Ministerul Educației, Culturii și Cercetării

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

CURSUL

DREPT INSTITUȚIONAL AL UNIUNII EUROPENE

Lucru individual

Tema: Noua Politică de vecinătate a UE

Profesor: Nicolae Coșleț

A elaborat: Todirean Ion

Grupa: 1910

Chișinău, 2021
 2

Cuprins:

Noua Politică de vecinătate a UE

1. Istoria şi evoluţia PEV..............................................................................................................................4
2. Bugetul/ finanțele UE..............................................................................................................................5
3. Dimensiunile regionale............................................................................................................................6
4. Formarea unui stat independent cu fundament European.....................................................................8
5. De la Praga la Vilnius- perspectivă europeană consolidată...................................................................10
6. Etapa finală a dimensiunii bilaterale......................................................................................................11
Concluzii....................................................................................................................................................14
Bibliografie:...............................................................................................................................................15
 3

Introducere
Politica Europeană de Vecinătate reprezintă un concept creat de Uniunea Europeană de-a lungul
timpului, servind drept motivare şi totodată justificare față de procesul de extindere continuă a
Uniunii Europene, început odată cu ratificarea tratatelor care adeveresc formarea Comunității
Europene. Obiectivul esențial urmărit prin realizarea acestei cercetări ar fi identificarea
avantajelor şi dezavantajelor Politicii Europene de Vecinătate prin analizarea evoluției acesteia.
Un alt obiectiv rezidă luând în considerație efectele generate în procesul de implimentare atât
asupra partea statelor partenere, cât şi cele produse asupra Comunității Europene. Considerând
argumentul că societatea internațională a suferit esențiale modificări în ultimul deceniu, nu
putem neglija evenimentele de importanță primară (aderarea a noi state în 2004, războaie duse pe
teritoriul Europei, semnarea Tratatului de la Lisabona, etc.) din care rezultă un alt obiectiv
urmărit prin această cercertare- identificarea acestor factori externi ce au constituit catalizatorul,
prin faptul că au influențat opțiunile şi direcțiile în formarea alianțelor, în stabilirea unor
parteneriate durabile cu proximitatea acestor state. Continuând cu o abordare teoretică a Politicii
Europene de Vecinătate şi explicarea mecanismelor de aplicarea în practică prin crearea de
elemente instituționale pe care le aplică, precum şi definirea relației dintre UE şi Republica
Moldova şi stadiul la care se află acest stat în calea spre integrare europeană, dat fiind evoluția
de succes a acestui stat din Parteneriatul Estic, în pofida limitelor impuse de factorilor externi
care produc o acțiune dublă, generând impas sau progres în integrarea europeană a acestui stat.
În această lucrare voi aborda analitic regiunea est-europeană prin prisma Politicii Europene de
Vecinătate, aceasta reprenzentând un focar esențial pentru Uniunea Europeană, definindu-i în
acest mod o parte din strategiile politice, economice şi mai ales şi pe cele de securitate
europeană. Toate aceste argumente formând un motiv substanțial care influențează prioritizarea
politicilor europene, în special prin politica promovată în regiunea de est a Europei.
 4

Noua Politică de vecinătate a UE

1. Istoria şi evoluţia PEV

Raportul Comisiei Europene rezumă declanşarea etapelor parcurse între 2003-2004, perioadă
crucială în adoptarea unor modificări de esență atât pentru Uniunea Europeană, cât şi pentru
întreaga Comunitate Internațională. Astfel după cum urmează sintetizat:

- Martie 2003- Comunicatul CE (COM 104 final) „Europa extinsă- Vecinătatea: Un nou cadru
pentru relațiile cu Vecinii noştri din est şi sud” soldat cu înaintarea unei scrisori comune către
Consiliu European.

- Iunie 2003-Consiliul a salutat final drept baza pentru dezvoltarea a noi politici cu vecinătatea,
Consiliul European de la Thessaloniki convenind asupra acțiunilor ulterioare necesare de realizat
pentru a „pava calea spre un nou Instrument de Vecinătate”

- Octombrie 2003- Consiliul invită Comisia să prezinte planuri specifice şi propuneri detaliate
care urmează a fi aplicate în noul cadrul financiar stabilit prin Instrumentul PEV, acestea fiind
sumate în două rapoarte orale de progres ale Comisiei Europene.

- Urmează convorbiri între autoritățile europene şi statele în cauză, care se dovedesc a fi

motivate şi acționează în favoarea aceastei colaborări. La această etapă Comisia şi Parlamentul
realizează o evaluarea a situației curente pentru statele din estul şi sudul Europei, specificând
totodată distincția față de Articolul 49 al Tratatului privind Uniunea Europeană, care prevede
posibilitatea de achiziționarea statutului de membru al UE, în măsura în care statul respectă şi
promovează valorile asumate de Instituțiile Europene1 .

- Comunicatul Comisiei Europene din 12 mai 2004 prin care se lansează primul Document
Strategic cu privire la PEV2 .

Anume la această etapă s-a materializat ideea raporturilor de progres (Progress Reports) şi a
planurilor de acțiuni (Action Plans), cu scop primordial de a stabili anumite elemente specifice şi
paşi necesari de parcurs, esențiali în implimentarea acestor politici regionale.

