UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE DREPT

“CETĂȚENIA EUROPEANA-
CETATENIA ROMÂNĂ”

ANUL I,
COORDONATOR ȘTIINȚIFIC : Prof.univ.dr. Popescu Maria

BUCUREȘTI
2022

1
 CUPRINS

Introducere........................................................................................................................... 3
1. NOȚIUNEA DE CETĂȚENIE A UNIUNII EUROPENE...........................................3

2. REGLEMENTAREA CETĂȚENIEI UNIUNII EUROPENE......................................4

3. CETAȚENIA UNIUNII EUROPENE ȘI CETAȚENIA NAȚIONALA......................5

4. DREPTURILE CETĂȚEANULUI UNIUNII EUROPENE........................................ 8

5. CONCLUZII...................................................................................................................8

Bibliografie............................................................................................................................9

2
Introducere
De la instituirea sa prin Tratatul de la Maastricht1, cetățenia Uniunii Europene
dobăndește un rol esențial în dezvoltarea procesului de integrare europeană. Potrivit dispozițiilor
comunitare, cetățenia europeană, ca obiectiv, se constituie într-o „ nouă etapă a procesului de
realizare a unei Uniuni din ce în ce mai strânse între popoarele Europei2
Ideea a prins contur în anii 1990 pentru a favoriza simbioza dintre cetățenii europeni și
instituțiile comunitare, Bruxelles-ul a recurs la cetățenia europeană.
Conceptul cetățeniei europene crează o nouă dimensiune pentru integrarea europeană și
subliniază faptul că Comunitatea și-a extins competențele sale dincolo de domeniul economic
și social. Într-adevăr, pare nerealist să construiești o Uniune politică bară a garanta drepturi
sociale și a impune unele obligații asupra cetățenilor săi. TCE prevede faptul că unul dintre
obiectivele Uniunea Europeană (abr. UE) este “să consolideze protecția drepturilor și
intereselor resortisanților statelor sale membre, prin introducerea cetățeniei
europene’
Creată prin tratatul de la Maastricht în 1992 pentru a favoriza dezvoltarea unei
identități europene între 12 națiuni, conceptul este astăzi adaptat noii realități: 27 de națiuni,
reglementat și modificat de ultimul instrument de ieformă — Tratatul de la Lisabona .
Cetățenia Uniunii este un simbol al identității europene, la fel ca și drapelul european
adoptat în 19863. Imnul european adoptat în 1972, stabilirea Zilei UE la 9 mai pentru a
comeniora Declarația lui Shuman și crearea motto-ului pentru UE — „Unitate in diversitate”- sunt
deaseniea parți ale cetățeniei.

1. NOȚIUNEA DE CETĂȚENIE A UNIUNII EUROPENE

Noțiunea de cetățenie își găsește originea in dreptul intern. Potrivit concepției propuse de
Aristotel, cetățeanul se definea prin participarea la funcțiile judiciare și la cele publice în
general .In dreptul pozitiv, cetățenia desemnează calitatea juridică ce permite unei
persoane să ia parte la viața statului, bucurându-se de drepturi civice și politice și fiind
supusă anumitor obligații cum ar fi votul obligatoriu sau serviciul militar.
Sensul clasic a1 termenului, așa cum s-a format în cadrul statelor face referire la o
relație politică și juridică directă între cetățenii statelor membre și Uniune .
Vorbind de cetățenia europeană, este important de știut faptul că orice cetățean român
are automat și cetățenie europeana. Cetățenia a fost definită în doctrină ca „legătura
permanentă, politică și juridică, ce se realizează între un individ, persoană fizică, și statul pe al
cărui teritoriu locuiește”. 4

Deoarece „cetățenia este legătura și apartenența unei persoane fizice la un anumit stat”, având în
vedere că România este stat membru al Uniunii Europene încă din 2007, rezultă faptul că orice
cetățean român are o legătură și apartenență atât la România, cât și la Uniunea Europeană. Ca
efect al cetățeniei, fiecare persoană are drepturile și obligațiile impuse de statul al cărei cetățenie
o deține.
Prin urmare, în ce privește cetățenii români, au atât drepturile garantate de legislația
1
Art. 17-22, partea I I din Tratatul asupra Uniunii Eui opene
2
Tratatul institutind Comunitatea Europeană(abr.)
3
cele 12 stele de pe drapel rămân oricare ar fi numărul statelor membre pentru că reprezintă un „simbol al
perfecțiunii”
4
Ștefan Deaconu, Drept constituțional, Ediția 4, Ed. C.H. Beck, București, 2020, p. 119.

