Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea „1 Decembrie 1918” Alba Iulia

Facultatea de Drept şi Ştiinţe Sociale


Asistenţă managerială în sectoarele public şi privat

Referat: CONTRACTUL DE SOCIETATE


CIVILĂ
Alba Iulia, 2011
Cuprins

Denumire Pagina
Cap 1. Noţiune şi caractere juridice 3
Cap 2. Condiţiile de valabilitate 6
Cap. 3. Efectele contractului de societate civilă 7
Cap. 4. Încetarea societăţii civile. Efecte. Cauze 8

Cap 1. Noţiune şi caractere juridice

2
În Codul Civil la titlul VIII din Cartea a III-a, art. 1491-1531 se află
reglementarea legală a contractului de societate civilă. Ulterior, s-au adoptat o serie de
reglementări speciale, în diferite domenii de aplicare ale contractului.
Aşadar potrivit art. 1491 din Codul Civil societatea este un contract „prin care
două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, cu scop de a împărţi
foloasele ce ar putea deriva”1
Însă coroborând art.1491 cu art. 1492 rezultă că societatea civilă este acel
contract prin care două sau mai multe persoane se obligă să pună în comun un aport
material şi/sau de muncă pentru a constitui un fond şi a desfăşura împreună o activitate,
în scop patrimonial comun, foloasele şi pierderile fiind împărţite între ele.2
Dan Popescu defineşte societatea ca fiind o uniune de persoane şi de valori
patrimoniale, întemeiat pe un contract de societate şi bazat pe scopul comun urmărit de
participanţi pe toată durata contractului, constatând din desfăşurarea în comun a unor
activităţi lucrative determinate şi împărţirea beneficiilor ce ar putea rezulta.3
Codrin Macovei completează definiţia dată de legiuitor, considerând-o
incompletă. El adaugă faptul că acest contract poate fi încheiat atât între persoane fizice,
cât şi între persoane juridice, sau intre persoane fizice şi juridice, părţile numindu-se
deopotrivă asociaţi. Asociaţii trebuie să aibă în vedere punerea în comun a aportului
fiecăruia în bunuri, bani sau muncă, ceea ce va constitui un fond, în vederea atingerii unui
scop patrimonial comun prin desfăşurarea împreună a unei activităţi lucrative. Încheierea
unui astfel de contract are drept scop esenţial realizarea de beneficii pentru toate părţile
contractante.4
Societăţile civile reglementate de Codul Civil sunt de două feluri: Societăţi civile
universale şi particulare. Societatea civilă universală ia naştere atunci când părţile aduc ca
aport toate bunurile lor mobile şi imobile, toate câştigurile care ar putea fi obţinute prin
exploatarea lor. Cele universale nu au fost aplicate în dreptul modern niciodată, azi fiind

1
Codrin Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 286.
2
Aspazia Cojocaru, Contracte civile, Luminalex, Bucureşti, 2004, p. 197
3
Dan A. Popescu, Contractul de societate, Luminalex, Bucureşti, 1996, p.11
4
Codrin Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 286.

3
doar teoretice.. Societatea particulară are ca obiect anumite bunuri sau valori determinate,
folosinţa lor, exerciţiul unei meserii sau profesiuni.
În privinţa societăţilor civile particulare, codul civil nu dispune domeniile de
aplicare, în acest sens existând doar o organizare generală a contractului de societate
civilă. Reglementările speciale conturează utilitatea acestui contract:
- Legea nr. 36/1991 privind societăţile agricole şi alte forme de asociere în agricultură
prevede că proprietarii bunurilor agricole pot încheia o asociere simpla, adică un contract
de societate civilă, în scopul exploatării terenurilor agricole, creşterii animalelor,
prelucrării şi vânzării produselor, prestării unor servicii, achiziţionării şi exploatării de
utilaje agricole etc. Societatea astfel creată nu dobândeşte personalitate juridică, fiind
supusă regulilor Codului Civil.
- Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat prevede în art. 5
că mai mulţi avocaţi definitivi se pot constitui într-o societate civilă profesională de
avocaţi sau într-o societate civilă profesională cu răspundere limitată. Această din urmă
formă de exercitare a profesiei de avocat dobândeşte personalitate juridică. În ambele
cazuri, raporturile contractuale cu clienţii se încheie cu societatea. De asemenea,
contractul de societate stă la baza asocierii sau grupării cabinetelor individuale în scopul
exercitării în comun a profesiei de avocat.
- Legea nr. 36/1995 a notarilor publici şi a activităţii notariale permite asocierea mai
multor notari în scopul desfăşurării în comun a activităţii. Şi de această dată, precum în
cazul asocierii şi grupărilor cabinetelor de avocaţi, se are în vedere facilitarea exploatării
administrative a birourilor, iar nu activitatea notarială propriu-zisă, întrucât actele
notariale, fiind de autoritate publică, trebuie întocmite de fiecare notar în nume personal.5
Pe lângă acestea mai sunt şi alte reglementări cu privire la societăţile civile şi în
alte domenii precum societăţile civile pentru psihologi, arhitecţi, medici, executori
judecătoreşti, etc., totodată existând şi societăţi civile pentru care nu sunt reglementări
speciale.
Caractere juridice