- Se conturează o evoluție a relațiilor cu vecinii, marcând obiectivul de asigurare a stabilității

promovat de UE. Un capitol important în comunicatul din 2008 stipula prioritatea pentru
asigurare a sinergiei în zona Mării Negre, astfel în cadrul vizitei Miniştrilor de Externe la Kiev
(februarie 2008) a fost stabilit un cadru cu domeniile necesare de acționat în plan regional.
Puncte cheie precum energia, transportul, comunicațiile, comerțul, mediul, politica maritimă,
migrația, respectarea legii şi lupta contra crimei organizate8 au format temele esențiale necesare
de abordat la nivel regional, dar şi acceptate de comun accord.

1
Tratatul privind Uniunea Europeană (versiune consolidată ), în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 26.10.2012,
http://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:d1b6b3e1-17dc-4d21-9a47-
30b523bc1710.0001.02/DOC_1&format=PDF, accesat la 09.03.2021.
2
COM(2004) 373final, op. cit.
 5

2. Bugetul/ finanțele UE
Pentru a asigura dezvoltarea sustenabilă şi implimentarea reformelor în statele partenere, este
evidentă necesitatea promovării unei politici optime de investiție şi alocări financiare de către
membrii Uniunii. Încă de la începutul anilor ’90 ai secolului trecut, Uniunea Europeană a fost
preocupată de atenuarea disparităților economice şi sociale existente în regiune, astfel lansează
programe de acordare a fondurilor structurale, promovând o politică financiară de coeziune3 ,
schimbarea fiind consemnată odată cu adoptarea Instrumentului European de Vecinătate şi
Parteneriat (ENPI), care presupune o substanțială creştere a alocărilor financiare acordate pentru
spațiul estic şi sudic, conform tabelului de mai jos.

Tabel 1.1 : Alocaţiile propuse spre angajament pentru Instrumentul European de Vecinătate şi
Parteneriat (ENPI)

Anul 2007 2008 2009 2010 2011 2012 2013 TOTAL

Milioane Euro 1,433 1,569 1,877 2,083 2,322 2,642 3,003 14,929

Sursa: Karen E. Smith, The outsiders: the European neighbourhood policy, în International
Affairs 81, 4(2005), p. 767

Pentru perioda 2014-2020 s-au alocat 15,433 milioane euro, după cum specifică Cadrul
Financiar Multianual al Uniunii Europene, iar comunicatele instituțiilor europene indică o
repartizare pe dimensiunea multilaterală, programele fiind axate pe anumite principii ce
promovează tranformarea democratică, construcția de instituții precum şi sprijinul unei
dezvoltări sustenabile inclusive, iar restul alocațiilor financiare revenind programelor de
mobilitate precum Erasmus Mundus, Tempus sau alte obiective destinate în scop de sprijinire a
inițiativelor societății civile, care favorizează interacțiunea şi stabilirea acelor contacte people to
people,4 asigurându-se dezvoltarea obiectivelor multilaterale promovate de UE.

În plus, s-au dezvoltat noi instrumente în cadrul PEV pentru a promova accesul la piață, în
special prin negocierea unor acorduri de liber schimb aprofundate și cuprinzătoare (ALSAC),
precum și pentru a îmbunătăți mobilitatea și gestionarea migrației. Ca atare, au fost propuse și
încheiate cu unii parteneri parteneriate pentru mobilitate și facilitarea/liberalizarea vizelor, în
timp ce în 2016 a fost lansat un instrument financiar specific – Instrumentul de parteneriat pentru
mobilitate. În regiunea sudică, o serie de inițiative regionale și bilaterale privind migrația și
mobilitatea sunt finanțate în cadrul Fondului fiduciar de urgență al UE pentru Africa,
componenta „Africa de Nord”.

Astfel, cu toate că PEV este concepută ca un ansamblu de dispoziții politice comune, ea permite,
de asemenea, UE să își adapteze și să își „diferențieze” politica în funcție de specificitățile
fiecărui partener.

În cadrul discuțiilor privind viitorul cadru financiar multianual (CFM) pentru 2020-2027, sunt în
curs de reexaminare arhitectura și funcționarea instrumentelor de finanțare externă ale UE,
inclusiv IEV. În acest context, la 18 aprilie 2018, Parlamentul a adoptat un raport privind
3
Ian Bache, Stephen George, Politici în Uniunea Europeană, Oxford: Oxford University Press, 2011, p. 458
4
JOIN (2013) 4 final, European Neighbourhood Policy: Working towards a stronger partnership,
http://eeas.europa.eu/enp/pdf/docs/2013_enp_pack/2013_comm_conjoint_en.pdf, accesat la 15.03.2021
 6

punerea în aplicare a instrumentelor de finanțare externă ale UE, inclusiv evaluarea intermediară
din 2017 și viitoarea arhitectură post-2020. În ceea ce privește IEV, raportul a făcut apel la mai
multă flexibilitate, la o mai bună utilizare a abordării „mai mult pentru mai mult” și a abordării
bazate pe stimulente și o mai bună coordonare între programele regionale și cele bilaterale.

La 14 iunie 2018, Comisia Europeană a publicat o propunere de Regulament al Parlamentului

European și al Consiliului de instituire a Instrumentului de vecinătate, cooperare pentru
dezvoltare și cooperare internațională (IVCDCI). Propunerea urmărește să simplifice actuala
arhitectură de finanțare a acțiunii externe a UE pentru următoarea perioadă a CFM și integrează
mai multe instrumente financiare în noul IVDCI, inclusiv IEV. La 27 martie 2019, Parlamentul
și-a adoptat poziția în primă lectură cu privire la această propunere, solicitând o finanțare
suplimentară, un rol mai important în luarea deciziilor privind opțiunile secundare de politică,
suspendarea asistenței în cazurile de încălcare a drepturilor omului și reorientarea de la o
abordare bazată pe stimulente la una bazată pe performanță în cadrul capitolului consacrat
vecinătății. Negocierile interinstituționale (trilogurile) au început în octombrie 2019, cu scopul
de a fi finalizate până la sfârșitul anului 2020.

