Dreptul Instituțional UE Corolenco Sergiu Grupa 1807

Dreptul UE definiţie, specific, izvoare şi principii.

Unităţi de conţinut
Dreptul UE - definiţie, particularități
Natura juridica a UE
Principiul rangului prioritar al dreptului UE faţă de dreptul naţional

Principiul aplicării directe și efectului direct al dreptului UE

Principiile generale ale dreptului UE
Principiul împuternicirii speciale limitate şi implicite.
Principiul subsidiarităţii și Principiul proporţionalităţii
Principiul respectării drepturilor fundamentale ale omului
Izvoarele dreptului UE
izvoare originare ale dreptului UE
izvoare derivate
Izvoarele complementare

Sinteză
Uniunea Europeană realizează integrarea prin intermediul unui sistem juridic care include:
dreptul primar, dreptul secundar, aşa-numitul „soft law” (drept non-obligatoriu) şi jurisprudenţa
CJUE.
Dreptul primar deţine cea mai înaltă poziţie în sistemul juridic al UE, celelalte acte juridice
fiind bazate şi subordonate dispoziţiilor dreptului primar . Acesta cuprinde: Tratatele, principiile
generale ale dreptului UE, Carta drepturilor fundamentale a UE.

CARE ESTE ROLUL ARTICOLELOR 207, 216 ȘI 288 DIN TFUE?

Articolul 207 din TFUE stabilește temeiul juridic al politicii comerciale a UE și stabilește
procedurile care trebuie respectate atunci când se iau decizii privind diferite aspecte ale comerțului.
Articolul 216 din TFUE prevede condițiile în care UE poate încheia acorduri cu țări terțe și
cu organizații internaționale.
Articolul 288 din TFUE definește diferitele tipuri de acte juridice pe care le poate adopta
UE.
ASPECTE-CHEIE
Există trei surse ale dreptului UE: legislația primară, legislația secundară și legislația
complementară.
Legislația primară
Principalele surse ale legislației primare sunt tratatele care instituie UE: Tratatul privind UE
și Tratatul privind funcționarea UE. Aceste tratate stabilesc repartizarea competențelor între UE și
statele UE și descriu puterile instituțiilor europene. Prin urmare, acestea stabilesc cadrul legal în care
instituțiile UE trebuie să depună eforturi pentru punerea în aplicare a politicilor.
Legislația primară cuprinde:
tratatele de modificare ale UE;
protocoalele anexate la tratatele fondatoare și la tratatele de modificare;
tratatele privind aderarea de noi state la UE.
Legislația secundară
Sursele secundare sunt instrumente juridice bazate pe tratate.
Legislația secundară cuprinde acte unilaterale și acorduri.
 Actele unilaterale pot fi clasificate în două categorii:
cele care figurează în nomenclatura din articolul 288 din TFUE: regulamente, directive,
decizii, avize și recomandări;
cele care nu figurează în nomenclatura din articolul 288 din TFUE. și actele așa-zis „atipice”,
cum sunt comunicările, recomandările, precum și cărțile albe și cărțile verzi.
Convențiile și acordurile includ:
acordurile internaționale semnate între UE și o țară sau o organizație terță;
acorduri între țările UE; și
acordurile interinstituționale, și anume acorduri între instituțiile UE.
Surse complementare de drept
Sursele complementare sunt elemente de drept care nu sunt menționate în mod specific în
tratate. Această categorie include:
jurisprudența Curții de Justiție a UE (CJUE);
dreptul internațional – adesea o sursă de inspirație pentru CJUE în elaborarea jurisprudenței
sale. CJUE citează legea, obiceiurile și utilizarea scrisă;
principii generale de drept – surse de drept nescrise, dezvoltate de jurisprudența CJUE.
Acestea au permis CJUE să pună în aplicare norme în diferite domenii care nu sunt menționate în
tratate.
DOCUMENTELE PRINCIPALE
Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind
funcționarea Uniunii Europene – Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană –
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Protocoale – Anexe la
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene – Declarații anexate la Actul final al Conferinței
Interguvernamentale care a adoptat Tratatul de la Lisabona semnat la 13 decembrie 2007 – Tabele
de corespondență (JO C 202, 7.6.2016, pp. 1-388)
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a cincea –
Acțiunea externă a Uniunii – Titlul II – Politica comercială comună – articolul 207 (ex-articolul 133
TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 140-141)
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a cincea –
Acțiunea externă a Uniunii – Titlul V – Acordurile internaționale – Articolul 216 (JO C 202,
7.6.2016, p. 144)
Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Partea a șasea –
Dispoziții instituționale și financiare – Titlul I – Dispoziții instituționale – Capitolul 2 – Actele
juridice ale Uniunii, procedurile de adoptare și alte dispoziții – Secțiunea 1 – Actele juridice ale
Uniunii Articolul 288 (ex-articolul 249 TCE) (JO C 202, 7.6.2016, pp. 171-172)

