REFERAT EXAMEN

TRATATUL DE LA
MAASTRICHT

Facultatea De Drept Sibiu

Realizat de:Muntean Iuliana Roxana

Grupa 6, anul 2
CUPRINS
INTRODUCERE, SCURT ISTORIC.........................................................................................3
ACTELE DE DREPT COMUNITAR........................................................................................4
STRUCTURILE UNIUNII EUROPENE...................................................................................5
PRIMUL PILON-COMUNITATEA EUROPEANA.................................................................5
 Principiul subsidiarității......................................................................................................6

 Principiul proporționalității................................................................................................6
AL DOILEA PILON- Politica externă și de securitate comună.................................................6
AL TREILEA PILON-  Cooperarea în domeniul justiției și al afacerilor externe ....................7
TRATATUL ASUPRA UNIUNII EUROPENE(TUE)..............................................................7
TRATATUL DE CONSTITUIRE A COMUNITATII EUROPENE (TCE).............................7
ELEMENTELE DE NOUTATE ALE TRATATULUI............................................................ 8
UNIUNEA ECONOMICA SI MONETARA.............................................................................9
 PRIMA ETAPA...................................................................................................9
 A DOUA ETAPA................................................................................................9
 A TREIA ETAPA.............................................................................................10
CONCLUZIILE TRATATULUI DE LA MAASTRICHT......................................................10
BIBLIOGRAFIE ......................................................................................................................11
 Conform părerii lui Francois Mitterand, acest tratat este unul dintre cele mai
importante evenimente din ultima jumătate a secolului al XX-lea.

Edificiul construit de tratatul de la Roma și completat de Actul Unic European a

angajat comunitatea către o politică economică si monetară foarte ambițioasă ce și-a propus ca
scop final moneda unică. Datorită derulării rapide a evenimentelor între țările Uniunii
Europene, SME a trebuit să efectueze o serie de modificări care să faciliteze, libera circulație
a capitalurilor în spațiul comunitar.

În 1989 a fost prezentat un raport privind crearea UME de către Președinte și în

decembrie 1991 la Maastricht a fost finalizat. Uniunea este fondată pe comunitatea Europeană
și întregită de noi forme de cooperare.

Astfel, la 1 noiembrie 1993 a intrat în vigoare Tratatul asupra UE, după ce a fost
ratificat de către cele 12 state membre ale UE in 1992.

Tratatul aduce modificări si completări celor trei tratate încheiate anterior (CECO-
1951, CEE-1957 si Euratom-1957) pe linia reformei începută de Actul Unic European. Odată
cu punerea în aplicare a acestui tratat, comunitățile Europene se vor numi UE si CEE se va
numi Comunitatea Europeană.

Actul Unic European a intrat in vigoare la 1 iulie 1987; el a stabilit data realizării
definitive a Pieței Unice la 31 decembrie 1992, prevăzând libera circulație a bunurilor,
serviciilor, capitalului si persoanelor pe tot cuprinsul comunității.

Pe baza prevederilor Actului Unic European, Consiliul European constituit pe baza

înţelegerii de la Paris din 1974 este recunoscut ca instituție a Comunităţii. Atribuţiile
Consiliului European au fost însă definite numai prin Tratatul de la Maastricht din 1992 ce a
instituit Uniunea Europeană.

