Academia de Studii Economice

Procesul bugetar in Germania comparativ

cu Romania
Proiect Buget si Trezorerie

Mazilu Dennis
Grupa 1528
Seria B
Mentionez ca am ales Germania pentru acest stutiu comparativ privind politica
bugetara intrucat aceasta este tara cu cea mai puternica economie din U.E. avand
cel mai mare PIB. Pentru realizarea acestei teme abordez comparatia intre
sistemul bugetar al Romaniei cu cel al Germaniei (tara cu cel mai consolidat
buget din U.E.).

Romania
Cat de accesibile sunt bugetele in Romania?
CADRUL LEGISLATIV PENTRU PROCESUL DE BUGETARE
Atât bugetele de stat, cât și bugetele autorităților publice locale trebuie să
respecte un set de principii în procesul de elaborare și de executare – principii
enunțate în legislația în domeniu și anume în Legea responsabilității fiscal-
bugetare nr. 69/2010, în Legea finanțelor publice nr. 500/2002 și în Legea
privind finanțele publice locale nr. 273/2006.
Principiul transparenței este primul principiu consacrat, Guvernul și autoritățile
publice locale având obligația de a face publice și de a menține în dezbatere
toate informațiile necesare care permit evaluarea modului de implementare a
politicilor fiscale și bugetare, a rezultatelor acestora și a stării finanțelor publice
centrale și locale. Nu este menționată o perioadă anume pentru menținerea
documentelor în consultare publică, astfel că se va lua în calcul legea
transparenței decizionale. Informațiile care trebuie făcute publice nu sunt
specificate, ceea ce lasă loc de interpretare, dar faptul că este vorba despre
informații și nu documente permite un acces mai larg și o mai bună documentare
a publicului.
Legile finanțelor publice menționează că procesul bugetar este transparent și
deschis, explicând totodată ce înseamnă un buget deschis și transparent. Astfel,
dezbaterea publică a proiectelor de buget în etapa de elaborare, în etapa de
evaluare a execuției, respectiv la aprobarea contului de execuție bugetară,
utilizarea mijloacelor de informare în masă asupra conținutului bugetului și
publicarea în Monitorul Oficial echivalează, din punctul de vedere al
legiuitorului, cu o bugetare deschisă și participativă.
Un principiu important de menționat ar mai fi principiul responsabilității fiscale
și anume obligația de a gestiona prudent și eficient banii publici. Impozitul este
definit în legea finanțelor publice locale drept prelevare obligatorie fără
contraprestație imediată, ceea ce presupune că totuși există o contraprestație din
partea autorităților publice în timp și anume oferirea de servicii publice de
calitate.
Pe lângă obligația de transparență impusă de legile bugetare, mai există o
obligație de transparență impusă de Legea 544/2001 privind accesul la
informații de interes public. Astfel, prin articolul 5 din lege se impune
publicarea surselor financiare (bugetul de stat, surse proprii, fonduri speciale sau
rezervă de stat etc.), bugetul în sine de venituri și cheltuieli și bilanțul contabil,
activul și pasivul instituției și anume în ce măsură veniturile și cheltuielile
instituției publice se află în echilibru.
În legea finanțelor publice locale sunt prevăzute și proceduri de publicitate a
bugetelor. În consecință, bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor,
sectoarelor municipiului București, județelor și al municipiului București,
bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetele locale,
bugetele instituțiilor finanțate integral din venituri proprii, bugetul
împrumuturilor externe și interne și bugetul fondurilor externe nerambursabile
sunt supuse consultării publice înainte de adoptare, împreună cu anexele.
Comunicările privind indicatorii execuției bugetare trebuie și ele publicate, iar
bugetele aprobate și situațiile financiare asupra execuției bugetare trimestriale și
anuale, inclusiv plățile restante, registrul datoriei publice locale, programul de
investiții publice și bugetul general consolidat al unității sau subdiviziunii
administrativ-teritoriale vor fi publicate pe website-ul Ministerului
Administrației și Internelor. Legea conținea și o obligație pentru unitățile
administrativ-teritoriale de a-și realiza pagini de internet proprii până în 2011.