Măsurile secundare sau actele legislative sînt adoptate de instituţiile UE pentru exercitarea
competenţelor Uniunii. În esenţă, măsurile secundare au ca scop facilitarea atingerii obiectivelor
primare ale Tratatelor.
Art. 288 TFUE: „Pentru exercitarea competenţelor Uniunii, instituţiile adoptă regulamente,
directive, decizii, recomandări şi avize”
Pînă la Tratatul de la Lisabona, TUE prevedea măsuri (acte) pentru ex-pilonul II şi III, care
erau diferite de cele prevăzute în TCE pentru pilonul I. După Lisabona, dreptul UE prevede folosirea
măsurilor identice pentru toate domeniile.
Jurisprudenţa CJUE este o parte semnificativ de importantă a dreptului UE, în ansamblul
său, numit „acquis-ul UE” (la acel moment „acquis communautaire”).
Potrivit CJUE, un număr de principii generale sunt parte integrantă a dreptului UE şi ele
obligă statele membre şi instituţiile europene, chiar dacă ele nu sunt explicit consfinţite în Tratate.
Importante exemple ale unor asemenea principii sunt:
 CJUE, a dat naștere unui un număr de principii generale,care sunt parte integrantă a dreptului
UE şi ele obligă statele membre şi instituţiile europene, chiar dacă ele nu sunt explicit consfinţite în
Tratate. Importante exemple ale unor asemenea principii sunt:

Principiul subsidiarităţii şi proporţionalităţii

Principiul egalităţii de tratament şi non-discriminării
Principiul certitudinii juridice şi încrederii legitime
Principiul cooperării loiale)
Principiul egalităţii statelor membre în raport cu Tratatele
Principiul supremaţiei dreptului UE
Principiul efectului direct, etc.

Aceste principii sunt Obligatorii pentru instituţiile europene și Obligatorii pentru statele
membre atunci cînd ele acţionează în domeniul de aplicare a dreptului UE.
+-
Bibliografie
Suceveanu N., Buiuc S., Dreptul instituţional al Uniunii Europene. Suport de Studiu., CEP,
USM, Chişinău 2013.
Paul Craig, Grainne de Burca, Dreptul Uniunii Europene, comentarii, jurisprudență și
doctrină, Editura Hamangiu, București, 2009.
Fuerea, Augustin, Manualul Uniunii Europene, Ediţia a IV-a, Editura Universul juridic,
Bucureşti, 2011.
Fabian, Gyula, Drept instituţional comunitar, Ediţia a III-a, Editura Hamangiu 2012.
Manolache Octavian, Tratat de drept comunitar, Editura CH Beck, București, 2006.
Blumann C., Dubouis L., Droit Institutionnel de l’Union européenne, 5me ed.,Litec, Paris,
2012
Craig, P. and De Burca, G., EU Law. Text, cases, and materials, 2nd ed. Oxford, 1998.
Craig P., The Lisbon Treaty, Law, politics and traety reform, Oxford, University Press, 2010.
Damian Chalmers, Gareth Davies, Giorgio Monti., European Union Law, Cambridge
University Press, 2010.
Jean-Claude Piris, The Lisbon Treaty, a legal and political analysis, Cambridge University
Press, 2010.
Кашкин С. Ю, Право европейского союза, 3-е издание, Учебник, Москва, Юрайт 2010.
Энтин Л. М., Право Европейского Союза. Новый Этап Эволюции: 2009–2017 годы. –
М.: Изд-во «Аксиом», 2009

