Sunteți pe pagina 1din 9

SISTEMUL BANCAR EUROPEAN

I. ORGANISMELE BANCARE COMUNITARE

1. BANCA EUROPEANĂ DE INVESTIȚII (B.E.I)

A fost constituită la data de 1 ianuarie 1959, prin Tratatul de la Roma, potrivit art. 129 și a art.
130 cu scopul de a sprijini piața comună europeană. Deși, inițial obiectivul băncii îi viza contribuția
la dezvoltarea economică și echilibrată a Comunității prin investițiile de capital pentru reducerea
decalajelor economice între regiunile din spațiul comunitar, de-a lungul timpului B.E.I., ca bancă
a proiectelor europene dobândește și alte competențe.
Mai mult decât atât, prin Tratatul de la Maastrich, îi sunt acordate și atribuții legate de
susținerea statelor candidate la aderare, urmărindu-se o tranziție fără șocuri la economia de piață.
Cu toate că Banca Europeană de Investiții nu este o instituție comunitară, aceasta are rolul de a
sprijini piața comună europeană prin finanțarea unor proiecte pe termen lung de reducere a
decalajelor economice dintre regiunile spațiului comunitar. 1 B.E.I are sediul la Luxemburg și este
o instituție financiară independentă cu personalitate juridică, din aceasta făcând parte cele 28 de
state membre ale Uniunii Europene;
Conducerea băncii este alcătuită din: Consiliul Guvernatorilor, format din miniștrii de finanțe
ai statelor membre ale Uniunii Europene, Consiliul de administrație, alcătuit din 24 de membrii
propuși de statele membre, și Comitetul de conducere din care fac parte președintele băncii și cei
șapte vicepreședinți.
Scopul Băncii Europene de Investiții stabilit potrivit art. 207 din Tratat, este acela de a urmări
finanțarea proiectelor în concordanță cu principalul obiectiv al U.E, fără a avea scop lucrativ.
Sarcina băncii este aceea de a supraveghea dezvoltarea Pieței Comune, contribuind la
perfecționarea competivității internaționale în industria U.E, la asigurarea suportului pentru
întreprinderile mici și mijlocii, respectiv finanțează proiecte vizând surse suplimentare de energie,
protecția mediului și calitatea vieții.
Banca contractează împrumuturi pe piețele de capital și acordă finantări în condiții avantajoase,
pentru proiecte care sprijină obiectivele U.E. Aproximativ 90 % din finantări se acordă în interiorul
U.E.
Banca adoptă decizii de împrumut și creditare, ținând cont de punctele forte ale fiecărui proiect
și de oportunitătile oferite de piețele financiare. În cadrul UE, creditele se acordă în funcție de
anumite priorităti. În afară Uniunii, B.E.I. sprijină politicile de dezvoltare și cooperare din diverse
tări ale lumii.
În ceea ce privește relația dintre Banca Europeană de Investiții și statele nonmembre, B.E.I. se
implică și în rezolvarea problemelor financiare ale politicilor de cooperare ale Uniunii cu statele
nonmembre, aceasta operând în mai mult de 100 de țări.
Ca și obiectiv viitor, B.E.I își propune să crească capitalul alocat pentru Facilitatea de Finanțare
Structurată, respectiv pentru F.E.I, acesta fiind destinat finanțării proiectelor inovative de
crecetare-dezvoltare, rețele transeuropene, energie. Totodată, această urmărește mentinerea
relațiilor cu Comisia Europeană pentru acțiunile externe, dar și cu instituțiile internaționale pentru
susținerea proiectelor în zona învecinată Uniunii .

