ELISE VALCU

DREPTUL UNIUNII EUROPENE. PARTE GENERALA

CURS UNIVERSITAR – pentru studentii de la Drept-

2021
Cursul “ DREPTUL UNIUNII EUROPENE. PARTE GENERALA” este protejat
de dreptul de autor.

Orice preluare, difuzare si postare pe site-uri reprezinta o incalcare a dreptului de

autor si se sanctineaza conform dispozitiilor legale.

Conf.univ.dr. ELISE VALCU

 DREPTUL UNIUNII EUROPENE
CONSIDERATII INTRODUCTIVE

1. Definitia dreptului U.E.

2. Clasificare a dreptului UE
3. Specificitatea sistemului de drept unional (Ordinea juridica
internationala)
4. Caracterele dreptului U.E.
4.1. Efectul imediat al dreptului U.E. in dreptul intern al statelor membre
4.2. Efectul direct al dreptului U.E. in dreptul intern al statelor membre
4.3. Efectul prioritar al dreptului U.E. in dreptul intern al statelor
membre
5. Substituirea dreptului national de catre dreptul unional
6. Armonizarea dreptului national cu dreptul U.E.
7. Izvoarele dreptului U.E. Categorii si clasificare

1. Definitia dreptului UE
Literatura de specialitate defineste dreptul U.E. (până la momentul 2009
retineam dreptul comunitar), ca fiind totalitatea normelor juridice ce
reglementeaza pe de o parte organizarea și funcționarea U.E. (votul cu majoritatea
calificata în cadrul Consiliului U.E.; portofoliile în cadrul Parlamentului
European; desemnarea magistraților la nivelul C.J.U.E.; desemnarea comisarilor
europeni în cadrul Comisiei Europene; etc) iar de pe altă parte modul în care
politicile dezvoltate la nivelul U.E. sunt preluate și implementate în statele
membre U.E. (exemplu: cetațenia unională, libertatea de circulatie în spațiul UE;
cooperarea judiciară în materie penală – mandatul european de arestare,
cooperarea judiciară în materie civilă și comercială – medierea, marca unională,
asistența juridică gratuită în cauzele cu caracter transfrontalier).
Aceeași doctrină identifica în ceea ce privește conceptul de drept al U.E., un
drept unional instituțional pe de o parte și un drept unional material pe de altă
parte.
Diferența dintre cele două concepte constă în domeniul de reglementare, în
sensul ca în timp ce dreptul instituțional unional se preocupă de studiul sistemului
de drept unional, institutiilor unionale, procesului decizional și procedurii de
judecată, dreptul material unional pe de altă parte studiază doar politicile unionale
(respectiv analiză gen proxim diferență specifică a legislațiilor unionale pe de o
parte și a celor statale pe de altă parte).
2. Clasificarea dreptului UE
 Aceeași literatură de specialitate emite mai multe opinii cu privire la
clasificarea dreptului unional. Astfel, avănd ca unic criteriu izvoarele dreptului
U.E., se retine:
- un drept unional primar;
- un drept unional derivat.
Dreptul unional primar cuprinde norme juridice incluse în tratatele
constitutive, tratatele subsecvente sau compozite și în tratatele de aderare la U.E.
Dreptul unional derivat este constituit din regulile de drept conținute în actele
juridice adoptate de instituțiile U.E. (retinem deci, izvoarele secundare sau
derivate ale dreptului U.E., respectiv regulamente directive și decizii).

3. Specificitatea sistemului de drept unional( ordinea juridica unionala)

Ordinea juridică unională reprezintă un ansamblu de norme și reglementări
juridice cuprinse în tratatele unionale constitutive, subsecvente și de aderare pe
de o parte și actele unionale adoptate de instituțiile U.E. pe de altă parte.
Ordinea juridică unională dispune de autonomie în raport de ordinea juridică
internațională, fiind totodată integrată sistemelor de drept ale celor 28 de state
membre.
Ordinea juridică unională rezultă din propriile sale surse juridice
Retinem urmatoarele caracteristici pentru ordinea juridical unionala:
a. Ordinea juridică unională este o ordine juridică supranațională;
b. Ordinea juridică unională este distinctă de ordinea juridică natională, dar
integrată acesteia din urmă;
c. Ordinea juridică unională este supremă (prioritară) în raport cu ordinea juridică
internă a statelor membre.

4. Caracterele dreptului unional

Aplicabilitatea imediată sau efectul imediat al dreptului U.E. in dreptul intern
al statelor membre
Analiza aplicabilității imediate implică studiul raportului dintre cele două
sisteme de drept, respectiv ordinea juridică unională și ordinea juridică internă a
statelor membre. În acest sens au fost emise două teorii:
a. Conform teoriei dualiste – dreptul sau ordinea juridică unionala și cea natională
sunt sisteme independente care coexistă paralel. Așadar, conform acestei teze, un
tratat international, si deci unional are efect în ordinea juridică internă a unui stat
numai dacă este ratificat, adică are loc o ”naționalizare” a tratatului, el fiind deci
aplicat ca element de drept intern.
În consecință, conform acestei teorii nu există un raport de subordonare intre
cele două sisteme
b. Teoria monistă – consideră că norma de drept intern se află în aceeași sferă
juridică cu norma internațională,unionala existând un raport de supraordonare
sau subordonare, în funcție de varianta adoptată.
 • Primă variantă este aceea în care se promovează aplicarea imediată a
dreptului international,unional în dreptul intern (adepții acestei teorii, rețin
supraordonarea dreptului internațional în raport cu cel național).
• Varianta a doua a teoriei consacră prioritatea dreptului intern asupra celui
internațional, explicația constând în faptul că dreptul international,unional
ar reprezenta numai o proiectare a unor norme din dreptul intern.
În ceea ce privește raportul dintre dreptul unional și dreptul național reținem
ca tratatele institutive consacră teoria monistă, recunoscănd supraordonarea
(supremația) dreptului unional în raport cu dreptul național.

Aplicabilitatea directa (efectul direct) a dreptului Uniunii Europene in

dreptul intern al statelor membre
Aplicabilitatea directă este un principiu formulat de C.J.U.E., conform caruia
dispozitiile tratatelor sau prevederile inserate I’\cxz` n actele U.E. pot fi invocate
de justitiabili in fata propriilor jurisdictii nationale, fiind susceptibile deci de a
crea drepturi si obligatii in favoarea, respectiv in sarcina nu numai a institutiilor
unionale si a statelor membre ci si in raport de cetatenii unionali (pentru cetatenii
unionali, dreptul foloseste termenul de resortisanti).
Judecatorii nationali sunt obligati sa invoce textele unionale si sa le aplice cu
prioritate atunci cand legislatia nationala nu este intru totul compatibila cu cea a
U.E.
Jurisprudenta CJUE distinge intre:
Aplicabilitatea directa verticala;
Aplicabilitatea directa orizontala.
Aplicabilitatea directa verticală: Desemneaza posibilitatea invocarii unei
dispozitii unionale in raport cu un stat sau o autoritate a acestuia (raport instituit
intre resortisant unional si stat membru ori institutie unionala).
Aplicabilitatea directa orizontală: Permite unui justitiabil resortisant al
unui stat membru, sa invoce o dispozitie unională in raport cu alti resortisanti
(resortisant vs. resortisant).
Referitor la expresia ‘’ direct aplicabil’’ trebuie facute cateva lamuriri privind
producerea acestui efect la nivelul fiecarui stat membru in functie de categoriile
de izvoare unionale.
În ceea ce priveste izvoarele primare, Tratatele U.E. (Tratatul de la Lisabona),
produc efecte directe in sistemele de drept ale celor 28 de state membre. Altfel
spus, acest tratat, dupa ratificarea sa de catre fiecare stat membru, devine parte
integranta a sistemelor de drept ale statelor membre.
În ceea ce priveste izvoarele secundare (Regulamentul, Directiva și Decizia),
efectele directe ale lor sunt diferentiate: Astfel, in timp ce regulamentul caruia i
se retine o aplicabilitate generala produce efecte directe neconditionate in toate
cele 27 de state membre, directiva unionala produce un efect direct, dar
conditionat si restrans ,in sensul ca doar norma de transpunere a acesteia este cea
care produce efecte in raport cu justitiabillii.
 Aplicabilitatea prioritara (efectul prioritar) a dreptului Uniunii Europene in
dreptul intern al statelor membre
Principiul prioritatii dreptului U.E. constituie un element fundamental alaturi
de aplicabilitatea directa in constructia juridica unionala.
Pentru a intelege aplicabilitatea unionala, literatura de specialitate face
trimitere la principiul ”cooperarii loiale”, consacrat in art.10 din T.C.E., care
prevede ca statele membre au obligatia sa abroge norma nationala incompatibila
cu dreptul comunitar si pana la acel moment, statele sunt obligate sa lase
inaplicabila dispozitia nationala respectiva.
Plecand de la acest principiu, C.J.U.E., recunoaste suprematia dreptului
unional, prin deciziile emise in cuzele COSTA/ENEL, respectiv in cauza
SIMMENTHAL unde judecatorii dispun că: „Judecatorul national, avand rolul
de a aplica in cadrul competentei sale dispozitiile dreptului comunitar, are
obligatia de a asigura efectul deplin al acestor norme, lasand daca este necesar,
inaplicabila prin propria autoritate, orice dispozitie contrara din legislatia
nationala, fara a trebui sa solicite sau sa astepte eliminarea prealabila a acesteia
pe cale legislativa ori orice procedeu constitutional”.
Mai mult, C.J.U.E., a dispus ca judecatorul national este cel care poate
decide ca legea interna este inaplicabila.
Consacrarea acestui principiu s-a realizat la nivel jurisprudential, in prezent,
suprematia dreptului unional este reglementata prin declaratia anexata Tratatului
de la Lisabona (Declaratia numarul 17).