3. Dimensiunile regionale
A. Parteneriatul estic (PaE)

Parteneriatul estic (PaE) a fost creat pentru a aduce la un nivel superior relațiile UE cu
majoritatea vecinilor săi din est: Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova și Ucraina.
PaE, aprobat în 2008 și inaugurat în 2009, se bazează pe politica europeană de vecinătate (PEV).

1. Obiective

Principalul obiectiv al Parteneriatului estic este „accelerarea asocierii politice și aprofundarea

integrării economice” dintre UE și vecinii săi din est. Nivelul de integrare și cooperare reflectă
angajamentul fiecărei țări partenere față de valorile, standardele și structurile europene, precum
și progresele pe care le realizează în acest sens. Parteneriatul estic urmărește să promoveze
democrația și buna guvernare, să întărească securitatea energetică, să sprijine reformele
sectoriale (inclusiv în domeniul protecției mediului), să încurajeze contactele interpersonale, să
sprijine dezvoltarea economică și socială și să ofere finanțare suplimentară pentru proiecte de
reducere a dezechilibrelor socioeconomice și de creștere a stabilității.

2. Structuri

Summiturile Parteneriatului estic sunt organizate din doi în doi ani, cu participarea UE și a
șefilor de stat sau de guvern ai țărilor partenere, precum și a reprezentanților Parlamentului
European, ai Comisiei Europene și ai SEAE.

Au fost lansate, de asemenea, inițiative-fanion care includ: un program integrat de administrare a

frontierelor; o facilitate pentru IMM-uri; piețe regionale de electricitate; și eforturi de
îmbunătățire a eficienței energetice, de utilizare crescută a surselor regenerabile de energie, de
promovare a bunei guvernanțe în materie de mediu și de prevenire, pregătire și mobilizare în caz
de dezastre naturale și provocate de om.
 7

Întrucât anul 2019 a marcat cea de-a zecea aniversare a Parteneriatului estic, Comisia a
desfășurat o consultare amplă și extinsă a tuturor părților interesate pentru a defini viitoarele
priorități ale acestei politici și pentru a se asigura astfel că aceasta continuă să aducă beneficii
concrete cetățenilor din întreaga Europă.

La 18 martie 2020, Comisia și VP/ÎR au publicat o comunicare comună intitulată „Politica

privind Parteneriatul estic după 2020: consolidarea rezilienței – un Parteneriat estic care produce
rezultate pentru toți”. Acest document evidențiază cinci obiective de politică pe termen lung
pentru cooperarea viitoare:

 un parteneriat care creează: UE și țările partenere vor colabora pentru crearea de

economii reziliente, sustenabile și integrate;

 un parteneriat care protejează: UE și țările partenere își vor reînnoi angajamentul față de
principiile fundamentale ale parteneriatului, în special pentru instituții responsabile, stat
de drept și securitate;

 un parteneriat ecologic: UE și țările partenere vor colabora pentru un viitor rezilient și

sustenabil;

 un parteneriat care conectează: UE va investi în continuare în transformarea digitală a

țărilor partenere și va urmări să extindă beneficiile pieței unice digitale;

 un parteneriat care conferă capacitate de acțiune: UE și țările partenere vor colabora

pentru societăți reziliente, echitabile și cu caracter incluziv.

Acest document a servit drept bază pentru discuțiile din cadrul videoconferinței din 18 iunie
2020 a liderilor Parteneriatului estic. În contextul pandemiei de COVID-19 și al gravelor sale
consecințe socioeconomice pe întregul continent, liderii au recunoscut importanța strategică a
acestui parteneriat și au subliniat necesitatea de a continua construirea unui spațiu comun de
democrație, prosperitate și stabilitate, ancorat în valorile lor comune, printr-o ordine
internațională bazată pe norme și prin dreptul internațional.

Înființată în 2011, Adunarea Parlamentară Euronest (AP) constituie componenta parlamentară a

Parteneriatului estic și este responsabilă pentru consultarea, supravegherea și monitorizarea
acestuia. Obiectivul său principal este de a reuni parlamentele din țările care fac parte din PaE și
Parlamentul European și de a intensifica contactele interpersonale, de a promova participarea
activă a societății civile și de a se implica mai activ în dialogul cultural. Ea se bazează pe interese
și angajamente reciproce, precum și pe principiile diferențierii, asumării și responsabilității
comune. Unul dintre rolurile sale este să controleze sprijinul UE pentru țările Parteneriatului
estic, și poate, de asemenea, să emită recomandări pentru structurile interguvernamentale din
cadrul acestuia, cu scopul de a încuraja aprofundarea integrării politice și economice a acestor
țări cu UE. De exemplu, Biroul său a transmis un mesaj cu ocazia videoconferinței din iunie
2020 a liderilor Parteneriatului estic, în care a solicitat o strategie UE de cooperare, securitate și
reziliență economică cu partenerii estici care doresc să continue eforturile de integrare în UE
orientată spre viitor.
 8

