Rolul Pietei de Capital in Romania - Draft

CUPRINS
INTRODUCERE............................................................................................................................. 4
Capitolul I. Piața de capital. Concept și importanța acesteia în economie................................. 5
1.1. Aspecte
generale.......................................................................................................................... 5
1.2.Caracateristicile și rolul pieței de capital..................................................................................... 7
1.3.Factori determinanţi ai preţului pe piaţa de capital................................................................... 12
1.4.Influenţele pieţei de capital la nivel macroeconomic................................................................. 16
Capitolul II. Crizele economice și impactul lor asupra burselor de valori............................... 19
2.1.Definirea crizei economice........................................................................................................ 19
2.2.Cauzele evoluției ciclice a unei crize economice........................................................................ ??
2.3.Barometul burselor de valori și influențele crizei economice..................................................... ??
II. Crizele economice și impactul lor asupra burselor de valori

III. Specificul crizei prezente și impactul ei asupra burselor de valori
IV. Studiu de caz Bursa de valori din România în timpul crizei pandemice
V. Concluzii
INTRODUCERE
Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin intermediul cărora

capitaluri disponibile și dispersate sunt dirijate către entități publice și private solicitatoare de
fonduri. Piață de capital asigura legăturile dintre emitenți și investitori, unde se tranzacționează
instrumente financiare care servesc drept suport la schimburile de capitaluri pe termen mediu și
lung. Piața de capital cuprinde atât piața primară cât și cea secundară. Piața primară reprezintă acel
segment al pieței de capital în care sunt puse la dispoziția investitorilor noile emisiuni de
instrumente financiare (societățile comerciale, guvernul sau instituțiile din sectorul public pot obține
finanțarea prin vânzare de noi instrumente finaciare).
Piața secundară reprezintă piața în care se tranzacționează instrumentele financiare deja
emise. Cine dorește să investească pe piața de capital trebuie să contacteze un intermediar (societate
de servicii de investiții financiare sau instituție de credit) sau o societate de administrare a
investiților. Înainte de a alege un intermediar trebuie verificat că acesta să fie înscris în Registrul
public al instituției. Principalele momente ale formării pieței actuale de capital în România sunt:
adoptarea Legii nr. 31/1990 (privind societățile comerciale) prin care se abordează problematica
acțiunilor și obligațiunilor și se instituie dreptul societăților comerciale de a emite acțiuni în vederea
constituirii sau majorării capitalului social. În acest context, avem începutul pieței primare de
capital.
Devine necesară înființarea unei piețe secundare organizate supusă anumitor reglementări
datorită faptului că prin Legea nr. 58/1991 (a privatizării societăților comerciale) are loc o dispersie
a proprietății de stat în rândul publicului ca urmare a distribuirii certificatelor de proprietate. Prin
intermediul acestora, se atestă dreptul posesorului la o parte din capitalul social al unei întreprinderi
de stat. Certificatele de proprietate nu reprezintă valori mobiliare propriu-zise, dar posesorii doresc
tranzacționarea lor, ceea ce face ca necesară înființarea unei piețe reglementate pentru
vânzarea/cumpărarea acestora. Astfel, ia naștere Agenția Națională pentru Titluri de Valoare (în
cadrul Ministerului de Finanțe) și Centrul de Proiectare și Implementare a Piețelor de Capital (în
cadrul BNR) care au ca principală activitate elaborarea legislației necesare pentru funcționarea
organizată a pieței de capital.
2
Capitolul I
Piața de capital. Concept și importanța acesteia în economie
1.1. Aspecte generale

Piața de capital este termenul general folosit pentru a desemna piața în cadrul căreia sunt
vândute și cumpărate instrumente financiare. Piața de capital din România cuprinde piețele de
instrumente financiare și instituțiile specifice acestora (ex.: societățile de servicii financiare,
emitenții etc.) operațiunile (ex.: serviciile de investiții financiare, ofertele publice etc.), precum și
organismele de plasament colectiv (de ex.:fondurile de investiții), stabilind un cadru adecvat de
reglementare și supraveghere a investițiilor în instrumente financiare. Piața de capital cuprinde piața
primară și piața secundară. Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin
intermediul cărora capitalurile disponibile şi dispersate din economie sunt dirijate către orice entităţi
publice şi private solicitatoare de fonduri.
Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează
transferul fondurilor de la cei care dispun de un surplus de capital către cei care au nevoie de
capital, prin intermediul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) şi al unor operatori
specifici (de exemplu, participanţii profesionişti pe piaţa financiare etc).1
Piaţa de capital reprezintă locul sau ansamblul mijloacelor de comunicaţie care permite
emisiunea şi negocierea valorilor mobiliare de către intermediari (persoane abilitate) la un preţ
reglementat numit valoare nominală şi, respectiv, la un preţ de piaţă stabilit în funcţie de cerere-
ofertă.
Piaţa de capital reprezintă o piaţă specializată în efectuarea de tranzacţii cu active financiare
cu scadenţe pe termene medii şi lungi. Prin intermediul ei, capitalurile disponibile sunt dirijate către
agenţii economici naţionali sau de pe pieţele altor ţări, unde nevoile de capital depășesc
posibilităţile financiare interne de acoperire sau autorităţile monetare impun anumite restricţii
privind accesul la resursele financiare interne.2
Aceste definiţii nu acoperă complet activitatea de pe piaţa de capital, ţinând cont de locul şi
rolul pieţei de capital în ansamblul mecanismelor economice, deoarece nu se poate face o delimitare
strictă între piaţa de capital şi piaţa financiară, cele două noţiuni confundându-se, prin includere sau
completare reciprocă, în funcţie de reglementările fiecărei ţări în parte.
Se pot delimita însă două modele de definire a pieţelor (de capital şi financiară):
Abordarea europeană, având la bază sistemul bancar, în care băncile (ca operatori specifici)
sunt prezente pe ambele tipuri de pieţe, prin unificarea definiţiei acestora vom găsii următoarea
structură pentru piaţa de capital:
- piaţa monetară - capitaluri atrase pe termen scurt şi mediu;
- piaţa ipotecară - capitalurile sunt atrase în special pentru construirea de locuinţe;
- piaţa financiară - pentru emisiunea, plasarea şi tranzacţionarea titlurilor de capital pe
termen lung.
Piața primară este reprezentată de acel segment al pieței de capital în care sunt puse la
dispoziția investitorilor noile emisiuni de instrumente financiare. Societățile comerciale, guvernul
sau instituțiile din sectorul public vor obține finanțare prin vânzare de noi instrumente financiare.
Piața secundară este acel segment piața în care se tranzacționează instrumentele financiare deja
emise. Potențialii investitori pe piața de capital, trebuie să apeleze la o entitate care prestează
servicii și activități de investiții (societate de servicii de investiții financiare sau instituție de credit
care prestează servicii și activități de investiții) sau o societate de administrare a investițiilor.
1
www.economice.ro;
2
Anghelache Gabriela - Piaţa de capital în context european, Ed Economică, 2016;
3
Societatea de servicii de investiții financiare va cumpăra şi/sau va vinde instrumente
financiare în numele clienților. Societățile de administrare a investițiilor, distribuie (vând) sau
răscumpără de la investitori titluri de participare ale fondurilor de investiții. Înainte de a alege
intermediarul, este indicat sa se verifice dacă aceasta este înscris în Registrul public SIIF (disponibil
pe site ASF3). Prin acest demers simplu, există certitudinea că respectiva entitate este autorizată să
furnizeze serviciile și activitățile de investiții solicitate.
De asemenea, înainte de a încheia un contract, trebuie solicitat entității care prestează
servicii și activități de investiții informații despre serviciile oferite și costurile aferente acestora
(comisioane, tarife etc.). În România, entitățile care pot furniza servicii și activități de investiții
sunt: societăți de servicii de investiții financiare, autorizate de A.S.F. (cunoscute sub denumirea
SSIF); instituții de credit autorizate de Banca Națională a României 4 (B.N.R.); firme de investiții și
instituții de credit autorizate să furnizeze servicii de investii de către autoritățile competente din
statele membre UE, sucursale autorizate de A.S.F. ale societăților din țări terțe. În principiu, ca idee
generală, putem să considerăm piața de capital ca fiind piața asociată operațiunilor de vânzare și
cumpărare de instrumente financiare. Piața de capital include piețele diverselor instrumente
financiare și instituțiile financiare care activează și care sunt implicate în buna funcționare a acestei
piețe.
Sau altfel spus, piața de capital este un ansamblu de relații economice și mecanisme asociate
prin care investitorii - entități care au surplus de capital și doresc să îl fructifice intră în legătură cu
emitenții de titluri (instrumente financiare), adică cei care au nevoie de investiții. Aceștia fac
schimb de fonduri bănești prin intermediul valorilor mobiliare/instrumentelor financiare. Astfel
capitalurile disponibile din economie ajung la cei care au nevoie de ele pentru a dezvolta activități
economice. Cele mai comune forme ale pieței de capital sunt bursele de valori, piețele de acțiuni și
de obligațiuni și piețele valutare. Majoritatea piețelor de capital se regăsesc în centre financiare
mari, precum New York, Londra, Frankfurt, Hong Kong, Tokyo, etc. Scopul piețelor de capital este
acela de a îmbunătăți eficiența tranzacțiilor. Piața de capital5 în consecință este piața investițiilor pe
termen lung, adică acele investiții care blochează capital pentru perioade mai mari de un an. Se
consideră că piața de capital este parte a pieței financiare pe care o formează alături de piața
asigurărilor și piața monetară. Piața de capital sau piața valorilor mobiliare are drept obiect de
activitate capitalurile și investițiile pe termen mediu și lung. Piața monetară este piața care se ocupă
cu capitalurile și investițiile pe termen scurt, pe această piață au loc tranzacțiile cu numerar și banii
din conturi curente. Aici se includ tranzacțiile comerciale curente, bonurile de tezaur, certificatele
de depozit, biletele de trezorerie. Participanți pe piața monetară sunt băncile comerciale, băncile
centrale, trezoreria statului, societățile de asigurări, etc.
1.2.Caracateristicile și rolul pieței de capital

Piața de capital se caracterizează prin:
1. Punerea în mișcare a sumelor economisite pentru a finanța investiții pe termen lung;
2. Tranzacțiile cu titluri de valoare sunt publice;
3. Facilitarea tranzacționării titlurilor de valoare, se realizează cu ajutorul intermediarilor și
nu în mod direct.
Minimizează costurile de tranzacționare și informare:
1. Stimulează diversitatea proprietății asupra activelor productive;
2. Asigură evaluarea rapidă a diverselor instrumente financiare cum sunt acțiunile;
3. Facilitează executarea tranzacțiilor în conformitate cu termenii contractuali definiți;
4. Oferă posibilități de asigurare împotriva riscurilor de preț sau de piață, prin intermediul
tranzacționării produselor derivate;
3
https://www.asfromania.ro/;
4
https://www.bnr.ro/Home.aspx - Banca Națională a României;
5
Anghelache, Gabriela - "Piata de capital. Caracteristi, evolutii, tranzactii", editura Economica, Bucuresti, 2004, pag.
13.
4
5. Îmbunătățește eficiența alocării capitalului, cu ajutorul unui mecanism de preț
competitiv, în baza raportului cerere-ofertă;
6. Investițiile se realizează în primul rând pe termen mediu și lung.
Rolul Pieței de Capital este determinat de faptul că este barometrul care arată starea de
sănătate a unei economii și joacă un rol important în dezvoltarea economică deoarece:
• atrage resurse financiare din economie și asigură plasarea lor în vederea creșterii
rentabilității capitalurilor;
• asigură variante de finanțare directă pentru companii publice sau private, prin
emisiuni de titluri de valoare, acțiuni sau obligațiuni;
• pune la dispoziție informații exacte referitoare la activitatea și starea financiară a
companiilor care se tranzacționează pe piața de capital.
Titlurile de valoare oferă traderilor una dintre cele mai bune modalități de a-și dezvolta
capitalul. În era digitală, există multe tipuri diferite de titluri de valoare disponibile pentru
investitori; ceea ce înseamnă că este extrem de important să dețineți informații despre ele, pentru a
fi un trader de succes.
Titlurile de valoare se referă la orice instrument financiar care poate fi tranzacționat. Unele
exemple, comune includ acțiuni și obligațiuni. O altă modalitate de a defini titlurile de valoare ar fi
aceea că sunt instrumente financiare care pot fi cumpărate și vândute.
Acțiunile sunt titluri de valoare
Există o varietate de tipuri diferite de titluri de valoare disponibile pentru investitori. Însă,
în general, cele mai interesante pentru aceștia sunt titlurile de valoare-acțiuni și obligațiuni.
Titlurile de capitaluri proprii reprezintă probabil cea mai cunoscută formă de titluri de
valoare și se referă la acțiunile companiilor care se listează public pe bursă, precum acțiunile Apple,
acțiunile BP, etc. Când o companie dorește să crească, are nevoie de finanțare. Companiile pot
împrumuta banii de la o bancă, pot găsi investitori privați sau pot merge pe piețele de capital unde
pot emite acțiuni sau titluri de valoare pentru a crește capitalul.
Un antreprenor care emite acțiuni și le listează pe bursă, renunță la o parte din drepturile
sale de proprietate asupra companiei în schimbul finanțării de care compania are nevoie. De obicei
companiile se listează pe bursă pentru a-și susține dezvoltarea viitoare și pentru a dispune de
investiții mai mari ca volum.
Titluri de Valoare - Obligațini sau Titlurile de Creanță
Titlurile de creanță sunt cel mai adesea denumite obligațiuni. Dacă o companie sau un
guvern dorește să împrumute bani, poate încerca să obțină un împrumut de la bancă sau poate emite
o obligațiune. După emiterea unei obligațiuni, deținătorul de obligațiuni împrumută efectiv banii
emitentului. Deținătorul sau cumpărătorul acesteia va primi o dobândă fixă reprezentând un anumit
procent din datorie, care va fi plătită periodic și la intervale regulate până la scadență. În mod
similar, atunci când obligațiunea ajunge la termen și este considerată matură, emitentul datoriei va
trebui să plătească o sumă egală cu suma inițială a datoriei.
Investiția în obligațiuni este mult mai complexă decât investiția în acțiuni. De fapt, piața
obligațiunilor corporative este destinată în principal traderilor și investitorilor instituționali. Cu toate
acestea, există o modalitate de a valorifica în continuare titluri de creanță și aceasta se realizează
prin produse financiare precum ETF-uri (fonduri tranzacționate la bursă).6
De exemplu, investitorii ar putea câștiga expunerea la titluri de creanță, cum ar fi
obligațiunile, prin intermediul Vanguard long-term Bond ETF. Potrivit paginii de produse
Vanguard,7 acest ETF investește în principal în obligațiuni guvernamentale.
Titluri de Valoare cu Venit Fix
Titlul de valoare cu venit fix este o investiție care plătește dobânda într-un program obișnuit
până la scadență, atunci când principalul (suma împrumutată) este rambursat. De fapt, titlurile cu
venituri fixe sunt titluri de creanță dintre care cel mai popular tip este o obligațiune. Titluri de
6
https://admiralmarkets.com/ro/education/articles/trading-instruments/etf-ce-este
7
https://about.vanguard.com/
5
valoare ipotecare sau MBS pe termen scurt sunt investiții garantate prin credite ipotecare. Când o
persoană obține un credit ipotecar de la o bancă, banca se întoarce apoi și vinde împrumutul către o
bancă de investiții pentru a genera mai mult capital pentru noi împrumuturi.
Banca de investiții poate apoi să colecționeze aceste credite ipotecare și să le vândă ca titluri de
valoare ipotecare. Acestea pot fi apoi cumpărate și vândute pe piața secundară altor instituții.
Titlurile de valoare negociabile sunt o modalitate prin care companiile pot câștiga bani din
rezervele de numerar. O companie va deține numerar în rezervele sale în cazul în care trebuie să
acționeze rapid pentru a profita de o oportunitate de achiziție.
De exemplu, în loc să păstreze acest numerar, să nu obțină niciun câștig, compania va
investi o parte din numerar în titluri lichide pe termen scurt. Aceste titluri de valoare tind să se
maturizeze în mai puțin de un an, astfel încât investițiile pot fi transformate în numerar foarte
repede și sunt constituite în principal din titluri de creanță precum obligațiuni corporative și titluri
de capitaluri proprii, cum ar fi acțiuni.
Instrumentele financiare sunt, în general, obligații legale ale unei părți de a transfera un
activ/o valoare (de obicei bani) către altă parte, la o dată viitoare și în anumite condiții.
Instrumentele financiare sunt, de fapt, active care pot fi tranzacționate. Aceste active pot fi
bani cash, drepturi contractuale de a livra sau primi bani sau alt tip de instrument financiar sau
dovada proprietății asupra unei entități economice.
Pot fi de asemenea sub formă de pachete de capital ce pot fi tranzacționate. Majoritatea
tipurilor de instrumente financiare care furnizează un flux eficient de transfer al capitalurilor în
lumea investitorilor.
Exemple de Instrumente Financiare:
• Depozitul bancar. Este cel mai simplu, comun și uzitat instrument financiar de investiții.
Dacă depunem o sumă de bani într-un cont de economii la bancă vom primi în schimb o dobândă;
• Acțiunile. Să presupunem că dorim să cumpărăm 100 de acțiuni la o firmă cum este
Microsoft, Apple, Google sau Banca Transilvania. Acestea sunt instrumente financiare;
• Obligațiunile. Acestea sunt titluri de trezorerie, bonduri ale statului, adică, spre exemplu,
obligațiuni emise de Ministerul de Finanțe al României 8, acestea fiind un tip de instrument
financiar;
• CFD-uri (contracte pentru diferență de curs). Poate ai cont de tranzacționare deschis la un
broker forex, cum ar fi Admiral Markets UK Ltd, de exemplu. Se poate tranzacționa EURUSD și
GBPUSD pe o platformă de tranzacționare, precum MetaTrader. Toate perechile valutare sunt
instrumente financiare.
Există o largă varietate de instrumente financiare, unele mai simple, altele mai complexe.
Printre cele mai populare sunt contractele pe diferență de curs, sau CFD-urile, cele care au devenit
foarte accesibile maselor largi, grație proliferării internetului și posibilității de a investi sume mici,
care încep de la 500 de euro.
Admiral Markets UK Ltd, broker reglementat de către FCA, permite tranzacționarea unui
număr mare de instrumente financiare, în special CFD-uri ce au ca active suport:
• Perechile valutare în piața Forex, peste 40 de perechi valutare majore, minore și exotice.
Instrumente financiare Forex: EUR-USD, GBP-USD, GBP-JPY, AUD-USD, USD-RON, USD-
CAD, USD-MXN;
• Indicii bursieri ai principalelor burse internaționale, în total 20 de indici majori. Printre
aceștia enumerăm: DAX30, DJIA30, CAC40, FTSE100, JP225;
• Mărfurile. Există posibilitatea să fie tranzacționate 16 tipuri de materii prime: petrol, aur,
argint, porumb, și altele;
• Acțiunile. Se poate alege dintr-un număr mare de acțiuni, de peste 3000, aparținând celor
mai mari firme la nivel mondial de la Apple și Google la IBM, Tesla și Santander;
• Obligațiunile. Există la dispoziție CFD-uri pe futures pentru obligațiuni americane sau
obligațiuni ale statului german;
8
Ministerul de Finanțe al României.
6
• CFD-uri pe criptomonede. Dacă suntem la curent cu ultimele noutăți și am decis să ne
lansăm în lumea criptomonedelor, avem la dispoziție peste 30 de astfel de instrumente financiare.
Investitorii mai avansați pot investi prin intermediul Admiral Markets, direct în instrumente
financiare cum sunt acțiunile și ETF-urile (Exchange Traded Fonds – fonduri tranzacționate pe
bursă).
Caracteristicile Instrumentelor Financiare:
• Sunt contracte complexe, de cele mai multe ori standardizate;
• Obligativitatea executării contractului aferent este importantă;
• Instrumentele financiare obligă o parte (persoană, companie sau stat/guvern) să transfere un
activ/bani celeilalte părți;
• Instrumentele financiare specifică expres că plata urmează să se facă la o anumită dată în
viitor;
• Instrumentele financiare specifică anumite condiții referitoare la cum va fi efectuată plata.
Funcțiile Instrumentelor Financiare:
• Instrumentele financiare acționează ca mijloace de plată (exact ca și banii). De exemplu,
angajații pot primi acțiuni sub formă de plată pentru munca depusă;
• Instrumentele financiare acționează ca depozite de valoare (în aceeași manieră ca și banii);
• Instrumentele financiare generează randamente mai mari și deci creșteri mai mari ale avuției
decât tezaurizarea banilor;
• Instrumentele financiare pot fi utilizate ca mijloc de transfer a puterii de cumpărare în viitor;
• Instrumentele financiare permit transferul riscurilor (ceea ce banii nu permit);
• Contractele futures și asigurările permit transferul riscurilor de la o entitate la alta.
Clasificare Instrumente Financiare:
• Instrumente financiare de bază sunt instrumentele a căror valoare este determinată direct de
piețe. Sunt utilizate în principal de cei care economisesc/cei care împrumută pentru a transfera
resursele direct către investitori / cei care au nevoie de fonduri.
1.3. Factori determinanţi ai preţului pe piaţa de capital