ETAPELE PROCESULUI BUGETAR IN ROMÂNIA

Procesul bugetar presupune elaborarea, aprobarea, executarea, controlul și
raportarea veniturilor și cheltuielilor bugetare, aceste etape comportând anumite
particularități la nivel de buget local. În cele ce urmează vor fi detaliate etapele
procesului bugetar.

a. ELABORAREA BUGETULUI
La 1 iunie se publică previziunile macroeconomice elaborate de Comisia
Națională de Prognoză. Acestea vor sta la baza elaborării bugetului de stat de
către Ministerul de Finanțe și nu pot fi mult diferite de prognozele Comisiei
Europene. În etapa de elaborare, Ministerul de Finanțe ia în calcul următoarele:
prognozele, indicatorii macroeconimici și sociali pentru anul bugetar și pentru
următorii trei ani
politicile fiscale și bugetare
politicile și strategiile sectoriale
programele întocmite și propunerile înaintate de ordonatorii principali de credite
datoria publică, restanțele
gradul de realizare a veniturilor în anii anteriori, acest lucru aplicându-se mai
ales pentru bugetele locale
La nivel local, ordonatorii principali de credite elaborează proiectele de buget pe
marginea prognozelor transmise de la nivel central, a priorităților regionale, a
transferurilor și a sumelor alocate de la bugetul de stat sau de la alte instituții, în
limitele aprobate de Guvern și a veniturilor proprii. Bugetele locale cuprind:
bugetele locale ale comunelor, orașelor, municipiilor, sectoarelor municipiului
București, județelor și municipiului București
bugetele instituțiilor publice finanțate integral sau parțial din bugetele locale
bugetele instituțiilor publice finanțate integral din venituri proprii
bugetul împrumuturilor externe și interne asigurate din bugetul local
bugetul fondurilor externe nerambursabile

b. APROBAREA BUGETULUI
Aprobarea bugetului de stat se face de către Guvern, cel târziu la 1 noiembrie,
urmând să fie adoptat de Parlament pe 15 noiembrie.
Camera Deputaților și Senatul își aprobă propriile bugete, cu consultarea
Guvernului, urmând a le include în bugetul de stat.
La nivel local, bugetul se definitivează în 15 zile de la publicarea bugetului de
stat în Monitorul Oficial și se publică în presa locală sau se afișează astfel încât
locuitorii de la nivel local să poată depune contestații în termen de 15 zile de la
afișare/publicare. Legea nu folosește terminologia de cetățean, ci pe cea de
locuitor, în timp ce Legea transparenței decizionale în administrația publică se
limitează doar la cetățeni. Proiectul de buget împreună cu contestațiile sunt
supuse spre aprobare de către autoritățile deliberative de la nivel local (de
exemplu, consiliile locale).
c. EXECUTAREA BUGETULUI
Ordonatorii principali de credite (de exemplu primarii pentru bugetul local,
prefecții pentru bugetul județean) sunt responsabili de respectarea și executarea
bugetului aprobat. În anul bugetar se poate dispune doar plata cheltuielilor
aprobate și în limita bugetului aprobat; doar cu titlu de excepție se pot autoriza
transferuri între capitole bugetare, în limita a 20% din respectivul capitol și în
limita a 10% din cât a fost alocat programului. Angajarea plăților peste limitele
aprobate poate atrage răspunderea penală a ordonatorului de credite.
Veniturile și cheltuielile aprobate prin bugetul de stat se repartizează trimestrial.
Ministerul Finanțelor poate face redistribuiri de credite bugetare între
ordonatorii principali de credite atunci când se justifică. Cheltuielile de personal
nu pot fi majorate în timpul exercițiului bugetar.
Bugetul este împărți în venituri și cheltuieli. Veniturile sunt dispuse pe capitole
și subcapitole, iar cheltuielile sunt defalcate pe părți, capitole, subcapitole,
titluri, articole, alineate, tocmai pentru a se putea monitoriza cheltuirea banului
public. Astfel, bugetele publicate pe website-urile instituțiilor publice trebuie să
fie prezentate urmând această structură. Cheltuielile trec la rândul lor prin faza
de angajare (asumarea cheltuielii), lichidare (verificare), ordonanțare
(dispunerea plății) și plata efectivă. În etapele de acoperire a unei cheltuieli
trebuie să existe o serie de documente justificative, care ar trebui puse la
dispoziția plătitorului de taxe și impozite. Atunci când plata nu poate fi
justificată, banii trebuie recuperați de către instituție.
La nivel local, ordonatorii principali de credite au obligația să prezinte
trimestrial (în aprilie, iulie și octombrie) spre analiză și aprobare, în ședință
publică, execuția bugetară pe secțiunile de funcționare și dezvoltare (venituri și
cheltuieli de capital pentru implementarea politicilor de dezvoltare la nivel
național, regional, cu excepția fondurilor externe nerambursabile) și, separat,
execuția bugetului împrumuturilor interne și externe, pentru redimensionarea
cheltuielilor. Acesta este un prilej bun pentru participarea cetățenilor la
dezbatere.
Bugetele conțin în anexă și cheltuielile pentru investiții publice, atât la nivel
local cât și la nivel național, în funcție de programul de investiții. Ordonatorii
principali de credite vor transmite lunar, centralizat și în format electronic
rapoarte de monitorizare a derulării programelor de investiții la Ministerul
Finanțelor Publice.
La nivel local, programele de investiții publice se întocmesc anual și conțin atât
informații financiare (graficul de finanțare, analiză cost-beneficiu, valoarea
totală a proiectului, credite bugetare și de angajament), cât și informații
nefinanciare, precum descrierea proiectului, strategia de investiții și stadiul fizic
al obiectivelor.