5
Codrin Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 287.

4
a) Este un contract civil, prin încheierea lui, părţile numite asociaţi, urmărind
obţinere de foloase patrimoniale şi nu beneficii ca la societăţile comerciale.6
b) Are un caracter patrimonial deoarece urmăreşte realizarea , de către asociaţi, a
unor foloase patrimoniale pe care le împart între ei, caracter care-l deosebeşte de
asociaţii şi fundaţii.
c) Este un contract cu titlu oneros , deoarece asociaţii urmăresc obţinerea unor
avantaje, cu deosebirea că asociaţii nu îl dobândesc ca echivalent pentru aportul
adus, ci ca urmare a împărţirii profitului obţinut prin activitatea realizată în
comun.7
d) Contractul de societate civilă este şi comutativ, întinderea drepturilor şi a
obligaţiilor fiind cunoscute de toate părţile contractante, din momentul încheierii
lui.
e) Consensualitatea contractului este dată de necesitatea simplului acord de voinţă
pentru încheierea lui, nefiind necesară vreo forma specială. Contractanţii îl pot
încheia şi în forma autentică, dar asta nu transforma contractul de societate civilă
într-unul solemn. „Acest caracter rezultă din art.1501 C.civ., potrivit căruia
«Societatea începe în momentul facerii contractului…», Codul civil neprevăzând
nici un fel de formalităţi pentru eficacitatea contractului de societate civilă.8”
f) Este un contract cu executare succesivă astfel încât părţile au obligaţii între ele pe
toată durata executării lui.
g) Contractul de societate civilă este intuitu personae, fiind societate de persoane şi
nu de capitaluri. Astfel in cazul morţii unuia dintre asociaţi, contractul încetează,
nu merge mai departe cu moştenitorii celui decedat, decât dacă acest lucru se
prevede expres in contract.9
h) Este un contract sinalagmatic (bi sau multilateral) deoarece fiecare asociat se
obliga faţă de ceilalţi să aducă aportul social şi să desfăşoare activitatea promisă.
Acest contract se particularizează prin faptul că obligaţiile fiecărui contractant

6
Aspazia Cojocaru, Contracte civile, Luminalex, Bucureşti, 2004, p. 197
7
Codrin Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 288
8
Dan A. Popescu, Contractul de societate, Luminalex, Bucureşti, 1996, p. 23
9
Aspazia Cojocaru, Contracte civile, Luminalex, Bucureşti, 2004, p. 199

5
sunt acelaşi cu ale celorlalţi, urmărind acelaşi scop chiar dacă întinderea lor nu e
echivalentă.10 Sunt însă autorii care nu sunt de acord această caracteristică.
i) Contractul de societate civilă poate fi şi translativ de drepturi, în ipoteza în care
asociaţii aduc bunuri în patrimoniul societăţii, spre exemplu , cu titlu de
proprietate.11