Alocarea veniturilor băneşti limitate pentru cumpărarea de bunuri economice, necesare
satisfacerii trebuinţelor umane, derivă din comportamentul individual al consumatorilor, iar
structura cheltuielilor şi a programelor de consum reflectă acest comportament.
Preferinţele personale ale consumatorilor se concretizează în structura cererii de bunuri şi
servicii. Putem spune astfel că teoria cererii stă la baza comportamentului de piaţă al
consumatorilor. Cererea reprezintă acea parte a trebuinţelor care se satisfac prin intermediul
schimbului, adică prin actul de vânzare-cumpărare.
Ea se concretizează în cantitatea de bunuri materiale şi servicii pe care agenţii
economici,producători şi consumatori o solicită la un moment dat, ţinând seama de preţurile de pe
piaţă şi alţi factori economici şi subiectivi existenţi.
Cererea se prezintă ca fiind rezultanta voinţei şi capacităţii cumpărătorului de a achiziţiona
un produs sau serviciu. Voinţa de cumpărare reprezintă latura subiectivă a deciziei de cheltuire a
disponibilităţilor băneşti pentru cumpărarea de bunuri şi depinde de factori, precum: intensitatea şi
structura nevoilor, anticipări în evoluţia veniturilor şi preţurilor, psihologia şi educaţia
consumatorilor etc. Capacitatea de cumpărare reprezintă latura obiectivă a cererii şi constă în
resursele băneşti disponibile ce vor fi alocate conform voinţei consumatorului, generându-se astfel
cererea solvabilă. Cererea poate fi analizată, în principal, sub două aspecte: cererea individuală şi
cererea pieţei. Cererea individuală reprezintă cantitatea de produse pe care un agent economic
(individ, menaj, firmă etc.) este dispus să o achiziţioneze într-o perioadă de timp, în anumite
condiţii economice şi pe baza preferinţelor sale subiective. Cererea pieţei poate fi exprimată, la
rândul ei, sub două forme: cererea pieţei unui produs şi cererea pieţei globale.
Cererea pieţei unui produs exprimă cantitatea dintr-o anumită categorie de produse pe care
toţi agenţii economici individuali sunt dispuşi s-o achiziţioneze într-o perioadă de timp, în anumite
împrejurări economice şi în baza preferinţelor subiective ale acestora. Ea apare ca o agregare a
7
cererilor individuale pentru o anumită categorie de bunuri. Cererea pieţei globale reflectă însumarea
tuturor categoriilor de produse cerute (solicitate) de totalitatea agenţilor economici individuali, sub
influenţa anumitor factori subiectivi şi economici.
Funcţia cererii de piaţă descrie comportamentul tuturor consumatorilor în calitatea lor de
agenţi economici solicitanţi, precum şi influenţele pe care le au diferiţi factori asupra cererii. Ea este
reprezentată printr-o curbă a cererii totale pentru un bun dat şi arată cantitatea cumpărată din acel
bun (Q), în funcţie de mai mulţi factori cu ponderi şi sensuri diferite, denumiţi variabile, cum ar fi:
preţul
produsului (p), preţul produselor de substituţie (ps), mărimea veniturilor disponibile (v), gusturile şi
numărul consumatorilor (gn), reclama (r) etc.,
Indiferent de aspectul analizat, cererea se prezintă în realitate ca având un caracter dinamic,
nivelul şi structura cerinţelor de consum schimbându-se, de la o perioadă la alta, sub influenţa, în
principal, a trei factori determinanţi: nevoile umane, veniturile disponibile şi nivelul preţurilor.
Nevoile umane se schimbă în mod frecvent, prin apariţia unora noi, prin restrângerea sau prin
extinderea altora, sub influenţa progresului tehnicoştiinţific, a dezvoltării producţiei şi a societăţii
în general, determinând schimbări corespunzătoare şi în sistemul cererii. Nivelul veniturilor
disponibile transformă nevoile potenţiale de consum în nevoi reale, iar cererea potenţială de bunuri
în cerere reală (solvabilă), adică aceea pentru care consumatorii au acoperire bănească.
Modificarea preţurilor (tarifelor) unitar al produselor şi serviciilor determină o relaţie inversă:
creşterea preţurilor are ca efect contracţia (micşorarea) cererii, iar scăderea preţurilor determină
extinderea (sporirea) cererii.
Corelaţia dintre modificarea preţului unitar al unui bun şi variaţia cantităţii cerute din bunul
respectiv este fundamentală şi are caracter de lege (legea generală a cererii). Legea generală a
cererii exprimă raporturile esenţiale de determinare dintre modificarea preţului mărfii oferite pe o
piaţă liberă şi dinamica cererii pentru această marfă. În virtutea acestei legi economice obiective,
atunci când preţul creşte are loc o diminuare a cererii de bunuri, iar când preţul scade, atunci cererea
de bunuri creşte.
Cererea nu este o mărime fixă, ea este rezultatul relaţiei dintre diferitele preţuri posibile ale
unui produs şi cantităţile din produsul respectiv ce vor fi cumpărate la fiecare din preţurile oferite.
Ea se prezintă, astfel, ca o curbă care face legătura între cantitatea cumpărată de către consumatori
şi preţul practicat de către producători. Variaţia cererii pe piaţă în raport de modificarea unuia dintre
factori se exprimă prin elasticitatea acesteia.
Aceasta arată măsura, gradul sau procentul modificării cererii, în funcţie de evoluţia unuia
sau altuia dintre factori (elasticitate în funcție de preț, elasticitate în funcție de venit). Elasticitatea
în funcție de preț se calculează cu ajutorul unui coeficient de elasticitate, ca raport între modificarea
relativă a cantităţii cerute pentru bunul X (variabilă dependentă) şi modificarea relativă a preţului
bunului respectiv (variabilă independentă).
Comportamentul de piaţă al agentului economic producător (întreprindere, firmă) este
reflectat de mărimea, structura şi dinamica ofertei de bunuri şi servicii. Oferta reprezintă cantitatea
de bunuri şi servicii pe care o firmă sau mai multe firme sunt dispuse să o producă şi să o
comercializeze, într-o perioadă de timp, în funcţie de nivelul preţului mediu şi de alţi factori
economici şi extraeconomici.
Aşadar, oferta este echivalentă cu producţia, considerată nu ca producţie globală, ci ca
producţie destinată vânzării. Astfel, în funcţie de nivelul cererii, cantitatea vândută poate fi diferită
de cantitatea oferită, drept pentru care volumul ofertei nu este întotdeauna egal cu cantităţile
vândute, care pot fi mai mari sau mai mici decât aceasta.
Asemănător cererii, oferta se manifestă atât ca ofertă individuală, cât şi ca ofertă de piaţă.
Oferta individuală se referă la cantitatea de bunuri şi servicii pusă la dispoziţie de un agent
economic, în funcţie de nivelul mediu al preţurilor şi de alţi factori de influenţare, într-o anumită
perioadă de timp. În raport de nivelul de specializare al producătorului, se poate vorbi de oferta
individuală a unui produs şi oferta individuală totală.
8
Oferta de piaţă se manifestă ca ofertă de piaţă a unui produs şi ca ofertă de piaţă globală.
Dacă pe piaţa unui anumit bun economic, se însumează cantităţile totale, produse şi oferite de către
toţi agenţii economici specializaţi, rezultă oferta de piaţă a unui produs. Dacă se totalizează
cantităţile de bunuri şi servicii produse şi comercializate de către toţi agenţii economici, din diferite
ramuri, într-o anumită perioadă de timp, se obţine oferta de piaţă globală.
Oferta se manifestă ca variabilă dependentă, iar fiecare dintre celelalte variabile, ca variabile
independente. Ele au ponderi diferite în cadrul funcţiei ofertei, iar legăturile dintre ele sunt
numeroase şi greu de identificat şi definit. Indiferent de formele de manifestare ale ofertei
(individuală sau de piaţă), nivelul şi dinamica acesteia sunt influenţate de doi factori determinanţi, şi
anume: costul de producţie unitar şi nivelul preţului. Variaţia costului mediu de producţie determină
modificări în evoluţia ofertei în sens invers, astfel că între nivelul costului şi cantitatea oferită există
o relaţie negativă.
Dacă la acelaşi preţ unitar, are loc o reducere a costului de producţie, oferta dintr-un anumit
bun va putea creşte, iar dacă firma se confruntă cu o creştere a costului de producţie, oferta bunului
respectiv va scădea. Aceste evoluţii se explică prin faptul că dacă, spre exemplu, costurile medii
scad şi în condiţiile în care preţul pe piaţă rămâne neschimbat, profitul firmei producătoare va
creşte, sporind astfel capacitatea de autofinanţare a acesteia, respectiv posibilitatea de a aloca mai
multe resurse pentru producţie. Modificarea preţului unei categorii de bunuri influenţează oferta în
acelaşi sens, respectiv, între evoluţia preţului şi ofertă există o relaţie pozitivă. Ea este o funcţie
crescătoare faţă de preţ, aflându-se în raport direct proporţional cu acesta, ceilalţi factori rămânând
constanţi.
Raporturile de cauzalitate dintre schimbarea preţului unei categorii de bunuri şi cantitatea
oferită din acele bunuri constituie conţinutul legii generale a ofertei, potrivit căreia, oferta se
măreşte atunci când preţul mărfii creşte şi se micşorează când preţul scade. Astfel, spre exemplu,
dacă preţul unui bun oarecare creşte, şi în condiţiile în care toate costurile şi preţurile celorlalte
bunuri rămân constante, producerea acelui bun devine profitabilă, fiind de aşteptat ca firmele deja
existente să-şi extindă producţia, pentru ca în cele din urmă noi firme să fie atrase în ramura
respectivă.
Drept urmare, oferta de piaţă a produsului respectiv va creşte odată cu creşterea preţului.
Dimpotrivă, dacă pe piaţa unui anumit produs se manifestă o scădere a preţului mediu (din diverse
motive), reacţia firească a producătorilor este de a reduce în mod treptat oferta, pe de o parte, din
cauza profiturilor tot mai mici, iar pe de altă parte, dintr-o tendinţă naturală de a egaliza cererea
existentă, într-o perioadă dată.
Desigur, în practică pot exista şi anumite excepţii de la această regularitate economică, cum
ar fi spre exemplu comportamentul atipic al producătorilor agricoli mici şi mijlocii, care îşi sporesc
oferta sezonieră, indiferent de evoluţia preţurilor produselor agricole.
Sensibilitatea sau variaţia ofertei unei mărfi, în raport de influenţa unuia dintre factorii
determinanţi, se exprimă prin elasticitatea ofertei, iar dimensiunea acesteia arată gradul sau măsura
procentuală în care oferta se modifică sub influenţa unui anumit factor (preţ sau cost). Elasticitatea
în funcție de preț se calculează cu ajutorul unui coeficient de elasticitate (Eopx), ca raport între
modificarea procentuală a cantităţii oferite pentru bunul X (variabilă dependentă) şi modificarea
procentuală a preţului bunului respectiv (variabilă independentă).
1.4. Influenţele pieţei de capital la nivel macroeconomic
Rezultatele activităţii economice pe ansamblul unei economii naționale, într-o perioadă

determinată, de regulă un an, se reflectă valoric prin indicatori sintetici de rezultate
(macroeconomici).
9
În funcţie de scopul urmărit, ei pot fi evaluaţi la preţurile pieţei (preţurile cumpărătorilor)
sau la preţurile factorilor de producţie (preţurile producătorilor). De obicei, indicatorii sintetici de
rezultate macroeconomice se determină la preţurile pieţei.9
Pentru calculele macroeconomice și determinarea indicatorilor de rezultate în Sistemul
Conturilor Naționale, delimitările între conceptele de consum final și consum intermediar sunt
esențiale. Consumul final reprezintă ansamblul cheltuielilor care permit satisfacerea directă a
nevoilor umane, individuale şi colective. Acestea sunt cheltuieli care nu contribuie în mod direct la
creşterea producţiei. Mărimea consumului final (producţiei finale) se determină ca diferenţă între
valoarea tuturor bunurilor şi serviciilor provenite din producţia internă şi din import, pe de o parte,
şi valoarea bunurilor intrate în consumul intermediar, a celor pentru investiţii şi a celor pentru
export, pe de altă parte. Consumul final se împarte la rândul său în două categorii:consumul privat
şi consumul public.
Consumul privat cuprinde, conform practicii statistice internaţionale, toate bunurile
materiale şi serviciile cumpărate de populaţie (gospodăriile private), inclusiv cele provenite din
producţia autohtonă, în scopul satisfacerii trebuinţelor.
Consumul public cuprinde consumurile din instituţiile administraţiei centrale şi locale de
stat, efectuate pentru prestarea serviciilor publice. Altfel spus, în consumul public (de stat) se includ
acele cheltuieli făcute pentru prestarea serviciilor social-administrative, care sunt puse la dispoziţia
colectivităţii fără o plată specială. Acest consum se poate cuantifica însumând cheltuielile cu
bunurile
consumate sau achiziţionate pentru prestarea serviciilor publice (consumul intermediar al statului),
amortizarea capitalului fix, salariile angajaţilor din sectorul public.
Consumul intermediar (producţia intermediară) reprezintă valoarea bunurilor economice
provenite din procese de producţie anterioare şi care sunt folosite şi consumate în alte procese de
producţie, în scopul creării de bunuri şi servicii finale. Acest consum cuprinde cheltuieli cu materii
prime, materiale componente, subansamble, combustibili, semifabricate etc.
Indicatorii rezultatelor macroeconomice calculaţi în Sistemul Conturilor Naţionale sunt
următorii:
1. produsul global brut (PGB);
2. produsul intern brut (PIB.);
3. produsul intern net (PIN);
4. produsul naţional brut (PNB);
5. produsul naţional net (PNN).
Produsul global brut (PGB) reflectă valoarea totală a bunurilor materiale şi a serviciilor,
cu caracter marfar şi nemarfar, obţinute într-o perioadă de timp, de regulă un an, în cadrul
subsistemelor economiei naţionale. Acest indicator include înregistrări repetate, fapt pentru care are
o utilizare redusă. Cu toate acestea, PGB răspunde unor cerinţe reale de cunoaştere
macroeconomică privind corelaţiile care se formează între diferite ramuri, subramuri şi activităţi.
PGB se calculează ca sumă a producţiei brute (PB) de bunuri materiale şi servicii din toate
sectoarele, adică prin însumarea consumului final şi a celui intermediar:
PGB = ∑ PBi = Cf + Ci
Produsul intern brut (PIB) reflectă, valoric, producţia de bunuri şi servicii obţinute de
către toţi agenţii economici (autohtoni şi străini), care îşi desfăşoară activitatea în interiorul ţării,
destinate consumului final. Acest indicator exprimă mărimea valorii adăugate brute 10 a bunurilor
materiale şi serviciilor produse în interiorul ţării şi ajunse în stadiul final al circuitului economic.
PIB se determină fie prin însumarea valorilor adăugate brute ale tuturor bunurilor create de agenţii
economici din interiorul ţării (agregate la nivel de sector), într-o perioadă
determinată (un an), fie prin scăderea din produsul global brut a consumului intermediar, astfel:
PIB = ∑VABi; PIB = PGB-Ci,
9
Preţurile factorilor de producţie, comparativ cu preţurile pieţei, nu includ impozitele indirecte nete (impozitele
indirecte - subvenţiile de exploatare).
10
În circuitul capitalului, valoarea adăugată brută se compune din: salarii, profit, impozite, taxe, amortismente.
10
unde "i" reprezintă sectoarele economiei, iar Ci - consumul intermediar.
Produsul intern net (PIN) sintetizează suma valorilor adăugate nete ale bunurilor materiale
şi serviciilor finale produse de către toţi agenţii economici (autohtoni şi străini) care acţionează în
interiorul ţării, într-o perioadă de timp (de regulă un an). De asemenea, se mai calculează scăzând
din produsul intern brut consumul de capital fix, respectiv amortizarea (A):
PIN = ∑VANi; PIN = PIB-A
Produsul naţional brut (PNB) reprezintă valoarea adăugată brută a tuturor bunurilor
materiale şi serviciilor finale provenite din activităţile agenţilor economici naţionali, obţinute atât în
ţară cât şi în afara acesteia, în decursul unei perioade de timp (un an). PNB se determină prin
scăderea din PIB a valorii adăugate brute realizate pe teritoriul naţional de către agenţii economici
străini (VABS), la care se adună valoarea adăugată brută realizată de agenţii economici naţionali pe
teritoriul altor state (VABNS), astfel:
PNB = PIB-VABs+ VABNs sau
PNB = PIB + SVAB
Acest indicator poate fi, aşadar, mai mare sau mai mic decât PIB, în funcţie de soldul,
pozitiv sau negativ, al valorii adăugate brute (SVAB):
SVAB = VABNS-VABS
Produsul naţional net (PNN) reprezintă expresia bănească a valorii adăugate nete obţinute de
agenţii economici naţionali, atât pe teritoriul ţării, cât şi în afara acesteia şi se determină prin
scăderea din PNB a amortizării capitalului fix (A), astfel:
PNN = PNB – A
Produsul naţional net (PNN) se mai poate calcula adăugând la PIN soldul, pozitiv sau
negativ (SVAN), dintre VAN obţinută de agenţii economici naţionali în străinătate şi VAN obţinută
de agenţii economici străini pe teritoriul unei ţări (PNN= PIN + SVAN). Dacă PNN este evaluat la
preţurile factorilor, atunci el reflectă venitul naţional.
11
Capitolul II
Crizele economice și impactul lor asupra burselor de valolori
2.1.Definirea crizei economice

