TRADITIA CONSTITUTIONALA EUROPEANA

2


La 29 octombrie 2004 a fost semnat, la Roma, Tratatul de instituire a unei Constitutii
pentru Europa, adoptat de catre Consiliul European la Bruxelles, la 17-18 iunie 2004. Dup 54
ani de la semnarea, la Paris, a Tratatului CECO (24 octombrie 1950) i 47 ani i 7 luni de la
semnarea Tratatelor CEE i Euratom (Roma, 25 martie 1957), Uniunea Europeana a pasit, astfel,
spre un nou statut, depasind formal incadrarea in categoria organizatiilor internaionale, deoarece
noul Tratat confera constructiei comunitare cadrul juridic unitar pentru exercitarea unor
competente ce tin mai degraba de esenta statului federal : moned unica, buget provenit si din
resurse proprii (exista, insa, si contributii nationale), control integrat la frontiere, o serie de
politici comune decise si gestionate direct de la Bruxelles, o politica externa comuna (cu limitele
ei), infiintarea parchetului european, a jandarmeriei europene, a politiei europene de frontiera,
precum si atributii, deocamdata embrionare, in domenii ca apararea i securitatea. De altfel,
intreaga evolutie a constructiei comunitare a fost una de la interguvernamental spre integrat,
chiar daca, de-a lungul celor peste 50 ani de istorie, Comunitatea Europeana (astzi Uniunea
Europeana) a cunoscut i perioade de recul i euroscepticism. Numit de unii Constitutie, iar de
altii Tratat constitutional, documentul semnat la 29 octombrie 2004 este rezultatul unui lung
proces care a nceput cu Declaratia de la Laeken, din decembrie 2001, a continuat n cadrul
Conventiei privind viitorul Europei (28 februarie 2002 10 iulie 2003) si a fost finalizat de catre
Conferinta interguvernamentala a statelor membre UE (4 octombrie 2003 18 iunie 2004).
Tratatul CEE cuprinde 240 de articole si este structurat in sase parti distincte, precedate
de un Preambul.
Prima parte este consacrata principiilor care sustin instituirea Comunitatea Economica
Europeana prin intermediul pietei comune, a uniunii vamale si a politicilor comune;
A doua parte se refera la fundamentele Comunittii. Aceasta cuprinde patru titluri consacrate
liberei circulatii a marfurilor, agriculturii, liberei circulatii a persoanelor, a serviciilor si a
capitalurilor si a transporturilor;
A treia parte se refera la politica Comunitatii si cuprinde patru titluri cu privire la regulile
comune, la politica economica, la politica sociala si la Banca Europeana de Investitii;
A patra parte este consacrata asocierii tarilor si teritoriilor de peste mari;
A cincea parte este consacrata institutiilor Comunitatii, cu un prim titlu care se refera la
dispozitiile institutionale si cu un al doilea care se refera la dispozitiile financiare;
Ultima parte a tratatului se refera la dispozitiile generale si finale.
3


Tratatul cuprinde, de asemenea, patru anexe referitoare la anumite pozitii tarifare, la produse
agricole, la tranzactii invizibile si la trile si la teritoriile de peste mari.
1

