene, Editura Tribuna Economică 2004
5. Tratatul de la Roma, http://ro.wikipedia.org/wiki/Tratatul_de_la_Roma , 24 martie 2013

9
 Cuprins

Introducere……………………………………………………………………………………………………………………………………………..2
Capitolul 1 – Obiective si contributii ale tratatului 3
1.1– OBIECTIVE.. 3
1.2 – CONTRIBUŢIILE TRATATULUI 3
Capitolul 2 - Infiinţarea şi consolidarea instituţiilor 4
2.1 - Instituirea unei pieţe comune 4
2.2 - Instituirea unei uniuni vamale.. 4
2.3 - Elaborarea politicilor commune……………………………………………………………………………….5

Capitolul 3 – Stuctura tratatului…………………………………………………………………………...………..6

3.1 – Sructura……………………………………………………………………………………………………….6

3.2 - Institutii……………………………………………………………………………………………………….6

Capitolul 4 – Modificari aduse tratatului ………………………………………………………………………….7

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………………….9

10