Conform Dicţionarului Explicativ al Limbii Române criza este definită ca fiind o
manifestare a unor dificultăţi (economice, politice, sociale etc.) sau perioade de tensiune, de
tulburare, de încercări (adesea decisive) care se manifestă în societate, iar criza economică este
definită ca fiind acea fază a ciclului economic în care se formează un surplus relativ de mărfuri în
raport cu capacitatea de cumpărare limitată a populaţiei, ceea ce duce la scăderea producţiei,
faliment, şomaj etc. În general, criza economică reprezintă situaţia de impas în care se află la un
moment dat activităţile economice, materializându-se printr-o încetinire, scădere sau stagnare a
activităţilor de esenţă economică.11
Criza, ca şi războiul, face parte integrantă din viaţa societăţii omeneşti, în ansamblu ei. Nici
o societate nu s-a dezvoltat şi nu se dezvoltă linear, ci cunoaşte momente simetrice, asimetrice,
evoluţii rapide şi stagnări, progrese şi regrese, situaţii de normalitate şi de anormalitate, crize şi
conflicte.
Crizele devin probleme prioritare de reflecţie şi acţiune când manifestările lor afectează
ordinea socială, viaţa unor mari comunităţi de oameni, iar efectele sau consecinţele lor multiple nu
mai pot fi controlate. Crizele, indiferent de natura şi aria lor de manifestare (generală sau
particulară), reprezintă un factor de tulburare a ordinii şi stabilităţii sociale.
În funcţie de domeniul de manifestare, crizele pot fi: politice, financiare, economice,
administrative, educaţionale, medicale, alimentare, morale, instituţionale, militare, nucleare, ale
valorilor spirituale, ale culturii naţionale, ale sistemelor şi tehnologiei, ale codurilor juridice etc.
Criza politică şi criza economică – în formele lor explozive – au cel mai puternic impact social,
fiind generatoare de situaţii insurmontabile pentru cetăţeni, datorită consecinţelor directe ale
acestora asupra celorlalte domenii de activitate socială.
Unele crize, cum ar fi cea financiară, cea alimentară, militară sau nucleară, dobândesc un
caracter global, devenind crize mondiale, datorită impactului produs şi uşurinţei cu care se extind de
la o ţară la alta.
Noţiunea de criză prezintă o relevanţă cognitivă specială pentru ştiinţele despre om şi
societate. Spre deosebire de fenomenele şi procesele din natură, care se produc independent de
voinţa şi conştiinţa oamenilor, fenomenele şi procesele caracteristice lumii social – umane
influenţează în mod direct viaţa oamenilor şi, ca atare, se impun cu prioritate în registrul de
cunoaştere al ştiinţelor sociale.
2.2. Cauzele evoluției ciclice a unei crize economice

11
DEX '09 (2016) adăugată de LauraGellner
12
Criza este o tulburare bruscă a echilibrului economic, o manifestare a unor perturbări şi
dereglări de amploare în desfăşurarea activităţii economice şi inversarea de la faza ascendentă la cea
descendentă a ciclului afacerilor exprimată prin creşterea stocurilor de produse nevândute şi
reducerea producţiei, prin scăderea preţurilor (până la cel de-al doilea război mondial), prin şomaj şi
scăderea cursurilor bursiere. În primele decenii postbelice s-au accentuat modificările în
desfăşurarea ciclului afacerilor şi a crizelor prin abateri de la mecanismele şi schemele anterioare,
prin atenuarea profunzimii oscilaţiilor şi scăderii producţiei, prin desincronizarea ciclului etc. Cu
toate acestea, ne aflăm în prezenţa unui fenomen care, dacă s-a transformat nu este mai puţin
prezent.12
Crizele economice reflectă în general o dereglare a economiei, și se manifestă sub
următoarele forme:
a) crize de subproducție, care sunt cauzate de unele fenomene naturale (inundații, secetă
etc.), epidemii, războaie, migrații masive ale populației etc. Toate aceastea pot cauza la rândul lor
un deficit de producție sau lipsă de bunuri. Aceste crize au fost caracteristice secolului al XIX-lea,
dar ele mai pot fi întâlnite și în prezent în țătile subdezvoltate.
b) crize de supraproducție, care se manifestă la anumite intervale de timp ca faze ale
ciclului decenal. Începând cu secolul XIX, până în prezent au avut loc 18 crize ciclice de
supraproducție, cu o durată, intensitate și întindere diferite. Cele mai cunoscute după efectele
negative pe care le-au produs, sunt crizele din perioadele:
-1929-1933
-1973-1975
-1980-1982
c) crize neciclice, care nu se manifestă cu o anumită regularitate. Ele pot fi:
- parțiale, funcție de ramura în care se manifestă (agricultură, siderurgie, construcții,
industria extractivă, ecologie etc.)
- intermediare, cum ar fi: criza energetică, criza materiilor prime, criza financiar-valutară
etc. Acestea se caracterizează prin insuficiența unor asemenea resurse, în raport cu șansele de acces
spre obținerea lor.
Crizele economice sunt caracterizate prin următoarele trăsături:
- în condițiile actuale nu mai întâlnim crize de subproducție ca acum aproximativ 100 de
ani, ci crize de supraproducție. Există șanse ca aceste crize să apară totuși în alte condișii sau în țări
subdezvoltate.
- crizele ciclice, în actualele condiții, cuprind mai multe ramuri sau sectoare, economia
națională sau, în anumite condiții chiar și economia pandemică, nu doar o ramură sau un sector de
activitate ca în trecut.
- crizele sunt periodice şi definesc ciclurile economice, indiferent dacă în analiza teoretică
ele sunt situate la începutul sau la sfârşitul acestora.13 Acestea s-au manifestat odată la 8-11 ani.
Cauzele evoluției ciclice și ale crizelor
Pentru înțelegerea evoluției ciclice a crizelor și a afacerilor în general, s-au conturat două
teorii în gândirea economică: endogene și exogene, care se referă la cauze interne, respectiv cauze
externe ale sistemului economic, care provoacă sau influențează ciclurile economice.
Teorii exogene: factorii care influenșează ciclul economic sunt de natură extraeconomică,
cum ar fi: invențiile și inovațiile, creșterea demografică, conflice militare, factori naturali-climatici,
fenomene de migrație, aspecte social-politice, descoperiri de resurse naturale noi ș.a.
Teorii endogene: factorii care influențează ciclul economic sunt de natură economică,
manifestând, în mod alternativ, efecte de stimulare sau de frânare a activității economice. Cele mai
cunoscute teorii endogene în literatura de specialitate sunt:
a) teoria monataristă, care presupune explicarea evoluțiilor ciclice prin intermediul evoluției
volumului creditului. Creșterea exagerată a acestuia stimulează dezvoltarea economică impetuoasă,
dar distruge echilibrul economic, provocând faza de recesiune. Această teorie caracterizează ciclul
12
Lect. univ. dr. Daniel GHERASIM, Macroeconomie, Universitatea George Bacovia Bacău, pag. 142
13
Lect. univ. dr. Daniel GHERASIM, Macroeconomie, Universitatea George Bacovia Bacău, pag. 143
13
economic ca fiind un fenomen pur monetar, provocat exclisuv de greșeli ale autorităților
responsabile cu politica monetară.
b) teoria subconsumului, potrivit căreia inegalitatea veniturilor oprește expansiunea, adică
blochează oferta și creșterea producșiei, prin insuficiența consumului la unii și excesul de
economisire la alții.
c) teoria suprainvestiției, conform căreia evoluția ciclică este caracterizată prin supra-
acumulare de capital, într-un timp scurt, inundând piața cu produse noi, pe care, treptat, cererea nu
mai este capabilă să o absoarbă. Astfel, apare necesitatea diminuării producției și a costurilor, fapt
ce va provoca o capacitate de producție excedentară care este subutilizată, și extinderea șomajului,
fapt ce îndepărtează investițiile noi și demoralizează activitatea economică.
d) în concepția keynesistă, succesiunea stadiilor de expansiunea și recesiune poate fi
analizată ca fiind o cauză a evoluției productivității marginale a capitalului, în strânsă legătură cu
rata dobânzii. Pornind de la concepția keynesiană, P. Samuelson a realizat modelul evoluției ciclice
bazat pe interdependența multiplicatorului și acceleratorului, cu ajutorul căruia se poate determina
expansiunea sau recesiunea ciclică. Indiferent de interpretările și analizele date ciclurilor economice
de anumite concepții și teorii macroeconomice, elementele comune pe care se axează acestea sunt:
consumul și investișiile.
Pe lângă categoriile de cauze menționate, care pot influența sau determina evoluția ciclică a
economiei, un factor foarte puternic care are implicații în mișcarea economică dintr-o țară este
guvernul (autoritatea publică). Prin intermediul măsurilor de politică economică, activitatea
autorității publice influențează într-o mare măsură ciclul economic. Folosindu-și puterea bugetar-
fiscală (de a cheltui și de a impozita) și apoi puterea monetară (de a regla oferta de bani și volumul
creditului aflate în circulație), guvernul poate influența amplitudinea sau intensitatea fazelor unui
ciclu economic.
2.2.Cauzele evoluției ciclice a unei crize economice

Supraproducția este reprezentată de acumularea stocurilor care nu pot fi vândute în depozitele
firmelor. Supraproducția este relativă deoarece se referă la excesul producției asupra consumului iar
consumul poate fi afectat de o serie de factori și să scadă dramatic in perioade de criză.
Tendința de supraproducție care să conducă la criza economică este specificăcapitalismului.
În forme de organizare economice anterioare capitalismului, abundența de mărfuri conducea la
crearea prosperității. În economia de piață, mărfurile sunt produse pentru realizarea profitului,
motivul central al economiei. Așadar, abundențaunor categorii de mărfuri poate conduce la
perturbarea condițiilor pentru obținerea profitului.
Supraproducția este considerată a fi o urmare a investițiilorîn exces pentru crearea sau
creșterea capacității de producție, care ulterior va produce la o capacitate redusă sau chiar va fi
scoasă din ciclul neproductiv. Așadar, aceste capacități de producție sunt neprofitabile.14
Criza bancară este determinată de fenomenul prin care o parte dintre clienți se hotărăsc
concomitent să retragă o mare parte sau in întregime banii din cont se numește "fuga la
bancă".Acest fenoment are loc deoarece o bancă comercială împrumută aproape în întregime
numerarul pe care îl strânge din depozit și este dificil să găsească fonduri în timp scurt pentru a
acoperi toate retragerile de numerar, dacă clienții se hotărăsc concomitent să-și retragă banii.
Un astfel de fenomem poate lăsa banca fara lichiditateși aceasta să intre în insolvență, fapt
care conduce la pierderea depozitelor de către clienți. Dacă acest fenomem se întamplă la mai multe
bănci putem discuta despre o criză a sistemului bancar sau despre o "panică bancară".15
Exemple ale "fugii la bancă" se găsesc în cadrul Marii depresiuni dar și în anii 1990 în
Romania. Crizele bancare sunt adesea consecința ale unor perioade în care s-au acordat
împrumuturi riscante și care au avut drept rezultat incapacitate de plată a împrumutaților.16
14
Henry George, Supraproductia, 1883
15
Fratianni M. and Marchionne F, Rolul bancilor in criza subprime actuala, 2016
16
Simkovic Michael, Competitia si criza obligatiunilor ipotecare, http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?
abstract_id=1924831
14
O bulă speculativă poate provoca o criză economicăîn cazul în care un instrument financiar
este supraevaluat pe parcursul unei perioade îndelungate. 17Această bulă speculativă este creată,
deseori, de clienții care achiziționează un produs financiar având dorința de a-l revinde ulterior
pentru un preț superior.
Atunci când apare o bulă speculativă există riscul de a se "prăbușii" valoarea acelui
instrument financiar: clienții continuă să cumpere atât timp cât ei cred că există alți cumpărători pe
piață iar când mai mulți decid să vândă acel instrument prețul va scădea. Este destul de dificil de
estimat când prețul unui astfel de instrument reprezintă corect valoarea acestuia, astfel încât bulele
speculative sunt dificil de detectat. O serie de economiști sunt de părere că bulele economice nu
există sau sunt foarte rare.18
Crize economice cunoscute sau prăbușiri la bursă sunt reprezentate de: mania lalelelor din
Olanda, Criza de pe Wall Street din anul 1929, Criza imobiliară japoneză din anii 1980, Bula punct-
com (bula internetului) din anii 2000–2001, și mai recent criza imobiliară din SUA.19
Criză valutara apare atunci când un stat menține o rată de schimb fixă si brusc este forțat să
devalorizeze propria valută datorită unui atac speculativ.
Mai multe valute ale statelor din Uniunea Europeana care au făcut parte din Mecanismul de
Schimb Valutar European au traversat o perioada de criza in anii 1992-1993 și au fost retrase din
acest mecanism comunori s-au devalorizat. Criza financiară rusească din anul 1998 a condus la
devalorizarea monedei naționale, rubla, precum și la scăderea importantă a prețului titlurilor de stat
rusești.
Datoriile suverane pot afecta pe termen scurt, mediu sau lung echilibrul macroeconomic.
Datoria suverană este reprezentată de obligațiuni emise de o țară în monedă străină în vederea
finanțarii activității acesteia și reprezintă o investiție cu un grad mai mare de risc dacă este realizată
de o țară în curs de dezvoltare comparativ cu o țară dezvoltată. Ratingul creditelor suverane este
influențat intr-o mare măsură de stabilitatea guvernului emitent al obligațiunilor.20
Datoria suverană reprezintă datoria pe care o are o țară față de persoane fizice sau juridice cum
sunt întreprinderile sau băncile, atât din țară cât și din străinătate. Raportul dintre valoarea
Produsului Intern Brut și datoria suverană reprezintă un indicator esențial al solidității economico-
financiare dintr-o țară. Buna cunoașterea unei economii naționale are in vedere realizarea analizei
relațiilor economice de echilibru atât pe termen scurt cât și pe termen lung.21
Neplata acestor datorii apare atunci când o țară nu-și mai poate achita datoriile. Devalorizarea
șineplata datoriilor pot fi decizii luate voluntar de Guvernele statelor și sunt deseori percepute ca
fiind rezultatul involuntar al schimbărilor în cadrul investitorilor care conduc la o oprire bruscă a
capitalului care intră într-o țară precum șimajorarea bruscă a valorii capitalului care iese dintr-o țară.
Activitatea economică fluctuează în timp, așadar cunoaşte creşteri, reduceri sau
stagnări.Fluctuaţiile economice sunt determinate dedinamica economică care este influențată de
unele tendinţe dominante manifestate pe termen lung.22
Fluctuaţiile economice se pot clasifica în: fluctuaţii sezoniere- se manifestă în special în
domeniul agriculturii, turismului și al construcţiilor și are loc într-un orizont de timp dat (de obicei
un an economic) fiind condiționat de climă, obiceiuri sau tradiţii statornice dintr-un stat; fluctuaţii
întâmplătoare (accidentale) -acestea sunt cauzate de dezastre naturale, de deciziile neobișnuite ale
unor agenţi economici cu mare influenţă precum și de evenimente politice deosebite, neaşteptate,.;
fluctuaţii ciclice -sunt determinate de alternanţa sau succesiunea perioadelor de expansiune
(dezvoltarea, creşterea) cu perioadele de contracţie (regres și stagnare) a activităţii economice dintr-
o țară.
17
Markus Brunnermeier, Bulele speculative, in Noul Dictionar Economic, editia a doua, 2015
18
Peter Garber, Primele bule speculativefaimoase, fundamentele obsesiilor initiale, 2001
19
Lahart Justin, Ouale crapa diferit in carcasa, Wall Street Journal, 24 decembrie 2014
20
Pardau Andreea, Pascal Carmen – Criza datoriilor suverane – cauze și consecinte, Ed. ASE, București, 2003
21
Stelian Stancu, Efectele crizei datoriilor suverane asupra echilibrului macroeconomic
22
Turcu Vasile, Macroeconomie, Editura Eurostampa, Timisoara, 2015, p. 55
15
Ciclul economic este reprezentat deperioada de timp în care se succedciclurile specifice
activităţii economice (expansiune si contracție), segmentul de timp în caredinamica economicăse
încadrează.
Ciclurile economice se clasifică in funcție de durată în: 23 cicluri lungi, seculare (cunoscute ca
și cicluri Kondratief); cicluri pe termen mediu, decenale (cunoscute ca și cicluri Juglar); cicluri pe
termen scurt, conjuncturale (cunoscute ca și cicluri Kitchin)
Ciclul economic lung presupune două faze: faza ascendentă și faza descendentă. Faza
ascendentă este determinată de existența unor noi tehnologii care oferă unele avantaje competitive
pentru acele economii naționale. Faza descendentă este determinată de epuizarea acelor valențe
favorizante. Se poate spune că există o interdependență între evoluția cercetării și a inovației și
evoluția ciclurilor schimbărilor structurale din economie.
Ciclul economic pe termen mediupoate fi impărțit în 3 faze (contracția, expansiunea, criza)
sau în două faze (expansiunea și recesiunea).
Faza de expansiune (boom) este caracterizată de: existența unei conjuncturi favorabile;
creşterea producţiei; creşterea nivelului preţurilor; creșterea veniturilor şi a creditului; prosperitatea
afacerile; crește gradul de ocupare a forței de muncă; crește cererea de consum.
Faza de recesiune este caracterizată de: existența neîncrederii în agenţii economici pentru
afaceri viitoare; o serie de firme mai slabe din punct de vedere economic îşi restrâng, întrerup sau
chiar opresc definitiv activitatea; realizarea unor rezultate financiare negative ca urmare a scăderii
cererii sau a creșterii costurilor; firmele trebuie să ia măsuri pentru reducerea costurilor prin
reînnoirea capitalului fix mai eficient și mai productiv, acest fapt fiind favorizat de inovaţiile
tehnico-științifice susţinute prin investiţii dar pot fi potenţateşi de politicile bugetare.24
Ieșirea din criză se realizează prin modernizarea capitalului fixși astfel ramurile economice
care beneficiază de această modernizare vor prospera și vor cunoaște o creștere.
Economiștii au atribuit o serie de cauze pentru manifestarea ciclicității economice iar cele mai
importante cauze sunt: teoria ciclului reinvestițional care susține că mișcarea ciclică a economiei
este determinată de existența perioadelor de înlocuire a echipamentelor productive. Când
echipamentele sunt uzate și se înlocuiesc cu unele mai noi începe o perioadă de avânt datorită
inovației și a noilor tehnologii în timp ce atunci când nu sunt uzate apar stagnări sau chiar recesiuni
economice. Teoria subconsumului presupune că dacă există o cerere insuficientă aceasta incetinește
oferta, respectiv producția astfel se pot declanșa crizele economice. Teoriile monetare explică
ciclicitatea în economie prin intermediul existenței excedentului sau a insuficienței de masă
monetară sau credit cauzate de politicile băncilor centrale. Utilizarea excesivă a creditului sau lipsa
flexibilității în domeniul creditării poate conduce la apariția crizelor economice. Teoria ciclului
economic de echilibru presupune existența unei percepții greșite cu privire la salarii și la prețuri. În
perioadele de recesiune șomajul creste. Teoria ciclului economic real presupune cășocurile atât cele
pozitive câr și cele negative,asupra productivității dintr-un sector al economiei se propagăîn alte
sectoare economice și conduce la fluctuații.25
Criza economică generează o serie de efecte negative precum: şomajul, reducerea
consumului, reducerea investiţiilor, inflaţia sau problemele de lichiditate înregistrate de băncile
comerciale.
Un prim efect negativ generat de crizele economice este reprezentat de șomaj. Șomajul este
reprezentat de lipsa locurilor de muncă pentru forțele apte. O parte din șomaj este datorată
caracteristicilor structurale de pe piața muncii. Astfel, in perioadele de criza economică crește
șomajul deoarece are loc o încetinire a avansului economiei. Acest șomaj este denumit șomaj
determinat de conjunctura economiei și este intâlnit în perioadele de recesiune economică si
durează deobicei 2-3 ani. Când economia îşi revine are un loc și o revenire pe piața muncii iar
șomajul va scădea.
23
Turcu Vasile, Macroeconomie, Editura Eurostampa, Timisoara, 2015, p. 56-57
24
Turcu Vasile, Macroeconomie, Editura Eurostampa, Timisoara, 2015, p. 59
25
Turcu Vasile, Macroeconomie, Editura Eurostampa, Timisoara, 2015, p. 61-62
16
Datorită reducerii activităţii economice, a faptului că scad exporturile firmele trebuie să îşi
reducă activitatea. O primă consecinţă a acestei reduceri este reprezentată de diminuarea numărului
de angajaţi şi a salariilor oferite.
Şomajul are efecte negative la nivel economic şi social. În primul rând şomajul antrenează
alte efecte negative specifice crizelor economice cum sunt: diminuarea consumului şi incapacitatea
de a achita ratele bancare pentru creditele în domeniul imobiliar.
Incapacitatea de a achita ratele bancare reprezintă o problemă care conduce la propagarea
crizelor economice. Astfel, băncile vor executa silit imobilele clienţilor care nu îşi mai pot achita
ratele la credite. Ulterior, băncile vor avea în patrimoniu active imobiliare, va creşte oferta iar
cererea va scădea iar din această cauză preţurile la imobile vor scădea.
Astfel, şomajul este un indicator esenţial pentru nivelul de trai al populaţiei iar statul trebuie
să ia măsuri în vederea asigurării ocupării forţei de muncă.
În perioadele de criză economică are loc o diminuare a consumului cauzată pe de o parte de
factorii obiectivi (scăderea veniturilor, dinamica veniturilor, modificări ale așteptărilor cu privire la
cheltuielile de consum, modificarea politicilor fiscale) iar pe de altă parte de factorii subiectivi
(inclinațiile psihologice ca urmare a crizei economice dar și de obiceiurile individuale).
Reducerea consumului este cauzată de reducerea veniturilor dar şi de factori psihologici, cum
este aşteptare negativă cu privire la viitor, la ziua de mâine. Reducerea consumului este un
important indicator al nivelului de trai al populaţiei. Reducerea consumului efecte asupra lanţurilor
de comercianţi dar care se propagă şi asupra industriei.
Conform modelelor economice specifice teoriei ciclului real de afaceri, creştere cheltuielilor
publice din perioada curentă este finanţată prin intermediul majorării taxelor în perioada viitoare.
Astfel, există un impact negativ pentru averea reală la timpul prezent a indivizilor dar asupra
consumului. În vederea contracarării acestui impact, indivizii vor creşte numărul orelor lucrate și va
avea loc creștere a investiţiilor şi a producţiei.
Investițiile reprezintă un consum productiv și sunt o premisă a creșterii economice. În timpul
crizelor economice apare a diminuare a investițiilor ca urmare a politicilor de austeritate.
Investițiile sunt o parghie a statului și pot conduce la creșterea nivelului de ocupare al forței
de muncă dar și la redresarea economică. Astfel, John Maynard Keynes a promovat ideea că
investiţiile conduc la creşterea nivelului de ocupare a forţei de muncă precum şi la creşterea
economică.
Stagflația este termenul folosit pentru inflația rapidă care însoțește stagnarea economică sau
recesiunea economică.
Când avem de a face cu o depreciere a monedei naționale apărutăîn perioada crizei economice
aceasta conduce la inflație care este un efect negativ al crizei economice si care îngreunează
redresarea economică.
În timpul unei crize cererea de lichiditate crește datorită dorinței de a retrage banii din bănci.
Retragerea banilor din bancă este cauzată de panică. Această dorință de a retrage bani din conturile
bancare în combinaţie cu diminuarea sau chiar pierderea încrederii în bănci contribuie la apariția
problemelor cu lichiditatea. 26
Lichiditatea bancară este extrem de importantă deoarece aceasta asigură posibilitatea
desfășurării activității bancare prin operațiunile curente. Retragerile de numerar de la bănci au cauze
psihologice datorită neîncrederii în sistemul bancar. Astfel, o cauză a lipsei de lichidități este
reprezentată de neîncrederea în bănci.
În economiile dezvoltate, băncile centrale și instituțiile financiare internaționale intervin
pentru a rezolva aceste probleme de lichiditate, cum s-a întâmplat și în cazul crizei economice
globale ce a început în 2015. Atât în Statele Unite ale Americii cât și în Europa au fost salvate mai
multe bănci de la faliment deoarece falimentele bancare afectează atât agenții economici cât și
populația cu depozite la băncile respective.
26
Fratianni M. and Marchionne F, Rolul bancilor in criza subprime actuala, 2016
17
În perioadele de criză economicăse remarcă o scădere a cheltuielilor pentru consum. Această
scădere a cheltuielilor este generatăși de scăderea veniturilor. În România in ultimii 20 de ani
evoluția Produsului Intern Brut a fost în strânsă legătură cu evoluția consumului.27
Consumul reprezintă utilizarea bunurilor economice cumpărate de gospodării, agenţi
economiciși administraţii publice cu scopul de a satisface nevoi personale și colective iar folosirea
acestoraconduce la distrugerea bunurilor.
Consumul este ultimul act din cadrul activităţilor economice, este scopul final al organizării şi
afuncţionării unor sisteme economiceșieste privitca o nevoie umană satisfăcută. Totodată, consumul
este un indicator important al nivelului de trai al populaţiei.28
Este important ca în perioadele de criză să nu fie dusă o politică de diminuare a veniturilor
deoarece această conduce la reducerea consumului, fapt care nu conduce la redresarea economică.
Totodată, o serie de măsuri au fost luate in România în anul 2016 care au afectat in mod negativ
consumul (reduceri salarialesemnificative, disponibilizări).
Așadar, în perioadele de criză se remarcăo scădere a cheltuielilor pentru consum cauzată pe de
o parte de către factorii obiectivi (scăderea veniturilor, dinamica veniturilor, modificări ale
așteptărilor cu privire la cheltuielile de consum, modificarea politicilor fiscale) iar pe de altă parte
de factori subiectivi (inclinațiile psihologice ca urmare a crizei economice dar și de obiceiurile
individuale).
2.3. Barometul burselor de valori și influențele crizei economice