Constitutia europeana era rezultatul unui proces politic de inovare, reflectand, in
principal, optiunea pentru o integrare politica expresa, spre deosebire de metoda internationala si
economica din etapele anterioare. Este adevarat ca Uniunea Europeana, infiintata in in anul 1992,
avea deja o dimensiune politica, dar natura sa politica erea exprimata mai degraba implicit.
Uniunea Europeana este o uniune politica, pentru ca detine competente de acest tip si adanceste
democratizarea sistemului, abandonand, treptat, simpla dimensiune economica. In plus,
Constitutia nu numai ca explica dimensiunea politica, dar introducea reforme majore care sa-i
permita Uniunii rezolvarea unor mai mari provocari, precum functionarea eficienta si dupa
extindere sau intarirea pozitiei de actor international.
Constitutia Europeana urmarea sa arata cetateanului natura politica a acestei Uniuni.
Aceasta explica, prin urmare, caracterul politic al Uniunii si o facea inclusiv prin aceea ca se
prezenta sub forma unui text constitutional, a unei Constitutii, asa cum este aceasta cunoscuta de
cetateni intr-un sistem politic democratic. Caracterul politic explicit era reflectat in intregul text,
mai ales in partea I, prin structura aleasa, simplificarea redactarii si a instrumentelor, redactarea
valorilor, principiilor si obiectivelor Uniunii, prezentarea sistemului sau institutional, prezentarea
competentelor si elaborarea catalogului acestora, enumerarea drepturilor fundamentale protejate
de catre Uniunea Europeana, a principiilor democratice si multe altele. Aceste elemente nu erau
toate neaparat noi: unele existau deja intr-o forma implicita in sistemul Uniunii, iar altele chiar
explicit, fiind insa formulate in vechile tratate, incat ereau dificil de inteles de catre cetatenii
europeni. Din acest punct de vedere, Constitutia avea meritul de a le prezenta intr-un mod usor
de inteles si de a le explica caracterul politic, ascuns pana in acel moment.
Principalul obiectiv al Constitutiei Europene a fost, prin urmare, acela de a apropia
Uniunea Europeana de cetatenii sai. In acest sens, se credea ca cel mai bun mod de a face acest
lucru era ca, alaturi de ratificarea traditionala a noului tratat prin parlamentele nationale si/sau
referendumuri acolo unde era cazul - , cetatenii Uniunii sa-si dea in mod direct avizul asupra
Constitutiei prin organizarea unui referendum la nivelul Uniunii. Membri conventiei care
propusesera acest lucru s-au gandit ca acest referendum organizat la scara europeana sa aiba loc

1
Ioana Eleonora Rusu, Gilbert Gornig, Dreptul Uniunii Europene, Editia a 3-a, Editura CH Beck, Bucuresti, 2009;
pag. 343

4


odata cu alegerile pentru Parlamentul European, adica in iunie 2004. Pana la urma, nu a fost
posibila organizarea acestei consultari populare, deoarece lucrarile Conferintei
Interguvernamentale 2003 s-au prelungit mult peste termenul stabilit initial din pricina vetoului
Spaniei si Poloniei. In aceasta situatie, Parlamentul European si alte institutii europene au
stabilit, ca rezolutie de rezerva, ca ratificarea Tratatului Constitutional si organizarea
referendumurilor, acolo unde era cazul, sa aiba loc aproximativ in aceeasi perioada in toate
statele member, astfel incat sa asigure o dimensiune europeana acestui eveniment.. Obiectul
acestei initiative era de a se asigura de o reala dimensiune europeana, fara contaminarea sa cu
problematica nationala, in dezbaterile cetatenesti ce se organizau pentru cunosterea si intelegeea
textului Tratatului Constitutional. Guvernele statelor member au ignorant insa aceasta solicitare,
planificand ratificarea, respective organizarea de referendumuri, fara o minima actiune de
coordonare intre ele.
Criza constitutionala s-a declansat in 2005, cand, in aceeasi saptamana, francezii si
olandezi au respins prin referendumuri succesive Tratatul Constitutional. Cauza principala a fost
exact cea semnalata inainte, si anume faptul ca o dezbatere ce trebuai sa fie europeana a fost
transformata intr-una nationala. In urma acestor doua voturi negative, Constitutia parea ranita
de moarte, iar Uniunea Europeana parea sa intre intr-o criza existentiala. Confruntat cu aceasta
situatie, Consiliul European a decis trecerea Uniunii Europene intr-o pauza de ratificare in timpul
careia sa se organizeze dezbateri care sa aduca la gasirea celui mai potrivit remediu pentr
presupusa instrainare a cetatenilor Uniunii Europene. Se anticipa faptul ca respectiva pauza putea
dura pana la doi ani, adica pana atunci cand Franta si in Olanda ar fi avut guverne noi, capabile
sa ofere o solutie la problemele pe care tot ele le provocasera.
In cei doi ani urmau sa desfasoare dezbateri. Analizandu-le, acestea nu s-au dovedit deosebit de
utile, demonstrand mai de graba ca exista un consens intre statele membe cu privire la modelul
propus de construire a Europei, fara sa se oferi solutii. Absenta unor propuneri alternative a fost
interpretata ca dovada a acordului majoritatii cu privire la modelul si metoda de integrare prin
care Uniunea ajunsese pana aici. Doar. Tony Blair, in perioada presedintiei britanice a
Consiliului, a tinut sa reaminteasca viziunea britanica traditionala de aprofundare a dimensiuni
economice a Uniunii, dublata de neglijenta celei politice; propunerea a ramas fara ecou.
In primavara anului 2007 incepusera deja sa se clarifice principalele necunoscute,
intarindu-se certitudinea ca Sarkozy urma sa fie urmatorul presedinte francez. In acelasi timp,
5