Cap 2. Condiţiile de valabilitate

Un contract de societate civilă nu poate fi încheiat decât dacă părţile au capacitate


deplină de exerciţiu, deoarece fiind intuitu personae nu poate fi încheiat prin reprezentant
legal. Acest idee nu este prevăzută în mod expres de Codul civil, dar „rezultă din
împrejurarea că societatea civilă nu se poate naşte valabil cu un asociat incapabil sau un
asociat cu capacitate de exerciţiu restrânsă.12 Totodată acesta încetează în cazul pierderii
capacităţii de exerciţiu prin punerea sub interdicţie a uneia dintre părţi (art.1511, art.
1513, art. 1523. pct.4 Cod civil). Art. 949 C.C.: „Poate contracta orice persoana ce nu
este declarată necapabilă de lege”. Potrivit art. 6, al. 1 din Decretul nr. 31/1954 nimeni nu
poate fi îngrădit în capacitatea de folosinţă şi nici lipsit în totalitate sau în parte de
capacitatea de exerciţiu, decât în cazurile şi condiţiile stabilite de lege.
Conform art. 950 C.C., necapabili de a contracta sunt: minorii, interzişii judecătoreşti şi
toţi acei cărora legea le-a prohibit oarecare contracte.
Contractul de societate civilă, spre deosebire de celelalte contracte civile,
consimţământul părţilor este exprimat cu intenţia acestora de a constitui societatea şi de a
colabora pentru obţinerea foloaselor, particularizându-se prin condiţia care poată numele
de affectio socitatis.
„Obiectul constă ca la orice act juridic, în conduita părţilor, adică acţiunile sau
inacţiunile la care sunt îndrituite sau de care sunt ţinute părţile.

10
Codrin Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 288

11
Codrin Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 289
12
Codrin Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 292

6
La contractul de societate obiectul constă în acte sau în activităţi de natură civilă,
spre deosebire de societatea comercială al cărei obiect îl formează acte şi fapte de
comerţ.”13 Obiectul trebuie să fie moral şi licit, iar bunurile să fie în circuitul civil.
Cum s-a precizat anterior, fiind consensual, contractul nu necesită forma scrisă.
Dacă părţile îl încheie în formă scrisă sub semnătură privată, este necesar un singur
exemplar, semnat de asociaţi.
În cazul societăţii civile, ca la toate celelalte contracte civile, cauza trebuie să
existe, sa fie morală şi licită. În lipsa acestora societatea este lovită de nulitate absolută.
„Causa proxima constă în reprezentarea de către fiecare dintre părţi a profitului obţinut
prin desfăşurarea unei anumite activităţi. Causa remota este concretă şi valabilă, fiind de
terminată de scopurile subiective urmărite de părţile contractante.”14

Cap. 3. Efectele contractului de societate civilă

Unii autori consideră că acest contract are efecte sub patru aspecte: raporturile
dintre asociaţi, raporturile dintre asociaţi şi societate, raporturile cu terţi şi împărţirea
foloaselor şi pierderilor. Alţii studiază doar din trei puncte de vedere: administrarea
societăţii, raporturile dintre asociaţi şi societate şi raporturile dintre asociaţi şi terţi.
Raporturile dintre asociaţi trebuie sa fie bazate pe încredere, Codul civil lăsând
libertate asociaţilor în deciderea atribuţiilor fiecăruia. Dar dacă administrarea a fost
încredinţată unuia, acesta poate lua decizii singur, bucurându-se de încrederea celorlalţi,
însă dacă administrarea a fost încredinţă mai multor asociaţi, fără precizarea că ei trebuie
sa acţioneze în comun, oricare poate încheia acte în mod valabil. Dacă s-a precizat că nici
unul nu poate lua decizii fără aprobarea celuilalt, atunci validitatea actelor depinde de
consimţământul asociaţilor.
Raporturile dintre asociaţi şi societate. Una dintre obligaţiile asociaţilor este aceea
de a transfera, din patrimoniul lor în patrimoniul societăţii, aportul social la care s-au
angajat în momentul constituirii societăţii, de regulă, acesta fiind o sumă de bani.