d. CONTROLUL ȘI RAPORTAREA EXECUȚIEI BUGETARE

Ministerul Finanțelor Publice solicită periodic rapoarte de audit intern privind
utilizarea fondurilor publice, care trebuie publicate pe website-ul ordonatorilor
principali de credite. Aceștia trebuie să elaboreze rapoarte financiare anuale, dar
și rapoarte de performanță, în care prezintă fiecare program cu obiectivele sale,
rezultatele preconizate și realizate, indicatorii și costurile aferente. Minsterul
Finanțelor Publice întocmește contul general anual de execuție bugetară, care va
fi apoi prezentat Parlamentului de către Guvern pentru adoptare. Adoptarea se
face după verificarea de către Curtea de Conturi.
La nivel local, până la data de 31 mai a anului următor, ordonatorii principali de
credite (de exemplu, primarul) întocmesc contul de execuție pentru aprobarea de
către autoritățile deliberative (de exemplu, consiliul local), după o anumită
structură prevăzută prin lege, pe venituri și cheltuieli. Și la nivel local se
întocmesc rapoarte financiare trimestriale și anuale asupra execuției bugetare,
care se depun apoi la direcțiile generale ale finanțelor publice. Situațiile
centralizate ajung ulterior la Ministerul Finanțelor Publice. Totodată, se
elaborează și rapoarte de performanță.

Calendarul bugetului de stat

1. MFP transmite estimă rile la

Guvern pe baza prognozelor.
2. MFP trimite scrisoarea-cadru
privind indicatorii
macroeconomici și estimă rile
la operatorii principali de
credite.
3. Operatorii trimit propunerile
de bugete.
4. MFP trimite priectul de buget
consolidat la Guvern.
5. Guvernul prezintă bugetul
Parlamentului spre adoptare.
e. RECTIFICĂRILE BUGETARE
Legile bugetare anuale pot fi modificate în cursul exercițiului bugetar, prin legi
de rectificare, dar cel mai târziu până la data de 30 noiembrie. Legile de
rectificare bugetară urmăresc același traseu ca legea bugetară, doar că în termene
calendaristice diferite. Legile de rectificare trebuie să respecte principiile
responsabilității fiscal-bugetare, existând excepții în cazul în care se înrăutățesc
semnificativ indicatorii macroeconomici. Astfel, Ministerul Finanțelor Publice
este responsabil de pregătirea legii de rectificare, iar Parlamentul de aprobarea ei
și a contului de execuție. Ordonatorii principali de credite trebuie să anunțe
prestatorii, furnizorii și executanții cu privire la rectificările bugetare aprobate în
termen de 30 de zile.
La nivel local, rectificarea bugetară trebuie să respecte principiul echilibrului
bugetar, ordonatorii principali de credite fiind responsabili de anunțarea
rectificării, la fel ca în cazul bugetului de stat. Sumele provenite din vânzarea
unor bunuri aparținând domeniului privat al unităților administrativ-teritoriale,
donațiile, sponsorizările trebuie cuprinse în rectificarea bugetară locală, după
încasarea lor, precum și sumele provenite din valorificarea bunurilor confiscate.
Rectificările bugetare la nivel local se fac în 30 de zile de la aprobarea
rectificărilor la bugetul de stat, pe marginea propunerilor ordonatorilor principali
de credite. Legea de rectificare bugetară urmează același parcurs ca legea
aprobării bugetului local. Prin rectificare se pot redimensiona cheltuielile, astfel
încât să nu se înregistreze plăți restante și diferențe mari între venituri, cheltuieli
și excedentul din anii trecuți.

