Locul si rolul Consiliului U E in sistemul institutional European.

Diferentierea de Consiliul European

În anul 1965, prin Tratatul de fuziune se instituie un Consiliu al Comunităților Europene,

numit Consiliu, care înlocuia Consiliul special de miniștri al Comunității Europene a Cărbunelui
și Oțelului, Consiliul Comunității Economice Europene și Consiliul Comunității Europene a
Energiei Atomice. Noul consiliu era chemat să exercite competențele atribuite prin fiecare dintre
cele trei tratate institutive, astfel că fuziunea viza aspectul instituțional, nu și functional.

Amintim faptul că Tratatul de la Maastricht, consemnând evoluția comunitară produsă

între timp, a consacrat pentru Consiliu denumirea de Consiliul Uniunii Europene, extinzându -i
astfel, competențele în afara domeniului comunitar, pentru pilonii doi si trei, iar împreuna cu
Parlamentul si Comisia, Consiliul alcătuiește "triunghiul instituțional al Uniunii Europene".

Cu sediul în Bruxelles, Belgia, Consiliul este purtătorul direct al intereselor naționale ale
statelor membre în Comunități si Uniune, și are rolul de a adopta legislația europeană și de a
coordona politicile UE, prin intermediul miniștrilor din statele membre ale Uniunii Europene
care se reunesc în cadrul Consiliului. Ei sunt abilitați să angajeze guvernelor lor în îndeplinirea
acțiunilor asupra cărora s-a convenit în cadrul reuniunilor Consiliului.

Împreună cu Parlamentul European, Consiliul este principalul organism cu putere

decizională al UE și nu trebuie confundat cu:

 Consiliul Europei: care este o organizație internațională,

interguvernamentală și regională și nu face parte din UE;

 Consiliul European: cu sediul la Strasbourg, Franța, este un summit

trimestrial în cadrul căruia liderii UE se reunesc pentru a stabili direcțiile generale
ale politicii europene.

Consiliul European reprezintă forma actuală a conferinţelor la nivel înalt ale şefilor de

1
stat sau de guverne ai statelor membre din cadrul Comunităţii. Primul dintre aceste „summituri
europene” a avut loc la Paris în 1961. Din acel moment, au mai avut loc mai multe reuniuni, la
intervale mai mult sau mai puţin regulate, devenind mai frecvente din 1969, iar în timp s-a decis
ca aceste reuniuni ale șefilor de state să aibă loc periodic sub denumirea de ”Consiliul
European”.

Consiliul Uniunii Europene nu trebuie sa fie confundat cu Consiliul European, care este o
instituție diferită a Uniunii Europene, chiar daca foarte apropiată de aceasta.

Raportat la cele menționate anterior, Consiliul Uniunii Europene reprezintă organul de

decizie cel mai important al UE, care decide cu privire la legile propuse de Comisie, în
colaborare cu Parlamentul European, iar în comparație cu Consiliul European care nu are un rol
formal in promulgarea legilor Uniunii Europene, chiar dacă este cea mai influentă organizație în
acest proces.

Consiliul UE este alcătuit din 27 de membri, în funcție de domeniu și reprezentanți la nivel

ministerial din fiecare stat membru al Uniunii Europene. Avem ăn vedere faptul că membrii Consiliului
se întrunesc în funcție de domeniul politic in discutțe, în componență diferită, pe domenii de resort:
Consiliul Miniștrilor pentru Agricultură, Consiliul Miniștrilor pentru Mediu, etc. În plus, aici trebuie sa
fie prezent si membrul Comisiei responsabil de domeniul luat in discutie; în timp ce Consiliul
European este alcatuit din șefii de state si guverne, și presedintele Comisiei, cărora li se alătură miniștrii
de externe și un membru al Comisiei. Precizăm faptul că miniștrii de externe și membrul Comisiei
Europene nu au decât un rol consultativ.

De asemenea, Consiliul UE se diferențiază de Consiliul European prin faptul că au atribuții

absolut diferite, cum ar fi:

 Consiliul Uniunii Europene are puteri legislative și bugetare cu prvire la:

- Coordonarea politicilor economice;

- Definirea Politicii Externe și de Securitate Comună, și coordonarea cooperării polițienești și judiciare

în materie penală;

2
- Încheierea de acorduri internaționale.

 Comisia Europeană:

- “Impulsionează” procesul de integrare și oferă “indicații politice generale”;

- Adoptă “strategii comune” și indicații privind Politica Externă și de Securitate Comună, politicile
economice și privind ocuparea forței de muncă.

BIBLIOGRAFIE:

 https://ro.wikipedia.org ;
 https://europa.eu ;
 http://www.europarl.europa.eu ;
 Lucrarea de Licența ”Rolul Tratatului de la Maastricht în crearea şi consolidarea
instituţională a U.E.”, 2016.