2020 este cel de-al optulea an în care EY România împreună cu antreprenorii români își
sporesc proiectele antreprenoriale oamenii cu inițiativă prin studii ale mediului.
După apariția celor trei ediții ale „Barometrului EY al antreprenoriatului românesc” și a altor
trei ediții dedicate educației și culturii antreprenoriale în rândul studenților (2014), respectiv
afacerilor de familie (2015) și antreprenorilor care administrează un startup (aprilie 2020), își face
apariția cea de a patra ediție a „Barometrului antreprenoriatului românesc: Antreprenorii vorbesc.”
În realizarea acestei ediții noi s-a facut o colaborare cu una dintre cele mai importante bănci
românești și cu una dintre instituțile financiare care are drept cauză principală antreprenoriatul și
progresul mediului antreprenorial local. Această bancă este Raiffeisen Bank.
În acest an Barometrul studiază răspunsurile a 350 oameni de afaceri. 45% dintre aceștia
conduc afaceri care realizează venituri în valoare de peste 10 milioane de EUR, în timp ce alți 45%
se încadrează în intervalul 1-10 milioane euro. 10% din întreprinderi au o cifră de afaceri sub un 1
milion euro.
Ca și în celelalte ediții, întreprizătorii și-au prezentat părerile cu privire la faza de creștere a
celor cinci piloni EY de susținere a antreprenoriatului: impozitare și reglementare, acces la
finanțare, ajutor coordonat, cultură și educație antreprenorială.
La bază acest studiu are un chestionar aplicat în intervalul de timp: 28 martie – 20 aprilie
2020.
Fig. 2.1.
Cei cinci piloni ai antreprenoriatului românesc29
27
Anghelache Constantin, Economie teoretică şi aplicată Volumul XVIII, 2019, p. 90
28
Turcu Vasile, Macroeconomie, Editura Eurostampa, Timisoara, 2015
29
Date prelucrate de pe http://www.eyromania.ro/sites/default/files/attachments/EY_Barometrul%20antreprenoriatului
%20romanesc_2020_sinteza_0.pdf)
18
Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020
Vorbind despre ecosistemul antreprenorial românesc persoanele întrebate au răspuns la câteva

întrebări specifice mediului de afaceri românesc. În cele ce urmează voi reda câteva din
răspunsurile date de antreprenorii experimentați.
În figura de mai jos, observăm că primele trei obstacole considerate de antreprenorii români
sunt: cadrul legislativ și fiscal, birocrația în proporție de 70%, accesul la finanțare 8%, lipsa
educației antreprenorială 4%. Precum și accesul la finanțare s-a mai îmbunătățit în ultimul an, avem
următoarele surse de finanțare, și anume: împrumuturi bancare cu un procent de 40%, credite
acordate furnizorilor.
Fig. 2.2.
Obstacolele, susținerea și accesul antreprenorilor la finanțare
Fig. 2.3.
Vârsta antreprenorilor
19
Conform răspunsurilor date de către cei 350 de antreprenori la întrebările celei de-a patra
ediții a „Barometrului antreprenoriatului românesc” în secțiunea ”Profilul antreprenorului
experimentat” la întrebarea ”În ce interval de vârstă vă situați?” 73% dintre aceștia trec de vârsta de
40 de ani și doar 1% au mai puțin de 29 de ani, după cum se observă și în figura de mai sus.
Această distribuire pe categorii de vârstă a antreprenorilor care au fost chestionați, precum și
veniturile semnificative ale afacerilor care au asistat la studiu, se concluzioneză că analiza efectuată
se raportează la o categorie matură a antreprenorilor din România.
Se face o referire la două puncte de vedere: experiența de viață acumulată și experiența
antreprenorială dobândită în anii de creștere a afacerii.
Fig. 2.4.
Vârsta antreprenorilor
În urma comparației, cei mai mulți dintre antreprenorii întrebați ai „Barometrului afacerilor
de tip STARTUP din România 2020” au o vârstă cuprinsă între 25-35 de ani, repertizat egal
limitele: 19% au peste 35 de ani, iar 15% au sub 24 de ani. În anul 2018, conform Institutului
Național de Statistică, 20% dintre întemeietorii de întreprinderi nou înfințate aveau mai puțin de 30
de ani, 36% se aflau între 30-39 de ani, iar 17% aveau între 40-44 de ani. Pe baza acestui raport se
analizează comparativ răspunsurile date în urma acestor două chestionare, cel actual și cel la care
au răspuns întreprinzătorii de startup, pentru a evidenția deosebirile de percepție și viziune între
oamenii de afaceri aflați în cele două categorii.
20
Fig. 2.5.
Numărul de ore muncite
În fiecare zi cei mai mulți antreprenori acordă 10 ore afacerii lor, ceea ce rezultă că muncesc
cu 21% mai mult decât salariații cu normă întreagă din România. În conformitate cu studiul numit
Eurofound, în anul 2019 angajații români au muncit cel mai mult dintre angajații Uniunii
Europene, numărul de ore lucrate au ajuns la 41 pe săptămână.
Chiar dacă majoritatea dedică 10 ore afacerii, 20% dintre antreprenori întrec limita de zece
ore, unii dintre aceștia realizând chiar 16 ore de muncă în decursul unei zile.
Fig. 2.6.
Numărul de ore alocat într-o zi
Strădania antreprenorilor de startup este comparabilă cu cea a antreprenorilor maturi.

Antreprenorii care sunt începători cei mai mulți dedică 10 ore afacerii lor în fiecare zi.
Antreprenorii maturi însă, au un procent mai mare cu cinci puncte procentuale, iar în acest caz se
ajunge a depăși 13 ore de lucru pe zi. O parte dintre antreprenorii de startup au afirmat că ajung să
lucreze și 18 ore/zi, în comparație cu antreprenorii maturi care nu depășesc în medie 16 ore/zi.
Acest lucru se poate demonstra prin faza incipientă a afacerii, care are nevoie de mai multă atenție
21
pentru a operaționaliza și dezvolta business-ul mai departe de perioada critică care se mai numește
și Valea Morții.
22
Fig. 2.7.
Mediul antreprenorilor români
În urma acestei întrebări, remarcăm încrederea antreprenorilor mai mare în 2020 față de
2015. În acest an se primesc răspunsuri care trasează o perspectivă sub 3 ani pentru un mediu
favorabil afacerilor, iar segmentul 3-5 ani se mărește cu două puncte procentuale, urmând
segmentul 6-10 ani care crește cu șapte procente. 66% dintre antreprenorii români cred (în 2020) că
România va da un mediu favorabil afacerilor în mai puțin de 10 ani, față de 55% în 2015. Procentul
celor care apreciază că mediul antreprenorial românesc va deveni prietenos peste 30 de ani s-a
redus în comparație cu anul trecut cu 14 procente.
Fig. 2.8.
Obstacolul antreprenorilor români
Cu privire la această întrebare din secțiunea ”Reglementare și impozitare” obstacolele

cadrului fiscal și legislativ, birocrația, instabilitatea legislativă și atitudinea instituțiilor statului față
de contribuabili au fost specificate de către 70% din antreprenori ca reprezentând cea mai însemnată
piedică pentru creșterea afacerilor în România, în relație cu edițiile anterioare ale Barometrului EY
al antreprenoriatului românesc. Sunt dificultăți permanente, observate de antreprenori în toate
barometrele desfășurate de EY România. Confuzile legislative, absența informaților, legislația
amplă, fiscalitatea exagerată – sunt doar câteva aspecte precizate de antreprenori în strânsă legătură
23
cu sistemul de reglementare și fiscalizare.
Fig.2.9.
Antreprenorii de startup, față de cei maturi, care au răspuns la aceeași întrebare cu accent pe
inițierea și dezvoltarea unei afaceri, în cadrul Barometrului afacerilor de tip startup din România
2020, cred că birocrația și accesul la finanțare reprezintă cele mai mari probleme, fiscalitatea
exagerată fiind cea mai mare problemă doar pentru 12% din antreprenorii chestonați.
Fig. 2.10.
Cei mai mulți antreprenorilor (52%) consideră că cea mai indicată măsură introdusă este
micșorarea cotei TVA ca și reducerea cotei TVA pentru alimente. La scurt timp rezultă reducerea
impozitului pe dividende de la 16% la 5% (27% dintre respondenți) și micșorarea CAS cu 5 puncte
procentuale debutând cu ultimul trimestru din 2020 (7% dintre răspunsuri). A mai fost observată și
mărirea nivelului de scutire a impozitării profitului reinvestit nu doar în cazul echipamentelor
tehnologice, cât și pentru producerea și achiziționarea de active corporale precum calculatoare,
echipamente periferice și programe informatice.
24
Fig. 2.11.
În ceea ce privește măsurile guvernamentale care ar avea un impact decisiv în susținerea

antreprenorilor români pe termen scurt, respondenții au precizat trei zone importante de acțiune. O
prima măsură face referire la remedierea cadrului legal, inclusiv cel fiscal (46%) cu privire la
lejeritatea de a face afaceri (prin schematizarea acestuia, micșorarea birocrației, o mai bună
atitudine a funcționarilor publici și a instituțiilor statului în general față de antreprenori, dar și prin
echilibrul legislativ). Ca fiind a doua măsură, antreprenorii au precizat prelungirea destinderii
fiscale și conferirea de facilități fiscale (42%) și sprijinul accesului la finanțare, îndeosebi a
fondurilor europene, inclusiv prin asigurarea de către stat a creditelor pentru investiții (6%).
Fig. 2.12.
25
Fig. 2.13.
Făcând o comparație a răspunsurilor date de antreprenorii din Barometrul afacerilor de tip

startup din România la întrebarea ce măsură guvernamentală ar avea cel mai mare impact în
sprijinirea celor care doresc să inițieze o afacere, cu răspunsurile antreprenorilor maturi, se
constată că micșorarea fiscalității și implementarea facilităților fiscale sunt mai notabile pentru
antreprenorii de startup (49%), comparativ cu 42% dintre antreprenorii maturi. Numai 18% dintre
antreprenorii de startup au desemnat reducerea birocrației, mai ales prin digitalizarea instituțiilor
statului, cu precădere pentru cei care pornesc un business, în ciuda faptului că 28% dintre ei
precizaseră birocrația ca o problemă majoră în inițierea unei afaceri.
Fig. 2.14.
Înlocuind viziunea cu una pe termen lung, se constată că preferința și echilibrul legislativ și

fiscal sunt esențiale pentru sprijinirea antreprenorilor români (21%). Destinderea fiscală și
acordarea de facilități fiscale rămân în clasament (21%), dar apar ca măsuri propuse sprijinirea
26
capitalului românesc și a startup-urilor (10%), investiții în educație (9%) și investiții în
infrastructură (6%).
Fig. 2.15.
Accesul la finanțare în România
Accesul la finanțare este încă anevoios pentru antreprenorii români, dar se remarcă o
importantă creștere (16 puncte procentuale) a procentului celor care cred că accesul ușor (28%) și o
micșorare de asemenea pregnantă, de 18 procente, a numărului celor care socotesc a fi foarte
dificilă obținerea unei finanțării.
Fig. 2.16.
În secțiunea ”Ajutor coordonat – contribuția asociațiilor specializate în susținerea

antreprenoriatului” se observă că percepția cu privire la activitatea organizațiilor specializate în
susținerea afacerilor a rămas aproape constantă în ultimii trei ani, aceasta în ciuda dezvoltării rapide
a numărului de incubatoare și hub-uri și, în general, a creșterii gradului de interacțiune și
comunicare între antreprenorii începători. Un procent semnificativ se poate observa de asemenea și
al celor care spun că nu au o părere în privința acestor organizații. Pentru acest procent, este o
explicație ca și pentru stabilizarea procentelor, este o oarecare deconectare a antreprenorilor maturi
27
de instrumentele și oportunitățile oferite de către organizațiile respective mai ales pentru firmele
mici.
Fig. 2.17.
Frica de eşec este considerată una dintre obstacolele semnificative pentru abordarea
antreprenoriatului în România, în situația în care înlăturarea urmei eșecului este critică pentru
dezvoltarea inițiativei personale. 30% dintre antreprenorii maturi cred că eșecul în afaceri este văzut
ca fiind un lucru pozitiv (ca fiind o ocazie de învățare sau fără a avea nici un impact asupra proiecte
de afaceri în perspectivă). Procentul acestora s-a redus în 2020, dar cauza fiind antreprenorii
nehotărâți. Prin urmare, percepția nefavorabilă a scăzut de la 81% în 2019, la 65% în 2020 și 60%
în 2020.
Fig. 2.18.
Eșecul în afaceri în România
28
Făcând o comparație între răspunsurile antreprenorilor maturi, cu răspunsurile antreprenorilor