presedintia germana a Consiliului realizase progrese in consultarile bilaterale pe care antrenase
cu statele membre referitor la modul de depasire a crizei constitutionale. Nu era tocmai usor sa
consideri moarta o constitutie care, desi respinsa prin referendum in doua state, fusese
ratificata in alte 18, iar in doua dintre acestea chiar prin referendum, asa cum s-a intamplat in
Spania si Luxemburg. Daca Constitutia nu putea fi declarata pur si simplu moarta, la fel de clar
era si ca nu putea intra in vigoare neschimbata, avand in vedere rezultatul referendumurilor din
Franta si Olanda.
2

Ca urmare a unor abile negocieri, presedentia germana a reusit sa scoata Uniunea Europeana din
criza constitutionala, realizand, cu prilejul Consiliului European din 2007, un acord referitor la
mandatul de revizuire a Constitutiei. Formula de solutionarea fost anticipate de catre presedintele
Sarkozy atunci cand propunea negocierea unui Tratat simplificat, care sa recupereze formulele
institutionale esentiale pentru Uniune. Aceasta formula a fost numita de catre specialisti
recuperare selectiva, deoarce cauta sa salveze, in vederea includeri in noul tratat, elemente
existente in Tratatul Costitutional.Presedentia germane a mers mai departe pe aceasta cale,
intentionand sa salveze intreaga Constitutie.
Altfel spus, Constitutia care nu murise niciodata cu adevarat, a fost salvata si i s-a oferit o noua
oportunitate de a fi aplicata, sub aparenta unui nou Tratat de reforma, dar si-a pierdut forma
constitutionala.
Noul tratat, Tratatul de la Lisabona, semnat la 13 decembrie 2007, salva fondul
Constitutiei Europene, recuperand 95% dintre reforme si noile instrumente pe care le continea
Constitutia
3
. Nu a existat de fapt nici o intentie de a incepe de la zero sau de a deschide un nou
proces de reforma, punctul de plecare al noilor negocieri constituindu-l vechea Constitutie. Se
revenea, cu toate acestea, la forma clasica, cea a tratatelor. Se pierdea, astfel, saltul inainte pe
care il reprezenta pentru cetatean existenta unei constitutii ce asigura explictarea politica a
finalitatii Uniunii. In procesul de salvare a fondului Constitutiei, a fost folosita o strategie pe care
o putem numi strategia valului. Aceasta strategie a constat in ascunderea sub un val acela a
tratatelor clasice a elementelor de baza a unei constitutii, astfel incat reforma sa para noua, iar

2
Francisco Aldecoa Luzarranga, Mercedes Guinea Llorente, Europa Viitorului Trataul de la Lisabona, Polirom,
Bucureti, 2011; pag. 29

3
Comisia pentru UE a Parlamentului danez a apreciat ca mandatul de redactare a Tratatului de la Lisabona, avea in
continut, 95% din reformele Tratatului Constitutional FOLKETINGET EUROPAUD VALGET, Offering referat
far Europaudvalgets abne mode den 13.juli 2007, pag. 27, www.eu-oplysningen.dk.
6