LINKURI la TUE și TFUE

http://register.consilium.europa.eu/doc/srv?l=RO&f=ST
%206655%202008%20REV%207 ,

http://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?
uri=OJ:L:2014:260:FULL&from=RO

Alte surse
www.europa.eu – Uniunea Europeană
 Lucrul individual

Identificați care dintre principiile generale ale dreptului sunt consfințite expres în
nomenclatura tratatelor?
În TFUE întâlnim următoarele principii:
Articolul 69 Parlamentele naționale asigură, cu privire la propunerile și inițiativele
legislative prezentate în cadrul capitolelor 4 și 5, respectarea principiului subsidiarității, în
conformitate cu Protocolul privind aplicarea principiilor subsidiarității și proporționalității8iuu

Analizați doctrina efectului direct și aplicabilității directe a dreptului UE ( Cazul 26/62 Van
Gen en LOOS 1963) și Doctrina Supremației Dreptului UE (Cazul Flaminio Costa vs ENEL – C-
6/64)
Urmare a analizei cazuistice veți pregăti un potofoliu care să conțină următoarele
compartimente:
Prezentarea sumară a cazului
Soluția CJUE
Argumentele CJUE
Argumentele proprii de ce aceste 2 cazuri sunt considerate ca fiind constitutive pentru
dreptul UE
De ce reprezintă aceste cazuri importante referințe pentru dreptul UE

1.1 Van Gend en Loos” 1960 În fapt la data de 09.09.1960 firma N.V. Algemene Transport –
en Expeditie Ondernenning Van Gend en Loos a importat din Germania în Olanda substanțe
chimice. Deși potrivit art.25 (12) din Trat. CEE a fost instituit un moratoriu privind neitroducerea de
noi taxe vamale, Olanda la 01.03.1960 a adoptat un nou cod vamal care prevedea o taxă vamală de 8
% pentru produsul importat. Întrebarea era dacă firma care funcționa ca persoană juridică de drept
intern poate sau nu invoca prevederile art.25 din Trat.CEE, în pofida faptului că destinatarii acestei
prevederi sunt doar statele member

1.2 1) Articolul 12 din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene produce

efecte directe și creează pentru justițiabili drepturi individuale pe care instanțele naționale trebuie să
le protejeze;
2) Pentru a constata dacă au fost majorate taxe vamale sau taxe cu efect echivalent cu
nerespectarea interdicției prevăzute la articolul 12 din tratat, trebuie să se ia în considerare taxele
aplicate în mod efectiv de către statul membru în cauză la data intrării în vigoare a tratatului; o astfel
de majorare poate să rezulte atât dintr-o restructurare a tarifului care ar avea drept consecință
clasificarea produsului la o poziție cu un nivel de taxare mai ridicat, cât și dintr-o majorare a taxei
vamale aplicate;
3) Tariefcommissie este competentă să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată aferente
acestei proceduri.