Până la această dată, Adunarea a organizat opt sesiuni ordinare, ultima având loc în perioada 8-
10 decembrie 2019 la Tbilisi. Din cauza pandemiei de COVID-19, sesiunea din 2020 va fi
amânată pentru 2021. Euronest cuprinde 60 de deputați în Parlamentul European și zece membri
din parlamentul fiecărei țări partenere. Cu toate acestea, întrucât Parlamentul European nu
recunoaște Adunarea Națională a Belarusului ca fiind o instituție aleasă în mod democratic, la
Euronest nu participă în prezent niciun „deputat” din Belarus. AP a Euronest are patru comisii
permanente, și anume Comisia pentru afaceri politice, drepturile omului și democrație, Comisia
pentru integrare economică, armonizare legislativă și convergență cu politicile UE, Comisia
pentru securitate energetică și Comisia pentru afaceri sociale, ocuparea forței de muncă,
educație, cultură și societate civilă. AP a Euronest cuprinde și un grup de lucru privind
Regulamentul de procedură, un grup de lucru privind acordurile de asociere, un grup de lucru
privind Belarusul, precum și un forum neoficial al femeilor.

4. Formarea statului independent cu fundament European

În pofida faptului că Republica Moldova este una dintre cele mai mici şi slab dezvoltate țări de
pe teritoriul European, poziționarea geografică a fost mereu esențială pe parcursul evoluției
istorice şi geopolitice, fiind părtaşă, sau ispăşitoare a celor mai importante tratate şi modificări
strategice teritoriale influențate de marile puteri. Astfel notorii sunt Tratatele semnate în timpul
domniei lui Napoleon şi a Țarului rus Alexandru I, soldate cu anexarea Basarabiei la Imperiul
Rus în 1812, Pactul Molotov-Ribbentrop (1939) între URSS şi Germania nazistă prin care iarăşi
teritoriul dintre Nistru şi Prut este cedat sovieticilor, sau renumita încercare de a împărți Europa,
pe o bucată de şervețel între Stalin şi Churchill prin care sovieticii vor deține 90% control asupra
teritoriul României (în componența căruia se afla şi această regiune)- toate acestea dovedind
importanța strategică a teritoriului care actualmente este denumit Republica Moldova.
Modificările teritoriale care au avut loc pe parcursul secolelor 19-20 au marcat procesul de
formare a identității şi stabilității acestui stat, astfel este oportun să afirmăm faptul că Republica
Moldova este un stat relativ tânăr, încă în deplină tranziție postcomunistă şi încercări progresive
de definire elocventă a proprii strategii politice. În vâltoarea evenimentelor ce rezultă imediat
după colapsul Uniunii Sovietice, marcate de interese politice, dependență de un sistem economic
puternic centralizat, totuşi clasa politică care a declarat independența Republicii Moldova la 27
august 1991 a fost prima generație care a încercat promovarea unei politici echilibrate între Vest
(Uniune Europeană) şi Est (Federația Rusă). Analizând cursul european al Republicii Moldova,
Karosteleva distinge trei perioade distincte: 1. Renaşterea problematică a unui stat independent,
specifică pentru perioda 1991-1994, 2. O europenizare ezitantă, încadrată între 1994-2009, 3.
Creare de noi alianțe şi echilibrarea celor existente, începând cu 2010 5 . Prima perioadă este
destinată realibilitării economice, sociale şi politice, dat fiind situația gravă şi impasul în care se
afla noul stat creat, Republica Moldova înregistrând un grad mare de populație care imigrează,
cu grad mare şi de imigranți ilegali, iar drept rezultat 40% din bugetul de stat era consituit din
remitențele primite din afara țării. Emergența unui nou conflict nu s-a lăsat mult aşteptată, astfel
ca în 1992 Transnistria se autoproclamă independentă, aceasta deținând control asupra 90% din
energia Republicii Moldova (resursele de gaz, electricitate şi petrol fiind livrate prin Est),
precum şi un sfert prin producția industrială totală 6. Datorită multitudinii de probleme cu care se

5
Elena Korosteleva, The European Union and its eastern neighbours, Londra: Editura Routledge, 2012, pp. 105-
108.
6
Ibidem, p.106.
 9

confrunta Moldova, fiind la granița limitelor proprii de asigurare a sustenabilității, aceasta

recurge la a o strategie bilaterală în relația cu proximitatea sa şi chiar exprimă o dorință pentru
orientare europeană, caracterizată prin dezvoltarea unui sistem democratic şi formearea unui
cadru instituțional conform criteriilor propuse de vecinii săi Occidentali, totuşi simțindu-se
atroce necesitatea de a-şi garanta securitatea energetică, aceasta va păstra şi relația cu Rusia drept
garant al stabilității.