În domeniul politicii externe, Actul Unic European preia o serie de elemente anterioare
în titlul III. Care deși nu este integrat din punct de vedere juridic Tratatului C.E.E., totuşi el
reprezintă o premisă importantă pentru constituirea viitoarei Uniuni Europene prin Tratatul de
la Maastricht. Se prevede, de asemenea, intrarea în vigoare până la 31 decembrie 1992 a pieței
comune unice.
 Cronologia actelor de drept comunitar primar care au marcat din punct de vedere
instituțional și normativ procesul integrativ european până la Tratatul de la Maastricht sunt:
Tratatul privind constituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (TCECO- 1952-
2002), Tratatul privind constituirea Comunității Economice Europene (TCEE- 1958-1993),
Tratatul privind constituirea Comunității Europene a Energiei Atomului (TCEEA, 1958),
Tratatul de constituire a unor organe comune pentru comunitățile europene (1958),Protocolul
asupra Statutului Curții de Justiție a comunităților europene (1958),Tratatul de fuziune
(1965),Protocolul privind privilegiile și imunitățile acordate comunităților europene (1965),
Tratatul privind modificarea unor prevederi bugetare ale tratatelor constitutive ale
comunităților europene si ale tratatului de fuziune (1970), Tratatele de aderare a unor noi state
la comunitățile europene (1973 – Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord,
Danemarca, Irlanda, 1981-Grecia, 1986-Spania și Portugalia, 1997 – Austria, Finlanda,
Suedia, 2004-Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Estonia, Slovenia, Cipru,
Malta, 2007-Bulgaria, Romania) și Actul Unic European 1986 (1987).
Tratatul de la Maastricht a constituit, după Actul Unic European (AUE) cea de a doua
revizuire fundamentală a tratatelor constitutive ale celor trei comunități europene. El
marchează însă adevărata intrare în etapa federalistă a procesului integrativ european și a fost
semnat solemn de cele douăsprezece state membre ale celor trei comunități europene (Franța,
Germania, Italia, Belgia, Luxemburg, Olanda, Regatul Unit, Danemarca, Irlanda, Grecia,
Spania și Portugalia) la 7.02.1992. 
Tratatul de la Maastricht, cunoscut si ca Tratatul Uniunii Europene (TUE), a deschis
calea continuării integrării europene, in particular prin introducerea Uniunii Economice si
Monetare. Constituie cea mai mare modificare a tratatelor. Semnat in 1992 a intrat in vigoare
de la 1 noiembrie 1993, după cum am precizat si mai sus.

Prin Tratatul de la Maastricht, liderii celor 12 tari europene au reușit sa treacă peste
divergentele care ii separa de Japonia si SUA. Prin acest tratat se instituie UEM pana la
sfârșitul anului 1999 când se va putea vorbi fără echivoc de „Statele Unite ale Europei”, bloc
integraționist cu o putere politică și probabil militară ce ar putea rivaliza cu SUA.

Urmează să vorbim despre structurile Uniunii Europene. Instituind o Uniune

Europeană, tratatul de la Maastricht a marcat o nouă etapă în procesul de creare a „unei uniuni
din ce în ce mai strânse între popoarele Europei”. UE este construită având la bază
Comunitățile Europene, completate de politici și forme de cooperare instaurate prin Tratatul
privind Uniunea Europeană. Uniunea dispunea de un cadru instituțional unic alcătuit din
Consiliu, Parlamentul European, Comisia Europeană, Curtea de Justiție și Curtea de Conturi
care, fiind în acel moment singurele instituții ale Uniunii, în sensul strict al cuvântului, își
exercitau atribuțiile în conformitate cu dispozițiile tratatelor. Tratatul a instituit un Comitet
economic și social și un Comitet al regiunilor, ambele exercitând funcții consultative. Un
Sistem European al Băncilor Centrale și o Bancă Centrală Europeană au fost înființate
conform procedurilor prevăzute în tratat și s-au adăugat instituțiilor financiare preexistente din
grupul BEI, care sunt Banca Europeană de Investiții și Fondul European de Investiții.

Prin modificarea tratatelor anterioare - de la Paris, Roma si a Actului Unic European -

a fost proclamată o uniune politica si CE si-a schimbat numele in UE.  
Noile domenii politice au fost divizate in doi noi piloni internaționali in completarea primului
pilon supranațional. Cel de-al doilea pilon este Politica Externa si de Securitate Comune
(PESC), si cel de-al treilea este reprezentat de Justiție si Afaceri Interne (JAI).

Tratatul de la Maastricht instituie o construcție integrativă, politica-juridică atipică,

fundamentată pe trei piloni ai integrării europene.

 Comunitatea Europeană reprezintă primul pilon. Comunitatea avea misiunea de a

asigura buna funcționare a pieței unice și, printre altele, o dezvoltare armonioasă, echilibrată
și durabilă a activităților economice, un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de
protecție socială și egalitatea între bărbați și femei. Comunitatea urmărea aceste obiective în
limitele competențelor care îi erau încredințate, prin instituirea unei piețe comune și a unor
măsuri conexe menționate la articolul 3 din Tratatul CE1, precum și prin instaurarea unei
politici economice și monedei unice menționate la articolul 4. Acțiunea Comunității trebuia să
respecte principiul proporționalității și, în domeniile care nu intrau în competența sa
exclusivă, principiul subsidiarității (articolul 5 din TCE).