1
C. A. Gheorghe, Drept bancar comunitar, Ed. C.H.Beck, București, 2008, p. 1.

1
II. ORGANISME BANCARE IMPLICATE ÎN CONSTRUCȚIA UNIUNII
EUROPENE

A. BANCA EUROPEANĂ PENTRU RECONSTRUCȚIE ȘI DEZVOLTARE

Fondată la Londra la data de 15 aprilie 1991, scopul înființării B.E.R.D a fost generat de dorința
de a finanța inițiativele și proiectele de infrastructură private și comerciale în țările din Europa
Centrală și de Est în vederea promovării tranziției acestora spre economia de piață. Mai mult decât
atât, prin înființarea acesteia s-a urmărit promovarea restructurării economice și liberalizarea
economiei fostelor state comuniste din Europa.
Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare este o instituție independentă de U.E,
fiind constituită prin participarea a peste 40 de țări, la care s-a adăugat contribuția B.E.I de 3%. 2
Principalul său organism de conducere este Consiliul guvernatorilor, format dintr-un
reprezentant,de regulă ministrul de finanțe, pentru fiecare stat membru. Consiliul guvernatorilor
deleagă majoritatea atribuțiilor de conducere Consiliului directorilor, care stabilește orientarea
strategică a B.E.R.D.
B..E.R.D. este detinută de 61 de tări și de două instituții interguvernamentale. Cu toate că
acționarii săi aparțin sectorului de stat, B.E.R.D. investește mai ales în sectorul privat, de regulă
impreună cu alți parteneri comerciali. 3
B.E.R.D. oferă finantări de proiecte pentru bănci, întreprinderi industriale și comerciale,
adresându-se atât noilor inițiative cât și companiilor deja existente. De asemenea, colaborează și
cu societăti din sectorul public pentru a sprijini privatizarea acestora, restructurarea întreprinderilor
de stat și imbunătătirea serviciilor municipale sau comunale.
Finanțările B.E.R.D. pentru proiecte aparținând sectorului privat fluctuează între €5 milioane
și €250 milioane, sub formă de împrumuturi sau de participații la capitalul social. Cifra medie a
investițiilor B.E.R.D. este de €25 milioane.

B. BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

Banca Centrală Europeană (B.C.E) reprezintă banca centrală a Uniunii Europene, aceasta fiind
înființată la data de 1 iulie 1998. B.C.E reprezintă cea mai nouă instituitie implicată în
consolidarea Uniunii Europene, aceasta începând să funcționeze din anul 1999.
Fiind unul dintre pilonii centrali ai Uniunii Economice și Monetare, scopul înființării acesteia
a fost acela de a gestiona procesul de trecere la moneda unică.
Sediul B.C.E este la Frankfurt am Main, aceasta fiind creata prin art. 107 alin. (2) din Tratatul
C.E. după modelul Băncii Federale Germane. În prezent, președintele Băncii Centrale Europene
este Mario Draghi, mandatul acestuia fiind început încă din noiembrie 2011, urmând a se finaliza
în octombrie 2019.
Banca Centrală Europeană are ca și atribuții administrarea dezvoltării sistemului monetar unic,
menținerea stabilității prețurilor și funcționarea sistemului de plăți intracomunitare. Mai mult
decât atât, B.C.E gestionează și politica monetară a Uniunii Europene și coordonează băncile
centrale ale statelor membre precum și Sistemul de Bănci Centrale ale Zonei Euro.