5. Substituirea dreptului national de catre dreptul unional: Implica un

transfer de competente de la nivel national catre cel unional. Efectul direct al
transferului de competente pe un anumit domeniu consta in faptul ca autoritatile
nationale (puterea legislativa, Parlamentul national) nu mai poate emite norme
juridice in aceasta materie. Competenta revine, deci, autoritatii legislative
unionale (Comisie, Parlament, Consiliu).
Substituirea poate fi totala sau partiala, in functie de care distingem:
a) Competenta exclusiva a U.E.;
b) Competenta partajata a U.E. cu statele membre;
c) Competenta exclusiva a statelor membre.
Competenta exclusiva a UE: se realizeaza in domenii precum : politica
comerciala comuna, politica concurentiala, politica vamala ( ex. Tarif vamal
comun) etc. Cu toate acestea, in cazul acestui timp de transfer legislativ de
competenta, autoritatile nationale pastreaza dreptul de a emite propriile acte
administrative de punere in aplicare a dispozitiei unionale ( de ex. OG, HG
privind infiintarea unei autoritati nationale, agentie nationala)
 Competenta partajata a U.E. cu statele membre: este aplicabila majoritatii
politicilor/domeniilor (exemplu: libertatea de circulatie in spatiul U.E., politica
sociala, formarea profesionala, cooperarea jurisdictionala).
Competenta exclusiva a statelor membre: in domenii precum cercetarea
stiintifica.

6. Armonizarea dreptului national cu dreptul U.E.

Presupune procesul prin care legislatia statelor membre, dar si a statelor care
doresc sa adere la U.E. se aliniaza cerintelor impuse de normele dreptului unional.
Armonizarea legislativa presupune un proces juridic realizat in etape
evolutive, respectiv intr-o prima faza, considerata incipienta, armonizarea
legislativa s-a realizat prin recunoasterea mutuala a normelor statelor membre
considerate adecvate pentru cerintele unionale. Concomitent cu aceasta etapa, s-
au creat norme noi, comune si obligatorii pentru toate statele membre. In ceea ce
priveste Europa Centrala si de Est, aceste state au preluat legislatia U.E. si au
transpus-o in propriul sistem legislativ.
Acquis-ul unional poate fi definit ca reprezentand pe de o parte drepturi si
obligatii care leaga statele membre ale Uniunii Europene iar pe de alta parte,
consta in totalitatea normelor juridice ce reglemeteaza mecanismele prin care
se influenteaza integrarea unionala.
Romania are obligatia ca stat membru de a aplica in totalitate acquis-ul unional,
acest demers vizand doua aspecte:
1. Transpunerea directivelor unionale in legislatia nationala;
2. Crearea cadrului juridic necesar aplicarii directe a regulamentelor unionale.
Obligativitatea transpunerii directivelor unionale este prevazuta in Tratatul
de la Lisabona, prin care se prevede ca directiva este obligatorie pentru statele
membre carora le este adresata. In ceea ce priveste rezultatul ce urmeaza a fi
concretizat, forma si metodele pentru obtinerea acestuia raman la aprecierea
statelor membre.
In cuprinsul fiecarei directive este prevazut un articol prin care se instituie
data intrarii in vigoare a actului unional cat si termenul pana la care statele
membre au obligatia sa transmita Comisiei Europene actul de transpunere.
Spre deosebire de directive, regulamentele nu se transpun, ele producand
efecte directe in ordinea juridica a fiecarui stat, din momentul intrarii in vigoare
(momentul publicarii in Jurnalul Oficial al U.E.), asemenea unei legi, fiind
necesara asumarea acestora ca atare de catre instituiile interne ale statelor
membre. Mai mult, statelor membre le este interzisa orice actiune legislativa prin
care eventual s-a prelua din continutul regulamentului capitole, sectiuni, articole
(altfel spus, aplicam continutul regulamentului in totalitate, fara modificari in
text). Este permis statelor membre adoptarea de acte normative care contribuie la
aplicarea efectiva a regulamentelor (exemplu: acte normative prin care este creata
o autoritate nationala prevazuta in regulament).
 In vederea adaptarii legislatiei unionale, institutiile din Romania trebuie sa
evalueze fiecare act normativ incident in domeniul respectiv, in urma acestei
evaluari putand opta dupa caz:
- Sa abroge sau sa modifice actele nationale care dupa caz dubleaza, incalca sau
adauga nepermis prevederilor unionale, astfel incat sa nu intalnim paralelisme
legislative, incalcari ori piedici in calea aplicarii directe a normei unionale;
- Sa adopte masuri legislative sau administrative fara de care aplicarea directa a
regulamentelor unionale in ordinea juridica nationala nu este posibila.
In cazul in care Comisia apreciaza ca un stat membru nu si-a indeplinit
obligatia asumata (ex. obligatia de reglare a parametrilor privind poluarea aerului)
, aceasta emite un aviz motivat, dand statului vizat posibilitatea de a-si formula
propriile observatii. In cazul in care statul nu isi reconsidera legislatia ori
demersurile concrete, conform prevederilor inserate in aviz, Comisia Europeana
sesizeaza CJUE. O eventuala condamnare a CJUE produce consecinte in plan
financiar pentru statul respectiv, in sensul ca acesta va fi obligat la plata unor
amenzi ori penalitati de intarziere in cuantumuri considerabile.

6. Izvoarele dreptului UE
In literatura de specialitate nu exista o clasificare unitara a izvoarelor unionale,
cu toate acestea retinem doua categorii principale:
A. Izvoare primare;
B. Izvoare derivate;
Acestora li se adauga:
C. Principiile de drept;
D. Jurisprudenta C.J.U.E.;
E. Acordurile internationale incheiate de UE cu state terte sau organizatii
internationale.
Izvoarele primare:
Reprezinta prima categorie de surse juridice fiind alcatuita din:
A1. Tratatele constitutive prin care au luat nastere cele 3 comunitati europene: -
T.C.E.C.O.; - T.C.E.; - T.EUROATOM.
A2. Tratate compozite sau subsecvente:
Sunt tratatele care au dezvoltat tratatele constitutive din punct de vedere
institutional, decizional, repectiv din punctul de vedere al politicilor unionale,
respectiv: - Actul Unic European; - Tratatul de la Maastricht; - Tratatul de la
Amsterdam; - Tratatul de la Nisa; - Tratatul de la Lisabona.
A3. Tratatele de aderare la Uniunea Europeana.
Izvoare derivate:
Intra in aceasta categorie :
B.1.Acte unionale cu forta juridica obligatorie. Acestea sunt regulamentele,
directivele si deciziile. Sunt adoptate intotdeauna de colegiuitorul unional-
Comisie- Parlament European- Consiliul UE- fie prin procedura legislativa
ordinara , fie prin procedura legislativ speciala.
B.2. Acte unionale fara forta juridica obligatorie. Fac parte din aceasta categorie
recomandarile si avizele.

Acte unionale cu forta juridica obligatorie

A) Regulamentul:
Conform art. 288 alin.2 din Tratatul de la Lisabona, regulamentul este actul
normativ unional ce are aplicabilitate generala, este obligatoriu in intregul sau
continut si are efect direct in toate statele membre. Din textul de mai sus rezulta
urmatoarele caracteristici:
1. Regulamentul are aplicabilitate generala:
Aplicabilitatea generala este caracteristica ce diferentiaza regulamentul de
toate celelalte instrumente legale aflate la dispozitia institutiilor UE.
Aplicabilitatea generala inseamna ca actul normativ se adreseaza unei categorii
abstracte de persoane, continand dispozitii impersonale. Caracterul intrinsec
general al regulamentului il asemana cu o norma juridica interna (exemplu legea).
Aplicabilitatea regulamentului se face de la data intrarii sale in vigoare (data
prevazuta in textul sau, iar daca nu se face mentinune in text, acesta intra automat
in vigoare in termen de 20 de zile de la publicarea in J.O.U.E.).
2. Regulamentul este obligatoriu in intregul sau continut:
Inseamna ca nu se admite ca un stat membru sa aplice intr-o maniera
incompleta sau selectiva prevederile unui regulament. Altfel spus, prevederile
unui regulament se vor aplica cu aceeasi forta juridica in toate cele 27 de state
membre, incepand cu data intrarii sale in vigoare.
3. Regulamentul este direct aplicabil in toate statele membre:
Aceast element caracteristic presupune ca statele membre nu pot adopta
masuri care sa modifice ori sa adauge continutului acestuia. Nu este permis sa se
transforme continutul unui regulament in norme juridice nationale deoarece astfel
de masuri de implementare ar avea drept efect periclitarea aplicarii uniforme si
simultane a masurii in intreaga U.E.

B) Directiva unionala:
Definita de art.288 alin.(3) din Tratatul de la Lisabona, directiva reprezinta o
metoda de legiferare care cuprinde o dispozitie cadru (emisa la nivel unional),
completata de o dispozitie de aplicare (norma de implementare).
1.Directiva se adreseaza doar statelor destinatare
Directiva este obligatorie doar pentru statele destinatare cu privire la rezultatul
ce trebuie sa fie atins, lasand autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste
formele si mijloacele de concepere a normei de transpunere.
2. Directiva are efect direct, conditionat si restrans:
 Directiva nu este direct aplicabila, deci in principiu nu ar trebui sa aiba efect
direct. Adresandu-se statelor destinatare, directivele trebuie sa faca obiectul unor
transpuneri in dreptul intern, intr-un termen precizat in continutul acesteia. Astfel,
numai norma de transpunere va produce efecte juridice directe in sistemul de
drept national. Mai mult, drepturile si obligatiile particularilor nu decurg din
directiva ca atare ci din masurile de transpunere a acesteia.
3. Directiva are forta juridica obligatorie doar in ceea ce priveste rezultatul
In acest sens, C.J.U.E. a subliniat ca „formele si metodele de implemetare a
rezultatului unei directive trebuie sa fie alese intr-o maniera care sa asigure
functionarea efectiva a acesteia”. In concret, statele membre sunt obligate sa
transforme prevederile unei directive in acele tipuri de acte normative nationale
care satisfac cerintele de claritate si securitate juridica (exemplu: OG, OUG, HG,
Legi).