A doua periodă este distinctă anume prin faptul că guvernul Republicii Moldova începe un cadru
formal de negocieri asupra Acordului de Parteneriat şi Cooperare cu UE, semnat la 1994, acesta
intră în vigoare în iulie 1998. Prin acest nou document se instituționalizează trei noi organisme
responsabile de implimentarea acordului ratificat de Uniune şi Republica Moldova, acestea fiind
după cum urmează: Comitetul de Cooperare- constituit din înalți funcționari publici, Comisia de
Coooperare – alcătuită din miniştri şi comisari, cel din urmă fiind Comitetul de Cooperare
Parlamentară-comuniune între parlamentarii naționali şi cei europeni 7, acestea alcătuind prima
bază instituțională comună de cooperare între UE şi Moldova. Problema teritorială cu care se
confruntă Moldova în regiunea autonomă din Transnistria mai bine de două decenii, care a
dispus de o primă implicare a Uniunii doar în 2003, odată cu obținerea statutului de observator a
membrilor Consiliului Kees van Rij, Carl Hartzell în cadrul Comisiei Constituționale Moldova-
Transnistria. Ulterior prin documentele oficiale ale Uniunii stipulânduse necesitatea de instituire
a unui control de frontieră comun între Ucraina şi Moldova, fapt care ar genera şi minimizarea şi
soluționarea unor probleme existente precum traficul ilegal de droguri, alcool, țigări, cu efecte
negative asupra PIB-ului Republicii Moldova, astfel în decembire 2005 este oficial lansat
EUBAM (European Union Border Assistance Mission) misiune de asistență la frontiera dintre
Moldova şi Ucraina cu mandatul oficial precum stipulează: ,,Să aducă o contribuţie substanţială
la dezvoltarea procedurilor de gestionare a frontierei care să corespundă standardelor Uniunii
Europene şi să servească necesităţilor legitime ale cetăţenilor moldoveni şi ucraineni, călătorilor
şi comerţului, fapt care, la rîndul său, va contribui la consolidarea securităţii regionale şi
susţinerea dezvoltării economice” . Un cadrul instituțional care indică o consolidare a cooperării
între Uniune şi Moldova are loc odată cu stabilirea Misiunii Permanente a Republicii Moldova la
Bruxelles (Ianuarie 2005), lipsită de tenta politică însă care reprezintă o apropiere de capitala şi
instituțiile UE, precum şi o sursă eficientă de informare. Alocările prin programul TACIS pentru
Moldova pentru perioada 1995- 1999 au constituit cca 56.5 milioane euro, direcțiile de finanțare
cele mai importante şi cu cea mai mare contribuție fiind pentru agricultură, transporturi şi pentru
dezvoltarea sectorului privat, iar realizând o analiză asupra fondurilor obținute de Moldova pe
parcursul ultimilor două decenii putem afirma sporirea alocațiilor. Urmează anul 2009 cu o
transformare radicală politică şi socială a acestui stat, odată cu alegerile din aprilie a acestui an şi
inițierea unei acute crize politice, Republica Moldova lipsindu-se de preşedinte pentru o periodă
de mai bine de doi ani. O remediere a situției este realizată printr-un consens al partidelor de la
guvernanță care au creat Alianţa pentru Integrare Europeană (AIE) în 2010. Cea din urmă
perioadă dată de autoare, începând cu 2010, este distinctă prin încercările autorităților de la
guvernare de a crea o stabilitate şi un echilibru prin încercări de a remedia problemele Republicii
Moldova şi de a clarifica strategia proprie de politică externă. Korosteleva afirmă că această
perioadă Moldova se adevereşte a fi „îndrăgita ajutoarelor financiare internaționale”, aceasta
dispunând de cel mai înaltă alocație pe cap de locuitor datorită celor 273.14 milioane destinate

7
Ibidem, p. 106.
 10

prin semnarea Memorandumului de Înţelegere pentru Programul Naţional de Indicaţii, vizat

pentru perioda anilor 2011-2013, care marchează un raport cu 75% mai mare comparativ cu
programele din anii precedenți. Dacă în timpul guvernanței comuniste până în 2009 se
înregistrează un total de 2,6 miliarde pentru a redresa deficitul bugetar, odată cu noua guvernanță
a AIE şi realizarea Planului de Stabilizare şi Redresare Economic se vor atrage noi fonduri pe
lângă cele ale Uniunii Europene, aici cele 590 milioane de dolari de la FMI, 100 milioane de la
Banca Mondială şi BERD, precum şi cele 102 milioane de euro de la vecinul european,
România8. Eficiența acestor ajutoare financiare se poate evindenția prin schimbările structurale şi
progresele realizate de în sistemul de administrare a acestui stat. Cadrul de guvernanță externă
(europeană) instituit prin acțiuni normative şi transformative atât ale UE, cât şi prin cele ale
statului în cauză s-a dovedit a fi util pentru a asigura această tranziție democratică, indispensabilă
în stabilirea fundamentelor de bază(economic, politic şi juridic) ale unui stat, iar adoptarea
continuă la aquis-ul Uniunii denotă consecințe pozitive pentru afirmarea cursului european al
Republicii Moldova, chiar dacă dacă cei opt ani de guvernare comunistă vor constitui un
impediment care poate frâna reconstrucția unei societăți democratice în acest stat Comunicatul
Comisiei Europene din 2009 menționează progresele realizate de Moldova în aceasta aflându-se
în proces de demarare a reformei în justiție, în domeniul energetic, dar specifică limitările de
asupra unor principii esențiale precum drepturile omului, libertatea de expresie, lupta anti-
corupție, traficul în transporturi, fapt care justifică intitularea acestei periode de către
Korosteleva drept una de ,,Europenizare ezitantă”.