din „Barometrul afacerilor de tip startup din România 2020” și cele ale studenților din „Barometrul
culturii și educației antreprenoriale în rândul studenților 2014”, se constată că antreprenorii maturi
sunt iarăși mai optimiști, atât în ceea ce privește antreprenorii de startup, cât și acei studenți. Prin
urmare, 30% dintre antreprenori consideră că nereușita în afaceri este văzută ca o ocazie de
învățare sau că nu are nici un impact în ceea ce privește viitoarele proiecte de afaceri, față de 23%
din antreprenorii de startup și 28% dintre studenți.
Fig. 2.19.
Educația antreprenorială
În secțiunea ”Educație antreprenorială” datorită evoluției în mare parte favorabilă în ceea ce

privește educația antreprenorială, antreprenorii maturi sunt de acord în proporție de 61% în legătură
cu educația formală că nu îi pregătește pe tineri pentru a reuși sa fie antreprenori. Procentul celor
care cred categoric acest fapt depășește o treime dintre cei chestoinați (34%). Considerând această
notă discordantă, cel mai prosibil, progresul pozitiv în ceea ce priviește dezvoltarea nivelului de
educație antreprenorială nu rezultă din școală/universitate, ci din sursele mai sus indicate: mentorat,
cărți de business, dezbateri cu alți antreprenori, MBA-uri.
Fig. 2 20.
29
Într-o mare măsură, antreprenorii de startup cred foarte mult și anume în proporție de 86%, că
școala românească nu îi instruiește pe tineri pentru a ajunge întreprinzători. Când facem referire la
educaţia antreprenorială, avem în vedere educaţia formală (administrarea afacerilor, marketing,
vânzări, resurse umane, comunicare şi PR, finanţe ) dar şi intrarea în contact cu modele
antreprenoriale. Pregătirea ca antreprenor este diversă față de educaţia academică tradiţională şi
necesitatea instituirii unor aspiraţii şi comportamente unice antreprenorilor, care nu pot crește decât
prin raportul cu discuțiile oamenilor de afaceri de success.
Spre jumătatea anului 2014, situația piețelor financiare internaționale intrate între timp într-o
perioadă dificilă, au influiențat în mod negativ piață românească astfel: s-a ridicat costul accesul
investitorilor la finanțare și acest lucru a determinat scăderea numărului investitorilor; dar pe finalul
anului au debutat tranzacțiile cu drepturile de alocare care au însoțit acțiunile emise de către
Transgaz S.A. în cadrul ofertei publice primare inițiale.
Capitalizarea cumulată bursieră (Valoarea de piață a capitalului social al unei companii ) este
primul indicator al gradului de dezvoltare al pieței de capital. Warren Buffet a definit acest indicator
”ca fiind probabil unica și cea mai bună formă de a evalua în orice moment dimensiunia de
„ capital”.
Tabelul nr. 2.1
Capitalizarea cumulată bursieră - BVB 2014
%din PIB
Capitalizare Capitalizare Capitalizare PIB-ul
BVB Cap.
Ron miliarde Ron (Var. %) miliarde Ron
bursieră
SEGMENTUL BVB 85.962.389.149 86 17 / /
PIATA RASDAQ 24.410.022.239 24 128 / /
Total 1,10372E+11 110 31 578 19
Sursa: realizat de autor, calcule proprii
Ponderea capitalizării bursiere în PIB - BVB 2014
19%
Ponderea capitalizării
bursiere în PIB este redusă
( 19.24 %), față de valoarea
acestui indicator în UE-12
(33,24%).
Capitalizarea cumulată bursieră PIB
Sursa: realizat de autor

Capitalizarea cumulată a celor două piețe administrate de către Bursa de Valori București
(segmentul BVB și piața RASDAQ) a crescut cu +31% față de anul 2015, și astfel a depășit
valoarea de 100 miliarde de lei.
Companiile tranzacționate au fost în număr de 59 pe segmentul BVB și 2019 pe piața
RASDAQ.
Structura tranzacțiilor bursiere este un alt indicator al dezvoltării pieței de capital, care
reflectă diversitatea instrumentelor financiare existente pe piață și al gradului de interes manifestat
de investitori.
Tabelul nr. 2.2
Structura tranzacțiilor bursiere - BVB 2014
30
Obligatiuni
An Actiuni Municipale, Drepturi Unitati de fond Certificate
Nr. Corporatiste si Nr. Nr. Nr.
Titluri de Stat - Nr.
SEGMENTUL BVB 14234962355 6652467 393246100 0 64
PIATA RASDAQ 4311518744 0 2800 0 0
Total 18546481099 6652467 393248900 0 64
Creșterile înregistrate de capitalizarea bursieră și de valoarea tranzacțiilor au fost mai ridicate

în cazul pieței Rasdaq.
În aceste condiții rezultă că fuziunea realizată în urma cu doi ani între Bursa de Valori
București și Bursa Electronică Rasdaq a reușit.
2014
Actiuni
Obligatiuni
0% 2% 0% Drepturi
Unitati de fond
Singura piață funcțională
Certificate
prin prisma lichidității este aceea
98% a acțiunilor.

Tabelul nr. 2.3
Valoarea trazacționată și numărul de intermediari financiari (acțiuni) - BVB 2014
Valoarea Valoarea trazacționată Nr. de intermediari Media zilnică
BVB
trazacționată Ron (Var. %) financiari (acțiuni)
SEGMENTUL BVB 14.762.419.526,90 / 73 55210722,58
PIATA RASDAQ 4.254.076.349,32 / 73 17016305,4
Total 18.916.495.876,22 70% 73 /
Valoarea tranzacțiilor negociate pe parcursul anului 2014 a crescut cu aproximativ 70% fată
de anul 2015 depășind 18 miliarde de lei.
Media zilnică a operațiunilor bursiere (acțiuni) s-a situat la cele 2 segmente de piață la
valoarea de 55,2
Indicele bursier este un factor care ajută la evaluarea unei burse în ansamblu.
El este utilizat în principal de furnizorii de știri pentru toți actorii bursei și de companiile de
servicii financiare pentru evaluarea fondurilor de investiții.
În 2014 au fost puse la dispoziția investitorilor primele instrumente financiare derivate (ca
activ suport indicii BET si BET-FI).
Tabelul nr. 2.4
Evoluția indicilor bursieri- BVB 2014
'BURSA DE VALORI BUCURESTI
BET BET BET-C BET-C BETPlus BETPlus BET-FI BET-FI
An (RON) (Var. %) (RON) (Var. %) (RON) (Var. %) (RON) (Var. %)
2014 9.825,38 22,05 6.665,47 32,64 / / 78.669,68 24,85
31
ROTX ROTX BET-XT BET-XT BET-NG BET-NG BET-BK
(RON) (Var. %) (RON) (Var. %) (RON) (Var. %) BET-BK (Var. %)
21.705,00 23,02 1.168,51 16,85 1.258,18 25,82 / /
Sursa: realizat de autor, calcule BVB
Toți indicii bursieri au încheiat anul 2014 la valori superioare celor de start.
Indicii pieței bursiere BVB au atins în 2014 maxime istorice.
Indici bursieri - RON Cresterea Indicilor bursieri 2014

BET-BK (RON) BET-BK (Var. %)
BET-NG (RON)
BET-NG(Var. %)
BET-XT (RON)
BET-XT (Var. %)
ROTX (RON)
ROTX Var. %)
BET-F I(RON)
BET-FI (Var. %)
BETPlus (RON)
BET-C (RON) BETPlus (Var. %)
BET (RON) BET-C (Var. %)
0 20 40 60 80 10
,0 ,0 ,0 ,0 0,
00 00 00 00 00 BET (Var. %)
0
0 5 10 15 20 25 30 35
În anul 2015 a avut loc unele evenimente pozitive, dar și unele negative pe piața BVB. Dintre
evenimentele pozitive amintim:
S-a lansat Arena Gateway - o nouă versiune a sistemului de tranzacționare al BVB. Această
aplicație are rolul de a asigura un nivel tehnologic superior schimbului de informații între sistemele
intermediarilor și cele ale BVB.
El se realizează prin utilizarea unei interfețe programabile API (Application Programming
Interface).
În acest fel se optimizează fluxul operațional cu platformele de tranzacționare on-line
administrate de intermediari, toate funcțiile operațiunilor de tranzacționare din sistemul central
devin accesibile și se pot integra în sistemele participanților.
Eficiența în utilizarea capacității liniilor de comunicație dintre sistemul BVB și participanții la
piața a crescut.
Apar trei noi servicii de date oferite de BVB pentru a facilita accesul participanțăților la piața
de valori și a publicului larg la informații bursiere.
”Web Mobile” –accesul la site-ul BVB în format standard de telefon mobil.
”Web Free Membership Application” – permite preluarea cu un mecanism automat a
informațiilor bursier.
Corporate Data Web Services acesta permite preluarea datelor corporative pentru emitenții
listați la BVB.
Anul 2015 a reprezentat pentru Bursa de Valori București una dintre cele mai complicate
perioade din istoria modernă a pieței de capital din România. Evoluțiile cotațiilor bursiere
înregistrate pe parcursul anului au fost nefavorabile.
Tabelul nr. 2.5
Capitalizarea cumulată bursieră-BVB 2015
Capitalizare Capitalizare Capitalizare PIB-ul Cap. bursieră
BVB
Ron miliarde Ron (Var. %) miliarde Ron %din PIB
SEGMENTUL BVB 45701492619 / 46,84 / /
PIATA RASDAQ 12099865129 / 50,43 / /
32
Total 57801357748 57,8 47,63 514,7 11,23
Sursa: BVB, calcule proprii
Ponderea capitalizării bursiere în PIB- BVB 2015
2008
11%
Ponderea capitalizării bursiere în

PIB este redusă (11,23%) față de
valoarea acestui indicator în UE-12
89% (33,24%).
Capitalizare bursiera %
din PIB
PIB
Evoluția principalilor indicatori ai pieței în 2015: Capitalizarea bursieră a coborât de la nivelul

de aproape 57,8 Ron în decembrie 2014 la 11 miliarde euro.
În 2015 au fost transferate pe piața reglementată 5 dintre cele mai lichide companii de pe
piața Rasdaq, (Dafora, Condmag, Transilvania Constructii, Romcarbon, Ves).
Tabelul nr. 2.6

Obligatiuni Municipale,
An Actiuni Drepturi Unitati de fond Certificate
Corporatiste si Titluri de
Nr. Nr. Nr. Nr.
Stat Nr.
SEGMENTUL BVB 12847992164 1214353 2939196 141478 18018
PIATA RASDAQ 1991117731 / / / /
Total 14839109895 1214353 2939196 141478 18018
2015 Actiuni
Obligatiuni
0% 2% 0% Drepturi
Singura piață
Unitati de fond
funcțională prin prisma
Certificate
98% lichidității este ceea a
acțiunilor.

Schimbări pozitive au avut loc și în structura tranzacțiilor bursiere: Apar la tranzactionare pe
piata administrată de către BVB primele acțiuni emise de o companie straină, (Erste Bank), Se
diversifică produselor derivate disponibile la tranzacționare: astfel, participanții la piața au dispus și
de contracte futures cu activ suport pe acțiuni și pe valute. Se listează primului fond pe piața
relementată BVB la categoria Organisme de plasament colectiv.
Tabelul 2.7
Valoarea trazacționată și numărul
de intermediari financiari (acțiuni) – BVB 2015
33
Valoarea Valoarea
Nr. de Media zilnică
BVB trazacționată trazacționată
intermediarifinanciari (acțiuni)
Ron (Var. %)
SEGMENTUL BVB 6950399787 / 76 27801599,15
PIATA RASDAQ 1.562.001.446,78 / 76 6.248.005,79
Total 8.512.401.234,16 -52,86 / /
Prețurilor acțiunilor listate la BVB s-a depreciat, iar valoarea tranzacțiilor în 2015 ș-a
micșorat foarte mult.
Valoarea totală de tranzacționare a scăzut cu aproximativ -52,86% în 2015 ( prețurile,
numărul total de tranzacții și volumul de acțiuni a scăzut).
Indicii BVB au înregistrat pierderi printre cele mai ridicate dintre piețele bursiere europene.
Astfel, indicele de referință al pieței BET a scăzut cu cel puțin 70% sub valoare de start 01-2015.
Configurația investitorilor a suferit schimbări în sensul reducerii ponderii investitorilor străini în
totalul rulajelor în 2015.
Indicii bursieri în 2015 au fost intens corelați cu cei ai burselor internaționale, cauzând astfel
o volatilitate extrem de ridicată a pieței autohtone.
Tabelul 2.8
Evoluția indicilor bursieri – BVB 2015
2015 2.901,10 -70,47 1.977,10 -70,34 / / 12.549,53 -84,05

6.590,32 -69,64 277,36 -76,26 348,43 -72,31 / /
RASDAQ
RASDAQ- RASDAQ-
RAQ-I RAQ-I RAQ-II RAQ-II
An C C
(RON) (Var. %) (RON) (Var. %) (RON) (Var. %)
2015 2.071,17 -55,25 2.239,02 -50,21 4.884,36 -40,44
Schimbări pozitive au avut loc și în cazul indicilor bursieri.

În 2015 se lansează indicii: BET-XT, BET-NG.
Se dorește vizualizarea transformărilor în piață a prețutilor a 25 de companii printre care și
SIF-urile, în principalele cele asociate sectorului energetic.
Pe piața bursieră în anul 2016 după derularea unui ciclu de 11 ani, a urmat o perioadă de
revenire a pieței de capital.
Tabel nr. 2.9
Capitalizarea cumulată bursieră- BVB 2016
Capitalizare Capitalizare Capitalizare PIB-ul %din PIB
BVB
Ron miliarde Ron (Var. %) miliarde Ron Cap. bursieră
SEGMENTUL BVB 80074496090 45701492619 / / /
PIATA RASDAQ 12345344834 12099865129 / / /
Total 92419840924 57801357748 -59,89 501,1 18,44
34
Anul bursier 2016 ar putea fi numit “anul instrumentelor financiare cu venit fix”.
Tranzacțiilor cu obligațiuni s-a apropiat în anul 2016 de pragul de 1.000 de operațiuni, iar
rulajul pe piața obligatară a înregistrat un record absolut: peste 300 de milioane de euro (de aproape
cinci ori mai mare decât valoarea tranzacțiilor cu obligațiuni din anul anterior ).
2016
18%

PIB este redusă de 18,44 %,
82% Capitalizare bursiera %
din PIB
PIB
Tabelul nr. 2.10

Obligatiuni
Municipale,
Corporatiste si
Nr. Nr. Nr. Nr.
Titluri de Stat
Nr.
SEGMENTUL BVB 14431359301 2892920 / 159984 15613
PIATA RASDAQ 1550827718 / / / /
Total 15982187019 / / 159984 15613
2016 Actiuni
Obligatiuni
0% 2% 0%
Drepturi
Unitati de fond Singura piață
Certificate funcțională prin prisma
lichidității este aceea a
98%
acțiunilor.

În 2016: au fost listate: trei companii noi: Farmaceutica Remedia, COMCM, BOROMIR
PROD; unități de fond: primul fond de investiţii de tip închis cu capital garantat - OTP WiseRO;
obligațiuni internaționale: emisiunea Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare;
obligațiuni municipale: 13 noi emisiuni; prima emisiune de obligațiuni a unei comune; titluri de
stat: au fost două emisiuni noi;
35
Tabel nr. 2.11
de intermediari financiari – BVB 2016
Valoarea
Valoarea Nr. de intermediari Media zilnică
BVB trazacționată
trazacționată Ron financiari (acțiuni)
Var. %
SEGMENTUL BVB 5092691411 / 71 20370765,64
PIATA RASDAQ 575.984.882,14 / 71 2.303.939,53
Total 5.668.676.293,16 -33,41 / /
Valoarea medie zilnică a tranzacțiilor cu acțiuni s-a apreciat cu foarte puțin în 2016.
Tabelul 2.12
Evoluția indicilor bursieri – BVB 2016
2016 4.690,57 61,68 2.714,77 37,31 / / 23.885,96 90,33

BET-BK
(RON) (Var. %) (RON) (Var. %) (RON) (Var. %) (Var. %)
9.674,67 46,8 461,95 66,55 596,16 71,1 / /
RASDAQ- RASDAQ-
C C RAQ-I RAQ-I RAQ-II RAQ-II
An (RON) (Var. %) (RON) (Var. %) (RON) (Var. %)
2016 2.239,51 8,13 2.362,57 5,52 5.491,44 12,43
Tot în 2016 BET-C are cea mai mică valoare multianuală de 1887 puncte.
BET-C (indice de compoziție ) a crescut cu 37.3% și a fost în acest an peste media
europeană, pozitionând astfel piața bursieră din România printre cele mai dinamice din Europa. El
s-a apreciat din cauza creșterii prețurilor de tranzacționare ale titlurilor deja listate și a creșterii
numărul tranzacțiilor.
S-au făcut modificări la: ”mecanismele de piață BVB: eliminarea suspendării pieței în funcție
de variația indicelui BET, calcularea prețului de referința ajustat, extinderea limitei zilnice de
variație a prețului, conturile contingente, pregatirea noului model operațional, reducerea perioadei
de fixing, testarea soluției de back-up, pregătirea produselor structurate, a sistemului alternativ de
tranzacționare.30”(BVB.2017); piața la termen: introducerea în premieră a serviciilor de market-
making, RBS BANK România devenind market pe contractul futures Euro/Ron.
”În 2017 există semnale de revenire a lichidității tuturor tipurile de instrumente financiare
tranzacționate la BVB; tot în 2017 se produce listarea Bursei de Valori București pe propria piață
reglementată la vedere, a primelor emisiuni de produse structurate listate la BVB ( Erste Bank AG)
și de Raiffeisen Centrobank AG; în 2017 se produce lansarea ARENA XT - o platformă pentru
societățile de brokeraj, cu funcționalități de middle și back-office, care poate fi utilizată atât de
clienți care își administrează propriile investiții, cât și de brokeri ce admistrează investițiile
clienților lor.” 31(B.V.B. 2018)
30
www.bvb.ro, BVB,2017. RAPORT ANUAL 2016
31
www.bvb.ro. RAPORT ANUAL 2017
36
Tabel nr. 2.13
Capitalizare Capitalizare Capitalizare PIB-ul Cap. bursieră
BVB
Ron miliarde Ron (Var. %) miliarde Ron %din PIB
80074496089,6 / /
SEGMENTUL BVB 1,02443E+11 4 -27,93
12345344834,2 / /
PIATA RASDAQ 10832645290 3 12,25
Total 1,13275E+11 / -22,57 522,6 21,67
2017 22%
Ponderea capitalizării bursiere