C. Decizia unionala :
Conform art.288 alin.(4) din Tratatul Reformator, decizia este obligatorie in
toate elementele sale, iar in cazul in care se indica destinatarii, aceasta devine
obligatorie doar pentru acestia. C.J.U.E. defineste decizia ca fiind o masura care
emana de la autoritatea competenta, cu intentia de a produce efecte juridice si
constituind incheierea procedurii cu acea autoritate, prin care aceasta din urma da
hotararea intr-o forma a carei natura poate fi identificabila.
Caracterele juridice ale deciziei:
1. Nu are aplicabilitate generala, avand destinatari determinati (state membre/
particulari destinatari )
2. Are efect direct sau dupa caz conditionat si restrains(!)
(!) Astfel, in situatia in care destinatarul deciziei este un stat membru sau mai
multe, decizia are un efect direct, conditionat si restrans (se asemana cu o
directiva), implicand, deci, obligatia statului destinatar de a transpune prin norma
interna dispozitia unionala.
Atunci cand are ca destinatari particulari (persoane fizice/persoane juridice),
decizia are un efect direct (se comporta asemenea unui regulament) producand
efecte juridice in ordinea juridica a statului destinatar de la momentul publicarii
in J.O.U.E.
3. Este obligatorie in toate elementele sale, atunci cand are destinatari
particulari
Astfel ca poate creea drepturi si impune obligatii direct fata de persoana careia
i se adreseaza (!), drept consecinta ar putea fi invocata direct in instantele
nationale.
(!) Pentru statele membre, decizia nu este obligatorie in toate elementele sale,
efecte juridice producand norma de implementare, aceasta fiind de fapt si
dispozitia care poate fi invocata in instanta.
 INSTITUTIILE SI ORGANELE UNIUNII EUROPENE

In literatura de specialitate, organismele unionale sunt clasificate in institutii

si organe complementare.
In prima categorie ce formeaza structura de baza a U.E., sunt incluse:
1. Consiliul European
2. Comisia Europeana
3. Parlamentul European
4. Consiliul Uniunii Europene (forma generica de „Consiliu” conform Tratatului
de la Lisabona);
5. Curtea de Justitie a Uniunii Europene (conform Tratatului de la Lisabona,
denumirea generala cuprinde la randul sau: C.J.U.E., Tribunalul, respectiv
tribunale specializate)
6. Parchetul European
7. Curtea Europeana de Conturi
8. Banca Centrala Europeana;
Acestora li se adauga organele consultative unionale considerate de literatura
de specialitate ca fiind complementare:
7. Comitetul Economic si Social (C.E.S.)
8. Comitetul Regiunilor (C.R.).

CONSILIUL EUROPEAN

Consiliul European a fost infiintat in cadrul Conferintei la nivel inalt de la

Paris din decembrie 1974.
Conform Tratatului de la Lisabona, C.E. devine o institutie „de sine
statatoare” ce defineste orientarile si prioritatile politice generale ale U.E.
Comunicatul final al conferintei prevede ca „Sefii de state si de Guverne au
decis sa se intalneasca insotiti de ministrii de externe de 3 ori pe an si ori de cate
ori se considera necesar, in Consiliul Comunitatii in scopul adancirii cooperarii
politice.”
Dispozitii de drept primar privind C.E. regasim si in art.2 din Actul Unic
European. Conform textului, Consiliul European cuprinde Sefii de state si de
 Guverne, asistati de ministrii lor de externe (acestia din urma nefiind membrii ai
C.E.), respectiv, Presedintele Comisiei Europene.
In prezent, prin aplicarea dispozitiilor Tratatului de la Lisabona, C.E. este
compus dincei 27 de Sefi de state sau de Guverne ai statelor membre, din propriul
Presedinte, si Presedintele Comisiei Europene. Intra in componenta sa si Inaltul
reprezentant al Uniunii pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate, acesta
participa la lucrarile Consiliului European fara a avea drept de vot, atunci cand se
dezbat probleme ce vizeaza politica externa a Uniunii Europene.
Reuniunile sale, cunoscute sub numele de „summituri ale UE”, se desfășoară
la Bruxelles
Conform Tratatului reformator Tratatul de la Lisabona) C.E. isi alege
Presedintele cu majoritatea calificata a membrilor, pentru o durata de 2 ani si
jumatate, cu posibilitatea de reinoire a mandatului o singura data.Actualul
Presedinte al Consiliului European este Charles Michel . Acesta a preluat funcția
la 1 decembrie 2019, înlocuindu-l pe Donald Tusk.
In ceea ce priveste functionarea Consiliului, Tratatul de la Maastricht a stabilit
ca acesta se reuneste de 2 ori pe an, in lunile iunie si decembrie, in tara care detine
presedintia Consiliului U.E.
In prezent, Consiliul European functioneaza in urmatoarele forme:
1. Consilii Europene ordinare si formale, care se reunesc de doua ori pe an, in
lunile iunie si decembrie, convocate odata cu trecerea la o noua presedintie a
Consiliului U.E.;
2. Consilii Europene ordinare si informale care se reunesc in lunile martie si
octombrie;
3. Consilii Europene extraordinare care se reunesc ori de cate ori este necesar,
intrunirile fiind determinate de evenimente importante.
Președintele Parlamentului European participă la începutul fiecărei reuniuni,
pentru a exprima opiniile Parlamentului European. În funcție de chestiunile
discutate, pot fi invitate să participe la reuniuni și alte persoane, precum
președintele Băncii Centrale Europene.
 COMISIA EUROPEANA

1. Tipologia institutionala
2. Modalitatea de desemnare a comisarilor europeni
3. Mandatul de comisar European
4. Structura Comisiei Europene
5. Atributiile Comisiei Europene

1. Tipologia institutionala
Conform literaturii de specialitate, Comisia Europeana reprezinta un grup
limitat de tehnocrati, numiti de Guvernele statelor din care provin, servind in mod
exclusiv intereselor unionale. Comisia Europeana nu este un Guvern in sensul
traditional, insa retinem functia executiva ca principala competenta.
Conform Tratatului de Lisabona, membrii sunt alesi „pe baza competentei si
a angajamentului lor fata de ideea europeana, dintre personalitatile care prezinta
toate garantiile de independenta”.
Comisia este alcatuita din 27 de comisari, cate unul din fiecare stat membru.

2. Modalitatea de desemnare a comisarilor

Desemnarea echipei Comisiei Europene are loc imediat dupa alegerile pentru
Parlamentul European. Astfel ca rolul acestuia din urma este de a alege noul
presedinte al Comisiei. Fiecare stat membru numeste ( sustine) un candidat tinand
cont de rezultatul alegerilor pentru Parlamentul European.
Parlamentul va aproba cu majoritatea absoluta candidatul pentru functia de
Presedinte al Comisiei.
!!!! Incepand cu 2014, Parlamentul a introdus sistemul “cap de lista”, in sensul ca
fiecare partid politic din PE a prezentat un candidat si in functie de rezultatul
alegerilor pentru PE, respectiv partidul care a obtinut cele mai multe voturi la
alegeri a propus candidatul pentru functia de presedinte al Comisiei Europene.
Consiliul, de comun acord cu presedintele ales al Comisiei, intocmesc o lista
de comisari candidate, cate unul pentru fiecare stat membru. Alegerea acestora se
efectueaza pe baza sugestiilor facute de statele membre.
Fiecare candidat desemnat pentru un anumit domeniu va fi audiat de membrii
comisiilor parlamentare competente in domeniile de activitate care vor intra in
portofoliul lor, ulterior acestea vor intocmi rapoarte de evaluare a cunostintelor
candidatilor audiati, acestea fiind trimise presedintelui PE. O evaluare negativa
presupune respingerea acelui candidat si obligatoriu desemnarea unui alt canditat.
In final, intreaga echipa ce formeaza Comisia European ava fi supusa unui vot
unic de aprobare din partea PE.
 Dupa primirea votului din partea Parlamentului European, presedintele si
comisarii sunt numiti in mod oficial de Consiliu, care hotaraste cu majoritatea
calificata.

3.Mandatul de comisar european. In ceea ce priveste durata mandatului unui

comisar european, trebuie facute precizari determinate de modificarile tratatelor
unionale. In concret, daca prin Tratatul de Fuziune durata mandatului comisarilor
europeni era de 4 ani iar a presedintelui de 2 ani, conform Tratatului de la
Maastricht, comisarii europeni erau numiti pe o durata de 5 ani (2019-2024)
(inclusiv mandatul Presedintelui Comisiei Europene).
In prezent, conform tratatului reformator, mandatul membrilor Comisiei este
de 5 ani inclusiv pentru presedinte.
Mandatul comisarilor europeni poate inceta fie individual fie colectiv.
Cazuri de incetare individuala a mandatului:
1. Decesul;
2. Demisia;
3. Hotararea C.J.U.E. ca urmare a savarsirii si constatarii de catre instanta a
unor greseli „grave” (incalcarea cu buna stiinta a normelor deontologice;
sesizarea C.J.U.E. se face de catre Comisia Europeana sau Consiliul U.E.);
Incetarea colectiva a mandatului intervine in cazul:
1. Demisiei colective;
2. In cazul in care P.E. adopta cu o majoritate de 2/3 o motiune de cenzura, caz
in care membrii Comisiei Europene sunt obligati sa demisioneze in bloc.

4.Structura Comisiei Europene

Comisia Europeana se prezinta astfel:
- Colegiul comisarilor este format din presedintele Comisiei, opt vicepresedinti
dintre care amintim Inaltul Reprezentat al UE pentru afaceri externe si politica de
Securitate si 18 comisari. Colegiul se reuneste de principiu o data pe
saptamana(miercuri) la Bruxelles. Procedura de desfasurare a acestei intruniri se
numeste procedura orala.
Pot avea loc si intruniri extraordinare prezidate de presedintele Comisiei ori
de cate ori apar teme ce impun o astfel de intalnire. Dupa fiecare reuniune
saptamanala a Colegiului, se redacteaza un raport care se publica online in
Registrul documentelor Comisiei. Prezenta comisarilor la sedinte este obligatorie
dar prin exceptie se admite reprezentarea acestora de catre sefii de cabinet.
Sedintele nu sunt publice.
- Cabinetele formate in jurul fiecarui comisar din 6-8 oameni politici specializati
in domeniul respectiv;
- Directiile sau directoratele generale asemanatoare ministerelor din Guverne
(fiecare comisar european raspunde de o directie – Justitie si consumatori (JUST)
Afaceri Economice si Financiare(ECFIN); Politica regionala; Comert;(TRADE)
- 13 directorate simple (Oficiul statistic al U.E. – E.U.R.O.S.T.A.T.; Serviciul
juridic; Secretariatul General; Oficiul European de lupta Antifrauda – O.L.A.F.).
Comisia poate decide doar cu prezenta a jumatate + 1 dintre membrii sai,
respectiv majoritatea simpla a votului tuturor comisarilor, ceea ce inseamna ca
cvorumul de prezenta este egal cu cvorumul de consens.
Comisia foloseste in procesul de votare si 2 proceduri speciale, astfel in cursul
procedurii circulante scrise, propunerea unui comisar va fi trimisa celorlalti care
vor vota, raspunsul trebuind dat pana la un anumit termen.
In cazul procedurii imputernicitilor in probleme strict tehnice, unul sau mai
multi comisari putand fi imputerniciti sa adopte decizii singuri in numele intregii
Comisii Europene.