2
Ibidem, p. 13.
3
https://ro.wikipedia.org/wiki/Banca_European%C4%83_pentru_Reconstruc%C8%9Bie_%C8%99i_Dezvoltare

2
a. Constituirea B.C.E
Banca Centrală Europeană a fost inființată în iunie 1998 la Frankfurt pe Main și a preluat
funcțiile predecesorului său, Institutul Monetar European (IME).
Institutul Monetar European a funcționat la Frankfurt, începând cu 1 ianuarie 1994 cu scopul
de a pregăti și încheia Uniunea Economică și Monetară. Acesta a stat la baza înființării B.C.E. și
a “facut legătură între fostul comitet al gvernatorilor din cadrul C.E.E. și S.E.B.C.”4
În urma încheierii Tratatului de la Maastrich, potrivit art 107 alin. (1) a fost înființat Sistemul
European Bancar ce este compus din Banca Centrală Europeană și Băncile Centrale Naționale ale
statelor membre.
În ceea ce privește capitalului social al Băncii Centrale Europene, acesta a fost subscris și
vărsat de către statele membre conform criteriilor referitoare la numărul populației și la produsul
intern brut. Astfel, Băncile Centrale Naționale sunt singurele deținătoare ale capitalului B.N.C.
totodată, acestea sunt și singurele ce au drept ce subscriere asupra capitalului băncii.
În anul 2018, capitalul B.C.E ajunsese la suma de 10 825 007 069,61 EUR. 5
De la 1 ianuarie 1999, dată ce marchează debutul celei de-a treia etape a Uniunii Economice
și Monetare, grila de repartiție a capitalului s-a modificat de șapte ori: la 1 ianuarie 2004, 1
ianuarie 2009, 1 ianuarie 2014 și 1 ianuarie 2019 s-a efectuat câte o actualizare cincinală; alte
modificări au fost efectuate la 1 mai 2004 (cu ocazia aderării la U.E. a Republicii Cehe, Estoniei,
Ciprului, Letoniei, Lituaniei, Ungariei, Maltei, Poloniei, Sloveniei și Slovaciei), la 1 ianuarie
2007 (cu ocazia aderării la U.E. a Bulgariei și României) și la 1 iulie 2013 (cu ocazia aderării la
U.E. a Croației).

b. Caracteristicile B.C.E.
Banca Centrală Europeană reprezintă o instituite independentă față de instituțiile comunitare
și față de guvernele statelor membre, care se obligă să respecte principiul independenței B.C.E,
astfel cum este prevăzut în art. 108 din tratatul C.E.
Totodată, Tratatul de la Lisabona include B.C.E. printre instituțiile Uniunii Europene. Aceasta
reflectă faptul că politică monetară este indivizibilă și că băncile centrale trebuie să fie
independente pentru a asigura stabilitatea prețurilor. Astfel cum anterior am menționat,
independența institutională a B.C.E. fată de orice ingerintă, inclusiv din partea guvernelor, este
garantată prin dispozițiile articolului 108 din Tratatul de la Maastricht.
Independența personală este cea care le garantează membrilor Consiliului guvernatorilor
siguranța mandatului și le permite să evite orice conflicte de interese. În această privintă, Statutul
B.C.E. protejează independența personală a organelor de decizie ale BCE prin prevederea unor
contracte pe durată determinată relativ îndelungate și prin interzicerea revocării din funcție pe
baza rezultatelor unor politici aplicate anterior.
Banca Centrală Europeană reprezintă o instituție singulară și complexă.
Singularitatea acesteia denotă din faptul că nicio altă bancă centrală modernă nu a mai fost
creată prin voința politică a 15 state dezvoltate în cadrul unui tratat.
Complexitatea B.C.E rezidă din faptul că aceasta reprezintă vârful Sistemului European al
Băncilor Centrale care influențează băncile centrale naționale.

4
C. A. Gheorghe, Drept bancar comunitar, Ed. C.H.Beck, București, 2008, p. 17.
5
https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/capital/html/index.ro.html