noul Tratat sa poate fi ratificat prin intermediul parlamentelor nationale, evitandu-se astfel
referendumurile.
Tratatul de la Lisabona a putut include, in acest fel marile castiguri ale Constitutiei,
precum: mai multa democratie, eficacitate, prezenta in lume si solidaritate pentru Uniunea
Europeana.
In ceea ce priveste aprofundarea democratiei, se realizeaza recunosterea valabilitati juridice a
Cartei Drepturilor Fundamentale in Uniunea Europeana desi cu exceptii pentru britanici si
polonezi - , dar cu un rol crescut al Parlamentul European in procesul legislativ sau incorporat
parlamentelor nationale in contorul subsidiaritatii, cat si dreptul la initiative legislative
cetateneasca, urmare a strangerii a un milion de semnaturi.
In privinta eficacitatii, aceasta creste prin trecerea unui numar mare de decizii de la unanimitate
la majoritate calificata, realizarea unei ambitioase reforme institutionale, cat si crearea noilor
baze juridice pentru o politica energetica comuna, lupta impotriva schimbarilor climatice, o
politica spatiala europeana si noi instrumente in materie de migratie.
Obiectivul Uniunii de a avea o prezenta mai activa in lume urma sa se realize prin dezvoltarea de
noi instumente (precum Inaltul Reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de
Securitate fostul ministru European de Externe prin Tratatul Constitutional, care-si schimba
numai numele - , Serviciul European de Actiune Externa un adevarat Serviciu Diplomatic
European), dar si prin atribuirea de personalitate juridica Uniunii Europene, ce devine, astfel,
subiect de drept international.
Solidaritatea este intarita prin instrumente cum ar fi obligatia statelor member de a fi solidare in
domeniul energetic, aparitia clauzei de solidaritate in cazul in care un stat membru sufera un atac
terorist sau o catastorfa umana/naturala.
Realizarea acestui acord pozitiv a obligat insa la plata unui pret. A fost necesara
sacrificarea unei parti din Constitutie, urmare atat a solicitarilor olandezilor si francezilor, cat si a
celor britanice si poloneze, care au profitat de criza pentru reluarea negocierilor. Pretul platit
consta, in principal, in eliminarea a tot ceea ce suna a constitutie sau amintea de ea. Astfel, in
primul rand au fost schimbate numele Tratatului Constitutional si structura acestuia, inovatiile
constitutionale fiind introduse sub forma consolidarilor juridice, in vechile tratate, adica Tratatul
Uniunii Europene si, respectiv, Tratatul Comunitatii Europene.
7


Eliminarea termenului de constitutie nu inseamna insa ca noul tratat nu mai era in fapt,
o constitutie. Cu atat mai mult cu cat, cu multi ani in urma, Curtea de Justitie a decis ca tratatele
joaca rolul unei constitutii materiale comunitare. In fond, caracterul de constitutie nu este dat de
denumirea sa, ci de ceea ce reglementeaza. Si in acest sens, daca continutul fostei Constitutii si
cel al Tratatului de reforma sunt foarte similare, o simpla schimbare de nume nu poate modifica
substantial natura acestuia din urma.
In acelasi timp insa si aceasta este, probabil, cea mai importanta pierdere fata de
varianta constitutioanala a tratatului a fost suprimata idea explicita ca Uniunea Europeana este
o uniune la care participa statele membre si cetatenii, Tratatul de la Lisabona pastrand explicit ca
actorii sunt numai statele. Prin aceasta operatiune s-a incercat sublinierea caracterului sau de
tratat international, clasic, si nu de tratat constitutional. In aceeasi logica a curatirii elementelor
constitutionale a fost suprimat si articolul privind simbolurile Uniunii Europene. O asemenea
prevedere nu duce automat la disparitia acestora, stabilita de Consiliul European de la Milano in
1985, dar nu mai este obligatoriu folosirea lor. Simbolostica Uniunii capata astfel o dimensiune
mai degraba implicita. Un alt pret platit pentru salvarea Constitutiei este cel referitor la unele
aspect juridice ale tratatelor prin revenirea la sistemul tratatelor multiple, suprapuse, in
defavoarea unui text unic, renuntandu-se, totodata, la efortul de simplificare pe care-l urmarea si
realizase Constitutia. In aceeasi ordine de idei, se mentineau vechile denumiri ale instrumentelor
juridice (regulamet, directive, decizie), abandonandu-se cele din Tratatul Constitutional,
respective lege si lege cadru, data fiind, pentru unii, puternica lor rezonanta constitutialista.
Acestia se temeau ca denumirile respective ar fi putut indica existenta unui stat european. Este
regretabila si intrazierea reformei institutionale privitoare la luarea deciziilor in Consiliu prin
dubla majoritate, fata de cea tripla de acum, ce trebuie sa astepte pana in 2014 sau, in mod
exceptional chiar pana in 2017.
Cel mai mare pret va fi platit insa de cetatenii britanici si polonezi, deoarece Carta
Drepturilor Fundamentale nu are caracter obligatoriu pentru instantele din aceste tari. Consecinta
practica va fi ca acesti cetateni nu vor putea solicita, la nivel national, garantii pentru drepturile
recunoscute de Carta. Paradoxul il constituie faptul ca supralicitarea orientarii suveraniste a
guvernelor acestor tari, in numele careaia respectivele guverne considera ca, altfel, maximizeaza
drepturile propriilor cetateni, ii va afecta tocmai pe acesti cetateni, care spre deosebire de cei ai
8