5. Atributiile Comisiei Europene

Comisia detine monopol de initiativa legislativa (creeaza, modifica sau chiar
retrage proiecte de acte normative);
Comisia exercita competente legislative prin delegare
Potrivit art. 290 din T.F.U.E., un act legislativ poate delega Comisiei
competenta de a adopta acte fara caracter legislativ si cu domeniu de aplicare
general care completeaza sau modifica anumite elemente neesentiale ale actului
legislativ (elementele esentiale sunt rezervate actului legislativ in sine, cu unic
legiuitor Parlament-Consiliu);
Comisia exercita competentele legislative de executare
Potrivit art.291 T.F.U.E., desi statele membre au obligatia de a lua masurile
de drept intern necesare pentru a pune in aplicare actele obligatorii din punct de
vedere juridic ale Uniunii, in cazul in care sunt necesare conditii unitare de punere
in aplicare a actelor obligatorii, acestea vor fi emise de catre Comisia Europeana
in baza competentelor de executare ( facem referire la aplicarea regulamentelor
unionale)
Comisia indeplineste functii administrative
- Administrarea bugetului U.E. (per ansamblu este aproximativ 90-100 miliarde
de Euro/an);
- Administreaza Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, Fondul Social
European si Fondul de Coeziune;
Comisia exercita functia de control
Conform art.258 T.F.U.E., Comisia poate sesiza C.J.U.E. in vederea
constatarii incalcarii tratatelor unionale de catre statele membre. Comisia are
posibilitatea de a stabili sanctiuni directe statelor membre dar si particularilor in
domeniul dreptului concurentei.
Comisia indeplineste functii de reprezentare participand la negocierea
tratatelor ce urmeaza a fi incheiate cu statele terte ori organizatii internationale
(cu exceptia politicii externe si de securitate comuna – P.E.S.C., Comisia asigura
reprezentarea externa a U.E.).
 CONSILIUL UNIUNII EUROPENE

1.Componenta Consiliului Uniunii Europene

2.Organizarea Consiliului U.E.
3.Modul de luare a deciziilor in cadrul Consiliului U.E.:
4. Atributiile sau competentele Consiliului Uniunii Europene

1.Componenta Consiliului Uniunii Europene

Face parte din triunghiul decizional al Uniunii Europene, respectiv Comisie
– Parlament – Consiliu UE si nu trebuie confundat cu Consiliul Europei, respectiv
Consiliul European [articolul 16 alineatul (2) din TUE]
Consiliul își exercită puterile ce i-au fost conferite la articolul 16 din Tratatul
privind Uniunea Europeană (denumit în continuare „TUE”) și la articolele 237-
243 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (denumit în continuare
„TFUE”).
Este format din cate un reprezentant la nivelul ministerial al fiecarui stat
membru, abilitat sa angajeze guvernul acelui stat (27 de reprezentanti).
La sedintele Consiliului, in functie de domeniul de reglementare al proiectului
legislativ dezbatut, guvernele statelor membre sunt reprezentate dupa caz de
ministrii de resort ori secretarii de stat.
In ceea ce priveste categoriile de Consilii, identificam:
Consiliile generale sunt acele intruniri la nivelul carora se dezbat probleme
care nu au un caracter tehnic si implicit nu solicita prezenta unor cadre
specializate (Guvernele sunt reprezentate in astfel de situatii de ministrii de
externe).
Consiliile speciale sau specializate sunt intruniri in cadrul carora, guvernele
sunt reprezentate de ministrii de resort (ex. Consiliul EuroX, EuroGroup, Ecofin
etc).
Avand in vedere suprapunerile de competenta si conflictele create intre
Consiliul General si prea numeroasele Consilii Speciale, in 2002 prin
regulamentul de procedura ale Consiliului U.E., numarul consiliilor speciale a
fost redus la 9 + Consiliul General, care se mentine.
Consiliile conjuncte sunt acele intruniri care reunesc ministrii din mai multe
domenii de activitate.
!!!!!!! A se retine ca ministrii de externe pot face parte atat din Consiliile
Generale cat si din Consiliile speciale, in cadrul acestora din urma
participand atunci cand pe ordinea de zi sunt discutate probleme de politica
externa. Aceste ultime consilii sunt prezidate de Inaltul reprezentant al
Uniunii Europene pentru Politica Externa si Politica de Securitate Comuna
( Incepand cu 1 decembrie 2019 aceasta functie este detinuta de Josep Borell
Fontells, politician socialist spaniol)
!!!! Potrivit prevederilor cuprinse in Tratatul de la Lisabona, Inaltul
Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate
Comuna este numit de Consiliul European, care hotaraste cu majoritate calificata,
personalitatea ce detine aceasta functie, fiind de altfel cel mai important
reprezentat al Consiliului U.E. In exercitiul mandatului sau, Inaltul Reprezentant
este sustinut de un serviciu european pentru actiune externa, serviciu care
colaboreaza cu serviciile diplomatice ale statelor membre, la nivelul acestuia fiind
angajati functionari unionali, respectiv personal detasat al Serviciilor
Diplomatice nationale

2.Organizarea Consiliului U.E.

Presedintia Consiliului – incepand cu ianuarie 2007, presedintia este detinuta
de fiecare stat membru, pentru o durata de 6 luni (ianuarie-iunie inclusiv, iulie-
decembrie inclusiv), in ordinea fixata de Consiliu, pe baza unui program de
coordonare. In concret, Consiliul este prezidat de reprezentantul statului care
exercită președinția Uniunii Europene (se identifica o excepție, respectiv
Consiliului „Afaceri Externe” care este prezidat de Inaltul Reprezentant al
Uniunii Europene pentru Afaceri Externe si Politica de Securitate Comuna)
Un sistem de rotatie complet presupune 3 state (respectiv 18 luni) care
colaboreaza intre ele pentru definitivarea politicilor asumate de acestea (
triumvirat presidential)
În următorii cinci ani, președinția UE va fi exercitată în următoarea ordine:
Croația și Germania în 2020, Portugalia și Slovenia în 2021, Franța și Republica
Cehă în 2022, Suedia și Spania în 2023, Belgia și Ungaria în 2024. Consiliul
European poate modifica ordinea de deținere a președinției [articolul 236 litera
(b) din TFUE].
Consiliul este asistat de un Secretariat General aflat sub conducerea unui
Secretar General, acesta din urma fiind numit de Consiliu de unanimitate.
In cadrul Consiliului functioneaza un comitet compus din reprezentanti
permanenti ai statelor membre care poarta denumirea prescurata C.O.R.E.P.E.R.
Acest comitet pregateste lucrările Consiliului și execută mandatele pe care acesta
i le atribuie (articolul 240 din TFUE). Comitetul este prezidat de un reprezentant
al statului membru care exercită președinția prin rotație.
 COREPER se reunește în fiecare săptămână pentru a pregăti lucrările
Consiliului și a coordona activitățile legate de procedura legislativa ordinara
împreună cu Parlamentul European. Comitetul este împărțit în două grupuri:
COREPER I, alcătuit din reprezentanți permanenți adjuncți, care pregătește
activitățile legate de domeniile mai tehnice, cum ar fi agricultura, ocuparea forței
de muncă, educația sau mediul, și COREPER II, care se ocupă de problematici
precum afacerile externe,, politica monetara sau justiție și afacerile interne.
COREPER este asistat în activitățile sale pregătitoare de aproximativ 10 comitete
și 100 de grupuri de lucru specializate.

3.Modul de luare a deciziilor in cadrul Consiliului U.E.