5. De la Praga la Vilnius- perspectivă europeană consolidată

Perioada cuprinsă între 2009-2013 este una definitivă pentru afirmarea cursului european al
Republicii Moldova. Parteneriatul Estic lansat în cadrul Summitului de la Praga (mai 2009),
exact după evenimentele şi numita „revoluție” din 7 aprilie 2009 şi căderea guvernului comunist
al Republicii Moldova, eveniment cu o simbolistică notorie, care s-a adeverit a fi un nou început
şi a favorizat o deschidere multilaterală a acestui stat. Cert este faptul că în pofida disensiunilor
(în special a celor politice) existente în toți aceşti ani, Republica Moldova, cu suportul enorm al
autorităților europene parcurge cu paşi siguri drumul spre o integrare şi o adaptare europeană. În
octombrie 2010 semnează Memorandumul de Înţelegere între Comunităţile Europene şi
Republica Moldova privind asocierea Republicii Moldova la cel de-al Şaptelea Program Cadru al
Comunităţii Europene pentru Cercetare şi Dezvoltare Tehnologică (PC7), Moldova fiind primul
stat din Parteneriatului Estic şi al doilea din Politica Europeană de Vecinătate după Israel, care
obține statutul de asociat la FP7, aceasta constituind o nouă cale de accesare a granturilor
europene. Ministerul Afacerilor Externe şi al Integrării Europene (MAEIE) al Republicii
Moldova a specificat clar obiectivul său care prevedea valorificarea oportunităților oferite noul
parteneriat cu UE, prin abordarea ambelor dimensiuni (bilaterală/multilaterală), acesta urmârind
concludent sloganul “mai multă asistenţă pentru mai multe reforme” 9, obținând un suplimentar
de 28 mln Euro, care este destinat reformelor în domenii precum justiție, sănătătate şi dezvoltare
rurală. Dacă în cadrul administrației guvernamentale a lui Vlad Filat, pentru perioda 2009-2012,
Moldova era calificată drept istoria de succes a Parteneriatului Estic, schimbarea produsă la
momentul când prim-ministru Iurie Leancă a demascat ineficiența şi corupția prezentă în
instituțiile de stat.
8
Korosteleva, op. cit., p. 107
9
***, Evoluţii în relaţiile RM-UE, http://www.mfa.gov.md/din-istoria-rm-ue/, accesat la 16.03.2021
 11

Structura fragilă a AIE a avut de suferit datorită necontenitelor moțiuni de cenzură din partea
opoziției comuniste, dar şi a disensiunilor şi acuzațiilor reciproce între membrii coaliției de la
guvernare, renumit fiind conflictul dintre Vlad Plohotniuc-speaker-ul Parlamentului şi
preşedintelui PLDM Vlad Filat, ultimul a şi declarat ieşirea partidului său din Alianța pentru
Integrare Europeană10. Anume această instabilitatea politică persistentă a constituit o barieră
esențială în dezvoltarea progresivă a relației cu Uniunea Europeană, fapt care a tergiversat şi
avansarea negocierilor asupra acordului de asociere, probabil guvernul lui Iurie Leancă
dovedinduse a fi unicul care a reuşit să mențină o poziție fermă pro-europeană şi pro-activă,
rezistând la atacurile necontenite din partea opoziției.

6. Etapa finală a dimensiunii bilaterale

Republica Moldova îndreptânduse spre finalitatea implimentării obiectivelor stipulate de
Parteneriatul Estic, totuşi dacă acestă finalitate şi performanță reprezintă şi accesul în familia
europeană constituie o dispută care formează necontenite dezbateri atât la nivel național, cât şi
cel european. Două evenimente consistente sunt necesare de abordat odată ce analizăm
importanța anului 2014, acestea fiind liberalizarea regimului de vize din 28 aprilie, precum şi
ulterioara semnare a acordului de asociere, care este stabilită pentru 27 iunie, aceasta fiind o
etapă mai riscantă pentru politica externă a Republicii Moldova. Considerând aspectul aboliri
regimului de vize, putem afirma că Republica Moldova este unica țară din spațiul estic care a
atins acest progres substanțial, decizia de liberalizare a regimului de vize fiind o etapă influențată
atât de progresul înregistrat pe parcursul implimentării reformelor conforme cu Planurile de
Acțiuni sugerate de UE, cât şi de anumiți factorii externi precum escaladarea crizei din Ucraina
şi anexarea Crimeii la Federația Rusă, autoritățile europene încercâd să ofere mai multe garanții,
demonstrându-şi suportul pentru ascensiunea europeană a Republicii Moldova.

Din cele trei axe importante care constituie bazele componente ale parteneriatului: piața internă,
mobilitatea-liberalizarea regimului de vize şi acordurile de asociere, putem determina că
Moldova se află în stadiul final, urmând ca la finele lunii iunie să fie încheiate negocierile asupra
Acordului de Asociere, şi să aibă loc semnarea Acordului de Liber Schimb Aprofundat şi
Comprehensiv (DCFTA), astfel oportune sunt şi laudele oficialilor europeni prin care îşi
manifestă sprijinul pentru acest stat ce realizează cel mai consistent succes în cadrul
Parteneriatului Estic, dar urmează şi ratificarea de către toate statele membre. Dacă semnarea
acordului este o perspectivă bună pentru Republica Moldova constituie o abordare
contradictorie. Unii argumentând că negocierile au avut loc în timp record, fapt care a depus o
presiune asupra autorităților autohtone, pe lângă limitarea instituțională a Chişinăului se
adevereşte a fi o problemă pentru implimentarea legilor şi normelor, iar prin semnarea DCFTA
statele care presupune că statele vor să armonizeze cca 95 % din aquis- ul comunitar cu legislație
proprie, ceea ce poate depăşi capacitatea sistemului administrativ al acestui stat. Republica
Moldova este situată între două blocuri regionale- cel al Uniunii Europene şi cel al Uniunii
Vamale, iar o dezvoltare independentă ar fi imposibilă, dat fiind dependența energetică
(principalul furnizor fiind şi membrul creator al Uniunii Vamale), cât şi dependența de ajutor
financiar şi perspectivele pentru dezvoltarea democratică, oferită de UE, iar disputele sunt create
anume datorită existenței a unei alternative amibivalentă pentrur UE. Astfel, potrivit afirmațiilor
10
Cristina Buzovschi, 13.02.2013, ,,Filat a anunțat că PLDM iese din prevederile Acordului AIE”,
http://unimedia.info/stiri/video-filat-a-anuntat-ca-pldm-iese-din-prevederile-acordului-aie-57287.html, accesat la
16.03.2021
 12