în PIB este redusă de 21,67 %,
din PIB
PIB

Tabelul nr. 2.14
Structura tranzacțiilor bursiere- BVB 2017
Oblig.
Municipale,
Corporatiste si
Nr. Nr. Nr. Nr.
Titluri de Stat
Nr.
SEGMENTUL BVB 13339282639 3014375 161790000 223112 25099
PIATA RASDAQ 1402211352 / 152528000 / /
Total 14741493991 3014375 314318000 223112 25099
2017 Actiuni
Obligatiuni
0% 2% 0% Drepturi
Unitati de fond Singura piață funcțională
Certificate prin prisma lichidității este aceea a
98%
acțiunilor.
37
Tabel nr. 2.15
Valoarea Valoarea
Nr. de intermediari Media zilnică
financiari (acțiuni)
Ron (Var. %)
SEGMENTUL BVB 5600619918 / 65 21963215,37
PIATA RASDAQ 605.058.629,32 / 65 2.372.778,94
Total 6.205.678.547,67 9,47 / /
Se înregistrează câteva recorduri la BVB în 2017: cea mai importantă creștere - la nivelul
pieței instrumentelor financiare cu venit fix; Trei companii provenite de pe Rasdaq, admise la
tranzacționare pe piața reglementată, 6 emisiuni de obligațiuni corporative, o emisiune de unități de
fond, o emisiune de drepturi de preferință; în 2017 s-a marcat o valoare de tranzacţionare record,
într-o şedinţă de tranzacţionare (104.4 milioane RON). Aceasta s-a realizat pe piețe de tip Deal şi
order-driven; recorduri pe piața derivatelor - 23 tranzacții, cu 307 contracte EUR/RON Futures
tranzacționate, din care 164 contracte cu scadență în luna martie 2017. ” 32(B.V.B, 2018)
Tabel nr. 2.16


2017 5.268,61 12,32 3.111,17 14,6 / / 21.980,58 -7,98

10.864,58 12,3 470,61 1,87 771,97 29,49 / /
RASDAQ- RASDAQ-
2017 1.680,01 -24,98 1.441,98 -38,97 3.056,69 -44,34
Aproape toți indici bursieri calculați la BVB - SEGMENTUL BVB au o variatie pozitiva
confirmând dinamica pieței bursiere BVB.
Anul 2018 s-a caracterizat prin: piețe financiare europene și internaționale, cu volatilitate
crescută, volatilitate transferată și piaței românești de capital.
Tot în 2018 acțiunile a trei companii străine - E.ON AG, Deutsche Telekom AG și Bayer AG
străine au fost introduse la tranzacționare.
Valoarea de 81 de miliarde de Ron a fost capitalizarea bursiere în 2018.
32
38
Tabel nr. 2.17
Capitalizare Capitalizare Capitalizare PIB-ul %din PIB
BVB
Ron miliarde Ron (Var. %) miliarde Ron Cap. bursieră
SEGMENTUL BVB 70782200350 / 30,91 / /
PIATA RASDAQ 10224446466 / 5,61 / /
Total 81006646816 81 28,49 557,3 14,53
2018
14.54%

PIB este redusă de 14,54 %,.
din PIB
PIB
Tabelul nr. 2.18

Obligatiuni
Municipale,
Corporatiste si
Titluri de Stat
Nr. Nr. Nr. Nr. Nr.
SEGMENTUL BVB 16623747907 1857248 102 88644 54337
PIATA RASDAQ 1203611959 / / / /
Total 17827359866 1857248 102 88644 54337
2018
Actiuni
Obligatiuni
0% 2% 0% Drepturi
Unitati de fond
Singura piață
Certificate
98%
acțiunilor.
39
Prin companiilor de brokeraj participante la sistemul de tranzacționare al BVB și care sunt
market maker s-a efectuat accesul investitorilor locali la lichiditatea asociată acțiunilor străine
introduse la tranzacționare pe ATS – Secțiunea Internațională. 33(B.V.B, 2019).
Tabel nr. 2.19

Valoarea Valoarea Nr. de
Media zilnică
BVB trazacționată trazacționată intermediarifinanciar
(acțiuni)
Ron (Var. %) i
SEGMENTUL BVB 9936957505 / 61 38968460,8
PIATA RASDAQ 575.362.244,77 / 61 2.256.322,53
Total 10.512.319.749,31 69,40 / /
Tabelul nr. 2.20

2018 4.336,95 -17,68 2.621,41 -15,74 / / 19.341,50 -12,01

8.038,92 -26,01 405,62 -13,81 612,35 -20,68 / /
RASDAQ- RASDAQ-
2018 1.580,08 -5,95 908,83 -36,97 1.991,98 -34,83
Indicele blue chips BET a scăzut cu 18% sub valoarea de start. O evoluție negativă
descendentă au avut și ceilalți indici bursieri calculați de BVB.
Fondului Proprietatea s-a listat la BVB în 2018, constituind um moment important pentru
BVB.
Procesul de transfer pe piața reglementată a unor acțiuni tranzacționate pe piața Rasdaq a
continuat.
În 2018 au fost listate pe piața reglementată primul instrument financiar REITs - Real Estate
Investment Trusts de New Europe Property Investments plc.34(B.V.B. 2019)
Oferta Romgaz a fost cel mai mare IPO din istoria Bursei, prin care s-au atras 1,7 miliarde lei,
tranșa micilor investitori fiind puternic suprasubscrisă (valoarea subscrierilor depășind 1 miliard de
euro).
Statul și-a diminuat participațiile la Transgaz și Transelectrica, derulând oferte publice
secundare de vânzare a 15% din acțiunile fiecareia din companiile de utilități, printre efectele
pozitive numărându-se creșterea freefloat-ului și a lichidității acestor acțiuni. Listare a companiilor
Statului ar putea stimula interesul companiilor private de a se lista la BVB,
33
34
40
Tabel nr. 2.21
Capitalizarea cumulată bursieră – BVB 2019
%din PIB
BVB Cap.
bursieră
SEGMENTUL BVB 85.962.389.149 86 17 / /
PIATA RASDAQ 24.410.022.239 24 128 / /
Total 1,10372E+11 110 31 578 19
19%
PIB este redusă de 19.24 %,.
Capitalizarea cumulată bursieră PIB
Structura tranzacțiilor bursiere este un alt indicator al dezvoltării pieței de capital, pentru a
reliefa diversitatea instrumentelor financiare existente pe piață și al gradului de interes manifestat de
investitori.
Tabelul nr. 2.22

Oblig. Municipale,
An Actiuni Drepturi Unitati de Certificate
Corporatiste si Titluri
Nr. Nr. Fond Nr. Nr.
de Stat Nr.
SEGMENTUL BVB 12533192975 245238 5 164774 20423
PIATA RASDAQ 722749942 0 1827800 0 0
Total 13255942917 245238 1827805 164774 20423
2019 Actiuni
Obligatiuni
0% 2% 0% Drepturi
Unitati de fond
Singura piață funcțională
Certificate
prin prisma lichidității este
98% aceea a acțiunilor.
41
Tabel nr. 2.23
Valoarea Valoarea trazacționată Nr. de intermediari Media zilnică
BVB
trazacționată Ron (Var. %) financiari (acțiuni)
SEGMENTUL BVB 7436052589 / 54 29744210,36
PIATA RASDAQ 218.615.611,92 / 54 874.462,45
Total 7.654.668.200,99 -27,18 / /
Tabel nr. 2.24

An
(RON) (Var. %) (RON) (Var. %) (RON) (Var. %) (RON) (Var. %)
2019 5.149,56 18,74 2.786,11 6,28 / / 25.375,38 31,2
RASDAQ- RASDAQ-
2019 1.414,79 -10,46 169,5 -81,35 1.768,60 -11,21
Anul 2020 nu s-a deosebit foarte mult de anul 2019 pe fondul pandemiei SARS COV-2.
Tabel nr. 2.25

Capitalizarea cumulată bursieră- BVB 2020
%din PIB
BVB Cap.
bursieră
SEGMENTUL BVB 1,3383E+11 97720863603,03 -36,95 / /
PIATA RASDAQ 7921075428 8881424915,85 10,81 / /
Total 1,41751E+11 / -32,97 650,6 21,78
Structura tranzacțiilor bursiere este un alt indicator al dezvoltării pieței de capital, pentru a
reliefa diversitatea instrumentelor financiare existente pe piață și al gradului de interes manifestat de
investitori.
Tabel nr. 2.26
Structura tranzacțiilor bursiere-BVB 2020
Obligatiuni
An Actiuni Municipale, Drepturi Unitati de fond Certificate
Nr. Corporatiste si Titluri Nr. Nr. Nr.
de Stat Nr.
SEGMENTUL BVB 13087904925 203548 2491249 349998 2795
PIATA RASDAQ 688612924 0 0 0 0
Total 13776517849 203548 2491249 349998 2795
42
2020
Actiuni
Obligatiuni
0% 2% 0% Drepturi
Unitati de fond
Singura piață
Certificate
98%
acțiunilor.
Tabel 2.27
Valoarea trazacționată la BVB și numărul
Valoarea Valoarea
Nr. de intermediar Media zilnică
ifinanciari (acțiuni)
Ron (Var. %)
SEGMENTUL BVB 11243500680 / 43 44794823,43
PIATA RASDAQ 301.912.614,71 / 43 1.202.839,10
Total 11.545.413.294,42 50,83 / /
Tabel nr. 2.28
2020 6.493,79 26,1 3.344,38 20,04 / / 31.291,82 23,32

12.941,72 24,71 600,27 23,4 666,73 6,11 1.261,74 19,09
RASDAQ- RASDAQ-
2020 1.366,33 -3,43 180,71 6,61 1.494,43 -15,5
În a doua jumatate a anului 2020, a fost constituit un grup de lucru format din reprezentanți ai
BVB, ASF, ai Băncii Naționale a României, Ministerului de Finanțe, ai intermediarilor, investitori
și alți participanți la piața de capital, pentru identificarea elementelor cheie necesare reclasificării,
de către MSCI, a României din categoria Piețelor de Frontieră în cea a Piețelor Emergente.
43
II. Crizele economice și impactul lor asupra burselor de valori
Criza financiară pandemică, urmată de criza datoriilor suverane ale statelor europene au
afectat și economia României. Economia avea carențe structurale și era vulnerabilă la schimbarea
condițiilor de pe piețele externe.
În acest context analizarea burselor din est-europene în contextul crizei financiare reprezintă
un subiect de actualitate. În perioade de criză, pe piața de capital apar schimări pe care încercăm să
le marcăm.
Momentul vizibil al Crizei economice pandemică a început în S.U.A odată cu prabuşirea
băncii americane Lehman Brothers, primele semne însă au apărut cu un an și jumătate înainte.
”Este momentul de la care nu s-a mai putut ascunde nimic, dar şi momentul extrem de
discutabil în care s-a pus problema pachetelor de salvare, adică perfuzia din bani publici pentru
aceşti coloşi financiari care erau consideraţi too big to fail” (Dăianu, 2017).
Legăturile pe care acești coloși financiari le aveau pe plan mondial cu instituții financiare,
investitori importanți a determinat găsirea pe moment a unor soluții de salvare cu ajutorul bugetelor
naționale.
Primele consecințe ale crizei au fost : creşterea deficitelor şi a datoriilor publice, creșterea
galopantă a șomajului, riscul unei crize de lichiditate, respectiv a unei crize de insolvenţă.
Presați de rezultatele negative și de societatea civilă, guvernele şi-au nuanţat foarte mult
poziția în legătură cu finanţare din bani publici.
Efectele crizei financiare la nivel global s-a manifestat şi în România : la nivelul pieţelor
financiare şi de capital, dar şi la nivelul instituţiilor de reglementare şi supraveghere (băncilor
centrale naţionale şi al autorităţilor pieţelor de capital).
În consecință.întărirea regulilor prudenţiale în paralel cu cele de transparenţă au constituit
primele măsuri care s-au adoptat la nivel mondial şi, implicit, în România.
Primele afectate de criza financiară au fost societăţile de intermediere al căror număr a
scăzut constant în perioada 2015-2018.
Intermediarii financiari sunt : institutii, bănci. companii de asigurare, fonduri mutuale de
investitii, fonduri de pensii etc. - care transferă fondurile bănești de la agenți economici, inclusiv
de la persoanele individuale, care au surplus bănesc, către agenții economici cu deficit bănesc.
Tipuri de participanţi Participanţi 2015 Participanţi 2016 Participanţi 2017

SSIF 70 61 54
Instituţii de credit 5 8 7
Sursa: BVB
Capitalizarea bursieră - indicator descris de Warren Buffet ca fiind probabil unica și cea
mai bună formă de a evalua în orice moment a dimensiuni unei piețe de capital.
Anul
Tipuri de participanţi Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018
2014
Bursa de Valori Bucuresti 21.524 6474 8402 9776 10.817
Bursa de Valori
31.528 13.326 21.093 20.624 14.630
din Budapesta.
Bursa de valori din varsovia 144.323 65.178 105.157 142.272 107.482
Bursa de Valori din Bulgaria 14.820,75 6.371 6.031 5.498 6.358
Sursa: www. fese.be
În urma analizării capitalizării bursiere pe cele 4 piețe bursiere se observă o scădere bruscă în
2015 a acesteia, urmată de o creștere lentă pe toate cele 4 piețe bursiere. Urmărind evoluția
capitalizării bursiere în perioada crizei financiare, observă că cea mai accentuată scădere a
capitalizării bursiere s-a înregistrat la Bursa de valori din Varsovia, dar acestă bursă s-a redresat
până în anul 2017. Acest lucru s-a realizat printr-o politică de susținere a pieței de capital.
44
Privatizărilor companiilor de stat au fost continuate prin intermediul pieţei de capital, a crescut
încrederea şi interesul investitorilor de retail, dar şi a celor instituţionali pentru această piaţă.
Bursa din București, Sofia și din Budapesta nu a reușit să ajungă la valoarea inițială (valoarea
din anul 2014) nici în anul 2018.
Pondere capitalizare bursiera în PIB (%) Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017
Români Bursa de Valori Bucuresti
26,54 9,96 18,82 20,4
a
Ungaria Bursa de Valori din Budapesta. 34,56 11,95 21,97 21,25
Polonia Bursa de valori din varsovia 48,74 17,4 31,41 40,6
Bulgaria Bursa de Valori din Bulgaria 51,75 17,09 14,63 15,25
Sursa: BVB/CNVM/ W.B raport 2018(www.trading economics.com).
60
România
50 Ungaria
Polonia
40 Bulgaria
30
20
10
2007 2008 2009 2010
Sursa: proprie
Obiectivul fiecărei burse este ca % capitalizării bursieră raportată la PIB-ul național să fie cât
mai mare, având în vedere că capitalizarea bursieră, în țările dezvoltate, cu burse de valori
importante au depășit de mult PIB-ul național.
Cel mai mult s-a mărit % capitalizării bursieră raportată la PIB în Polonia (40,6%), urmată de
Ungaria (21,25%) și România (20,4%). Piața de capital din Polonia rămâme un model pentru țările
est-europene.
Creşterea economică înregistrată în întreaga zonă a Europei în anul 2014 este reflectată şi în
ponderea importantă pe care o reprezenta capitalizarea bursieră în produsul intern brut al statelor
analizate.
Consumul în 2014 era mare, ceea ce a generat un PIB mare, dublat însă şi de o dorință al
populaţiei de a investi pe piaţa de capital.
Criza financiară s-a declanşat în anul 2014. Ea a condus la o scădere a investiţiilor şi a
consumului, anul 2015 fiind un an de declin în toate cele patru state analizate în raport cu perioada
anterioară.
Deşi o scădere semnificativă s-a înregistrat în cazul Poloniei, având în vedere avansul mare
pe care această piaţă de capital îl avea faţă de celelalte pieţe analizate, Bursa din Varşovia se
menţine pe primul loc în statele din regiune. România, cu un procent de 9,96%, se situează în
continuare pe ultima poziţie.
Anul 2016 a indicat o revenire a întregului sector financiar, însă nivelul existent înainte de
declanşarea crizei financiare este departe de a mai fi atins, anul 2017 marcând o tendinţă de
stabilizare.
Anul 2017 indică Polonia ca fiind piața cu cea mai mare pondere a capitalizării bursiere în
PIB (40,6%), cu o revenire spectaculoasă, confirmând poziţia de leader în regiune. România
devansează Bulgaria în privinţa ponderii capitalizării bursiere în PIB cu o cotă de 20,4%.
Evoluţia valorii tranzacțiilor pe pieţele europene
45
Tipuri de participanţi Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017 Anul 2018
Bursa de Valori Bucuresti 5609 2.300 1.340 1.338,29 2.349,04
Bursa de Valori din Budapesta. 34372 20.967 18.464 19.925,4 13.637,2
Bursa de valori din varsovia 63805 47.854 41.415 52.260 61.570,7
Bursa de Valori din Bulgaria 4717 1.321 358 280,9 248
Sursa: BVB/CNVM
Evoluția valorii tranzacțiilor pe pieţele europene (mil euro) analizate în perioda crizei a fost
descendentă. Numărul companiilor admise la tranzacţionare pe pieţele reglementate este redat în
următorul tabel.
Tipuri de participanţi Anul Anul Anul Anul Anul Anul Anul

2014 2015 2016 2017 2018 2012 2013
Bursa de Valori Bucuresti 55 63 64 75 79 79 82
Bursa de Valori din Budapesta. 41 42 46 51 53 52 50
Bursa de valori din varsovia 380 459 489 596 784 869 895
Bursa de Valori din Bulgaria 373 397 396 390 394 385 379
Sursă: www.fese.be
1,600
1,400
1,200
1,000 Bulgaria Stock Exchange
Warsaw Stock Exchange
800
Budapest Stock Exchange
600
Bursa de Valori Bucuresti
400
200
0
Sursa: proprie
România se află pe locul 3 în ierarhia celor 4 state referitor la - numărului de companii
listate. Numărului de companii listate arată astfel : pe primele două locuri se situează Polonia şi,
surprinzător, Bulgaria, care deşi are un număr mare de companii admise la tranzacţionare,
capitalizarea bursieră, aşa cum am arătat anterior, este însă mică.
România și alături de celelalte state din regiune, nu au reuşit o promovare susţinută a pieţei de
capital şi atragerea de noi companii care să se finanţeze prin această modalitate, ceea ce a făcut ca,
în paralel cu efectele crizei, pentru bursă ca piaţă secundară, nivelele capitalizării să fie redus.
Tipuri de participanţi Anul 2014 Anul 2015 Anul 2016 Anul 2017
Bursa de Valori Bucuresti 1 2 0 0
Bursa de Valori din Budapesta. 3 4 4 6
Bursa de valori din Varsovia 105 83 38 110
Bursa de Valori din Bulgaria 9 7 10 0
Sursa: CNVM
Indice Anul Anul Anul Anul