Consiliul UE se intruneste in sedinta publica atunci cand se delibereaza si se
voteaza un proiect de act legislativ unional. Tipurile de cvorum sunt:
Majoritatea Simpla este modalitatea standard de luare a deciziilor si se aplica
atunci când tratatul nu prevede altfel [articolul 238 alineatul (1) din TFUE]. În
practică, aceasta se aplică doar în cazul unui număr restrâns de decizii, ex.
adoptarea, amendarea Regulamentul de procedură al Consiliului, organizarea
Secretariatului General al Consiliului etc.
In cadrul acestei procedure, fiecare membru al Consiliului dispune de un vot.
Prin urmare, majoritatea simplă este întrunită dacă cel puțin 14 membri ai
Consiliului votează pentru.
Majoritatea calificata Acest tip de cvorum implica un vot ponderat, potrivit
caruia fiecare stat membru detine un numar de voturi in functie de importanta
politica, economica, teritoriala si demografica. ( ex. -29 voturi: Franța, Germania,
Italia; 27 voturi: Spania și Polonia; 14 voturi: România; 13 voturi: Țările de
Jos….. 7 voturi: Danemarca, Finlanda, Irlanda, Lituania, Slovacia și Croația etc)
Regula majorității calificate a Consiliului este reglementata în articolul 16
alineatul (4) primul paragraf din Tratatul de la Lisabona. Conform acestui articol,
pentru ca un proiect legislativ sa fie considerat adoptat prin aplicarea votului cu
majoritate calificata, este necesar un vot favorabil din partea a cel puțin 55 % din
membrii Consiliului, acestia reprezentând cel puțin 65 % din populația Uniunii
Europene, ceea ce inseamna cel puțin 15 membri.
!!!!! In cazul in care, initiativa legislativa nu provine de la Comisia Europeana
sau de la Înaltul Reprezentant, se aplică așa-numita regulă a majorității
consolidate calificate: procentul necesar de membri ai Consiliului care votează în
favoarea propunerii este de 72 % (cuprinzând cel puțin 20 state membre din 27),
reprezentând din nou cel puțin 65 % din populația Uniunii.
 4. Atributiile sau competentele Consiliului Uniunii Europene
1. Consiliul U.E. este principalul organ legislativ al U.E., adoptand acte
normative de drept unional secundar, respectiv, regulament, directiva, decizie, fie
prin procedura legislativa ordinara (impreuna cu P.E.) fie prin procedura
legislativa speciala (prin consultarea P.E.). De asemenea, Consiliul adoptă
deciziii ndividuale, recomandări neobligatorii (articolul 288 din TFUE) și
rezoluții.
2. Consiliul U.E. are posibilitatea de a solicita Comisiei Europene sa initieze acte
normative in conformitate cu art. 135 T.F.U.E.;
3. Consiliul U.E. are atributii de control, putand exercita actiuni in anulare
respectiv actiuni in abtinere nejustificata (recurs in carenta) indreptate fie
impotriva institutiilor unionale, fie impotriva statelor membre, deduse judecatii
la nivelul CJUE;
4. Consiliul U.E. are competente in domeniul relatiilor externe, avand atributii in
sensul ca incheie in numele U.E. conventii si tratate internationale cu statele terte,
respective, organizatii internationale; !!!!!
A nu se confunda procedura ce vizeaza demersul UE de a realiza draftul
de acord international, cu procedura ce implica incheierea efectiva a
acordului international.
In concret, in faza in care se analizeaza si implicit se contureaza draftul
acordului, Uniunea Europeana este reprezentata de Comisia Europeana.
!!!!!!!Atentie, insa atunci cand acordul international are domeniu de
reglementare o problema de politica externa, UE va fi reprezentata de
Inaltul Reprezentant.
In schimb, intotdeauna, in procedura de incheiere a acordului
international, UE este reprezentata de Consiliul U.E.
5. Consiliul U.E. are atributii in ceea ce priveste statutul ori remuneratiile
functionarilor ori personalului angajat din institutiile unionale ( ex. adopta
statutulfunctionarilor unionali, stabileste remuneratiile membrilor Comisiei
Europene, remuneratiile membrilor C.J.U.E. etc.)
 PARLAMENTUL EUROPEAN

1.Tipologia institutionala
2.Componenta Parlamentului European
3.Atributiile sau competentele Parlamentului European
4.Durata mandatului si reprezentativitatea statelor membre in
Parlamentul European

1.Tipologia institutionala
Parlamentul European face parte din triunghiul decizional al U.E., alaturi de
Consiliu si Comisie.
In ceea ce priveste titulatura institutiei unionale, aceasta a suferit modificari,
astfel ca regasim in Tratatul privind CECO denumirea de Adunarea Comuna in
cadrul Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului, in timp ce in Tratatele de
la Roma identificam titulaturi similare puterilor legislative pentru Comunitatea
Economica Europeana (C.E.E.) si Comunitatea Europeana a Energiei Atomice
(E.U.R.A.T.O.M.). Incepand cu 1962 regasim titulatura unica de Parlament
European pentru toate cele trei Comunitati Europene.
Activitatea Parlamentului European se desfasoara in trei locatii distincte,
respectiv,Strasbourg (Franța), Bruxelles (Belgia), Luxemburg.

2.Componenta Parlamentului European

Pana in 1979 parlamentarii europeni erau alesi dintre parlamentarii nationali.
Acest sistem nu a functionat in mod eficient deoarece, pe de o parte, durata
mandatului national nu corespundea cu cea a mandatului european, iar pe de alta
parte acestia aveau o dubla incarcare lucrand simultan in doua parlamente.
Prin hotararea Consiliului C.E. din 1976 s-a reglementat introducerea de
alegeri generale si directe pentru desemnarea europarlamentarilor. Aceasta norma
a fost completata de Directiva 93/109/CE privind stabilirea normelor de
exercitare a dreptului de a alege si de a fi ales, recunoscut cetatenilor U.E. pentru
P.E. Astfel, incepand cu mandatul 1979-1984, deputaţii sunt aleşi prin vot
universal direct si liber exprimat de catre toti cetatenii statelor membre unionale.
In concret, fiecare stat membru hotaraste cu privire la modul de desfasurare a
alegerilor, aplicand insa aceleasi reguli democratice: drept de vot la 18 ani; vot
liber exprimat si secret; egalitatea intre persoane.( mai puțin în Austria, unde
vârsta minimă pentru exercitarea dreptului de vot este de 16 ani).
In Romania, transpunerea acestei reglementari in dreptul national s-a efectuat
prin Legea 33/2007 privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru P.E.
In prezent, Presedintele Parlamentului European este David-Maria Sassoli.
 Activitatea Parlamentului se desfasoara la nivel de comisii permanente si la
nivelul sedintelor plenare .
In vedea pregatirii sedintelor plenare ale Parlamentului European,
eurodeputatii se constituie in comisii permanente specializate pe domenii. O
comisie este alcatuita din 25 pana la 81de europarlamentari. Din randul acestora
se desemneaza un presedinte de comisie.
Comisiile permanente se reunesc in mod public o data sau de doua ori pe luna,
de principiu in saptamanile care urmeaza sedintelor plenare de la Strasbourg.
Comisiile parlamentare permanente sunt cele care preiau proiectele
legislative trimise de Comisia Europeana. Acestea examineaza draftul si
negociaza cu grupurile politice, Comisia ai Consiliul. In final se intocmeste un
raport ce este prezentat plenului cu o recomandare, amendamente la propunerea
legislative.
Parlamentul are in componenta sa 20 de comisii, fiecare ocupându-se de un
anumit domeniu (ex. Afaceri externe-AFET; Afaceri Juridice -JURI; Libertati
civile, justitie si afaceri interne-LIBE; etc.
Pot functiona, deasemenea si comisii temporare cu atributii bine determinate,
cat si comisii de Ancheta pentru a investiga cazurile de incalcare a dreptului UE.
La nivelul sedintelor plenare(plen) are loc adoptarea legislației Uniunii
Europene, Parlamentul fiind implicat in procedura legislativa ordinara, ori in
cadrul procedurii legislative speciale, dupa caz. In concret, in plen se dezbat si se
voteaza rapoartele inaintate de comisiile permanente privind proiecte legislative.
Dezbaterile se finalizeaza cu exprimarea unui vot de catre fiecare
europarlamentar. Draftul de proiect legislativ inaintat de comisiile permanente
poate fi amendat in plen la propunerea unui grup format din 40 de deputati.
În general, ședințele plenare se desfășoară la Strasbourg, patru zile pe lună,
dar se pot organiza și sesiuni suplimentare la Bruxelles.

3.Atributiile sau competentele Parlamentului European

Atributii legislative
1.Participa la procesul decizional, adoptand legislația UE, împreună cu
Consiliul UE, in cadrul procedurii legislative ordinare pe baza propunerilor
Comisiei Europene. Mai mult, in cadrul procedurii legislative speciale are un rol
distinct, putand adopta un proiect legislativ cu consultarea Consiliului UE, fie in
cadrul aceleasi proceduri, PE este doar consultat de Consiliul UE, acesta din urma
fiind cel care adopta.
2. In ceea ce priveste acordurile internationale, Tratatul de la Lisabona
reglementeaza ca orice acord încheiat în domeniul politicii comerciale comune,
precum și în domeniile ale căror politici se adoptă conform procedurii legislative
ordinare în cadrul UE, este supus aprobarii de catre Parlamentului European De
asemenea, Parlamentul este consultat în cazul acordurilor care țin strict de
domeniul afacerilor externe și politicii de securitate.
3. Retinem, implicarea Parlamentului European in cadrul procedura de aderare a
unui stat la Uniunea Europeana (articolul 49 din TUE) In concret, orice stat
european care respectă principiile Uniunii (articolul 2 din TUE) notifica
Parlamentului European solicitarea sa de aderare la UE. De asemenea, in urma
negocierilor si implicit indeplinirii conditiilor de preaderare, PE aproba cu
majoritatea absolută a voturilor membrilor săi, aderarea statului solicitant.
Atributii de control
1. Alege președintele Comisiei și aprobă echipa comisarilor în ansamblu
ei.Europarlamentarii pot depune o moțiune de cenzură, in urma careia Comisia
Europeana este obligata să demisioneze ‘’in bloc’’ ca organ colegial.
2. La nivelul Parlamentului European functioneaza comisia pentru petitii in
cadrul careia sunt analizate plangerile adresate de resortisantii unionale in raport
cu statele membre, institutiile unionale cat si cele nationale.
3. Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.
Atributii bugetare
1. Parlamentul European stabilește bugetul UE împreună cu Consiliul UE.
2. Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).