3
României, cât și o serie de drepturi garantate cetățenilor europeni. Românii au două cetățenii
pentru a se putea manifesta politic, social și economic atât în cadrul României, cât și în cadrul
Uniunii Europene. Românii, ca și ceilalți cetățeni ai altor state membre UE, au o serie de drepturi
ce izvorăsc din calitatea de cetățean european, printre care:

a) dreptul de a circula liber în cadrul Uniunii Europene, fără discriminare pe motiv de

naționalitate;

b) dreptul de a locui în cadrul Uniunii Europene, fără discriminare pe motiv de naționalitate;

c) dreptul de a lua parte la viața politică a Uniunii Europene. Cetățenii români au dreptul de a
vota și de a candida la alegerile pentru Parlamentul European.

d) dreptul de a înainta petiții și plângeri și dreptul de a primi răspuns în limba română.

e) dreptul la protecție consulară în situații diverse precum violență, accidente, îmbolnăvire, arest.

Pe lângă drepturi, cetățenii au o serie de responsabilități cu privire la România și Uniunea

Europeană, ca de exemplu responsabilitatea de a respecta atât legislația română, cât și legislația
Uniunii.

2. REGLEMENTAREA CETĂȚENIEI UNIUNII EUROPENE

Tratatul de la Roma prevedea deja cã salariații puteau să se instaleze într-un alt stat
decât cel de origine cu scopul de a ocupa un loc de muncã și că ei trebuiau sã beneficieze de
același tratament ca și naționalii statului in cauză. Acest principiu constituia « o primă formä,
embrionară și imperfectã, de cetățenie europeană care afecta drepturile cetățenilor in ceea ce pri
ește activitatea cea mai importantă a omului — munca ». Cetățenia era in această formă, un
principiu care deschidea cetățeniile europene, unele spre altele, care Uacea posibil ca
« strãinii » sã acceadă la unele drepturi, altă dată acordate numai naționalilor.
Deschiderea a fost gradualã. Ințial, Comunitatea Europeană a atribuit drepturi
indivizilor care erau cetățeni activi ai pieței unice, adică salariați. Ulterior, formarea pieței
unice a conferit indivizilor considerați cetățeni pasivi, adică consumatorilor.
Tratatul de la Maastricht trebuia sã extindă și să universalizeze această logică a
egalitãții de tratament. Ea nu trebuia să mai fie rezervată salariatului sau consumatorului, ci
trebuia extinsă la nivel de cetățean, oricare ar fi raportul sãu cu piața.
Tratatul de la Maastiich introduce cetățenia europeană in scopul intăririi relației
existente între Uniunea Europeană și cetățenii statelor membre, dar nu definește această
noțiune’2.Tratatul se limitează să prevadă că “este cetățean al Uniunii orice persoană care are
cetățenia unui stat membru” și că ”cetățenii Uniunii se bucură de drepturi și sunt supuşi
obligațiilor prevăzute de prezentul tratat" “ (TCE, art. 17). Și paradoxal, înserează dispozițiile
consacrate cetățeniei Uniunii în Tratatul CE și nu în Tratatul Uniunii Europene.
Angajamentul Uniunii a fost reafirmat, în mod oficial, în decembrie 2000, când a fost
proclamată Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

