Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Istorie
Pagina. 1
Trandafir Marius
Istorie
Pagina. 2
american, a 19 noiembrie 1919, cu prilejul discutiei privind ratificarea tratatului de la Versailles, toate acestea au determinat Consiliul Suprem sa intensifice actiunile politice si diplomatice spre a obtine semnatura Romaniei pe tratatul cu Austria, neexcluzandu-se acceptarea discutarii si anularii unora dintre detaliile tratatului special. Temandu-se ca rezistenta Romaniei fata de principiul ocrotirii minoritatilor si atitudinea ei generala fata de Conferinta vor influenta si atitudinea altor tari, Consiliul Suprem, in urma unui intens schimb de note cu guvernul de la Bucuresti, hotaraste in sedinta din 12 noiembrie sa adreseze Romaniei un ultimatum conceput in termeni foarte energici prin care sa-i fixeze un termen limita pentru semnarea celor doua tratate. Ultimatumul, trims guvernului Romaniei la 15 noiembrie 1919 prevedea ca in timp de 8 zile Romania sa se hotarasca sa accepte fara discutii, fara rezerve si fara conditii, hotararea Consiliului Suprem de a semna tratatul cu Austria si tratatul minoritatilor. In eventualitatea unui nou refuz, Consiliul Suprem va notifica Romania sa-si recheme imediat delegatii sai de la Conferinta de Pace, iar tarile ce faceau parte din Consiliu isi vor retrage misiunile diplomatice de la Bucuresti. Raspunsul guvernului Vaitoianu la acest ultimatum a fost inmanat Consiliului Suprem la 28 moiembrie. Ca si cele precedente, nota din 28 noiembrie exprima fara echivoc drepturile poporului roman la unitate si independenta nationala si considera ca ultimatumul adresat Romaniei la 15 noiembrie nu corespunde nici spiritului in care s-a facut alianta, nici declaratiilor solemne ale tuturor aliatilor de a fi luptat pentru dreptate in lume, pentru libertatea si egalitatea derepturilor tuturor nationalitatilor, mari si mici. Guvernul nou facea un ultim apel la Aliati cerandu-le sa-si dea acordul asupra declarartiei Romaniei din 5 noiembrie, prin care se arata gata sa semneze tratatul cu Austria, dar prin semnatura sa Romania nu intelegea sa adere la stipulatiile care ar putea sa atenteze la suveranitatea si independenta sa statala. Exprimandu-si din nou dorinta de a mentine solidaritatea cu aliatii sai, guvernul roman cerea o prelungire a termenilor ultimatumului pana la formarea unui guvern desemnat de Parlament rezultat in urma alegerilor din noiembrie, singurul care ar putea sa angajeze eventual viitorul tarii. Era o noua incercare de a castiga timp pentru alte actiuni diplomatice. Intre timp, negocierile dintre delegatia romana la Paris si comitetul noilor state, enite sa examineze obiectiile romanesti, au ajuns la operarea unor modificari in tratatul minoritatilor care aveau sa constituie limita concesiilor facute de marile puteri in aceasta problema. Ele constau in suprimarea referirilor la tratatul de la Berlin si la independenta conditionata a Romaniei, a articolelor 10 si 11 care stipulau privilegii speciale pentru minoritatea evreiasca, inlocuindu-le printr-un aliniat prin care se lua act de Decretul de lege di 22 mai 1919. In sfarsit, in introducerea la Preambul se preciza ca acest tratat nu era impus ci discutat si convenit, intre marii aliati si Romania, ceea ce anula caracterul obligatoriu al acceptarii anticipate al oricarei clauze despre care se vorbe in articolul 60 al tratatului de pace cu Austria.
Trandafir Marius
Istorie
Pagina. 3
Noul cabinet format la 3 dec. 1919, avandu-l in frunte pe Al. VaidaVoievod, dupa ce a consultat toti fruntasii ploitici din tara, a autorizat pe reprezentantii Aliatilor la Bucuresti sa telegrafieze la Paris ca Romania va semna cele 2 tratate. In ziua de 10 dec. la orele 18, delegatul Romaniei la Conferinta, generalul Coanda, isi punea semnatura pe tratatul cu Austria, tratatul minoritatilor si pe cel cu Bulgaria, ultimul fiind conditionat de semnarea primelor doua.