4. Durata mandatului si reprezentativitatea statelor membre in

Parlamentul European
Durata mandatului de europarlamentar este de 5 ani si coincide cu durata
mandatului membrilor Comisiei Europene.
Referitor la numarul total de portofolii si reprezentativitatea din partea
statelor in Parlamentul European, precizam ca textul Tratatului de la Lisabona
reglementeaza ‘’principiul proportionalitatii degresive’’ conform caruia niciun
stat membru nu va putea avea mai mult de 96 de portofolii si nici mai putin de 6,
indiferent cate state vor mai adera la U.E., in vederea mentinerii numarului de
750 +un portofoliu al Presedintelui PE.!!!!!( a se vedea modificarea numarului
total ca urmare a retragerii Regatului Unit din Uniunea Europeana, astfel ca
incepand cu februarie 2020 numarul total a fost redus la 704 + un portofoliu al
Presedintelui PE)
In ceea ce priveste istoricul mandatelor in P.E. facem urmatoarele mentiuni:
Pana in anul 2004, numarul de portofolii in Parlamentul European era de 626.
Dupa adoptarea Tratatului de la Amsterdam, in 1997 s-a admis un numar maxim
de 700 portofolii. Conform Declaratiei de extindere a Uniunii Europene, anexata
Tratatului de la Nisa, numarul de portofolii admis s-a majorat la 732, urmare a
aderarii de noi state la U.E.
 Tratatul de la Lisabona aduce modificari de substanta in ceea ce priveste
componenta Parlamentul European, astfel ca tratatul reformator reglementeaza
750 de portofolii + un portofoliu (cel al presedintelui P.E.)
Prin Decizia 2013/312/UE s-a stabilit componenta P.E. pentru mandatul
2014/2019, dupa cum urmeaza: Germania 96 de portofolii; Franta 74 de
portofolii; Italia 73 de portofolii; Marea Britanie 73 de portofolii; Spania 54 de
portofolii; Polonia 51 de portofolii; Romania 32 de portofolii; …..Cipru, Estonia
Luxembourg, Malta: 6 portofolii.
In ceea ce priveste Romania, desi Tratatul de la Nisa prevedea un numar de
33 de portofolii, dispozitie inserata si in Tratatul de la Lisabona, odata cu aderarea
Croatiei, in fapt, Romania a pierdut un portofoliu, detinand pe mandatul ce a
expirat in mai 2019, 32 de portofolii.
Distribuirea portofoliilor pentru mandatul 2019-2024 s-a facut conform
prevederilor directivei mai sus mentionata, in sensul ca Romania dispunea de 32
de locuri, numarul total fiind de 750 plus 1 -presedintele PE.
Doar ca, odata cu retragerea Regatului Unit din Uniunea Europeana,
configuratia Parlamentului European se prezinta cu totul altfel decat cea gandita
de colegiuitorul unional prin prevederile inserate in Tratatul de la Lisabona, astfel
mai jos avem redistribuirea portofoliilor RU catre statele membre incepand cu
februarie 2020, numarul total al portofoliilor fiind de 704 plus 1- Presedintele
PE., Romania dispunand de 33 de portofolii.
 PROCEDURA LEGISLATIVA LA NIVELUL U.E. REGLEMENTATA
DE TRATATUL DE LA LISABONA

1.Terminologii specific
2.Prima lectura in Parlamentul European
3.Prima lectura in Consiliul U.
4.A doua lectura in Parlamentul European
5.A doua lectura in Consiliul U.E.
6.Concilierea
7.A treia lectura in Parlamentul si Consilul U.E.

1. Terminologii specifice
Asa cum defineste in art.289 alin.1 din Tratatul de la Lisabona, procedura
ordinara consta in adoptarea in comun de catre Parlamentul European si Consiliul
U.E. a unui regulament, directiva sau decizii, la propunerea Comisiei Europene.
Tratatul Reformator reglementeaza la alin.2 al aceluiasi articol “forma atipica”
de legiferare respectiv procedura legislativa speciala care consta in adoptarea
unui regulament, a unei directive ori a unei decizii, fie de catre Parlament cu
participarea Consiliului, fie de Consiliu cu participarea Parlamentului.
Actele juridice adoptate prin procedura legislativa indiferent de forma aplicata
(ordinara sau speciala) constituie acte legislative unionale.
In ceea ce priveste calitatea de initiator legislativ, tratatul retine ca actele
legislative se pot adopta:
• La initiativa Comisiei Europene;
• La initiativa cetateneasca (minim ¼ din statele membre ce insumeaza
minim 1 milion de cetateni);
• La initiativa Parlamentului European;
• La recomandarea Bancii Centrale Europene;
• La solicitarea Curtii de Justitie a U.E. (C.J.U.E.);
In cazul in care, pentru adoptarea unui act legislativ se face trimitere la
procedura legislativa ordinara, se are in vedere faptul ca intreg procesul legislativ
incepe cu propunerea Comisiei Europene inaintata Parlamentului si Consiliului.
Procedura ordinara este alcatuita din: lectura 1; lectura 2; concilierea lectura
3.
 2.Prima lectura in Parlamentul European
Parlamentul European, dupa primirea draftului de propunere legislativa de la
Comisia Europeana, analizeaza documentul si adopta pozitia sa in prima lectura
pe care o transmite Consiliului.
Fata de draftul proiectului trimis de Comisie, Parlamentul:
a) ADOPTA proiectul legislativ trimis de Comisie fara a aduce modificari si
il inainteaza Consiliului;
b) ADOPTA proiectul legislativ trimis de Comisia Europeana aducand
amendamente si il inainteaza astfel Consiliului.

3.Prima lectura in Consiliul U.E.

Draftul, in ambele variante, este trimis sub forma pozitiei in prima lectura a
Parmanetului European, Consiliului UE.
Consiliul U.E., dupa ce primeste pozitia P.E. din prima lectura, supune spre
dezbatere cu votul majoritatii calificate, pozitia Parlamentului si:
a)APROBA draftul trimis de PE fara modificari, caz in care proiectul de act
normativ este adoptat in forma pozitiei in prima lectura a Parlamentului
European;
!!!!!. Inseamna ca in aceasta situatie, Consiliul UE este de acord cu textul
proiectului legislativ trimis de Parlamentul European.
b) AMENDEAZA pozitia Parlamentului European din prima lectura si adopta
pozitia Consiliului UE in prima lectura, pe care o retrimite spre analiza si
dezbatere P.E. – declansandu-se a DOUA LECTURA.
c) RESPINGE pozitia Parlamentului European din prima lectura si adopta pozitia
Consiliului UE in prima lectura, pe care o trimite spre analiza si dezbatere P.E. –
declansandu-se a DOUA LECTURA.

4.A doua lectura in Parlamentul European

Parlamentul European primeste pozitia in prima lectura a Consiliului U.E. si
are la dispozitie 3 luni pentru a adopta una dintre solutii:
a)APROBA pozitia Consiliului U.E. din prima lectura sau NU SE PRONUNTA
in termenul alocat in acest sens, situatii in care proiectul legislativ se considera
adoptat cu formularea care corespunde pozitiei Consiliului in prima lectura;
b)RESPINGE poziția Consiliului cu majoritatea absolută a deputaților, situatie in
care proectul legislative nu este adoptat, iar procedura se suspendă;
c) ADOPTA cu majoritatea absolută a deputaților, amendamente la poziția
Consiliului, in prima lectura, care apoi sunt trimise Comisiei și Consiliului, în
vederea emiterii unui aviz.
 5.A doua lectura in Consiliul U.E.
Consiliu U.E. primeste propunerea de act legislativ asa cum a fost modificata
de P.E. iar in termen de 3 luni de la primirea acestor modificarii, Consiliul, dupa
caz, hotaraste cu majoritatea calificata si adopta una din urmatoarele pozitii:
a)APROBA pozitia in a doua lectura a PE fara amendamente, situatie in care actul
respectiv este considerat adoptat;
b)NU APROBA modificarile aduse de Parlamentul European, caz in care
Presedintele Consiliului U.E. in consens cu Presedintele Parlamentului European
convoaca Comitetul de Conciliere intr-un termen de 6 saptamani.

6.Concilierea
Comitetul de Conciliere are in componenta sa membrii ori reprezentantii
acestora din Consiliu, respectiv membrii Parlamentului ori reprezentantii
acestora.
Principala atributie a Comitetului de Conciliere consta in crearea unui consens
asupra unui proiect comun.
Acordul la nivelul comitetului se ia cu majoritatea calificata a membrilor
Consiliului, respectiv cu majoritatea membrilor care reprezinta Parlamentul
European, intr-un termen de 6 saptamani de la data convocarii pe baza pozitiilor
Parlamentului si Consiliului din a doua lectura.
!!!!!! In cazul in care in termen de 6 saptamani de la convocare, Comitetul de
Conciliere nu aproba niciun proiect comun, proiectul legislative este considerat
neadoptat.
In cazul in care in termen de 6 saptamani Comitetul aproba un proiect comun,
se trece la a treia lectura.
!!! Nu confundam proiectul comun elaborat la nivelul Comitetului de
Conciliere cu proiectul legislativ inaintat de Comisia Europeana si aflat in
dezbatere la nivel de lecture si intrat in procedura de conciliere.

7.A treia lectura in Parlamentul si Consilul U.E.

In cazul in care, in termenul de 6 saptamani, Comitetul de Conciliere aproba
un proiect comun, Parlamentul si Consiliul dispun fiecare de un termen de 6
saptamani de la aceasta aprobare pentru a adopta proiectul legislativ in
conformitate cu acest proiect.
Parlamentul European hotaraste cu majoritatea voturilor exprimate asupra
formei finale a proiectului legislativ tinand cont de proiectul de consens (comun),
iar Consiliul realizeaza aceeasi analiza cu majoritatea calificata a membrilor.
In situatia in care la nivelul a cel putin uneia dintre institutii nu se intruneste
cvorumul, proiectul legislativ propus este considerat neadoptat.
!!!! Procedura legislativa ordinara poate avea ca initiator si alte institutii ori
entitati, altele decat Comisia Europeana.
 In cazul in care o initiativa legislativa apartine unui grup de state membre, la
recomandarea Bancii Centrale Europene ori la solicitarea C.J.U.E. se aplica
procedura legislativa ordinara mai sus analizata cu mentiunea ca in aceste cazuri,
atat Parlamentul cat si Consiliu transmit Comisiei Europene proiectul normativ
precum si pozitiile din prima si a doua lectura. Cele doua institutii pot solicita
avizul Comisiei Europene in orice faza a procedurii, aviz pe care Comisia il poate
emite si din proprie initiativa. Comisia poate participa inclusiv Comitetul de
Conciliere
 CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE

1.Componenta CJUE
2.Competenta CJUE.
3.Procedura obisnuita de judecata
3.1. Consideratii introductive
3.2. Etapa scrisa
3.2.a. Reclamantul si cererea de chemare in judecata
3.2.b. Paratul si memorial in aparare
3.2.c. Intervenientul si cererea de interventie
3.2.d. Desfasurarea procedurii scrise
3.3.Etapa orala a procesului unional
3.3.a. Consideratii introductive
3.3.b.Limba procesuala versus limba de lucru
3.3.c.Pledoariile
3.3.d.Administrarea probelor
3.3.e.Concluziile finale scrise ale avocatului general
3.4. Hotararea judecatoreasca- dezbateri si deliberari