lbidem
" Prevederile referitoare la cetățenie sunt curpinse in art. 17-22 TCE

4
 Preambulul Cartei face cunoscut faptul că “Uniunea situează persoana în centrul acțiunii
sale, instituind cetățenia Uniunii Europene şi creând un spațiu de libertate, securitate şi justiție.”
Acest document este structural în 6 capitole - Demnitatea, Libertățile, Egalitatea, Solidaritatea,
Cetățenia şi Justiția
- ciiprinzûnd în total 54 de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii Europene şi
drepturile civile, politice, economice şi sociale ale cetățeanului european.
Rămâne un concept relativ slab care, chiar dacă nu este semnificativ in practică, nu
afectează grav importanța cetățeniei naționale . În al doilea rând, cetățenia UE depinde de deținerea
sau, mai direct spus, se sprijină pe umerii cetățeniei unui stat membru. Dreptul UE nu
reglementează condițiile în care statele membre acordă cetățenia, altfel decât solicitàndu- se să
recunoască cetățenia acordată corespunzator de alt stat membru. Prevederea care menționeazä
obligațiile impuse cetățenilor UE par in mare retorice, din moment ce nu există obligații evidente
impuse de Tratat persoanelor.

În Tratatul de la Lisabona cetățenia este reglementată in Partea a II-a : Nediscriminarea și

Cetățenia Uniunii, in articolele 20-25. Tratatul ajută Uniunea Europeană să servească mai bine
intereselor cetățenilor și oferă dreptul acestora de a avea un cuvânt de spus in problemele europene
prin intermediul noii Inițiative a cetățenilor

3. CETĂȚENIA UNIUNII EUROPENE ȘI CETĂȚENIA NAȚIONALĂ

Cetățenia europeană este complementară cetățeniei naționale și conferă drepturi, cum ar fi

dreptul de a vota în alegerile europene, dreptul la libera circulație și dreptul la protecție consulară
din partea ambasadelor altor state UE.

La fel ca și cetățenia națională, cetățenia Uniunii Europene desemnează un raport între cetățean
și Uniunea Europeană, caracterizat prin drepturi, îndatoriri și participare politică. Acest raport
are scopul de estompa decalajul tot mai mare generat de faptul că acțiunea UE are un impact
crescând asupra cetățenilor săi, în timp ce exercitarea drepturilor (fundamentale), îndeplinirea
îndatoririlor și participarea la procesele democratice au loc aproape exclusiv la nivel național.
Articolul 15 alineatul (3) din TFUE acordă fiecărei persoane fizice sau juridice dintr-un stat
membru drept de acces la documentele instituțiilor, organelor și agențiilor Uniunii. Articolul 16
din TFUE consacră dreptul la protecția datelor cu caracter personal. Articolul 2 din TUE prevede
că „Uniunea se întemeiază pe valorile respectării demnității umane, libertății, democrației,
egalității, statului de drept, precum și pe respectarea drepturilor omului, inclusiv a drepturilor
persoanelor care aparțin minorităților”.

Articolul 7 din TUE reia o dispoziție deja existentă în cadrul precedentului Tratat de la Nisa ,
instituind atât un mecanism de prevenire atunci când există „un risc clar de încălcare gravă” de
către un stat membru a valorilor prevăzute la articolul 2 din TUE, cât și un mecanism de
sancționare în caz de constatare a „unei încălcări grave și persistente” ale acelorași valori de
către un stat membru. În primă instanță, Comisia cere Consiliului European ca, hotărând în
unanimitate, să constate existența unui astfel de risc [articolul 7 alineatul (2)]. Astfel se
declanșează o procedură care poate face ca statul membru respectiv să își piardă dreptul de vot în
Consiliu. Acest mecanism a fost activat pentru prima dată în 2017 împotriva Poloniei, din cauza
reformei Curții Supreme din această țară.
În plus, va exista o protecție mai solidă a drepturilor și a intereselor resortisanților statelor
membre/cetățenilor UE în relațiile Uniunii cu restul lumii (articolul 3 alineatul (5) din TUE).

Cetățenia română este un statut juridic acordat de legea română, care conferă drepturi și
obligații persoanelor domiciliate in România. Drepturile incluse în cetațenia română includ votul,
libera circulație, libera alegere a locului de munca și a profesiei și accesul la asistența socială. De
asemenea, cetațenii romani au obligația de a se conforma legislației naționale si locale si de a
respecta principiile statului de drept. Ea poate fi obținută prin naștere, căsătorie, adopție,
reînnoire sau naturalizare. Deasemeni conferă persoanelor care o dețin dreptul de a trăi, munci și
studia în România, dreptul de a vota în alegerile naționale și de a candida la funcții publice.