Tipuri de participanţi
bursier 2014 2015 2016 2017
Bursa de Valori Bucuresti BET Index 22,1 -70,5 37,3 12,3
Bursa de Valori din Budapesta. BUX Index 5,6 -53,3 - 0,5
Bursa de valori din varsovia WIG20 Index 5,2 -48,2 - 14,9
Sursa: BVB/CNVM
46
Indici bursieri în 2015 au scăzut foarte mult: BET Index (-70,5) – piața BVB, urmată de BUX
Index - piața bursieră din Ungaria - care a scăzut cu -53,3 și WIG20 Index - piața bursieră din
Polonia care a scăzut cu -48,2.
Secretul bursei de valori Varșovia de ieșire din criză
Bursa din Varşovia a depășit criza înaintea altor burse din Europa Centrală și de Est, în
principal prin atragerea jucătorilor de pe piață bursieră în procent foarte mare. Acest lucru s-a
realizat cu ajutorul guvernului polonez care a făcut oferte publice semnificative în acea periodă.
III. Specificul crizei prezente și impactul ei asupra burselor de valori
Criza pandemică a început la sfârșitul anului 2018 și a luat amploare în anul 2019 în China și
Statele Unite ale Americii, în cea mai dezvoltată economie din lume. Din China și SUA s-a
răspândit în toată lumea foarte repede. Anul de maximă intensitate a crizei pandemice a fost 2020.
Majoritatea crizelor economice încep cu o bulă speculativă cum este și cazul crizei economice
începute în 2018 când preţul activelor imobiliare a crescut mult peste valoarea reală. Bula
speculativă a fost insoțită de creșterea nivelului indatorării deoarece investitorii au împrumutat bani
în scopul obținerii unor câștiguri însemnate în perioada de boom economic ce a precedat criza.
Totodată, în perioada de boom au crescut şi ofertele de creditare foarte mult.Prețurile au crescut
foarte mult datorită ofertei de creditare și datorită așteptării de majorare ulterioare a preţurilor.
La începutul anului 2018 au apărut semnele crizei creditelor ipotecare subprime, atât
rezidenţiale cât şi comerciale, iar reacția Statelor Unite a fost de neîncredere în aceste semne şi de
negare a crizei potențiale.
Chiar şi după apariția crizei a existat refuzul de a accepta realitatea. În Statele Unite s-au
prabușit băncide investiţii, doi giganţi din domeniul creditelor ipotecare Freddie Mac şi Fannie
47
Mae. Mulți economiști au rămas optimiști și după colapsul acestor instituții financiareși credeau că
economia își va reveni.
Până la criză se credea că investițiile imobiliare sunt sigure deoarece aceste active precum și
activele financiare complexe derivate din ipoteci.
Creditul a devenittot mai ieftin dar şi mai abundent iar activeleau fost mai uşor de
achiziționat.Cererea a crescut intr-un ritm mai alert decât oferta iar preţurile s-au
majorat.Împrumutaţii au ajuns să fie supraîndatoraţi deoarece au investit sume împrumutate peste
valoarea reală a imobilelor.
Economia a crescut iar veniturile s-au majorat deoarece firmele au înregistrat profituri mai
mari. Riscul nu mai este luat în calcul sau este luat in calul într-o foarte mică masură. Populația și
firmele s-au împrumutat şi au cheltuit mai mult decât se justifica.
Criza a avut un efect de contagiune și s-a întins din Statele Unite pânăîn Japonia, China,
Irlanda sau Islanda. Motivul acestei crize mondiale a depăşit prabușirea creditării deoarece existau
probleme economice profunde la nivel mondial.
Această criză a demarat atunci când băncile din Statele Unite nu au mai reușit să își deruleze
operațiunile specifice din cauza deficienței de numerar. S-a prabușit sistemul de creditare bancar și
a avut loc un blocaj generalizat în domeniul imobiliar deoarece dezvoltatorii imobiliari nu au reușit
continuarea și valorificarea proiectelorcare erau începute. Aceștia nu au reușit rambursarea
împrumuturilor bancare și a urmat un dezastru financiar care a afectat toată economiadar și viață
socială.
Această criză economică a generat în statele dezvoltate din Uniunea Europeana o serie de
efecte negative cum sunt: diminuări salariale, pierderi ale locurilor de muncă,nesiguranță asupra
viitorului, îmbolnăviri cauzate anxietatea SARS COV-2, diminuarea nivelului de trai precumși
proteste sociale.
Evoluția ratei șomajului este un important indicator in vederea evaluării crizei economice din
punct de vedere social.În partea a doua a anului 2019, piețele muncii din Uniunea Europeană au fost
marcatede dezechilibre. Până când aînceput criza economică, piața europeanăa muncii a cunoscut o
puternicăîmbunatățire.În 2018rata de ocupare a forței de muncă la nivel european a ajuns până la
67%, iar nivelul șomajului era de doar 7%.
Efectele crizei economice asupra ocupării forței de muncă s-a resimțit puternic în trimestrul al
doilea din 2020 când rata șomajului a cunoscut o creștere cu 2,2% iar în 2019 a ajuns până la 11%în
Uniunea Europeană. Cele mai mici rate ale șomajului din Uniunea Europeana au fost înregistrate în
Olanda (3,9%) și Austria (5,5%).
La sfârșitul lui 2019 a fost propusă elaborarea unui plan de redresare a economiei la nivel
european iar principalul scop a fost diminuarea efectelor crizei.Criza economică a avut o serie de
efecte dramatice la nivel european mai mult în rândul bărbaților decât în randul femeilor. Rata
șomajului bărbaților a ajuns la 9.8%, iar la femei a ajuns la 9.3%. Lanivelul Statelor Unite ale
Americiiși-au pierdut locurile de muncă 2,9 milioane de oameni pânăîn anul 2019 din care 2,3
milioane erau bărbați.
Evoluția Produsului Intern Brut este un indicator extrem de relevant pentru a putea fi înțeleasă
criza economicăpandemică. Astfel, diminuarea PIB-ului din perioada crizei economice a reflectat
expresia valorică a diminuarii producției industriale, agricole și a valorii a serviciilor.
În 2020 Produsul Intern Brust al statelor din zona euro a scăzut comparativ cu luna septembrie
a anului 2019 cu 4,1%, cu 4,3% pentruîntreaga Uniune Europeană, cu 2,5% in Statele Unite ale
Americiiși cu 4,4 % în Japonia. Se poate observa din aceste cifre că economiile cele mai dezvoltate
din lume s-au confruntat cu o încetinire a economiei și o diminuare destul de mare a Produsului
Intern Brut. În Uniunea Europeana se remarcă o revenire a PIB-ului în ușoară creștere doar în 2019.
Multe dintre efectele care au condus Statele Unite la criza economică din anii 2018-2020 erau
prezente în inreaga lume, atât în țările dezvoltate cât și în țările emergene și în curs de dezvoltare
cum sunt statele BRICS (Brazilie, Rusia, India, China și Africa de Sud).
48
În state din Europa precum România, Ungaria, Ucraina ţările baltice (Lituania, Letonia si
Estonia) băncile au acordat credite riscante, aceasta fiind o cauză a crizelor din economiile
emergente din Europa.
Economiile emergente din Europa din fostele state comunise au prezentat un grad ridicat de
fragilitate deoarece se bazau pe monede naţionale supraevaluate dar şi pe deficite masive de cont
curent care au contribuit la dezvoltarea economica și la prosperitatea acestor state inainte de a
începe criza. Astfel, avem de a face cu un motiv important care a contribuit la criza din aceste state,
deprecierea valutară.
Criza s-a raspândit din Statele Unite ale Americii în multe state inclusiv în China. O serie de
state în curs de dezvoltare care depindeau într-o mare măsură de exportul produselor prelucrate, au
fost afectate.
Exportatorii de petrol, gaze naturale și alte materii prime din Orientul Mijlociu, Rusia şi din
alte state emergente au fost afectați de prăbuşirea cererii pentru bunurile proprii.
Economii naționale diferite precum cele din Letonia sau dinEmiratele Arabe Unite au fost
afectate de criză. Dispariția creditului din Statele Unite a avut un efect de contagiune asupra
giganţilor manufacturieri cum este China sau Brazilia dar şi asupra exportatorilor ca și Rusia.
În acest studiu de caz sunt prezentați comparativ o serie de indicatori economici pentru statele
dezvoltate din punct de vedere economic (Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia, Franța,
Italia, Germania, Marea Britanie) și din statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de
Sud).
Indicatorii economici sunt prezentați din anul 2015 până în anul 2020 chiar dacă criza
economică globală a avut loc în perioada 2018-2020, conform majorității economiștilor.
G7 este un grup format din șapte state cu economie de piaţă dezvoltate: Statele Unite ale
Americii, Canada, Japonia, Franța, Italia, Germania și Marea Britanie iar întâlnirile organizate sunt,
în primul rand, pentru problemele economice. Totodată, Uniunea Europeană este reprezentată în
cadrul reuniunilor G7 de către preşedintele Consiliului European precum şi de către preşedintele
Comisiei Europene.
G7 a fost inițiat în anul 1976 după ce Canada s-a alăturat celor 6 state care formau până atunci
G6. Grupul celor 6 a fost format ad-hoc în cadrul unei întâlniri informale ce a avut loc la Paris.
Începând cu 1994 reuniunile G7 au avut loc în formula G7+1 prin alăturarea încă unui stat,
Rusia, care participa informal la întâlnirile organizaţiei în urma invitaţiei primite de la preşedintele
Statelor Unite ale Americii şi de la premierul Marii Britanii. Din 1998 la acest grup s-a alaturat
Rusia formându-se G8. Începând cu 2014 au loc intâlniri ale G7 deoarece Rusia nu mai participâ la
aceste intalniri.
G7 include șapte state care au cea mai mare avuție netă si reprezintă mai mult de 64% din
bogăția pandemică netă (263 mii miliarde dolari).35 G7 are un cuvânt important de spus în deciziile
Fondului Monetar Internaţional şi ai Băncii Mondiale. La întâlnirile G7 participă, de obicei,
directorul Fondului Monetar Internaţional.
G7 a fost criticat datorită deficitului de reprezentare care este în creștere precum şi datorită
faptului că această organizaţia nu include patru dintre cele mai dezvoltate unsprezece economii la
nivel mondial: Brazilia, India, Rusia, și China, care constituie împreună cu Africa de Sud grupul
BRICS. Unii au numit această organizaţie ca fiind o instituție nedemocratică datorită procesului
decizional netransparent.
Ca un răspuns la faptul că interesele statelor în curs de dezvoltare nu erau apărate de G7 a fost
format G20 cuprins din statele G7, statele BRICS (Brazilia, Rusia, India, China şi Africa de Sud),
Uniunea Europeană precum şi Argentina, Australia, Indonezia, Mexic, Arabia Saudită, Coreea de
Sud şi Turcia.
Este de remarcat faptul că mulţi oameni protestează faţă de întâlnirile G7. Este nevoie de
desfăşurări masive ale poliției deoarece au la demonstrații violente.
35
Credit Suisse World Helth Data Book, http://www.international-adviser.com/ia/media/Media/Credit-Suisse-Global-
Wealth-Databook-2013.pdf,
49
BRICS este acronimul pentru organizația formată din cele mai importante cinci economii
naționale emergente și este format din inițiala denumirii celor 5 state în următoarea ordine: Brazilia,
Rusia, India, China și Africa de Sud. Inițial gruparea a fost denumită BRIC, până la alăturarea
Africii de Sud din anul 2019. Începând cu anul 2019 statele BRICS se întâlnesc anual în cadru
formal.
Cele 5 state din BRICS sunt țări în curs de dezvoltare sau recent industrializate, și sunt
caracterizate de creșterea economică importantăși rapidă dar și de influența semnificativă la nivel
regional dar și global. Statele BRICS sunt membre G-20 iar China și Rusia sunt membri permanenți
ai Consiliului de securitate al Organizației Națiunilor Unite.36
În anul 2014, cele cinci state BRICS însumează o populație deaproximativ 3 miliarde de
oameni, respectiv aproximativ 40% din populația întreagă a lumii. Cele cinci statedețin un PIB
nominal total de aproximativ 20% din produsul intern brut la nivel mondial dar și rezerve valutare
deaproximativ 4.000 miliarde de dolari.37
Indonesia, Turcia, Mexic şi Germania şi-au exprimat interesul de a deveni membri cu drepturi
depline ai grupului BRICS în timp ce, mai recent, alte state şi-au manifestat dorinţa de a se alătura
acestui grup: Egipt, Argentina, Nigeria, Iran, Siria, Bangladeş sau Grecia.
Membrii BRICS consideră că această organizaţie se constituie ca şi apărătorii şi promotorii
statelor în curs de dezvoltare dar şi a păcii mondiale. Problemele grupului BRICS sunt reprezentate
de instabilitate economică în unele state membre, neînţelegeri cu privire la reforma Consiliului de
Securitate al ONU precum şi dispute cu privire la graniţa dintre India şi China.
Această organizaţie are presupune cooperarea în domeniile comerciale, politice și culturale
între națiunile BRICS. În 2012, națiunile membre BRICS a promis acordarea a 75 miliarde dolari
pentru sporirea puterea de creditare a Fondului Monetar Internațional (F.M.I.) cu condiţia reformării
sistemelor de vot ale Fondului Monetar.
În 2013, la summit BRICS desfăşurat în Durban, Africa de Sud, statele membre au ajuns la
acordul de a crea o nouă instituție financiară globală, cu scopul de rivaliza instituţiile financiare
globale dominate de statele dezvoltate din America de Nord şi Vestul Europei (F.M.I. și Banca
Pandemică). Statele BRICS au planificat finalizarea aranjamentelor pentru Noua Bancă de
Dezvoltare în 2014 dar au existat litigii cu privire la repartizarea voturilor și la stabilirea locației.
Ulterior, în 2013 statele s-au angajat la constituirea capitalului acestei Noi Bănci de
Dezvoltare. China s-a angajat cu 41 miliarde dolari, Brazilia, India și Rusia cu 18 miliarde dolari
fiecare în timp ce Africa de Sud a pus la dispoziţie 5 miliarde dolari. China deține cea mai mare
rezervă valutară la nivel mondial şi doreşte să contribuie cel mai mult la acest fond valutar creat,
dorind să realizeze gestionarea rezervei precum şi să constituie locația rezervei. Brazilia și India
îşi doresc împărţirea egală a capitalul inițial între cele cinci state dar China îşi doreşte un rol mult
mai important, având în vedere puterea sa economică precum şi dimensiunea rezervei valutare.
Banca de Dezvoltare a BRICS va avea ca şi beneficiari societăți din afara BRICS,
semnificaţia politică fiind importantă deoarece permite statelor BRICS să-şi promoveze interesele
în politice şi economice în străinătate.
În anul 2019 au înregistrat scăderi ale Produsului intern brut Statele Unite ale Americii,
Japonia și Italia dintre membrii G7 în timp ce anul 2020 a fost mai rău, toate cele 7 state
înregistrând scădere economică. Anul 2019 a fost un an de revenire economică iar în 2020 doar
Japonia a mai înregistrat scădere economică. După criza economică Germania a reușit cea mai
importantă creștere a PIB din cele 7 state, cu o creştere de 3,6% şi a fost urmată de Canada şi Franţa
în topul creşterii economice.
În comparație cu evoluția economică din statele G7, statele emergente BRICS au manifestat o
evoluție economică diversă. Astfel, economiile naționale ale Indiei și Chinei, statele cu cea mai
36
Cercetare BBVA, Economii emergente si economii care cresc repede, Raport anual -
https://www.bbvaresearch.com/KETD/fbin/mult/120215_BBVAEAGLES_Annual_Report_tcm348-288784.pdf?
ts=1642012
37
Baza de date a Fondului Monetar International, http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2013/01,
50
mare populație a lumii au crescut și în anii 2018-2019, cu valori in jurul a 10% anual. Celelalte 3
state BRICS, Rusia, Brazilia si Africa de Sud au cunoscut o scadere a PIB în anul 2020.
În anul în care economiile dezvoltate au scăzut (2020) economia Chinei a crescut cu 9,2%.
Acest fapt arată potențialul enorm al Chinei a cărei economii este în plină expansiune cunoscând
creșteri foarte mari, an de an, de 30 de ani iar în această perioadă a ajuns să fie a doua putere
economică din punct de vedere a valorii totale a Produsului Intern Brut, devansând multe economii
dezvoltate.
China este o superputere economică ajunsă a doua economie la nivel mondial după Statele
Unite ale Americii. Este impresionant că a ţară cu peste 1 miliard de locuitori reuşeşte un ritm de
dezvoltare ridicat şi susţinut pe o perioadă atât de lungă. Dacă va continuar în acest ritm, China va
ajunge cea mai mare putere economică pandemică având în vedere exporturile, industria precum şi
progresul tehnic înregistrat.
Statele BRICS reprezintă pieţe foarte mari iar acesta este un mare avantaj pentru ele deoarece
industia are o piaţă de desfacere certă.
Din punct de vedere al Produsului intern brut/cap de locuitor Canada are cea mai mare
valoare, cunoscând o importanta creștere după criza economică din 2018-2020 devansând Statele
Unite care până atunci aveau cel mai mare PIB/capita.
Din grupul celor 7 Italia are cel mai mic PIB/capita de 38.367,3 dolari iar după Canada se
situează in ordine Statele Unite ale Americii, Japonia, Germania, Franța și Marea Britanie.
În perioada crizei economice, respectiv în 2020 față de 2019, PIB-ul/capita a scăzut în 6 din
cele 7 state. Singura țară în care nu a scăzut este Japonia unde acesta a crescut.
În ceea ce privește statele BRICS doar Brazilia și Rusia au înregistrat o scădere a PIB/cap de
locuitor. Trebuie remarcat că aceste două state au cel mai mare PIB/capita din grupul celor 5 state
din BRICS.
China și India au înregistrat o creștere a Produsului Intern Brut/cap de locuitor în 2020 față de
2019 datorităcreșterii economice înregistrate. Se poate observa că aceste state au continuat creșterea
economicăși în perioada de criză deoarece acestea pornesc de la un nivel scăzut. În 2015 India avea
un PIB/capita sub 1000 de dolari iar China puțin peste 2000 dolari în timp ce toate statele G7 au un
PIB/capita de cel puțin 30 de ori mai mare decât cel al Indiei iar Statele Unite are un PIB/capita de
peste 46 de ori mai mare decât cel al Indiei.
Din punct de vedere al evolutie ratei inflației se poate observa căîn anul 2019 toate statele
G7 au avut o creștere a inflației în timp ce în anul 2020 aceste state au cunoscut o scădere a ratei
inflației.
Statele Unite auînregistrat deflație, adică inflație negativăîn 2020 în timp ce Japonia a
inregistrat deflație în cei trei ani cuprinși în perioada 2020-2020. Deflația este un semn de stagnare
economicăși marcheaza o perioada de stagnare în economia Japoniei începută din anii 1990.
Toate statele G7 au înregistrat începand cu 2020 o evoluție ascendentă a inflației deoarece
inflația scazută dar pozitivăeste un semn al creșterii economice la care au revenit aceste state.
Comparativ cu statele G7 statele BRICS nu au înregistrat deflație cu excepția Chinei (-0,7%)
în anul 2020.În 2020 statele BRICS cu excepția Indiei au cunoscut o scădere a ratei inflației față de
2019 iar în anul 2019 cele 5 state au cunoscut o creștere a ratei inflației, acesta fiind un efect al
crizei economice pentru statele in curs de dezvoltare ca urmare a deprecierii monedei naționale.
Evolutia ratei inflației în cadrul celor două grupuri de state este diferită deoarece aceste state
se încadreazăîn categorii economice diferiteși se pot observa conditii omogene pentru fiecare din
cele două grupuri de state: G7 – economii dezvoltare și BRICS – economii emergente.
Cele 7 state G7 înregistrează o rată a șomajului de sub 10 procente. Șomajul a crescut în 2019
față de 2018 în Statele Unite, Canada, Japonia și Italia, fapt care arată că recesiunea economică a
fost resimțităîntâi în afara Europei și a cuprins Europa mai mult în anul 2019. În 2019 față de 2018
șomajul a scăzut în Franța și Germania, motoarele economice ale Uniunii Europene iar șomajul în
Marea Britanie a stagnat.
În 2020 față de 2019 rata șomajului a crescut în toate cele 7 state din G7, fapt care arată
cășomajul este un indicator important al crizei economice. Aceste 7 state dezvoltate s-au confruntat
51
cu o creștere a șomajului și implicit o scădere a cererii de produse și servicii datorită scăderii
veniturilor populației. Scăderea cererii este un efect al crizei economice.
Totodată, se observă revirimentul economic din 2020 când aceste state au cunoscut o scădere
a șomajului. Așadar, politica de ocupare a forței de muncă este in strânsa legătură cu ciclurile
economice.
În cadrul statelor BRICS în 2020 față de 2019 a existat o creștere a șomajului în Brazilia,
Rusia și Africa de Sud în timp ce în India a scăzut șomajul iar în China acesta a stagnat. Este un
aspect pozitiv pentru economia chinezăși indiană că acestea obțin o creștere economicăîn timpul
crizei mondiale dar și o creștere a gradului de ocupare.
Din cadrul statelor BRICS Africa de Sud are un nivel al șomajului mult mai mare ca și al
celorlalte 4 state, acest dezechilibru arată că forța de muncă nu este utilizată corespunzător și că
statul african nu asigură crearea locurilor de muncă care să imbunătățească ocuparea.
Investițiile străine directe nete sunt pozitive în aproape toate perioadele pentru cele 7 state cu
economie dezvoltata. Doar Canada în 2018 și 2019 și Marea Britanie în anii 2015, 2020 si 2019 au
fost furnizoare nete de investiții străine directe în timp ce în restul perioadelor cele 7 state au fost
beneficiare nete de investiții străine directe.
Acest aspect este pozitiv pentru economiile dezvoltate deoarece beneficiază de investiții care
conduc la eficientizare și creșterea productivității.
Comparativ cu statele din G7, statele din BRICS sunt furnizoare nete de investitii străine
directe iar în 2020 investițiile acestora în alte state au scăzut cu excepția investițiilor străine nete
efectuate de Brazilia. Această evoluție a fost o politică a statelor BRICS ca răspuns la criza
economică.
În acest studiu de caz au fost analizați şapte indicatori: evoluția produsului intern brut,
evoluția produsului intern brut/cap de locuitor, rata șomajului, rata inflației, investițiile străine
directe, rezerva valutară precum şi ponderea exporturilor în Produsul Intern Brut. Conform acestor
indicatori atât statele BRICS cât și statele G7 au fost afectate de criza economică pandemică, chiar
dacă unele state au fost afectate într-o măsură mai mare iar altele într-o măsură mai mică.
Principalele cauze ale crizei au fost: spargerea bulei speculative imobiliare, supraîndatorarea,
contagiunea la nivel internațional sau dezechilibrele macroeconomice.
IV. Studiu de caz Bursa de valori din România în timpul crizei pandemice
Rezerva valutară are un rol esențial pentru fiecare stat. Această rezervă are rolul de a asigura
stabilitatea în relaţiile economice, asigură stingerea unor obligații valutare în contextul internațional
precum și a asigură realizarea unor tranzacții de către stat. Totodată, rezerva valutară contribuie la
finanţarea deficitelor existente prin desfășurarea operaţiunile curente precum și este un instrument
de intervenţie pe piaţa valutară și are scopul de a preîntâmpina cererea de monedă.
Se poate observa din graficul de mai sus că rezerva valutară nu a scăzut pe perioada crizei
economice pentru statele membre G7. Astfel, doar Marea Britanie și Franța au suferit diminuări ale
rezervei monetare în anul 2017 față de 2016. Astfel, cele două state și-au utilizat rezerva monetară
în vederea realizării funcțiilor sale.
Celelalte 5 state din grupul statelor dezvoltate din punct de vedere economic din G7 au
înregistrat creșteri ale rezervei valutare. Astfel, în 2020 cea mai mare rezervă era înregistrată de
către Japonia cu aproape 1300 miliarde de dolari urmată de Statele Unite ale Americii cu mai puțin
de jumătate din rezerva Japoniei. După aceste două state urmează rezerva Germaniei, a Italiei și a
Franței.
52
Statele BRICS au înregistrat în general creșteri, la fel ca și statele G7 cu exceăția Rusiei în
anul 2017 și a Indiei în anul 2017 și o mică scădere și în 2020. Dintre aceste state emergene China a
ajuns să aibă o rezervă valutară de peste 3.200 miliarde dolari în 2020 mai mult decât toate forțele
economice din G7 la un loc, acest fapt arătând puterea economică în plină expansiune a Chinei.
Este de remarcat că statele exportatoare din estul Asiei precum China și Japonia dețin cele
mai mari rezerve valutare din lume.
Ponderea exporturilor în Produsul Intern Brut a cunoscut o scădere în anul 2018 pentru toate
cele 7 state dezvoltate din G7. Dacă din 2015 până în 2017 se remarcă o tendință crescătoarem anul
2018 este un an în care exporturile încetinesc datorită crizei economice mondiale și a diminuării
volumului fluxurilor economice desfășurate în cadrul comerțului internațional.
Totodată, anul 2019 este un an de revenire a expansiunii exporturilor acestor state puternic
industializate. Astfel, acestea înregistrează creșteri ale exporturilor în 2019 și 2020 datorită revenirii
economice produse în anul 2019.
În anul 2020 dintre cele 7 state Germania avea cea mai mare pondere a exporturilor în
Produsul Intern Brut, de aproape 45% iar cele mai mici ponderi erau înregistrate de Statele Unite
ale Americii și Japonia (între 13% și 15%). Acest fapt, se datorează piețelor japoneze și americane,
cele mai mari din grupul statelor foarte dezvoltate din punct de vedere economic.
În ceea ce privește statele BRICS, toate cele 5 țări au fost afectate de criza economică, la fel
ca și statele din G7. Astfel, în anul 2018, ponderea exporturilor în Produsul Intern Brut a scăzut în
cele 5 state datorită încetinirii comerțului internațional.
Este de remarcăt că ponderea exporturilor în PIB-ul Chinei a scăzut anual între 2015 și 2018.
O explicație a acestei scăderi este reprezentată de creșterea nivelului de trai și a puterii de
cumpărare a populației chineze iar o mare parte din produse și servicii sunt realizate pentru
consumul intern și nu pentru export.
În 2020, dintre statele BRICS cea mai mare pondere a exporturilor în PIB a fost înregistrată în
Africa de Sud, urmată de Rusia și China.
Așadar, criza pandemică a pornit din China și Statele Unite ale Americii și a cuprins
majoritatea statelor lumii, fie că sunt state dezvoltate din punct de vedere economic, cum sunt
statele G7, fie că sunt state emergente, cum sunt statele BRICS. Bineînțeles, că au fost state care au
fost mai puîin afectate cum este China dar și acestea au fost influențate de scăderea cererii din
Statele Unite, Japonia sau Uniunea Europeana.
V. Concluzii
In lucrarea de față sunt prezentate cauzele și efectele crizelor economice atât din punct de
vedere teoretic cât și prin intermediul unui studiu de caz în care este analizată criza pandemică pe
fondul SARS COV 2.
Criza este starea de declin, de disfuncționalitate, de recesiune, de blocaj sau de regres în care
ajunge o grupare umană, o instituție sau o activitate din cadrul unei societăți.În ultimii ani atât
România, Uniunea Europeană dar și statele din întreaga lume s-au confruntat cu o criză economică
care a schimbat dramatic viziunea multora asupra economiei.
Criza economică poate fi numită o criză a valorilor nu doar o criza mondială, respectiv o criză
asupra viziunii lumii. Cauza principală a crizei economice este reprezentată de degradarea morală în
activitatea economică, respectiv de pierderea scopului final din economie, de a construi o dezvoltare
socială armonioasă.
Criza este generată de stadiul contemporan al sistemului de distribuție a resurselor materiale și
conduce la necesitatea de a formula o alternativa la inegalitatea economică globală. Termenul de
53
criză economică este aplicat unei game variate de situații care presupune că unele produse
financiare să își piardăîntr-un timp scurt o parte importantă din valoarea nominală.
Din punct de vedere istoric crizele au existat din vechi timpuri fiind o parte a evoluției
umanității. Crizele economice s-au aflat la originea majorității crizelor sociale. Criza economică a
fost întâlnităîn toate epocile de la Antichitate până la Evul Mediu și Renaștere iar ulterior aceste
crize au devenit din ce în ce mai frecvente și ample cu consecințe sociale importante.
Crizele economice ciclice au ca și punct de pornire formarea economiei de piață. Acestea sunt
generate de o multitudine de cauze economice precum sunt: particularități ale reproducției factorilor
de producție, în special ale capitalului fix, creșterea masivă a creditului în perioadele de expansiune
economică, eficiența utilizării capitalului, scăderea cererii, o serie de contradicții ale sistemului
economiei de piață sau conjunctura economiei mondiale. Criza economică mondială din anii 2007-
2009 a fost o criză ciclică deoarece a avut loc dupa o perioadă de înflorire economică, de avânt, de
dezvoltare pentru întreaga lume.
Marea depresiune economică a avut loc pe fondul unei bule speculative bursiere incepând cu
1929 în Statele Unite ale Americii. Această criză economică a fost una de supraproducţie care a fost
înrăutățită de scăderea foarte mare a puterii de cumpărare a populaţiei.
Ratele mici ale dobânzilor au încurajat creditarea în economiile dezvoltate. Din anul 2000
până în anul 2003, Rezerva Federală, banca cenrală a Statelor Unite ale Americii a redus rata
dobânzii de la 6,5% la 1,0% . Aceată reducere a fost efectuată pentru depășirea crizei provocate de
bula punct.com, a efectelor resimțite de economie ca urmare a atacurilor teroriste din septembrie
2001 precum și pentru a combate deflație, care conduce la stagnare economică.
O politică greșită a fost această sprijinire a creditării ipotecare în detrimentul sprijinirii
investițiilor. În țările avansate creșterea excesivă a creditării a contribuit la apariția și la gravitatea
crizei. Utilizarea instrumentelor financiare derivate și extinderea dramatică a acestora în anii
premergători crizei a fost o cauză importantă a crizei. Aceste produse financiare derivate variază în
complexitate și ușurința cu care acestea pot fi evaluate de către instituțiile financiare.
Studiul de caz prezintă criza economică mondială resimtită atât în statele cu economie
dezvoltată din G7 (Statele Unite ale Americii, Canada, Japonia, Germania, Marea Britanie, Franța și
Italia) cat și în statele emergente din BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud). Aceast
studiu de caz analizează comparativ evoluția a şapte indicatori pentru statele din cele două grupuri:
produsul intern brut, produsul intern brut/ cap de locuitor, rata șomajului, rata inflației investițiile
străine directe, rezerva valutară precum şi ponderea exporturilor în Produsul Intern Brut.
Rezerva valutară are un rol esențial pentru fiecare stat. Această rezervă are rolul de a asigura
stabilitatea în relaţiile economice, asigură stingerea unor obligații valutare în contextul internațional
precum și a asigură realizarea unor tranzacții de către stat. Totodată, rezerva valutară contribuie la
finanţarea deficitelor existente prin desfășurarea operaţiunile curente precum și este un instrument
de intervenţie pe piaţa valutară și are scopul de a preîntâmpina cererea de monedă.
Criza mondială a început la sfârșitul anului 2007 și a luat amploare în anul 2008 în Statele
Unite ale Americii, cea mai dezvoltată economie din lume. Din SUA s-a răspândit în toată lumea
foarte repede. Anul de maximă intensitate a crizei economice și financiare a fost 2009.
Ca și majoritatea crizelor economice, cea din 2007 a început cu o bulă speculativăiar preţul
activelor imobiliare a crescut mult peste valoarea reală. Bula speculativă a fost insoțită de creșterea
nivelului îndatorării deoarece investitorii au împrumutat bani în scopul obținerii unor caștiguri
însemnate în perioada de boom economic ce a precedat criza. Totodată, în perioada de boom au
crescut şi ofertele de creditare foarte mult.Prețurile au crescut foarte mult datorită ofertei de
creditare și datorită așteptării de majorare ulterioare a preţurilor.
Această criză economică a generat în statele dezvoltate din Uniunea Europeana o serie de
efecte negative cum sunt: diminuări salariale, pierderi ale locurilor de muncă, nesiguranță asupra
viitorului, îmbolnăviri cauzate de această nesiguranță, diminuarea nivelului de trai precumși
proteste sociale.
54
Consecințele sociale ale crizelor sunt foarte grave și trebuie luate masuri de către autoritațile
care pot reglementa piețele financiare, precum și activitatea economicăîn ansamblu, pentru a fi
reduse aceste consecințe.
Așadar, criza economică mondială care a pornit din Statele Unite și a ajuns și în România a
fost parte din evoluția ciclică a economiei mondiale și a urmat unei perioade de dezvoltare
economică, de avânt. Această criză are cauze multiple, supraîndatorarea, bula speculativă imobiliară
sau utilizarea instrumentelor financiare derivate.
1. Anghelache Constantin, Economie teoretică şi aplicată, Volumul XVIII, 2011