Germania ca si stat este din punct de vedere juridic total diferita ca organizare
fata de Romania avand bugetul Republicii Federale Germania cat si bugetul
tuturor Landurilor din care este constituita. Fiind o tara dezvoltata, tacticile
pentru a avea un buget echilibrat sunt mult mai numeroase si eficiente din punct
de vedere al eficientei pentru stimularea cresterii economice fata de Romania.

Germania
Bugetarea în Germania la nivel federal se desfășoară în baza unei strategii bine
dezvoltate legal, constituțional și administrativ. Procesul bugetar german este
robustă și cuprinde toate elementele bugetării moderne, cu reforme
semnificative continuu fiind implementat. Ca urmare, Germania a obținut un
impresionant fiscal performanță în ultimii ani. În mod surprinzător, puțină
literatură și cercetare sunt disponibile procesul bugetar german pe plan
internațional. GOV / BUD a făcut recent bugetul revizuirea Germaniei vizează
prezentarea unei prezentări concise a bugetului în Germania.
Etapele formarii bugetului anual in Germania:
1. Bugetarea în Germania la nivel federal se desfășoară pe baza unei dezvoltări
bine dezvoltate legal, constituțional și administrativ. Constituția sau Basic
Legea include principiile fundamentale pentru gestionarea finanțelor publice și
procesul bugetar, și legile naționale și federale prevăd toate principiile cheie ale
finanțelor publice gestionare care se găsește în mod tradițional în țările OCDE -
anualitate, universalitate, funcționalitate, aprobare parlamentară etc. Acest
cadru, care este respectat și aplicat de toți participanții la procesul bugetar,
asigură existența unei baze solide și stabile în cadrul cărora se desfășoară
procedurile anuale și multianuale.

2. Norma "frânei de datorii" a Germaniei oferă o constrângere bugetară clară

care formează în contextul desfășurării politicii fiscale. Regula care a fost
introdusă în Legea fundamentală în 2009, cere ca federația și landurile să-și
conducă echilibrul finanțelor publice,
pe parcursul ciclului economic, sub rezerva unor posibilități limitate de
împrumut la nivel federal nivel și ca răspuns la evenimente excepționale; și că
abaterile de la această poziție ar fi înregistrat și corectat printr-un cont de
control.

3. Începând cu anul 2010, ciclul bugetar anual a fost adaptat pentru a reflecta
bugetul constrângerii și, de asemenea, să permită orientarea politică a procesului
de alocare a resurselor la început, rezultând o formă distinctă de "bugetare de sus
în jos".

De fapt, proiectul cifrele bugetare reportate din ciclul anilor anteriori și care au
fost deja înregistrate au fost concepute pentru a face față constrângerilor
bugetare, constituie un punct de plecare clar pentru stabilirea alocații bugetare în
fiecare minister. Pregătirile bugetare pentru orice an în curs în luna noiembrie /
decembrie a anului y-2 (adică anul calendaristic cu doi ani înainte de anul
bugetar); în timp ce ministerele de resort informează Ministerul Federal al
Finanțelor cu privire la actualizările tehnice ale acestora cifrele de bază, precum
și noile probleme sau priorități pe care doresc să le vadă reflectate în lor
alocările bugetare finale. După angajarea la nivel politic, inclusiv ministrul /
cabinetul în cazul unor chestiuni controversate sau sensibile, o "decizie privind
cifrele cheie" este adoptată de către în luna martie (adică în anul y-1), cu alocări
globale determinate pentru fiecare pentru anul bugetar și pentru următorii trei
ani.
4. Ciclul bugetar anual este organizat în jurul a trei faze distincte sau "arce": 1)
pregătirea deciziei privind cifrele cheie în martie, care conduce, de asemenea, la
stabilitatea anuală Program în aprilie, în conformitate cu normele UE; 2)
pregătirea proiectului federal bugetul și planul financiar pe cinci ani, care sunt
transmise parlamentului federal în 2004 August; și 3) luarea în considerare și
adoptarea bugetului de către parlament, cu a un rol deosebit de important pentru
comitetul bugetar al Bundestag-ului.

