CURSUL 3

MODELAREA MATEMATICĂ A RISCULUI ÎN AFACERI

CUPRINS:
1. Date Generale
4. Modelarea matematică a riscului în afaceri. Studiul de caz
Obiectivele didactice: însuşirea etapelor şi conţinutului modelării matematice
a riscului şi incertitudinii în afaceri; rezolvarea unor studii de caz de acest
tip.

Bibliografie recomandată:
T. Dănescu, Gestionarea financiară a afcerilor, Ed. Dacia, Cluj Napoca, 2003
P. Mandu, Managementul riscului, Curs postuniversitar de masterat, Ed.
Infomarket, Braşov, 2008;
1. Date generale
Din punct de vedere a analizei financiare riscul investirii într-un activ se defineşte prin
variaţia probabilă a rentabilităţii viitoare a acelui activ. Riscul este legat de probabilitatea de
a avea o rentabilitate mai mică decât cea aşteptată. Cu cât este mai mare şansa unei
rentabilităţi mici, a unei pierderi în afacerea care a constituit subiectul investiţiei, cu atât mai
riscantă este acea investiţie, respectiv alocarea de capital în acea afacere.
Exemplu: Un investitor alocă 500 milioane EURO în certificate de trezorerie pe termen de 1
an cu un randament anticipat de 16%. Acest tip de investiţie este lipsit de risc, investitorul
obţinând după un an o rentabilitate a investiţiei de 16%. Dacă însă, suma de 500 milioane
EURO ar fi investită în acţiunile unei firme de curând înfiinţate, rentabilitatea acelei investiţii
nu poate fi estimată precis. Un analist financiar ar putea previziona rezultatele posibile,
concluzionând o rată de rentabilitate aşteptată de 25%. În realitate, rata de rentabilitate reală
poate varia, de exemplu, în intervalul -20% la +300% şi aceasta pentru că există un pericol
semnificativ de a se obţine o rentabilitate reală mult mai mică decât rentabilitatea aşteptată.
Prin urmare această investiţie poate fi considerată ca fiind riscantă, astfel că în analiza
proiectului de investiţie trebuie considerat factorul de risc, preconizându-se o rentabilitate
aşteptată mai mare. De aceea, rata de actualizare utilizată în analiza proiectelor cu rezultate
incerte trebuie să includă un factor de corecţie pentru risc. Cu cât riscul este mai mare, cu
atât factorul de actualizare este mai mare.
O altă definire a riscului, este cea dată pornind de la o distribuţie de probabilitate, anume: cu
cât distribuţia de probabilitate a rentabilităţii viitoare este mai îngustă, cu atât este mai mic
riscul unei investiţii date. În acest sens este elocvent exemplul comparativ al firmei Alfa în
ceea ce priveşte distribuţia de probabilitate pentru proiectele „X” şi „Y”, prezentate ulterior.
Definind scurt şi concludent riscul, se poate conchide că acest reprezintă şansa de apariţie a
unui eveniment nefavorabil.
Modelarea matematică a riscului în afaceri. Studiul de caz
Pentru ca riscul să poată fi măsurat trebuie să i se atribuie o valoare, adică să i se
asocieze o măsură a distribuţiei de probabilitate. O Astfel de măsură este deviaţia
standard. Cu cât este mai restrânsă distribuţia de probabilitate cu atât este mai
mică deviaţia standard, iar riscul afacerii (proiectului) este mai mic. În acest
context riscul poate fi definit prin probabilitatea ca rentabilitatea să fie mai mică
decât cea aşteptată (estimată) şi nu prin întreaga distribuţie de probabilitate.
Pentru determinarea deviaţiei standard trebuie parcurse următoarele etape:
a) Calcularea ratei estimate a rentabilităţii (Rer):
În exemplul luat pentru proiectul „X” al firmei Alfa s-a determinat o rată estimată a
rentabilităţii de 29%;
b) Obţinerea unui set de deviaţii (∆i) a ratei estimate a rentabilităţii prin
scăderea ratei estimative a rentabilităţii din fiecare variantă a ratei de rentabilitate
aşteptate potrivit relaţiei de calcul:
unde,
∆i - deviaţia variantei i; i  r i  Rer
ri - rata de rentabilitate aşteptată a variantei i;
Rer - rata estimată a rentabilităţii;
i - varianta scenariului alternativ.
c) Determinarea variantei distribuţiei de probabilitate prin însumarea
produselor obţinute între probabilitatea variantei şi un alt termen reprezentând
deviaţia standard ridicată la pătrat;
Relaţia de calcul a variantei distribuţiei de probabilitate este: n
2
ds   i2pi
unde, i1
ds2 - variaţia distribuţiei de probabilitate;
∆i - deviaţia variantei i;
pi - probabilitatea asociată variantei i;
i - varianta scenariului alternativ;
n - numărul de variante.
d) Stabilirea deviaţiei standard, prin relaţia de calcul: n
unde, ds   i2pi
i1
ds - deviaţia standard;
∆i - deviaţia variantei i;
pi - probabilitatea asociată variantei i;
i - varianta scenariului alternativ;
n - numărul de variante.
Continuând exemplul dat, se poate calcula deviaţia standard a proiectului „X” al
firmei Alfa
Studiul de caz Nr.2. Continuând exemplul dat, calculul deviaţiei standard a
proiectului „X” al firmei Alfa va fi:

Deviaţia
Produsul (Pi ▪ Produsul (Pi ▪ Deviaţia variantei (∆i=ri- Produsul
Scenarii variantei
reprezentând:
alternative ri ) r i) Rer) la pătrat
∆i2  pi
(∆i2)

0 1 2 3 4 5

varianta optimistă 0,30 0,15 0,50-0,29=0,21 0,0441 0,01323

varianta normală 0,60 0,15 0,25-0,29= -0,04 0,0016 0,00096

varianta
0,10 -0,01 -0,01-0,29= -0,30 0,0900 0,00900
pesimistă

Rer ds2
0,29 0,02319
1,00