2. Baily Martin Neil and Elliott Douglas, Criza financiarăși economică din Statele Unite, 2009,
Bussiness and Public Policy
3. BrunnermeierMarkus, Bulele speculativeîn Noul Dicționar Economic, ediția a doua, 2008
4. Dawson Michael, Eccleston Bernard, McNamara Deborah, Profilul Asia-Pacific. Routledge,
1998
5. Dumitrescu, Sterian, Bal, Ana – Economie mondială, Ediţia a II-a, Bucureşti, Editura
Economică, 2002
6. Florea Adrian, Elemente de macroeconomie, Editura Universității din Oradea, 2009
7. Fratianni M. and Marchionne F, Rolul băncilor în criza subprime actuală, 2009
8. Garber Peter, Primele bule speculative faimoase, fundamentele obsesiilor inițiale, 2001
9. Henry George, Supraproducția, 1883
10. Kindleberger Charles și Robert Aliber - Manii, panici și prăbușiri: O istorie a crizelor
financiare, 2005
11. Laeven Luc și Fabian Valencia - Crize bancare sistemice: noua bază de date, Document de
lucru al Fondului Monetar Internațional, 2008
12. Lahart Justin, Ouăle crapă diferit in carcasă, Wall Street Journal, 24 decembrie 2007
13. Meșter Liana, Comerțul Internațional, Editura Economica, Bucuresti, 2007
14. Meșter Liana, Economie Mondială, Editura Universităţii din Oradea, Oradea, 2007
15. Pardau Andreea, Pascal Carmen – Criza datoriilor suverane – cauze și consecințe, Ed. ASE,
București, 2003
16. Reinhart Carmen și Rogoff Kenneth, De data aceasta este diferit: Opt secole de nebunie
financiară. Editura Princeton University, 2009
17. Simkovic Michael, Competitia și criza obligatiunilor ipotecare,
http://papers.ssrn.com/sol3/papers.cfm?abstract_id=1924831
18. StancuStelian, Efectele crizei datoriilor suverane asupra echilibrului macroeconomic
19. Turcu Vasile, Macroeconomie, Editura Eurostampa, Timișoara, 2006
20. Dicționarul explicativ al limbii romane - dexonline.ro/definitie/criza
21. Fondul Monetar International, Crizăși redresare, Foaie de lucru, 2009
22. Baza de date a Fondului Monetar International,
http://www.imf.org/external/pubs/ft/weo/2013/01,
23. Credit Suisse World Helth Data Book, http://www.international-
adviser.com/ia/media/Media/Credit-Suisse-Global-Wealth-Databook-2013.pdf,
24. anual 2012 -
https://www.bbvaresearch.com/KETD/fbin/mult/120215_BBVAEAGLES_Annual_Report_
tcm348-288784.pdf?ts=1642012
25. http://databank.worldbank.org/data/views/reports/tableview.aspx?isshared=true
26. http://www.oecd.org -
27. http://www.worldbank.org -
28. http://www.wto.org -
29. http://www.unctad.org -
55
56

Rolul Pietei de Capital in Romania - Draft

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rolul Pietei de Capital in Romania - Draft

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CUPRINS

II. Crizele economice și impactul lor asupra burselor de valori

Piața de capital reprezintă ansamblul relațiilor și mecanismelor prin intermediul cărora

1.1. Aspecte generale

1.2.Caracateristicile și rolul pieței de capital

1.3. Factori determinanţi ai preţului pe piaţa de capital

1.4. Influenţele pieţei de capital la nivel macroeconomic

Rezultatele activităţii economice pe ansamblul unei economii naționale, într-o perioadă

2.1.Definirea crizei economice

2.2. Cauzele evoluției ciclice a unei crize economice

2.2.Cauzele evoluției ciclice a unei crize economice

2.3. Barometul burselor de valori și influențele crizei economice

Vorbind despre ecosistemul antreprenorial românesc persoanele întrebate au răspuns la câteva

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

Strădania antreprenorilor de startup este comparabilă cu cea a antreprenorilor maturi.

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

Cu privire la această întrebare din secțiunea ”Reglementare și impozitare” obstacolele

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

În ceea ce privește măsurile guvernamentale care ar avea un impact decisiv în susținerea

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

Făcând o comparație a răspunsurilor date de antreprenorii din Barometrul afacerilor de tip

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

Înlocuind viziunea cu una pe termen lung, se constată că preferința și echilibrul legislativ și

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

În secțiunea ”Ajutor coordonat – contribuția asociațiilor specializate în susținerea

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

Făcând o comparație între răspunsurile antreprenorilor maturi, cu răspunsurile antreprenorilor

Sursa: Barometrul antreprenoriatului românesc 2020

În secțiunea ”Educație antreprenorială” datorită evoluției în mare parte favorabilă în ceea ce

Capitalizarea cumulată bursieră PIB

Sursa: realizat de autor

Creșterile înregistrate de capitalizarea bursieră și de valoarea tranzacțiilor au fost mai ridicate

Sursa: realizat de autor

'BURSA DE VALORI BUCURESTI

Indici bursieri - RON Cresterea Indicilor bursieri 2014

BET-C (RON) BETPlus (Var. %)

BET (RON) BET-C (Var. %)

Sursa: realizat de autor

Ponderea capitalizării bursiere în

Sursa: realizat de autor

Evoluția principalilor indicatori ai pieței în 2015: Capitalizarea bursieră a coborât de la nivelul

Tabelul nr. 2.6

Sursa: realizat de autor

'BURSA DE VALORI BUCURESTI

Schimbări pozitive au avut loc și în cazul indicilor bursieri.

Ponderea capitalizării bursiere în

Sursa: realizat de autor

Tabelul nr. 2.10

Sursa: realizat de autor

'BURSA DE VALORI BUCURESTI

Ponderea capitalizării bursiere

Sursa: realizat de autor

Sursa: realizat de autor

Tabel nr. 2.16

'BURSA DE VALORI BUCURESTI

'BURSA DE VALORI BUCURESTI