Cetățenia română poate fi pierdută prin căsătorie cu un cetățean străin, prin renunțarea la
cetățenia română sau prin pierderea cetățeniei prin hotărâre judecătorească. Ambasadele şi
oficiile consulare ale României pot sprijini persoanele interesate să redobândească, să renunţe
sau să clarifice cetăţenia română, prin preluarea cererilor şi a documentelor adiţionale şi
transmiterea lor la Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie din subordinea Ministerului Justiţiei
(pentru redobândire şi renunţare) sau la Direcţia Generală de Paşapoarte din cadrul Ministerului
Administraţiei şi Internelor (pentru clarificare)1.

Cetăţenia română se dobândeşte la data depunerii jurământului de credinţă faţă de

România. Jurământul de credință față de România se depune în termen de 6 luni de la data
comunicării ordinului Preşedintelui Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de redobândire a
cetăţeniei române2.

Prin constituţie (art. 15 alin 1) se stabilesc drepturile fundamentale dar şi obligaţiile

corespunzătoare cetăţenilor fiind explicate de intreaga legislaţie, care dispune pentru viitor
numai, cu excepţia legii penale mai favorabile (alin 2)573.

De la intrarea Romaniei in ONU (15 decembrie 1955) putem vorbi şi de protecţie internaţională,
iar de la Legea 30/19943, şi de una europeană. Pentru cetăţenii romani, obligaţiile depăşesc
caracterul lor juridic, fiind legate şi de morală şi de religie. Constituţia declară că “fidelitatea faţă
de ţară este sfantă”4

1
www.mae.ro

2
ibidem

3
Legea pentru ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a Procedurilor
adiţionale la această Convenţie, publicată in M. Of. nr. 135 din 31.05.1994.

4
Constituţia Romaniei, Art. 50, alin. 1

6
Actuala lege a cetăţeniei romane reia instituţia cetăţeniei de onoare, precizand de către cine şi
cum se dobandeşte. Potrivit reglementărilor in vigoare, cetăţenia romană cu titlu de cetăţenie de
onoare se poate acorda unor cetăţeni străini pentru servicii deosebite aduse ţării şi naţiunii
romane, la propunerea Guvernului, fără nici o altă formalitate, de către Parlamentul Romaniei.

Cei care au dobandit cetăţenia romană de onoare se bucură de toate drepturile civile şi politice de
care se bucură cetăţenii romani, cu excepţia dreptului de a alege şi de a fi ales şi de a ocupa o
funcţie publică.

Cetăţenia de onoare prin natura sa nu este transmisibilă şi in general caută a consemna un raport
de afectivitate. Obligaţiile cetăţeanului de onoare nu pot fi decat de natură morală.
Transformarea ei in cetăţenie completă ar cere cel puţin renunţarea la cetăţenia avută şi
jurămantul legii romaneşti.

Primul roman care a primit cetăţenia de onoare a unui stat străin, pare a fi fost Ştefan Duşan, care
in secolul al XIV-lea apare ca cetăţean de onoare al Veneţiei. O cetăţenie de onoare individuală a
fost aceea oferită Mariei Tănase de preşedintele Turciei, pentru deosebită interpretare a
cantecului popular turcesc, ofertă neprimită.