13
Aspazia Cojocaru, Contracte civile, Luminalex, Bucureşti, 2004, p. 202
14
Codrin Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 295

7
Conform art. 1508 C. C., fiecare asociat este ţinut răspunzător pentru prejudiciile cauzate
societăţii din culpa sa. Reparaţia va fi întotdeauna efectivă, nefiind admisă compensarea
între prejudiciul produs societăţii şi foloasele (bunurile) aduse în societate de asociatul
culpabil (art. 1508 C. C.).
„Unul dintre cele mai importante aspecte ale contractului de societate civilă îl
reprezintă modalitatea de împărţire a foloaselor şi a pierderilor înregistrate în
funcţionarea societăţii. Articolele 1511-1513 C.Civ. reglementează modul şi condiţiile în
care are loc împărţirea foloaselor şi pierderilor. Repartizarea acestora se va putea face pe
parcursul existenţei societăţii sau la încetarea ei, în conformitate cu cele convenite în
contractul părţilor. În lipsa unor prevederi contractuale se prevede împărţirea proporţional
cu valoarea aportului social al fiecăruia dintre asociaţi. Această regulă este valabilă
pentru aporturile în bani şi bunuri, valoarea urmând a fi determinată fie prin raportare la
evaluare iniţială a prestaţiilor, fie prin aprecierea unuia dintre asociaţi sau a unui terţ ( în
cazul în care cu toţii au căzut de acord asupra uneia dintre aceste mijloace de evaluare).
În cea de-a doua ipoteză, este stabilit un termen de nouăzeci de zile pentru contestarea
evaluării, cu excepţia cazului când acea evaluarea este în mod evident eronată. În caz de
litigiu, şi nu numai, evaluarea se poate face prin expertiză. În privinţa aportului în muncă,
Codul civil prevede că aceasta este valoarea ce trebuie considerată a fi cea mai mică (alin.
2 al art. 1511).
Nici unei societăţi civile nu îi este permis să prevadă ca un asociat să îşi rezerve
totalitatea câştigurilor sau că unul sau mai mulţi asociaţi să fie scutiţi de suportarea
pierderilor. Astfel de prevederi, cunoscute sub numele de clauze leonine atrag nulitatea
întregului contract de societate, conform art. 1513 C. Civ.”15
Raporturile cu terţii. În ceea ce priveşte relaţiile cu terţii, societatea nu există ca
subiect de drept cu personalitate distinctă de cea a asociaţilor care o formează. Prin
urmare, pentru obligaţiile contractate faţă de terţi va răspunde asociatul care a încheiat
acte juridice cu aceştia. În schimb, va fi angajată răspunderea tuturor asociaţilor (art.
1522 C. civ.), atunci când asociatul care a contractat cu terţii a fost împuternicit în acest
sens de către ceilalţi asociaţi sau când din executarea actelor respective a rezultat un
câştig pentru societate.

15
Codrin Macovei, Contracte civile, Ed. Hamangiu, Bucureşti, 2006, p. 298

8
Împărţirea foloaselor şi a pierderilor. Repartizarea foloaselor se poate face pe
parcursul existenţei societăţii sau la încetarea ei.

Cap. 4. Încetarea societăţii civile. Efecte. Cauze

Cauzele încetării societăţii civile pot fi:


- ajungerea la termen;
- acordul părţilor;
- denunţarea unilaterală a contractului;
- imposibilitatea realizării sau realizarea scopului propus de asociaţi;
- pieirea sau micşorarea fondului social;
- decesului unui asociat
- punerea sub interdicţie sau survenirea insolvabilităţii unuia dintre asociaţi;
- pieirea bunului promis ca aport social.

Efecte.
În cazul încetării contractului de societate, patrimoniul va fi lichidat. Se vor
incasa creanţele, se vor plăti datoriile, iar activul şi pasivul se vor împărţi între asociaţi,
proporţional cu aportul, aplicându-se regulile împărţelii moştenirii. Acţiunea în partaj este
imprescriptibilă.

9
Bibliografie

1. Aspazia Cojocaru, Contracte civile, Luminalex, Bucureşti, 2004.


2. Codrin Macovei, Contracte civile, Hamangiu, Bucureşti, 2006.
3. Corneliu Turianu, Contracte civile speciale, All Beck, Bucureşti, 2000.
4. Dan A. Popescu, Contractul de societate, Luminalex, Bucureşti, 1996.
5. Iosif Urs, Drept civil, Contracte civile, Oscar Print, Bucureşti.1998
6. Radu I. Ştefan Motică, Contracte civile speciale: Teorie şi practică judiciară,
Luminalex, Bucureşti, 2000.
7. Titus Prescure, Curs de contracte civile, Rosetti, Bucureşti, 2002

10