In decursul anului 1919, au fost elaborate o serie de documente, privind Tratatul de Pace cu Austria. 2 noiembrie 1919 (Bucuresti). Guvernul Romaniei a adresat o nota verbala Consiliului Suprem Aliat fiind redata pozitia partii romane fata de cererile formulate de Aliati in legatura cu semnarea Tratatului de pace cu Austria. Consiliul suprem accepta stabilirea in punctele Szolnok si Csonograd a unor organisme interaliate care aveau puteri depline spre a descarca marfurile. De asemenea a atribuit guvernului roman un caracter si o importanta care nu corespund nici spiritului de ordine si nici disciplinei armatei romane. 12 noiembrie 1919 (Paris). Ministrul de externe Nicolae Misu ii adreseaza lui Victor Antonescu si lui Constantin Coanda o scrisoare privind importanta restabilirii calmului politic in Romania. Acesta considera necesara libertatea opiniei publice, autoritatea regelui si le propune celor doi sa actioneze pe langa guvernele: francez, american si englez pentru a le face sa inteleaga situatia si a-i lamuri contra informatiilor false. 29 noiembrie 1919 (Paris). chiar daca, de la inceperea lucrarilor Conferintei, Consiliul celor 4 lua singur toate hotararile, Romania, pentru a dovedi fidelitatea sa, a trebuit sa cedeze totusi stipulatiilor stabilite fara voia sa si contrar intereselor sale, pana cand s-a aflat in situatia de a nu-si putea pune semnatura decat cu pretul independentei sale. Acesta este continutul scrisorii regelui Ferdinand al Romaniei catre presedintele Republicii Franceze si totodata regelui Angliei si al Italiei. 30 noiembrie 1919 (Paris). Conservatorii, care au fost intotdeauna pentru semnare, din convingere si prin opozitie fata de liberali, trebuie mantionat ca Partidul Taranist refuza sa primeasca directivele Partidului Liberal, se pare ca vrea sa se alature transilvanenilor care formeaza un bloc important alaturi de reprezentantii din Banat si Basarabia. Nationalistii il urmeaza n mare parte pe Nicolaie Iorga care a luat de cateva zile pozitie clara in favoarea semnarii. Trebuie deci sa incercam imposibilul pentru a evita o ruptura cu Romania, la nevoie sa-i furnizam mijlocul de a salva aparentele si, imediat ce se va semna, sa continuam sa-i aratam, ca si in trecut, ca ea se gaseste in noi, cand este inteleapta, cel mai bun si mai fidel sprijin. Aceasta este subliniatea intr-o telegrama a atasatului militar al Frantei, care invita guvernul roman sa semneze fara restrictii, intr-un interval de 8 zile Tratatul de pace cu Austria. 11-17 decembrie 1919. In decursul acestor zile, in Adunarea Deputatilor s-au rostit sincere declararii si promisiuni. Prin acestea au fost mentionate: votarea cinstita in Basarabia; dorinta slovacilor de a se uni cu Rmania; increderea reprezentantului muntenilor din Maramures in Parlamentul roman de respectare a principiilor democratice; asigurarea de catre musulmanii din Dobrogea de a fi folositori pentru Romania Mare si a germanilor de a fi credinciosi Statului Roman.
Trandafir Marius
Istorie
Pagina. 4
22 decembrie 1919 (Paris). G. Clemenceanu, presedintele conferintei de pace ii trimite o scrisoare presedintelui de ministrii ai Romaniei, transmitandu-i hotararea Conferintei de Pace, ceea ce priveste granitele Bucovinei care au ramas acelelasi, singura rectificare fiind facuta pentru a nu taia legatura cu calea ferata dintre cele doua orase galitiene: Horodenka si Zalescyki. 2 ianuarie 1920. Odata cu faurirea statului national unitar roman, a fost prezentat entuziasmul cu care au fost primite decretele regale. Au citit declaratii in numele Basarabiei ministrul Inculet, ministrul Nistor in numele Bucovinei si Transilvaniei, Crisanei, Satmanului si Maramuresului. Decretul regal referitor la Unire a fost primit de intreaga Camera cu entuziasm de nedescris.