celorlate 25 de state membre isi vor vedea minimizate propriile drepturi, ceea ce ii transforma
in cetateni europeni de rangul doi.
Calendarul ratificarilor se dorea a fi unul rapid si neconflictual, pentru a nu ingreuna si
mai mult dezbaterile prevazute pentru anul 2008 privind reforma bugetului. Ratificarile ereau
prevazute a fi, in principal, parlamentare, ceea ce ar fi trebuit sa reduca riscul unor noi deraieri.
Dintre statele member, doar Irlanda avea obligatia constitutionala de a organiza referendum. In
acest context, obiectivul asumat de cei 27 de membri ai Uniunii Europene erea de a ratifica
tratatul de-a lungul anului 2008, astfel incat noul tratat sa intre in vigoare la 1 ianuarie 2009.
Tratatul de la Lisabona punea, astfel, capat crizei constitutionale, efectele principale al acesteia
ramanand, pe de o parte, intrazierea cu cel putin trei ani a reformelor si, pe de alta parte, o mai
redusa explicitare politica a Uniunii Europene.
Tratatul de la Lisabona stabileste bazele viitoarei Uniuni, o Uniune capabila sa ramana o
organizatie de succes, ca si pana acum, chiar si in conditiile in care se va confrunta, in
continuare, cu aceleasi probleme structurale, si anume, deficientele politice ale actualului sistem
politic European.
Acest Tratat este fructul reflectiei profunde, desfasurate in cadrul procesului
constitutional, asupra a ceea ce a fost si este Uniunea Europeana, dar si ce vrea sa devina. Fata de
reformele anterioare, trebuie subliniat caracterul inovator al reformelor specifice noului tratat si
al noului proces pe care il parcurge Uniunea, fiind vorba despre reforme politice ce expliciteaza
modelul European. Aceste reforme vor avea acum si in viitor diverse efecte asupra procesului,
una dintre cele mai importante efecte fiind acela al cresterii progresive a rolului cetatenilor si
societatii civile in viata Uniunii.
Primele analize ale Tratatului de la Lisabona s-au concentrate pe aparentul regres fata
de Constitutia Europeana. Comparand noul tratat cu cele vreci, cu care se aseamana ca forma, si
luand in considerare ambitia ratata de a oferi Uniunii o Constitutie, valoarea tratatului pare,
desigur, mai redusa. Nu trebuie sa neglijam insa, faptul ca unele tratate europene, sever judecate
la vremea lor, asa cum a fost cazul Actului Unic European, au avut ulterior, efecte politice
esentiale pentr constructia europeana.
Tratatul de la Lisabona atrage atentia ca Uniunea Europeana se afla in pragul unei mari
transformari in anii urmatori, ca Europa viitoare va fi una mai integrata si mai politica. Trebuie
insa sa fie clar ca aceasta Europa, spre care ne indreptam, nu va avea aparea in mod automat,
9


prin simpla aplicare a dispozitiilor Tratatului. Acest Trata deschide o cale, ofera posibilitatile,
configurarea definitive a Uniunii depinzand insa de vointa politica a actorilor implicati, dar si de
alti diversi factori interni si internationali. Tratatul de la Lisabona contine elemente care permit
progresul, dar creeaza numai drumul pe care am putea merge, urmand sa vedem care va fi, in
fapt drumul ales de catre actorii implicati si favorizat de ceilalti factori.


























10


Bibliografie:

Francisco Aldecoa Luzarranga, Mercedes Guinea Llorente, Europa Viitorului Trataul de la
Lisabona, Polirom, Bucureti, 2011;

John McCormick, Sa Intelegem Uniunea Europeana o introducere concisa, Editura CODECS,
2006;

Paul Magnette, Europa Politic - Cetatenie, constitutie, democratie, Editura Institutul European,
Iasi, 2003;

Roxana Munteanu, Drept european. Evolutie. Institutii. Ordine juridica, Editura Oscar Print,
Bucuresti, 1996;

Stelian Scaunas, Uniunea Europeana Constructie, reforma, instituti, drept, Editura CH Beck,
Bucuresti, 2008;

Ioana Eleonora Rusu, Gilbert Gornig, Dreptul Uniunii Europene, Editia a 3-a, Editura CH Beck,
Bucuresti, 2009;

Marin Voicu, Uniunea europeana inainte si dupa Tratatul de la Lisabona, Universul Juridic,
Bucuresti 2009.

http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/ai0033_ro.htm
http://www.mfa.gov.md/etape-istorice-ue/