Principiul Uniunii este principiul subsidiarității, prin care „comunitatea acționează în

limitele competențelor care îi sunt conferite și de obiectivele care îi sunt atribuite prin
prezentul tratat. In domeniile care nu țin de competenta exclusivă, Comunitatea nu intervine,
conform principiului subsidiarității, decât dacă obiectivele acțiunii avizate nu pot să fie

1
https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-fd71826e6da6.0001.02/
DOC_1&format=PDF
realizate de o manieră satisfăcătoare pentru statele membre si pot deci, având in vedere
dimensiunile sau efectele acțiunii avizate, să fie mai bine realizate la nivel comunitar.
Acțiunea comunității nu va depăși ceea ce este necesar pentru a atinge obiectivele prezentului
tratat.

La fel ca principiul subsidiarității, principiul proporționalității reglementează

exercitarea competențelor de către Uniunea Europeană. Obiectivul acestuia este de a stabili
anumite limite aplicabile acțiunilor întreprinse de instituțiile UE. Conform acestei norme,
acțiunile UE trebuie să se limiteze la ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor
cuprinse în tratate. Cu alte cuvinte, conținutul și forma acțiunilor trebuie să fie compatibile cu
obiectivul vizat.

Principiul proporționalității este definit în articolul 5 din Tratatul privind Uniunea

Europeană. Criteriile aplicării acestuia sunt stabilite în Protocolul (nr. 2) privind aplicarea
principiilor subsidiarității și proporționalității, anexat la tratate.

Alte principii ale UE sunt: codecizia si solidaritatea. Tratatul de la Maastricht asupra UE are
două parți: prima parte se referă la UEM, iar cea de-a doua la Uniunea Politică.

Politica externă și de securitate comună (PESC) este ce de al doilea pilon. Misiunea

Uniunii era aceea de a defini și de a realiza, conform unei metode de tip interguvernamental, o
politică externă și de securitate. Statele membre trebuiau să sprijine activ și fără rezerve
această politică, într-un spirit de loialitate și de solidaritate reciprocă. Printre altele, aceasta
avea ca obiective: salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale, a independenței
și a integrității Uniunii, în conformitate cu principiile Cartei Națiunilor Unite; consolidarea
securității Uniunii sub toate formele; promovarea cooperării internaționale; dezvoltarea și
consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale.

 Cooperarea în domeniul justiției și al afacerilor externe este prezentat ca si al treilea

pilon. Sarcina Uniunii era de a dezvolta o acțiune comună în aceste domenii, prin metode
interguvernamentale, pentru a oferi cetățenilor un nivel ridicat de protecție, într-un spațiu de
libertate, de securitate și de justiție. Domeniile la care se face referire sunt: reguli de trecere a
frontierelor externe ale Comunității și de consolidare a controalelor; lupta împotriva
terorismului, a infracțiunilor grave, a traficului de droguri și a fraudei la nivel internațional;
cooperarea judiciară în materie penală și civilă; crearea unui Oficiu European de Poliție
(Europol) dotat cu un sistem de schimb de informații între polițiile naționale; lupta împotriva
imigrației ilegale; politica comună în domeniul azilului.

Tratatul de la Maastricht se compune de fapt din două Tratate distincte: Tratatul asupra
Uniunii Europene (TUE) si Tratatul de constituire a Comunității Europene (TCE).

TUE reprezintă un act juridic de o importantă politică deosebită, istorică în procesul

evolutiv de integrare Europeană. Prin TUE a fost înființată Uniunea Europeană, ca formă de
cooperare politică instituționalizată între statele membre ale Comunității Europene. Chiar
dacă Uniunea Europeană nu dobândește personalitate juridică proprie ea este considerată ca
fiind un pas decisiv în procesul de unificare politică și juridică a Europei. În cadrul UE s-a
stabilit și un cadru ambițios vizând realizarea Uniunii Economice și Monetare (UEM) cu
termene la 1.01.1999, instituirea unor noi politici comune pentru statele membre, introducerea
cetățeniei europene, crearea conceptului unei politici externe și de securitate comună (PESC)
precum și introducerea în câmpul cooperării politice comunitare a  domeniilor justiției și
afacerilor interne. 
TCE reprezintă  tratatul de instituire a unei noi comunități europene, Comunitatea
Europeană (CE) prin absorbția și lărgirea competențelor fostei Comunități Economice
Europene (CEE). Pentru acest motiv TCE mai poartă și denumirea de noul Tratat de la Roma.
Astăzi, TCE reprezintă ansamblul celor trei tratate constitutive originare (Tratatele de la Paris
și de la Roma) cu toate modificările ce li s-au adus pe parcurs, inclusiv elementele de noutate
incluse în cuprinsul noului tratat, respectiv pilonul de bază, comunitar și evolutiv al Uniunii
Europene.