1.Componenta CJUE
In prezent C.J.U.E. este alcatuita din 27 de judecatori (cate un reprezentant
din partea fiecarui stat membru), iar acest numar poate fi marit de catre Consiliu
cu unanimitatea voturilor la cererea Curtii.
Judecatorii sunt numiti pe baza acordului reciproc al guvernelor statelor
membre pentru o perioada de 6 ani (din 3 in 3 ani are loc o reimprospatare a
corpului de judecatori, fiind inlocuiti 13-14 dintre acestia).
Nu este necesar ca persoana aleasa sa fie, sau fi fost judecator in tara de
provenienta. Astfel:
o Judecatorii italieni si spanioli provin din randul profesorilor universitari;
o Judecatorii germani provin din randul profesorilor universitari,
functionarilor superiori ori politicienilor;
o Judecatorii francezi sunt de principiu judecatori nationali.
Conform Tratatului de la Lisabona functioneaza un comitet ce are ca
principala atributie emiterea unui aviz cu privire la adecvarea conditiilor cu
privire la exercitarea functiilor de judecatori respectiv avocat general, mai inainte
de luarea deciziei de numire de catre Guvernele statelor membre.
 Acest comitet este alcatuit din 7 persoanalitati alese dintre fostii membrii ai
C.J.U.E., ai Tribunalului UE, dintre membrii instantelor nationale supreme, iar
un membru este propus de P.E.
Fiecarui judecator ii stau la dispozitie 3 referenti care sunt alesi de catre
judecatorul in cauza fiind angajati pe baza unui contract de munca pentru 6 ani.
Judecatorii cu cei 3 referenti si cu secretarii, formeaza cabinetul.
Pe toata perioada mandatului, judecatorii C.J.U.E. beneficiaza de imunitate
de jurisdictie si de inamovabilitate (pe durata mandatului neputand fi eliberati din
functie sau decazuti din drepturile lor la pensie decat cu acordul unanim al
Plenului).
Judecatorii aleg Presedintele Curtii din randul lor pentru o durata de 3 ani
(art. 253 T.F.U.E.). Astfel, din 3 in 3 ani are loc nu numai inlocuirea unei parti
dintre judecatori dar si a Presedintelui. Potrivit art. 8 din Codul de Procedura al
C.J.U.E., Presedintele este cel care conduce activitatea jurisdictionala si
administrativa a C.J.U.E.
In virtutea acestei functii, Presedintele C.J.U.E. are urmatoarele atributii:
• Conduce procedura orala/ dezbaterile/ deliberarile plenului;
• Numeste pentru fiecare cauza judecatorul raportor (Presedintele C.J.U.E.
nu e niciodata judecator raportor).
Avocatii generali
In componenta C.J.U.E., pe langa judecatori intra si 8 avocati generali
(exista o singura situatie in care a functionat un al 9-lea avocat general, respectiv
intre 01.01.1995-06.10.2000).
Sase din avocatii generali sunt numiti de cele 4 state mari (Germania,
Franta, Spania, Italia), urmand ca restul sa fie numiti prin rotatie de celelalte state
mici. Sunt numiti pentru 6 ani iar potrivit art.252 din Tratatul de la Lisabona:
“Avocatul general are rolul de a prezenta in mod public, cu deplina impartialitate
si cu deplina independenta concluzii motivate cu privire la cauzele care necesita
interventia sa”. Altfel spus, avocatul general asista C.J.U.E. in activitatea acesteia
de asigurare a respectarii dreptului unional in interpretarea si aplicarea sa.
Avocatii generali dispun ca si judecatorii de 3 referenti si un secretariat.
In ceea ce priveste activitatea jurisdictionala a avocatului general, retinem:
ü La fiecare sedinta de judecata participa un avocat general care, dupa
incheierea procedurii orale va depune concluzii finale scrise (conform
practicii judiciare, aceste concluzii sunt un fel de aprobare juridica, de aviz
pe probleme de drept formulate de un judecator solitar si se termina cu o
propunere de solutie adresata completului de judecata. Cu toate acestea,
 avocatul general nu participa la deliberari si nu semneaza hotararile
judecatoresti. O specificitate a jurisdictiei U.E. consta in faptul ca la nivelul
Tribunalului si la nivelul Tribunalului Functiei Publice nu sunt angajati
avocati generali.

2.Competenta CJUE.
In concret, competenta este aptitudinea recunoscuta de un act normativ unei
instante judecatoresti de a judeca o anumita pricina, de a solutiona un anumit
litigiu.
Curtea de Justitie a Uniunii Europene, Tribunalul (Tribunalul de Prima
Instanta) dar si tribunalele specializate sunt organe jurisdictionale unionale carora
li se alatura incepand cu 2020, Parchetul General European (devenit functional
incepand cu 1 iunie 2021) cu atributii in ceea ce priveste instrumentarea cauzelor
penale prin care se aduce atingere intereselor economice ale Uniunii Europene (
ex. fraude cu fonduri europene) .
Privitor la competenta teritoriala a instantelor unionale, dreptul procesual
unional se aplica la nivelul celor 27 state membre dar si in spatiul aerian, apele
maritime interioare, in marea teritoriala, platoul continental si zonele de pescuit
ale statelor membre (zona de pescuit = 200 mile marine in Atlanticul de Nord si
Marea Nordului). Competentele celor 3 instante se rezuma la o competenta
absoluta, normele fiind obligatorii atat pentru parti cat si pentru instanta. Partile
nu pot pe cale conventionala sau intelegere sa deroge de la aceste reguli pentru a
stabili competenta altor instante.
In ceea ce priveste competenta personala a instantelor unionale, aceasta
este determinata de calitatea reclamantului. In concret, instantele unionale pot fi
sesizate de statele membre, institutiile unionale, de persoane juridice care isi au
sediul in spatiul unional, dar si de catre persoanele fizice, cetateni unionali, sau
cetateni extraunionali dar care au sedere legala in spatial UE.
Curtea poate judeca in sedinta plenara, in Marea Camera( 15 judecatori) sau in
camera de cinci sau de trei judecatori. Curtea judeca in sedinta plenara in cazurile
special mentionate in Statut( demiterea unui comisar european, demiterea
Mediatorului European, etc). Curtea se intruneste in Marea Camera la solicitarea
unui stat membru ori a unei institutii unionala( indiferent de calitatea procesuala)
sau in cauze considerate complexe.

Categorii de actiuni exercitate la nivelul CJUE

Ø Actiunea in anulare – prin aceasta actiune reclamantul, care poate un stat
membru, Consiliul, Prlamenul sau Comisia Europeana ori particularii,
 solicita anularea unui act legislativ unional considerat ca incalca dreptul
unional primar, pot solicita CJUE sa anuleze actul respectiv.
Ø Actiunea in constatarea neindeplinirii obligatiilor sau procedura de
infrigement– permite C.J.U.E. sa controleze modul in care statele membre
respecta obligatiile ce le revin in temeiul dreptului unional. Aceasta actiune
este initiata de Comisia Europeana din oficiu sau la reclamatia formulata
de un stat membru impotriva unui alt stat membru( actiunea se formuleaza
impotriva guvernului statului parat.
Ø Actiunea in constatarea abtinerii de a actiona – permite Curtii sa
controleze legalitatea inactiunii institutiilor unionale. Competenta de a
judeca actiunea este impartita intre C.J.U.E. si Tribunal iar actiunea poate
fi introdusa de un stat membru, o alta institutie unionala decat cea vizata,
ori de orice particular impotriva Comisiei, Parlamentului si Consiliului.
Ø Actiunea preliminara – C.J.U.E. colaboreaza cu instantele jurisdictionale
din statele membre pentru a asigura o aplicare efectiva si omogena a
legislatiei unionale. In concret, instantele nationale pot si uneori trebuie sa
se adreseze C.J.U.E., solicitand instantei unionale sa clarifice un aspect
privind interpretarea dreptului unional ori dupa caz sa stabileasca
validitatea unui act normativ de drept derivat unional.
Ø C.J.U.E. are competenta de a investi hotarari cu titlu executoriu acele
hotarari judecatoresti pronuntate de instantele nationale prin care sunt
urmarite silit bunuri apartinand U.E.;

3.Procedura obisnuita de judecata

3.1. Consideratii introductive
Procedura obisnuita de judecata comporta urmatoarele faze:
Faza scrisa cuprinde comunicarea catre partile aflate in proces a cererilor
de chemare in judecata, a memoriilor (intampinari si cereri reconventionale),
eventual replicile memoriilor, precum si orice alte acte justificative ori copiile lor
certificate (materiale probatorii in instanta).
Faza orala: potrivit art.54 din Codul de Procedura al C.J.U.E., dupa
indeplinirea fazei scrise, Presedintele Curtii fixeaza termen pentru deschiderea
procedurii orale.
Faza a treia a a procesului o reprezinta deliberarea si adoptarea hotararii.
Faza a patra a o reprezinta faza executarii deciziei adoptate.
Etapa scriptica ( scrisa)
 Potrivit Codului de procedura a C.J.U.E. partile unui proces dedus judecatii
la nivelul C.J.U.E. sunt:
§ Statele membre (cele 27 de state membre);
§ Institutiile U.E. – spre deosebire de statele membre care poseda capacitate
procesuala proprie institutiile unionale apar la categoria “celelalte parti”;
§ Persoanele fizice si persoanele juridice (intra tot la categoria “celelalte
parti”).
In procedura contencioasa specifica C.J.U.E., reprezentarea partilor este
obligatorie. Altfel spus, intr-un proces partile nu se pot apara singure ci dupa caz
prin intermediul unui avocat, respectiv a unui agent (in cazul statelor membre ori
in cazul institutiilor unionale).
In cazul avocatului, acesta nu trebuie sa aiba o acreditare speciala din partea
C.J.U.E., ci trebuie sa demonstreze ca provine dintr-un barou din statele membre.
Acest lucru se face odata cu inregistrarea cererii de chemare in judecata (conform
art.19 alin.7/Statutul C.J.U.E., pot pleda ca avocati in fata C.J.U.E. si profesorii
universitari care sunt cetateni ai statelor membre si carora legislatia nationala le
recunoaste dreptul de a pleda in fata instantelor nationale).
In cazul Romaniei, ca stat membru U.E., functia de reprezentant al tarii la
nivelul C.J.U.E., atat in procedurile contencioase cat si necontencioase( trimiterea
preliminara) revine agentului guvernamental, agent cu rang de subsecretar de stat,
numit si eliberat din functie prin decizia primului ministru, la propunerea
ministrului de externe.