Ministrului Afacerilor externe şi al Integrării Europene, Natalia Gherman: ,,Noi suntem un stat
democratic, unde pluralismul este respectat și susținut. Deci atunci când vorbim de confruntarea
celor două modele integraționiste pentru viitorul țării, trebuie să asigurăm ca această discuție să
aibă loc exclusiv într-un cadru legitim, onest și să aibă ca bază fapte și studii. Din păcate, nu este
cazul întotdeauna” Un subiect de discuție apare datorită amenințării externe care vin din partea
Federației Ruse, Republica Moldova dorind să evite o repetare a scenariului din Crimeea, acum
cu regiunea separatistă din Transnistria. Analizând parcursul european al Georgiei şi cel al
Republicii Moldova, profesorul universitar Remi Piet, prin articolul publicat recent, amintește
declarația din 18 martie făcută de președintele parlamentului din regiunea Transnistreană, prin
care a înaintat Federației Ruse cererea de a iniția „pașii legali” pentru anexarea acestui teritoriu.
Acesta argumentează lipsa încrederii locuitorilor din această regiune în autoritățile de la
Chișinău, iar în calitate de remediu sugerează o intervenție a UE cu sprijin suplimentar atât
pentru asistența nivel guvernamental, cât şi la nivel local pe dimensiunea socială, la fel
menționând că doar o atitudine pozitivă a Uniunii Europene, fără a fi transformată în acțiuni
concrete nu va poseda o asemenea valoare 11. Dat fiind prezența acestei zone de conflict prin care
Rusia poate influența situația politică în vecinătatea proprie, Republica Moldova fiind o regiune
de interes, următoarele etape ce urmează a fi realizate necisită un consens şi totodată precauție
din partea oficialilor moldoveni.

Moldova este adesea calificată drept ,,istoria de succes a Parteneriatului Estic”, iar în curând
aceasta va semna Acordul de Asociere-DCFTA, unica problemă pentru autoritățile naționale
rămâne a fi regiunea Transnistriană, care nu va fi parte componentă a zonei de liber schimb însă
oferă o posibilitate de creştere PIB-ului țării cu 3,6%, iar neparticiparea la bugetul statului va
marca o descreştere cu 5,2% pentru PIB-ul Republicii Moldova, problema integrității teritoriale
reflectându-se prin efectele negative asupra economiei acestui stat, cât şi asupra stabilității
sociale, dat fiind puținele elemente de interacțiune între sistemele administrative de pe ambele
maluri a rîului Nistru. O privire asupra evimentelor mediatizate de presa moldovenească, în
perioda martie-iunie 2014 se observem o serie de vizite a oficialilor europeni, miniştrilor de
externe sau prim-miniştri ai statelor membre, culminând cu vizita preşedinților Herman von
Romuy şi cea a lui Barroso, discursurile cărora manifestă total suportul pentru integrarea
europeană a Republicii Moldova. ,,Acordul reprezintă un punct de reper în relația noastră de
cooperare şi va întări parcursul european ales de Moldova. E punctul culminant al unui proiect
început acum cinci ani, prin politica Parteneriatului Estic”, afirmă preşedintele Comisiei
Europene, Jose Manuel Barrosso, în declarațiile făcute în cadrul vizitei oficiale la Chişinău. Cu
referință la acordul de asociere, Herman Von Rompuy afirmă că ,,Semnarea nu înseamnă doar
relații bune între Chişinău şi Bruxelles, dar între Chişinău şi toate cele 28 state membre”,
specificând faptul că UE nu este interesată de realizarea politicilor în Republica Moldova, dar de
rezultatele politicilor implimentate. Discursul, politizat sau nu, dar totuşi pro-activ, denotă un
adevăr bine-conştientizat de autoritățile naționale, anume faptul că acestea trebuie să preia
inițiativa în implimentarea cooperări multilaterale cu statele membre, profitând de această
oportunitate pentru a promova o dezvoltare durabilă. Încercând o diferențiere a avantajelor şi a
riscurilor asumate cu privire la aceste două structuri regionale, dispuse la poli opuşi ai întregii

11
Remi Piet, ,,Moldova’s europhile aspirations”, în AlJazeera, 18.05.2014,
http://www.aljazeera.com/indepth/opinion/2014/05/moldova-europhile-aspirations-201451861529627450.html,
accesat la 16.03.2021.
 13

Euroasii, vectorul se adevereşte a se înclina spre direcția Occidentală, chiar dacă eforturile
necesare pentru a dobândi progrese se cere a fi considerabile.