1.3 Având în vedere că, pe de altă parte, argumentul întemeiat pe articolele 169 și 170 din
tratat, pe care l-au invocat cele trei guverne care au prezentat observații Curții în memoriile lor, este
nefondat;
Că, într-adevăr, împrejurarea că tratatul, în articolele menționate anterior, permite Comisiei
și statelor membre să sesizeze Curtea în legătură cu un stat care nu și-a îndeplinit obligațiile nu
implică faptul că particularii nu pot invoca, dacă este cazul, aceste obligații în fața instanței
naționale, la fel cum și împrejurarea că tratatul pune la dispoziția Comisiei mijloace prin care să
asigure respectarea obligațiilor impuse persoanelor impozabile nu exclude posibilitatea ca, în cadrul
litigiilor între particulari deduse instanței naționale, să se invoce încălcarea acestor obligații,
Că o limitare a garanțiilor împotriva unei încălcări a articolului 12 de către statele membre
la procedurile prevăzute la articolele 169 și 170 ar înlătura orice protecție jurisdicțională directă a
drepturilor individuale ale resortisanților acestora;

1.4 Cazul Van Gend en Loos constituie una dintre doctrinele fundamentale care stau la

baza a ceea ce este adesea descris ca o “ ordine juridică constituțională” europeană.  Mai

mult decât atât, acesta ocupă o poziție-cheie în canonul legislației europene, utilizat de Curtea de
Justiție a Uniunii Europene (CJUE) în celebrări și festivități, fiind totodată predat tinerilor studenți
ai dreptului Uniunii ca fiind unul dintre cele mai importante cazuri de referință ce stau la bază
dreptului european.
La fel această hotărâre este un precedent judiciar perfect, pentru a fi aplicabil în numeroasele
cazuri asemănătoare, pentru a putea face referință direct atât la decizie cât și la aplicabilitatea
normelor în cazuri similare, deoarece făcând referință la aceasta putem identifica care sunt greșelile
ivite în alte hotărâri de același gen.
 1.5 Van Gend en Loos subliniază pentru prima oară în jurisprudența europeană doctrina

efectului direct. “Noua ordine juridică” este recunoscută în dreptul internațional ca un tratat

între statele suverane, dar are efect și în cadrul sistemelor juridice interne ale statelor membre.

Mai mult decât atât, CEJ a declarat în Hotărârea Van Gend en Loos că, pentru a crea efecte
directe, o dispoziție trebuie să fie clară, necondiționată și să nu necesite nicio acțiune suplimentară
din partea statelor membre. În judecata sa, Curtea nu numai subliniează importanța respectării
efectului direct al dreptului comunitar, ci și condițiile ce trebuiesc îndeplinite cumulativ pentru ca
dreptul comunitar să producă efecte directe. Concluzionând, cazul Van Gend en Loos
marchează transformarea Curții de Justiție într-o instituție nouă și dinamică prin înțelegerea clară a
rolului său special