3
Analiza Băncii Centrale Europene se impune a se face în special prin prisma a două dintre
caracteristicile sale de bază, și anume, faptul că aceasta reprezintă o bancă centrală, respectiv
faptul că este o instituție supranaționala.6
Referitor la prima caracteristică menționată, aceasta este o bancă centrală întrucât
administrează începând cu data de 1 ianuarie 1999 sistemul monetar în euro și de asemenea, joacă
și un rol important în conducerea politicilor economice, putându-se implică în menținerea
stabilității prețurilor și a resurselor umane.7
În ceea ce privește cel de-al doilea atribut al său potrivit căruia această este o instituție
supranațională se are în vedere faptul că B.C.E organizează relațiile monetare între mai multe țări,
astfel cum a făcut și Sistemul Monetar European (S.M.E) înființat în 1979 și care a supraviețuit
până la apariția euro.8
Atribuțiile B.C.E. sunt menționate în Tratatul de la Maastricht. Pentru a putea să lucreze
eficient, B.C.E. nu are voie să depindă de puterea politică, o chestiune pe care criticii o aduc
deseori în discuție.
BCE și sistemul de bănci centrale europene în ansamblu, care include și băncile centrale din
toate statele Uniunii Europene, au primit sarcina de a menține stabilitatea prețurilor și de a asigura
credibilitatea monedei unice.
Astfel, principalele funcții ale B.C.E. sunt:
1. Politica monetară. Politica monetară. În exercitarea aceste funcții Băncile centrale sunt
însărcinate să analizeze situația economică a țării și urmare a rezultatului obținut să își stabilească
strategiile de politică monetară cu obiectivul principal de a garanta stabilitatea monetară. În
realizarea aceste strategii, băncile centrale trebuie să facă o planificare a evoluției variabilelor ce
pot fi controlate de către banca centrală: tipuri de rescont, cantitatea de bani în circulație,
coeficienți bancari, etc.
Competența în domeniul politicii monetare a zonei euro a fost transferată la nivel comunitar
prin Tratatul de la Maastricht. Tratatul de la Maastricht atribuie B.C.E. responsabilitatea pentru
politica monetară unică și îi incredintează un obiectiv fundamental, respectiv menținerea
stabilitătii prețurilor.
Tările participante la zona euro nu mai dispun de politici monetare și valutare și, prin urmare,
trebuie să se bazeze pe alte politici pentru a promova competitivitatea și a se adapta la șocuri.
În zona euro, deciziile de politică monetară sunt luate de Consiliul guvernatorilor B.C.E., care
este format din cei șase membri ai Comitetului executiv al B.C.E. și din guvernatorii băncilor
centrale naționale ale tărilor din zonă euro.
În ceea ce privește operațiunile prin care sunt puse în aplicare deciziile de politică monetară,
Consiliul guvernatorilor le derulează, ori de câte ori este posibil și adecvat, prin intermediul
băncilor centrale naționale, în conformitate cu principiul descentralizării operaționale. Apoi,
Comitetul executiv al BCE răspunde de implementarea deciziilor de politică monetară.
2. Bancherul guvernului. În realizarea acestei funcții, băncile centrale obișnuiesc să fie
responsabile de custodia rezervelor statului și, frecvent, gestionează creditul pentru sectorul
public și administrează emisiunile de datorie publică.9

6
C. A. Gheorghe, Drept bancar comunitar, Ed. C.H.Beck, București, 2008, p. 16.
7
Ibidem, p. 17.
8
Ibidem, p. 17.
9
Ibidem, p. 25.

4
3. Reglarea circulației fiduciare. Prin exercitarea acestei funcții, băncile centrale pun în circulație
bancnote și monezi emise, retrăgându-se pe cele deteriorate și garantând o aprovizionare de
efectiv adecvată necesităților comerțului.
4. Banca a băncilor. Băncile centrale sunt cele care țin în custodie rezervele băncilor private și
controlează volumul acestora. Totodată, acestea împrumută bani băncii private în cantitatea și
tipul de dobândă ce se determină în funcție de strategiile politicii monetare, coordonează și
intervin pe piață interbancară, adică cunosc și controlează creditele pe care băncile private le
practiva între ele. 10
5. Control și inspecție. În acest sens, băncile centrale sunt cele care formulează normele de
funcționare ale băncii private, autorizează deschiderea de noi bănci și entități de credit,
inspectează funcționarea lor și le sancționează în momentul încălcării legii.
6. Controlul schimburilor. Băncile centrale sunt cele care centralizează rezervele de devize,
operațiune care include nu numai monezile și bancnotele emise în străinătate, ci și conturile la
instituții bancare și efectele de plată în afară.11
7. Consultanță. În realizarea acestei funcții, băncile centrale elaborează rapoarte informative și
publicații periodice cu caracter static.