Referindu-ne la Uniunea Vamală, este necesar de specificat că tarifele externe stabilite se prevăd
a fi mai mari, iar natura protecționistă a clubului format de Belarus, Rusia şi Kazakhstan poate
produce un efect negativ asupra diversificării economice a Republicii Moldova, oportunitate care
este favorizată prin aderarea la Zona de Liber Schimb a UE, aderarea la Uniunea Vamală
stipulând şi o probabilitate de reducere a PIB-ului Republicii Moldova cu 9,7%” 12. Aderarea UV
presupune o reducere a prețului gazului natural importat de Republica Moldova cu 10%, UV ar
crea o atmosferă deflaționistă pe piața monetară care poate favoriza aprecierea leului
moldovenesc până la 6.4%, fenomen nefavorabil exporturilor, acestea fiind reduse cu 17%, iar
importurile cu 7.9%, cu efecte scontate, datorită acestora consumul intern s-ar reduce cu 10.2%,
bunăstarea populației ar scădea cu 6.6%, pe lângă scăderea valorii Produsului Intern Brut,
aceasta marcând efecte negative la nivel social. Observând deci că această reducere cu 10% a
prețului la resursele naturale de gaz nu poate acoperi pierderile economice, cu efect asupra
veniturilor populației, pe lângă faptul că şi sistemul de transport se presune a fi cedat furnizorului
(aici Federația Rusă)- clauză contestată şi de preşedintele Belarusului în contextul ultimilor
negocieri. Spre deosebire de opțiunea esticită, care presupune aderarea la UV, cea Occidentală,
aborată prin semnarea semnarea DCFTA ar aduce în perspectivă o creştere a PIB cu 6.4%, o
creştere exporturilor cu 11.3% şi a importurilor cu 6.1%, iar odată cu creşterea consumului până
la o valoare de 7.8%, ca efect se prevede şi ascensiunea bunăstării generale cu 5% şi a măririi
bugetului de stat s-ar mări cu 1.6%. De asemenea, chiar dacă presupune o deprecierea leului cu
2.1%, efect uşor observat şi actualmente, aceasta aduce mai multe beneficii, favorizând
exporturile pe diferite piețe a produselor din Moldova

12
Radeke, op. cit.
 14

Concluzii
Chiar şi asupra normativității Uniunii Europene există dispute, considerând limitele impuse de
aceasta, precum şi lipsa unui cadrul juridic ceea ce face ca acest proces să fie dependent de
inițiativele clasei politice, sociale care activează în statul vizat în calitate de partener. Exemplu
notoriu în acest sens fiind perspectivele distincte prezentate de Manners şi de Hakkuala asupra
puterii deținute de UE. Nu în ultimul rând, am demonstrat că această condiționalitatea promovată
de Uniunea Europeană este văzută drept metodă eficientă de pentru transformarea statelor din
împrejurimea proprie, stabilind o cooperare echitabilă prin elimarea barierilor care tergiversează
acest proces. Prin analizarea Rapoartelor de Progres şi a Planurilor de Acțiuni sau a
comunicatelor emise de instituțiile euroepene, am încercat o examinare a etapelor prin care UE
promovează integrarea partenerilor săi, răspunzând activ criticilor printr-o capacitate de adaptare
continuă şi prin potențialul de consolida obiectivele urmărite în cadrul Politicii Europene de
Vecinătate şi a Parteneriatului Estic. Demonstrând ascensiunea alocațiilor financiare prin studiul
comparativ centrat pe perioada cuprinsă între 2004 până în 2014, fapt care relevă deplină
ascendență a relațiilor Uniunii cu statele din estul European.

Prin prisma PEV, am realizat o cum situația politică din statele vizate de Parteneriatul Estic
poate fi uşor influențată de factorii externi, formarea alianțelor şi stabilirea relațiilor de încredere
între parteneri fiind un element substanțial pentru promovarea intereselor statelor în vecinătate.

Considerând acest succes substanțial realizat de Repubica Moldova în relația sa cu UE, la fel
specificând necesitatea de armonizarea aquis-ului comunitar în proporție de 95% odată cu
semnarea Acordului de Asociere şi a DCFTA, marcăm un nou subiect de cercetare vizavi de
perspectivele obținerii membership-ului european pentru Republica Moldova şi factorii care
constituie un catalizator sau o barieră pentru ascensiunea europeană a Republicii Moldova.
Convingerea socială este un element de bază, dat fiind că opinia societății şi împărtăşirea
valorilor europene este un catalizator al integrării, astfel că diversitatea etnică a acestui stat
trebuie să fie un argument pentru realizarea unei coeziuni sociale în rândul cetățenilor.
 15

Bibliografie:

1. Tratatul privind Uniunea Europeană (versiune consolidată ), în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene, 26.10.2012, http://eur-lex.europa.eu/resource.html?uri=cellar:d1b6b3e1-17dc-
4d21-9a47- 30b523bc1710.0001.02/DOC_1&format=PDF.
2. COM(2004) 373final, op. cit.
3. Ian Bache, Stephen George, Politici în Uniunea Europeană, Oxford: Oxford University
Press, 2011, p. 458.
4. JOIN (2013) 4 final, European Neighbourhood Policy: Working towards a stronger
partnership,
http://eeas.europa.eu/enp/pdf/docs/2013_enp_pack/2013_comm_conjoint_en.pdf.
5. Elena Korosteleva, The European Union and its eastern neighbours, Londra: Editura
Routledge, 2012, pp. 105- 108.
6. Korosteleva, op. cit., p. 107.
7. Evoluţii în relaţiile RM-UE, http://www.mfa.gov.md/din-istoria-rm-ue/.
8. Cristina Buzovschi, 13.02.2013, ,,Filat a anunțat că PLDM iese din prevederile Acordului
AIE”, http://unimedia.info/stiri/video-filat-a-anuntat-ca-pldm-iese-din-prevederile-
acordului-aie-57287.html.
9. Remi Piet, ,,Moldova’s europhile aspirations”, în AlJazeera, 18.05.2014,
http://www.aljazeera.com/indepth/opinion/2014/05/moldova-europhile-aspirations-
201451861529627450.html .
10. Radeke, op. cit.