Potrivit acestui document UE își propune următoarele obiective: să promoveze un

progres economic si social echilibrat si durabil, prin crearea unui spațiu fără frontiere
interioare, prin accentuarea coeziunii economice și sociale și prin crearea unei uniuni
economice si monetare care sa dispună in perspectiva de o moneda unica; să-si afirme
identitatea pe plan internațional, in special prin promovarea unei politici externe si de
securitate comuna, inclusiv definirea in perspectiva a unei politici de apărare comuna care ar
putea sa conducă la un moment dat la o apărare comuna; să întărească protecția drepturilor si
intereselor resortisanților statelor membre, prin instituirea unei cetățenii a Uniunii; să dezvolte
o cooperare restrânsa în domeniul justiției și afacerilor interne; să mențină acquis-lu
comunitar și să-l dezvolte în scopul de a examina în ce măsura politicile și formele de
cooperare instaurate prin tratat vor trebui să fie revizuite în vederea asigurării eficacității
mecanismelor instituțiilor comunitare.

Politicile Tratatului de la Maastricht prevăd ca statele membre sa considere politicile

lor economice comune , si sa le coordoneze in cadrul Consiliului; de asemenea ca la
propunerea Comisiei, Consiliul sa adopte cu majoritate calificata de voturi, proiectul marilor
orientări ale politicilor economice ale statelor membre si ale comunității, si sa prezinte un
raport despre aceasta Consiliului European.

Tratatul prevede și obligația ca statele membre să evite deficitele publice excesive.

Europa unită nu va fi un stat centralizat cu structuri rigide. Diversitatea regiunilor țărilor va fi
menținuta.

Comunitatea Europeană avea misiunea de a asigura (conform Tr de la

Maastricht):buna funcționare a pieței unice; dezvoltarea armonioasă, echilibrată și durabilă a
activităților economice; si nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de protecție socială și
egalitatea între bărbați și femei.

Elementele de noutate pe care le aduce Tratatul de la Maastricht sunt: in primul rând

ideea de uniune politica vest-europeana, iar in al doilea rând introducerea unei monede
comune europene cel mai târziu in 1999; la care se adaugă drepturile civice europene ,
competentele noi ale Comunității Europene, intensificare protecției comunitare a
consumatorilor, etc.

În urma Tratatului de la Maastricht, votul în diverse domenii putea fi: unanim, cu

majoritate calificată, cu majoritate simplă.
Să subliniem faptul că Tratatul de la Maastricht : a schimbat numele oficial al CEE/CE
in "Uniunea Europeana", a introdus Uniunea Economica si Monetara, UEM, a
stabilit Avocatul Poporului si Comitetul Regiunilor, a introdus votul prin majoritate calificata,
a introdus procedura de cu-decizie, a crescut influența Parlamentului UE printr-o nouă
procedură de cu-decizie.
Uniunea Economică și Monetară (UEM)

În Uniunea Economică liniile generale ale politicii economice ale statelor membre și
ale Comunității sunt adoptate de către Consiliul de Miniștri, care, în același timp,
supraveghează evoluția economiei în fiecare stat membru și în Comunitate.

Vorbind despre Uniunea Monetara subliniem faptul că de la începutul fazei finale a

UEM (cel mai târziu la 1 ianuarie 1999), Uniunea va avea o singură politică monetară. Va
exista de asemenea un singur etalon monetar – ECU (EURO) și o nouă instituție, Banca
Centrala Europeana care va forma, împreună cu băncile centrale ale statelor membre,
Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC).

Au fost incluse următoarele 12 state: Austria, Irlanda, Olanda, Finlanda, Belgia,

Luxemburg, Spania, Portugalia, Germania, Italia, Franța, Turcia.