5)Prognozele bugetare și economice sunt informate de către rețelele

independente și experți tehnici, care își contribuie expertiza la diferite etape ale
procesului și în diverse forumuri. Pe lângă Consiliul de Experți Economici de
lungă durată, care oferă opinii independente privind o serie de teme economice,
inclusiv previziunile bugetare, există panouri de experți însărcinat cu pregătirea
previziunilor economice oficiale ale guvernului, oficial previziunile privind
veniturile fiscale și oferind o perspectivă economică independentă pentru a ajuta
REVIZUIREA BUGETULUI: GERMANIA Jurnalul OECD privind bugetul -
volumul 2014/2 © OECD 2015 11 activitatea Consiliului de stabilitate, care
coordonează politica fiscală la niveluri diferite (vezi mai jos). În fiecare caz,
opiniile experților sunt considerate ca furnizând un contribuții autoritare la
cifrele oficiale, însă nu înlocuiesc decizia finală pe aceste cifre, care rămâne
responsabilitatea nivelului politic.

6) Noul proces de sus în jos promovează claritatea și continuitatea pe termen

mediu dimensiunea bugetului. Fiecare ciclu bugetar anual implică decontarea
cifrelor (la un nivel detaliat la nivel de linie) nu numai pentru bugetul anual, ci și
pentru următorii trei ani. Atunci când începe un nou ciclu anual, cifrele pentru
acel an sunt reportate din ciclul precedent oferă un punct de plecare clar sau
"poziție prestabilită" pentru negocierile bugetare: orice priorități noi de finanțare
trebuie să fie adaptate fie de cele mai bune decât cele anticipate veniturile (așa
cum a fost de fapt norma în ultimii ani), de la identificarea economiilor sau
reducerilor în cadrul alocărilor de bază sau dintr-o combinație a acestor abordări.
Mecanismele de identificare a economiilor de politică în cadrul alocărilor de
bază sunt limitate.

7) Executarea bugetului este în primul rând responsabilitatea ministerelor de

resort și a instrumentelor sunt disponibile pentru a permite o anumită
flexibilitate în modul în care sunt implementate resursele. În timp ce în
Germania bugetul include un număr foarte mare de linii - peste 6 600 - în
practică, administratori de buget au latitudinea de a muta fonduri între zonele
apropiate. În unele domenii există, de asemenea, domeniul de aplicare să
transfere fonduri necheltuite către următorul exercițiu bugetar, deși orice astfel
de reportări trebuie să fie compensate prin economii corespunzătoare

8. Bundestagul și Comitetul său bugetar joacă un rol important în examinare și

în unele cazuri de modificare a proiectului de buget înainte de adoptarea
acestuia. Legea fundamentală îi permite Parlamentul german are puteri extinse
asupra bugetului anual. Comitetul bugetar folosește un sistem de raportori
dedicați, transversali, care să se angajeze direct cu ministerele de resort
conținutul proiectului de buget. Modificările propuse de comitetul bugetar sunt
de obicei adoptate de Bundestag. În mod obișnuit, amendamentele parlamentare
tind să reducă, în loc să crească, alocările de cheltuieli. Parlamentul are, de
asemenea, puterea de a aplica condiționalitatea la anumite elemente bugetare.

9. Documentația bugetară a Germaniei include multe detalii despre aspectele

financiare alocări și scopuri, dar nu include informații specifice care să coreleze
bugetul programe cu obiective strategice sau indicatori de performanță. Reforma
anterioară inițiative menite să ofere un cadru de performanță pentru buget și
consolidare baza sa de contabilitate a costurilor, nu a găsit favoare în fața
Bundestag-ului. Reformele în desfășurare sunt orientate spre completarea
bugetului tradițional cu informații narative despre contextul strategic mai larg al
programelor de cheltuieli.

10. Pe lângă funcțiile tradiționale de audit, Curtea Federală de Audit contribuie

la procesul bugetar în mai multe etape. Curtea este implicată în discuțiile dintre
Ministerul Federal de Finanțe și ministerele de resort privind ofertele detaliate
ale bugetului acestuia (adică după decizia privind cifrele cheie din martie), astfel
încât să se poată lua în considerare constatările relevante ale auditului
considerare. De asemenea, Curții i se poate solicita să furnizeze informații în
timpul etapele parlamentare ale deliberării bugetului.