2.1 Statul italian prin Legea nr.1643/1962, în 1964 a naționalizat toate unitățile de
producție și de distribuție a energiei electrice punând astfel bazele societății naționale de electricitate
E.N.E.L. Avocatul Flaminio Costa care a fost acționar la una dintre firmele naționalizate a atacat
actul de naționalizare în fața instanței italiene care a sesizat CJ UE pentru obținerea unei hotărâri
preliminare. Întrebarea a fost dacă legea internă de naționalizare în fața instanței este compatibilă a
art.102, 93, 53,37 Trat.CEE
2.2 CURTEA, pronunțându-se cu privire la excepția de inadmisibilitate întemeiată pe
articolul 177, hotărăște: Întrebările adresate de Giudice Conciliatore din Milano în temeiul
articolului 177 sunt admisibile în măsura în care acestea vizează, în speță, interpretarea dispozițiilor
Tratatului CEE, niciun act unilateral ulterior nefiind opozabil normelor comunitare; declară:
1) Articolul 102 nu conține dispoziții care pot da naștere, în beneficiul justițiabililor, unor
drepturi pe care instanțele naționale trebuie să le apere;
2) Prevederile articolului 93, la care se referă întrebarea adresată, nu conțin nici ele astfel de
dispoziții;
3) Articolul 53 constituie o normă comunitară care poate da naștere, în beneficiul
justițiabililor, unor drepturi pe care instanțele naționale trebuie să le apere; Aceste dispoziții interzic
orice măsură nouă având ca obiect supunerea stabilirii resortisanților celorlalte state membre unei
reglementări mai severe decât cea rezervată propriilor resortisanți, iar aceasta indiferent de regimul
juridic al întreprinderilor;
 4) Articolul 37 alineatul (2) constituie, prin toate dispozițiile sale, o normă comunitară care
poate da naștere, în beneficiul justițiabililor, unor drepturi pe care instanțele naționale trebuie să le
apere.
În cadrul întrebării adresate, aceste dispoziții urmăresc interzicerea oricărei măsuri noi
contrare principiilor articolului 37 alineatul (1), și anume orice măsură având drept obiect sau drept
consecință o discriminare nouă între resortisanții statelor membre în condiții de aprovizionare și
desfacere, prin intermediul monopolurilor sau al organismelor, fiind necesar, pe de o parte, să aibă
ca obiect tranzacțiile cu un produs comercial susceptibil să facă obiectul concurenței și al
schimburilor între statele membre și, pe de altă parte, să joace un rol efectiv în cadrul acestor
schimburi;
și decide:
Competența de a se pronunța cu privire la cheltuielile de judecată efectuate în prezenta cauză
aparține Giudice Conciliatore din Milano.
2.3 Motiv dedus din obligația instanței de a aplica dreptul intern Având în vedere că
guvernul italian invocă „inadmisibilitatea absolută” a cererii Giudice Conciliatore pentru motivul că
instanța națională, obligată să aplice o lege internă, nu poate face uz de articolul 177;
Având în vedere că supremația dreptului comunitar este confirmată prin articolul 189,
conform căruia regulamentele au caracter „obligatoriu” și „se aplică direct în fiecare stat membru
Că, prin trimiterea de la articolul 37 alineatul (2), sunt astfel interzise orice noi monopoluri
sau organisme vizate la articolul 37 alineatul (1), în măsura în care acestea urmăresc să introducă noi
discriminări în cadrul condițiilor de aprovizionare și
Că, pe de altă parte, cererile de derogare ale statelor sunt supuse procedurilor de autorizare
[articolul 8 alineatul (4), articolul 17 alineatul (4), articolele 25, 26, 73, articolul 93 alineatul (2) al
treilea paragraf și articolul 226, de exemplu] care ar fi fără obiect în cazul în care acestea ar avea
posibilitatea de a se sustrage de la obligațiile lor prin intermediul unei simple legi;
2.4 Această hotărâre este binevenită, deoarece în Dreptul Uniunii Europene, ea adduce o
influență mare prin prisma aplicabilității normelor internaționale asupra cazurilor interne cee ace
duce la identificarea unor soluționări bazate pe principiile generale de drept, nu pe benefiul unei
personae dintr-un caz concret, cee ace se întâmplă de dese ori.
Hotărâre în cauză are o influență asupra dreptului intern, fiindcă orce stat observă care sunt
chiar și acele mai mici erori, în urma soluționării cauzei și depun tot efortul pentru a forma un
system de drept ideal, ca să nu apară greșelile indentificate, adică, Fiecare stat va urma acest caz ca
pe un model ce urmeză a fi respectat respectat, și ca pe un model care ar duce la schimbarea în spre
bine a legislației naționale.
2.5 Cazul Flaminio Costa vs ENEL – C-6/64) pentru Uniunea Europeană constituie un
demers important şi folositor pentru lumea juridică, datorită importanţei covârşitoare a acestui caz
de drept în ordinea juridică europeană, dar şi în ordinea juridică internă a Statelor Membre.
Un moment semnificativ în prezent îl are Cazul Flaminio Costa vs ENEL – C-6/64) care
marchează o anumită evoluție a afirmării principiul priorității dreptului Uniunii Europene față de
dreptul Național