c. Funcționarea B.C.E.
În exercitarea funcțiilor sale, potrivit art. 110 alin. (1) din Tratatul C.E., B.C.E emite
regulamente, decizii, recomandări și avize. Mai mult decât atât, aceasta trebuie consultată în
privința oricărui act comunitar propus în domeniile care sunt de competența sa; de asemenea,
autoritățile naționale o consultă în privința oricărui proiect de reglementare în domeniile care
sunt de competența sa, dar în limitele și în condițiile stabilite de Consiliu.
Organele de decizie ale BCE sunt Consiliul guvernatorilor și Comitetul Executiv. Deciziile de
politică monetară ale BCE sunt luate de Consiliul guvernatorilor. Totodată, Comitetul executiv
pune în aplicare deciziile și este răspunzător de activitătile zilnice ale B.C.E.12
1. Consiliului Guvernatorilor BCE este alcătuit din membri ai Comitetului executiv (șase
membri) plus guvernatorii băncilor naționale ce fac parte din zona euro (17 membri). Este
cel mai important organ de decizie al BCE.
Principalele responsabilități ale Consiliului guvernatorilor sunt:
 stabilirea politicii monetare a zonei euro, respectiv luarea de decizii referitoare la ratele
dobânzilor reprezentative ale BCE;
 adoptarea orientărilor și luarea deciziilor necesare executării atribuțiilor încredințate
Eurosistemului.
2. Comitetul executiv al B.C.E. este organul executive, reprezentat de președinte,
vicepreședinte și patru alți membrii care pun în executare măsurile decise de Consiliu.
Responsabilitățile acestuia sunt:
 pregătește reuniunile Consiliului guvernatorilor;
 aplică politica monetară pentru zona euro, în concordanță cu orientările specificate și
deciziile adoptate de Consiliul guvernatorilor.
 exercită anumite competențe care i-au fost delegate de către Consiliul guvernatorilor.
 Raspunde pentru afacerile curente ale B.C.E.

10
Ibidem, p. 26.
11
Ibidem.
12
https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/escb_ro_webro.pdf

5
C. SISTEMUL EUROPEAN AL BĂNCILOR CENTRALE

a. Noțiune.
Sistemul european al Băncilor Centrale (S.E.B.C) este compus din Banca Centrală Europeană
și toate celelalte Bănci Centrale Naționale ale celor 28 de state membre ale Uniunii Europene.
Sistemul european al Băncilor Centrale are ca scop definirea și aplicarea politicii monetare a
Uniunii, desfășurarea operațiunilor de schimb, deținerea și administrarea rezervelor valutare
oficiale ale statelor membre și promovarea unei bune funcționări a sistemelor de plăți.13
Cea mai importantă misiune a S.E.B.C. este dată de definirea și implementarea politicii
monetare a Uniunii. În realizarea acestui scop se urmărește definirea obiectivelor și a modalităților
practice de intervenție monetară, la care se adaugă intervențiile S.E.B.C privind cursurile de
schimb și gestiunea rezervelor valutare. Suplimentar, legislația europeană adaugă obiectivelor
menționate și sarcina de a promova buna funcționare a sistemelor de plată, cât și pe aceea de a
contribui la controlul prudențial și la stabilitatea sistemului financiar.

