Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE POLIȚIE
BUCUREȘTI
2016
Institutiile europene. Prezentare generala.
Uniunea Europeana este rezultatul uniunii politice a diferitelor state suverane si
democratice, care cedeaza o parte din suveranitatea lor pentru a forma o unitate de ordin
superior. Aceasta situatie se produce pentru prima data in istoria umanitatii si de aceea
institutiile care se creaza, dirijeaza si impulsioneaza procesul, formeaza un sistem unic in
lume. Pe masura ce Uniunea Europeana s-a extins, la fel s-a intamplat cu autoritatea si
puterile institutiilor sale, dar se pare ca „ schimbarile care au intervenit de-a lungul anilor au
creat o structura care este complexa si adesea prezinta riscul de a induce confuzie”1. In mod
efectiv statele membre accepta sa delege o parte din suveranitatea lor unor institutii
independente, comune, ce reprezinta pe rand interesele comunitare, nationale si pe cele ale
cetatenilor. Daca initial s-au creat institutii paralele cu atributii asemanatoare prin Tratatele de
instituire a Comunitatilor europene, in cadrul fiecarei Comunitati, ulterior au fost unificate
prin Tratatul de fuziune, astfel ca, incepand cu 1 iulie 1967 cele trei Comunitati au dispus de
institutii comune: Parlamentul European (reprezentand popoarele statelor membre), Comisia
Europeana (executivul si organismul cu drept de initiativa legislativa, care reprezinta interesul
comunitar), Consiliul (reprezentand guvernele statelor membre), Curtea de Justitie (asigura
compatibilitatea cu dreptul comunitar), Curtea de Conturi (responsabila de controlul folosirii
fondurilor europene). Conceptul de institutii comunitare se caracterizeaza prin anumite
elemente specifice: pun in aplicare, in temeiul competentelor lor conferite de tratate, regulile
juridice fundamentale de constituire si de functionare a Uniunii Europene; sunt create prin
tratate incheiate de catre statele membre; in domeniul in care actioneaza sunt dotate cu
puterea de a lua decizii si de a se impune in fata statelor membre; reprezinta interesele statelor
(Consiliul), interesele Uniunii (Comisia), interesele popoarelor stelor membre (Parlamentul)
si interesele dreptului Uniunii (Curtea de Justitie); de asemenea beneficiaza de o anumita
autonomie juridica, administrativa si financiara.
Institutiile comune sunt sprijinite de alte organisme, denumite institutii
complementare. Spre deosebire de institutii, organele si organismele se diferentiaza prin
faptul ca indeplinesc functii consultative. Unele dintre ele sunt create de catre institutiile
comunitare in vederea exercitarii atributiilor lor, iar altele de catre statele membre.
1 John McCormick, Sa intelegem Uniunea Europeana: o introducere concisa, ed. Codecs, Bucuresti, 2006, p. 113
Activitatea institutiilor comunitare are la baza anumite principii, rezultate din Tratatele
institutive, si anume:
Principiul autonomiei institutiilor comunitare. Toate institutiile comunitare au
competenta de a-si hotari propriul regulament si de a-si alege functionarii publici
comunitari.
Principiul atribuirii de competente. Nicio institutie comunitara nu are competente
generale, ci fiecareia ii sunt atribuite competente expres prin Tratatele institutive.
Principiul echilibrului institutional. Se face referire la separarea puterilor, dar si la
colaborarea intre puteri. Fiecare institutie trebuie sa-si exercite atributiile pe care Tratatul i le-
a conferit, trasferul de competente intre institutii nefiind permis.
1.1. Institutii implicate in conducerea Uniunii Europene.
In conducerea Uniunii Europene sunt implicate cinci institutii:
Parlamentul European reprezinta in viziunea Tratatului de la Roma, din 1957,
”popoarele statelor reunite in cadrul Uniunii Europene”. Legitimat prin vot universal direct si
ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul si-a sporit continuu influenta si puterea. Cei 785
de deputati europeni reprezinta intreaga familie europeana.
Intrucat in lucrarea de fata urmaresc sa detaliez problemele legate de organizarea,
competentele si activitatea Parlamentului European, ma voi rezuma in acest capitol la o
prezentare succinta a institutiei mai sus mentionate.
Consiliul Uniunii Europene, denumit si Consiliul de Ministri, reprezinta, impreuna
cu Parlamentul European, ramura legislativa a Uniunii Europene. Consiliul Uniunii Europene
este principalul organ legislativ al Uniunii. Trebuie mentionat faptul ca nu este acelasi lucru
cu Consiliul Europei, care este o organizatie internationala, complet independenta de UE. De
asemenea nu trebuie sa fie confundat cu Consiliul European, care este o institutie diferita a
Uniunii Europene, chiar daca foarte apropiata de aceasta.
Desi este principalul factor de decizie al Uniunii Europene, Consiliul de Ministri este
institutia despre care „cei mai multi europeni, cunosc cel mai putin: intrunirile sale sunt tinute
in secret, si el atrage putina atentie din partea medie”.2
Consiliul Uniunii Europene este format din reprezentantii guvernelor statelor membre,
„este un organ interguvernamental, dar si comunitar, in care sunt reprezentate statele membre
3 Stefan Munteanu, Integrare Europeana. O perspectiva juridico-filosofica., ed. C.H. Beck, Bucuresti, 2006, p. 140
4 ]Prof. univ. dr. Marin Voicu, Introducere in Dreptul European, ed. Universul juridic, Bucuresti, 2007, p.146