11. Sustainabilitatea pe termen lung este monitorizată printr-un raport periodic

întocmit de
Ministerul Federal al Finanțelor. Raportul oferă previziuni și scenarii clare
pentru cum
finanțele publice se pot dezvolta pe un orizont de 50 de ani și subliniază rolul
cheie
ipoteze (demografice, migrație, participarea pe piața forței de muncă și alți
factori).
raportul nu se alimentează direct în procesele de deliberare a politicilor asociate
cu
buget. Există mecanisme diferite de raportare a riscurilor fiscale - în funcție de
REVIZUIREA BUGETULUI: GERMANIA
12 JURNALUL OECD PRIVIND BUGETAREA - VOLUMUL 2014/2 ©
OECD 2015
tipul de risc - pe lângă discuția calitativă care apare în legătură cu UE
Documentul privind programul de stabilitate în aprilie.
12. Bugetarea de capital din Germania pune accentul pe principiul valorii pentru
bani, în
în special în ceea ce privește modul în care sunt gestionate parteneriatele public-
privat.Germania folosește un abordare iterativă, prin care proiectele de investiții
de capital sunt supuse unor niveluri în creștere controlul costurilor / beneficiilor
societale globale și a diverselor opțiuni de finanțare. Cu dispozitivul active
participarea parlamentului, preferințele politice sunt supuse proiectului selecţie.

Germania este o republică parlamentară federală, cu legi și instituții-cheie ale

statului bazat pe o lege fundamentală (Grundgesetz). Această lege fundamentală
stabilește anumite principii fundamentale cerințele procesului bugetar și prevede
relația fiscală dintre federal (adică nivelul federal de guvernare) și regiunile de
stat (landuri) care se bucură de o nivel ridicat de autonomie. Länderul participă,
de asemenea, la procesul legislativ al federației prin reprezentarea lor în
Bundesrat (casa superioară a legislaturii bicamerale). Unele aspecte cheie ale
sistemului național de bugetare, astfel cum sunt enunțate în Legea fundamentală,
sunt:
● Federația și landurile sunt autonome în gestionarea bugetelor, ceea ce ar
trebui în principiu, trebuie să fie echilibrate și trebuie să lucreze împreună pentru
a îndeplini obligațiile legate de UE privește disciplina fiscală.
● Fiecare nivel de guvernare (federal și Land) ar trebui, în principiu, să-și
finanțeze propriile cheltuieli, deși există motive specifice în care ajutorul
financiar poate trece de la federal la nivel de teren.
● În cadrul guvernului federal, fiecare minister este responsabil în mod
independent de acest comportament a propriilor afaceri.
● Sunt stabilite principii pentru ridicarea formelor specifice de impozitare și
repartizarea acestora de impozitare, la nivel federal și Land.
● regula "frânarea datoriei" pentru consolidarea și operaționalizarea principiului
bugetului echilibrat este inclusiv (din 2009) în Legea fundamentală. Problemele
bugetare sunt specificate mai detaliat în corpul primar și secundar legislație,
după cum urmează.

Principii de bugetare în Germania

Cadrul constituțional și juridic al Germaniei acordă o atenție deosebită in
specificarea normelor și principiilor în care bugetarea urmează a fi reglementată
și efectuata. Principiile cheie care pot fi extrase din acest cadru sunt
următoarele:
Universalitate: Fiecare entitate guvernamentală trebuie să aibă un buget care să
se ocupe
cuprinzător și autoritar cu toate cheltuielile și veniturile, sub rezerva, doar
excepții foarte limitate.
Specificitate: Fiecare capitol bugetar trebuie să fie legat de un scop declarat,
care prevede și
limitează utilizările la care pot fi aplicate fondurile. Notele de buget pot
specifica în continuare elemente.
Funcționalitatea: Toate veniturile obținute sunt utilizate pentru a acoperi toate
cheltuielile printr-un singur cont federal.
Prin urmare, nu este permisă marcarea fondurilor (cu excepția pensiilor și a
asigurărilor de sănătate).
Oficialitate anuală: Bugetul trebuie să se refere la o perioadă de un an sau (în
principiu) la doi ani
perioadă în care fiecare an este tratat separat. În practică, această din urmă
dispoziție nu a fost
aplicată federației.

Mentionez ca acest studiu comparativ de principii ale constituirii bugetului poate

suferii modificari in functie de evolutia economiei atat a fiecarui stat cat si de
evolutia politicii si economiei la nivelul U.E.