b. Noțiunea de Eurosistem.
Eurosistemul este autoritatea monetară a zonei euro și este format din statele membre ale Uniunii
Europene care au adoptat moneda euro ca singura lor monedă oficială. În temeiul articolului 16
din statutul său, Banca Centrală Europeană are dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote
euro, în timp ce statele membre pot emite doar monede euro, cu autorizarea prealabilă din partea
BCE. Eurosistemul cuprinde Banca Centrală Europeană și Băncile Centrale Naționale ale acelor
tări care au adoptat moneda euro și va exista atâta timp cât există state membre ale UE în afara
zonei euro.
Obiectivul principal al Eurosistemului este stabilitatea prețurilor, iar obiectivele secundare sunt
stabilitatea financiară și integrarea financiară a statelor membre. Declarația misiunii
Eurosistemului arată că B.C.E. și băncile centrale naționale contribuie în comun la realizarea
acestor obiective. Eurosistemul se deosebește de Sistemul European al Băncilor Centrale
(S.E.B.C.), care cuprinde B.C.E. și băncile centrale ale tuturor celor 28 de state membre ale Uniunii
Europene, inclusiv cele care nu fac parte din zona euro.

c. Sistemele Bancare ale statelor membere


Sistemele bancare ale statelor europene au o componentă relatie asemănătoare, fiind constituite
dintr-o bancă centrală națională și un număr, mai mare sau mai mic de bănci.
În prezent, sistemul bancar al statelor membre este alcătuit dintr-un total de 28 de state ce au
aderat la Uniunea Europeană de-a lungul timpului, ultima țara inclusă fiind Croația în anul 2013.
În conformitate cu articolul 131 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, fiecare stat
membru asigură compatibilitatea legislației sale naționale, inclusiv a statutului băncii sale centrale
naționale, cu tratatele și cu statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale
Europene.14
Băncile centrale naționale fac parte integrantă din S.E.B.C. și actionează în conformitate cu
orientările și instrucțiunile B.C.E. Consiliul guvernatorilor ia măsurile necesare pentru a asigura
respectarea orientărilor și instrucțiunilor BCE, și solicită să-i fie furnizate toate informațiile
necesare.

13
C. A. Gheorghe, Drept bancar comunitar, Ed. C.H.Beck, București, 2008, p. 28.
14
Protocolul (nr. 4) privind statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene

6
Băncile centrale naționale din Eurosistem au personalitate juridică (potrivit legislației statului
respectiv) diferită de cea a B.C.E.
Capitalul subscris vărsat integral la B.C.E. de băncile centrale naționale din zona euro se ridică
la valoarea totală de 7 536 110 121,69 EUR. 15
Pe de altă parte, cele nouă bănci centrale naționale din UE care nu fac parte din zona euro au
obligația de a contribui la costurile operaționale suportate de BCE în legătură cu participarea lor
la Sistemul European al Băncilor Centrale prin vărsarea unui mic procent din cotele pe care le
dețin în capitalul subscris al BCE. Începând cu data de 29 decembrie 2010, contribuțiile acestora
au reprezentat 3,75% din ponderea totală a acestora în capitalul subscris. Capitalul vărsat la BCE
de BCN din afara zonei euro se ridică la 123 333 635,55 EUR.16