Atribuțiile Institutului Monetar European sunt: să întărească coordonarea politicilor

monetare ale statelor membre in vederea asigurării stabilității prețurilor; să întărească
cooperarea între băncile centrale naționalista supervizeze funcționarea Smeș organizeze
consultări cu privire la problemele aflate in competenta băncilor centrale naționale si care
afectează stabilitatea instituțiilor si piețelor financiare; sa faciliteze utilizarea ECU si sa
supravegheze dezvoltarea sa.

Referitor la mișcările de capitaluri între statele membre și țările terțe, Tratatul prevede,
prin derogarea de la principiul totalei liberalizări a circulației capitalurilor între statele
membre și țările terțe, că statele membre care beneficiază la 31 decembrie 1993, de o derogare
în virtutea dreptului comunitar în vigoare vor fi autorizate să mențină, până cel târziu 31
decembrie 1995, restricțiile privind circulația capitalurilor autorizate prin derogările existente
la aceasta data.

PRIMA ETAPĂ-de la 1 iulie 1990 cuprinde libertatea deplină de derulare a operațiunilor cu

capital, intensificarea cooperării între băncile centrale, utilizarea liberă a ECU (unitate
monetară europeană care a precedat euro), îmbunătățirea convergenței economice.

A DOUA ETAPĂ-de la 1 ianuarie 1994 surprinde înființarea Institutului Monetar

European (IME), introducerea unei interdicții privind acordarea de credite de către băncile
centrale, consolidarea coordonării politicilor monetare, consolidarea convergenței economice,
finalizarea procesului de realizare a independenței băncilor centrale naționale, cel târziu până
la data înființării Sistemului European al Băncilor Centrale, derularea preparativelor pentru
cea de-a treia etapă

A TREIA ETAPĂ-de la 1 ianuarie 1999 susține fixarea irevocabilă a cursurilor de schimb,

introducerea monedei euro, implementarea politicii monetare unice de către Sistemul
European al Băncilor Centrale, intrarea în vigoare a mecanismului european al cursului de
schimb (MCS II), intrarea în vigoare a Pactului de stabilitate și creștere.

Tratatul impune in mod explicit obligația statelor membre de a se consulta, informa si

coordona intre ele. Forumul unde au loc toate acestea este Consiliul Uniunii Europene.

Politica de securitate comuna se sprijină pe structurile UEO care este privita ca o parte
integranta a dezvoltării Uniunii Europene. Sarcina sa este de elabora si implementa decizii si
acțiuni ale Uniunii, care au implicații de securitate. Statele membre ale Uniunii Europene care
sunt in același timp si membre UEO, au stabilit un program al viitoarei cooperări, al cărui
obiectiv este de a construi UEO in etape, ca pe componenta de apărare a UE, si de a întări
flancul european al Alianței Atlantice. Deciziile viitoare se vor lua exclusiv prin unanimitate.

Politica de apărare comuna nu face pana in prezent parte din politica de securitate
comuna: scopul afirmat este de a dezvolta un cadru pentru formularea unei politici de apărare.

Tratatul Maastricht aduce un supliment de natură politică unei construcții până atunci
esențialmente economică si comercială.

Tratatul de la Maastricht a fost modificat în mod substanțial prin două tratate adoptate
ulterior și anume: Tratatul de la Amsterdam privind completarea Tratatului privind UE din
17.07.1997 (01.05.1999) și Tratatul de la Nisa privind modificarea Tratatului Uniunii
Europene, a tratatelor de constituire a Comunităților Europene respectiv a unor acte normative
conex, din 26.02.2001 (01.02.2003)
BIBLIOGRAFIE

Wikipedia

Cursurile incarcate -DR.UE I - CURSUL III si IV - Documente Google

https://www.europarl.europa.eu/factsheets/ro/sheet/3/tratatele-de-la-maastricht-si-de-la-
amsterdam

https://www.ecb.europa.eu/ecb/history/emu/html/index.ro.html

https://www.referatele.com/referate/economie/online9/TRATATUL-DE-LA-MAASTRICHT-
referatele-com.php

https://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:2bf140bf-a3f8-4ab2-b506-
fd71826e6da6.0001.02/DOC_1&format=PDF