O cetăţenie locală onorifică a fost acordată de oraşul Geneva lui Tudor Arghezi. Iar din cele
atribuite din considerente politice, cele mai numeroase au fost atribuite preşedintelui Nicolae
Ceauşescu, pentru merite politice in viaţa internaţională, primite cu ocazia vizitelor sale oficiale,
parţial probabil provocate de onorat şi parţial probabil retrase. Ceauşescu a fost proclamat
cetăţean de onoare al oraşelor: Ankara, Freano, Mardel Plata, Ciudat de Mexico, Atena, Belgrad,
Phenian, Bari şi Harare. Legislaţia romană după 1989 ingăduie dubla cetăţenie. Asemenea
situaţie s-a impus pentru a permite rezolvarea problemelor multor cetăţeni romani care, in
perioada 1944-1989, locuind in afara graniţelor ţării au pierdut cetăţenia romană1

1 Eufemia Vieriu, Dumitru Vieriu, Op. cit., p. 88

7
 4. DREPTURILE CETĂȚEANULUI UNIUNII EUROPENE

Dispozițiile inserate în cea de-a doua parte a TFUE1 7 sub titlul “Nediscriminarea și Cetățenia
Uniunii” servesc drept ghid studiului statutului cetățeanului european.

Textul art.20 proclamă că cetățenii Uniunii nu au numai drepturi, dar sunt supuși în egală
măsură și unor obligații, e1 se limitează în ceea ce priveşte obligațiile să trimită “la
îndatoririle prevăzute de prezentul tratat”, bară să le precizeze conținutul.

Drepturile ce decurg din calitatea de cetățean european sunt:

• categoria drepturilor politice :

- dreptul de vot și de a fi ales la alegerile locale,

- dreptul de vot și de a fi ales la alegerile pentru Parlamentul European,

• categoria libertăților cu caracter economic:

- dreptul la libera circulație și de sedere al cetățenilor europeni,

• categoria drepturilor-garanții:

- dreptul de petiționare,

- dreptul de a se adresa mediatorului european,

- dreptul de protecție diplomatică și consulară.

5. CONCLUZII

Astfel, statutul de cetățean european cu toate drepturile și obligațiile adiacente, este accesibil
oricärui român, ceea ce trebuie să ne determine a ne forma aceste competențe de bază, astfel
încât fiecare dintre noi să se poată realiza ca persoană liberă şi autonomă, care îşi cunoaşte şi
îşi apără drepturile, dar îşi asumã şi responsabilitățile într-o societate europeană.

• Oiice persoană care are cetățenia unui stat membru al Uniunii Euiopene este, in
consecință, un cetățean al UE. Cetățenia Uniunii completează cetățenia națională, Uară
a îl înlocui.

8
 • Directiva 2004/38/CE privind dreptul cetățenilor Uniunii Europene şi a membrilor
faniiliilor acestora la liberã circulație şi şedere pe teritoriul reuneşte corpul legislativ
complex care există în acest domeniu.

• Într-o democrație, dreptul de vot este un drept fundamental al cetățeanului. La nivel

UE acest drept este garantat.

• Cetățenilor europeni se pot adresa instituțiilor Uniunii Europene prin Petiții, mijloc de
a obține audiere formalä la instituțiile UE, și aducerea in atenșia acestora in cazul
încälcării sau punerea în aplicare incorectã a legislației UE. Cetățenii europeni se pot
adresa, de asemenea, la Mediatorului European în orice situație de administrare
defectuoasã de către instituțiile sau organismele Uniunii.

• In cazul în care un cetățean al UE se află într-o țară din afara UE, unde statul sãu de
origine nu este repiezentat de un oficiu consular permanent sau de o misiune
diplomaticã, Cetãțeanul UE are dreptul să solicite protecția consulară a oricărui alt stat
membru al UE.

• Tratatul de la Lisabona ajută UE să servească mai bine intereselor cetățenilor și oferă

acestora dreptul de a avea un cuvânt de spus în problemele europene prin intermediul
noii Inițiative a cetățenilor.

BIBLIOGRAFIE

DR. EUFEMIA VIERIU, DR. DUMITRU VIERIU-Drept constitutional si institutii politice

Constitutia Romaniei

ȘTEFAN DEACONU, Drept constituțional

Tratatul institutind Comunitatea Europeană

Legea pentru ratificarea Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi a
Procedurilor adiţionale la această Convenţie, publicată in M. Of. nr. 135 din 31.05.1994

SURSE WEB:

1. www.europa.eu.int

2. www.petitiipe.ro

9
3. www.ombudsman.europa.eu

4. www.europarl.europa.eu

5. www.mae.ro

10