III. INFLUENȚA BREXITULUI

În urma organizării referendumul asupra ieșirii Mării Britanii organizat la data de 23 iunie 2016,
s-a decis cu un procentaj de 52 % ieșirea acesteia din Uniunea Europeană. Astfel, în luna martie a
acestui an Marea Britanie va ieși din Uniunea Europeană.
Ziarul Financial Times prevede că una dintre consecințele acestei decizii este aceea că Britanie să
nu mai aibă acces pe piața unică europeană, obligând marile bănci cu puternice divizii de
investment banking, majoritatea lor bănci străine, să își mute o parte din operațiuni în alte state
membre ale UE pentru a putea obține în continuare acces pe piața comună a UE. 17
Cele mai probabile alternative pentru bănci ar fi mutarea unor opera¬tiuni în Frankfrut, Dublin sau
Paris. Dar puține bănci, cu excepția celor de la HSBC, văd în Paris un centru financiar de anvergură
Londrei, Frank¬furt fiind un oraș de dimensiuni medii cu doar 700.000 locuitori și este văzut că
provincial pentru mulți bancheri, în timp ce Dublin rămane prea mic pentru a fi un puternic centru
financiar, în ciudă limbii engleze, a taxelor mici și a sistemului legal identic cu cel englez.
De asemenea, Grupul de lobby Frankfurt Main Finance a confirmat că 30 de bănci și companii
financiare au ales orașul din Germania pentru a-și muta sediile, după ce Marea Britanie va părăsi
Uniunea Europeană, la finalul lunii martie 2019.
Alte bănci, precum JP Morgan, Goldman Sachs sau Morgan Stanley, au în plan să își extindă
operațiunile spre orașe precum Dublin sau Paris, așa că numărul instituțiilor financiare care vor
pleca din Londra ar putea ajunge la 37.
Prin urmare, fără un acord clar între Marea Britanie și UE în ceea ce privește serviciile financiare,
companiile riscă să nu obtină nicio alternativă la drepturile de a avea clienți din alte tări membre
UE. Astfel, băncile londoneze vor fi nevoite să facă o alegere, în sensul că vor trebui să își
relocheze doar operațiunile absolut necesare sau să își mute cu totul afacerea.

15
https://www.ecb.europa.eu/ecb/orga/capital/html/index.ro.html
16
Ibidem
17
https://m.gandul.info/financiar/bancile-englezesti-fortate-sa-treaca-la-planul-b-dupa-brexit-ce-vor-sa-faca-
15513767

7
IV. CONCLUZII

În elaborarea lucrării am urmărit prezentarea și influența pe care o are fiecare instituție bancare
europeană în domeniul dreptului bancar comunitar.
Ca surse de cercetare am folosit în special site.ul Băncii Centrale Europene pentru a obține
informațiile legate de modul în care funcționează și se organizează Sistemul European al Băncilor
Centrale și totodată suportul de curs Drept bancar comunitar.
Suplimentar am accesat Tratatul privind înființarea Uniunii Europene, Statutul privind înființarea
Sistemului European al Băncilor Centrale precum și diverse site.uri online î limba rromână și în
limba engleză special axate pe tematica dreptului comunitar bancar.
În ceea ce privește tema acestei lucrări consider că sistemul bancar comunitar se impune a fi
cunoscut cu precădere de fiecare cetățean european avand in vedere ritmul alert în care acesta
evoluează si ne impactează, dar și faptul că fiecare dintre noi avem acces zilnic la diversele servicii
si produse bancare.
Consider ca Sistemul European Bancar are o influență foarte puternică in rolul pe care il exercita
în Uniunea Europeana.
Rolul fiecarei instituții în cadrul Uniunii Europene este unul foarte bine definit, astfel că acestea
conlucrează in vederea dezvoltării sistemului bancar al fiecarui stat membru si totodată se
urmărește controlarea activităților desfășurate în vederea menținerii unui echilibru comunitar in
domeniul dreptului bancar.
Astfel, prin armonizarea legislației bancare a fiecărui stat membru cu legislația europeană se
doreste a se desfasură o activitate orientată spre aceleasi țeluri precum și o dezvoltare prolifică a
intregului sistem bancar comunitar.
În concluzie, consider că este demn de menționat importanța pe care o au Organismele Bancare
Comunitare pentru o dezvoltare sustenabilă a fiecărui sistem național bancar al statelor membre
ale Uniunii Europene în contextul actual al schimbărilor legislative

8
BIBLIOGRAFIE

I. Adrese internet

https://ro.wikipedia.org
https://www.ecb.europa.eu
https://www.ecb.europa.eu
https://m.gandul.info

II. Bibliografie recomandata

 C.A. Gheorghe, Drept bancar comunitar, Ed. C.H.Beck, București, 2008


 Protocolul (nr. 4) privind statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii
Centrale Europene
 Tratatul privind Uniunea Europeană