3.2. Etapa scrisa

3.2.a.Reclamantul si cererea de chemare in judecata
Toate actiunile directe se introduc la C.J.U.E. de catre reclamant prin
intermediul avocatului său, care inainteaza grefei actiunea formulata, sub forma
unui inscris denumit cerere de chemare in judecata (cererea de chemare in
judecata reprezinta actul de investire -sesizare- al instantei). Cererea de chemare
in judecata trebuie sa cuprinda:
ü Numele si domiciliul reclamantului (denumirea ori sediul pentru
persoanele juridice);
ü Elemente de identificare in ceea ce priveste paratul;
ü Obiectul litigiului;
ü Scurta expunere a motivelor;
ü Aratarea (indicarea) mijloacelor de proba;
 ü Aratarea elementelor ce vizeaza data si semnatura cererii de chemare in
judecata.
In cauzele judecate de CJUE, incepand cu octombrie 2011 functioneaza
aplicatia informatica E-CURIA care permite depunerea si comunicarea actelor
procedurale pe cale electronica.
Aceasta aplicatie se intemeiaza pe un mecanism de autentificare
electronica care combina un numar de utilizator si o parola care raspund cerintelor
de autenticitate, integritate si confidentialitate ale documentului. Astfel, actele de
procedura cat si hotararile si ordonantele sunt comunicate prin e-curia.
Cererea de chemare in judecata se depune in original si in atatea copii cati
parati sunt (exemplare autentificate). Pentru CJUE se depun 5 copii.
Cererea de chemare in judecata se trimite la sediul CJUE (daca nu se
recurge la sistemul e-curia), fiind inregistrata in registrul Grefei. (cerereile se pot
depune si in zilele nelucratoare pe portalul CJUE care asigura permanenta).
Despre fiecare cerere de chemare in judecata se va face o informare care
va fi publicata in JOUE iar cei interesati pot consulta registrul de informari.

3.2.b.Paratul si memoriul in aparare( intampinarea)

Prin cererea de chemare in judecata reclamantul intelege sa se judece in
contradictoriu cu paratul.
Intampinarea reprezinta posibilitatea paratului de a se apara, care pe
aceasta cale “contrazice” expunerile din cererea de chemare in judecata. Paratul
este liber sa aduca toate argumentele impotriva admisibilitatii cererii de chemare
in judecata.
Potrivit art.39 din Codul de procedura al CJUE , cererea de chemare in
judecata trebuie sa fie comunicata paratului pentru ca acesta sa-si pregateasca
apararea, astfel ca in termen de 30 de zile de la comunicarea cererei de chemare
in judecata paratul prezinta o intampinare (memoriu de aparare) care va cuprinde:
ü Numele si domiciliul paratului;
ü Argumentele invocate in fapt si in drept;
ü Materialul probator propus spre administrare;
ü Concluziile acestuia (termenul de 1 luna poate fi prorogat de Presedintele
CJUE la cererea motivata a paratului).
Cererea de chemare in judecata si intampinarea pot fi completate printr-o
replica a reclamantului respectiv printr-o contrareplica a paratului.
Cele doua posibilitati de atac si aparare sunt facultative iar daca
reclamantul renunta la replica, se stinge posibilitatea paratului la contra replica.
 3.2.c. Intervenientul si cererea de interventie
Litigiile judecate la nivelul C.J.U.E., prin problema de fond ce urmeaza a
fi solutionata poate prezenta interes si pentru alte persoane decat partile
procesuale. Intr-o astfel de situatie suntem in prezenta unei “interventii
principale”( a se vedea C.p.civ. roman). Legislatia procesuala unionala cunoaste
inca doar institutia “interventiei accesorie” sau interventia pentru altul.Astfel,
conform art.129 alin.1 din codul de procedura al Curtii“ interventia poate avea ca
obiect numai sustinerea, in tot sau in parte, a concluziilor uneia dintre parti.
Interventia nu confera aceleasi drepturi proceduraleprecum ceme conferite
partilor, in special dreptul de a solicita organizarea unei sedinte” iar alin.2
statueaza in mod explicit ca “ interventia este accesorie litigiului principal”
In ceea ce priveste calitatea de intervenient , aducem urmatoarele lamuriri:
in actiunile directe, statele membre si institutiile unionale pot participa in litigii
judecate de C.J.U.E., fara exceptie si fara sa fie nevoie sa indeplineasca anumite
conditii, beneficiind astfel de pozitia de intervenient privilegiat.
In cazul persoanelor fizice si juridice acestea trebuie sa dovedeasca un
interes atunci cand solicita interventia intr-un litigiu judecat intre statele membre,
state membre si institutiile unionale sau intre institutiile unionale.
In cazul actiunii preliminare interventia este imposibila datorita
caracterului necontencios al procedurii. Cu toate acestea, potrivit art.23/Statutul
C.J.U.E., intervenientii din procesul de fond, judecat in fata instantei nationale,
devin participanti in procesul de fond la C.J.U.E.
Cei care doresc sa intervina intr-un proces unional (intervenienti) trebuie
sa depuna o cerere de interventie in termen de 6 saptamani de la publicarea
informatiilor privind cererea de chemare in judecata in JOUE.
Cererea de interventie trebuie care sa cuprinda:
ü Indicarea cauzei;
ü Indicarea partilor litigante;
ü Indicarea numelui si domiciliului intervenientului;
ü Concluziile in sustinerea carora intervenientul solicita sa intervina;
ü expunerea circumstantelor care demonstreaza dreptul de a interveni.
Cererea se comunica partilor, acestea avand posibilitatea de a depune
“observatii” scrise sau orale.
Presedintele se pronunta asupra adminisbilitatii cererii fie prin decizie( art.40
parag.1 si 3 din Statutul Curtii) fie prin ordonanta.( art.40 parag.2 din Statutul
Curtii) Atunci cand judecatorul se pronunta prin ordonanata este obligatorie
ascultarea judecatorului raportor si a avocatului general. In cazul in care cererea
de interventie este respinsa, intervenientul poate formula recurs intr-un termen
special de doua saptamani.
In cazul admisibilitatii cererii, intervenientului i se comunica toate actele de
procedura notificate partilor mai putin cele cu un caracter confidential excluse de
la comunicare.
In termen de o luna de la primirea actelor de procedura mai sus mentionate,
intervenientul poate depune un “memoriu in interventie”( art.132). Memoriul in
interventie cuprinde:
- Concluziile intervenientului privind sustinerea in tot sau in parte a
concluziilor uneia dintre parti;
- Motive si argumente invocate de una dintre parti;
- Propunerea de probe, daca este necesar.

3.2.d. Desfasurarea procedurii scrise

Dupa inregistrarea cererii de chemare in judecata, Presedintele CJUE
numeste pentru fiecare cauza un judecator raportor.
Prin desemnarea judecatorului raportor, Presedintele CJUE practic,
desemneaza completul de judecata, deoarece fiecare judecator face parte dintr-un
complet si in consecinta nu poate fi raportor un judecator dintr-un alt complet.
Activitatea concreta a judecatorului raportor incepe practic dupa epuizarea
etapei de depunerea a actelor de catre parti si participanti la proces, atunci cand
intocmeste un raport prealabil pentru informarea celorlalti judecatori din complet
cu privire la starea de fapt ce rezulta din documentele depuse de parti.
Raportul prealabil este un act procesual secret si contine aprecieri ale
judecatorului raportor cu privire la:
ü administrarea de noi probe;
ü dificultatea cauzei.
ü Propunere de incadrare a cauzei intr-un tip de actiune.
Fata de aceste aprecieri inserate in raportul prealabil membrii completului de
judecata si avacatul general desemnat pentru acea cauza vor determina punctual
referintele documentului procesual. Astfel, avand ca reper concluziile sedintei,
judecatorul raportor va intocmi dupa caz:
Ø Un raport de sedinta in cazul in care urmeaza procedura orala;
Ø Un raport al judecatorului raportor in acele cazuri in care nu se
organizeaza procedura orala.
 Acesta este adus la cunostinta partilor si participantilor de principiu cu trei
saptamani inainte de desfasurarea sedintei si asigura partilor posibilitatea de a lua
la cunostinta pozitia partii adverse din perspectiva instantei.
Judecatorul raportor va insoti cauza ( va face parte din completul de
judecata) pe tot parcursul solutionarii ei.

3.3.Etapa orala a procesului unional

3.3.a. Consideratii introductive In vederea declansarii procedurii orale,
judecatorul raportor pregateste raportul de sedinta in care prezinta starea de fapt,
cererile si pretentiile partilor asa cum rezulta dupa finalizarea procedurii scrise.
Etapa orala este publica astfel ca oricine poate participa la proces in limita
locurilor din sala de judecata. Prin exceptie, Curtea, la cererea partilor sau din
oficiu poate declara o sedinta secreta ce se judeca in Camera de Consiliu.
De asemenea, etapa orala este contradictorie ( in actiunile directe) in sensul
ca in raport de solicitarea reclamantului formulata prin actul de sesizare a
instantei, paratul depune memoriul prin care se apara in contra pretentiillor
reclamantului.
Etapa orala se desfasoara dupa urmatoarea ordine:
a) Deschiderea sedintei de catre presedintele completului de judecata
b) Apelul cauzei facut de catre grefier ( se apeleaza partile si participantii
prin reprezentanti si se stabileste daca procedura este indeplinita) !!!!!
In caz contrar, cauza se amana.
c) Sustinerea pledoariilor de catre parti si intervenienti
d) Dreptul la replica
e) Administrarea probatoriului ( cercetarea judecatoreasca)
f) Cuvantul pe fond dat partilor si intervenientilor
Etapa orala a unui proces debuteaza cu deschiderea sedintei de judecata de
catre presedintele completului, moment care coincide cu primul de termen de
judecata, la care procedura de citare a partilor trebuie sa fie legal indeplinita.
Ulterior, grefierul de sedinta face apelul partilor pentru fiecare cauza in parte,
aflata pe ordinea de zi.
Judecatorul raportor, membru in completul de judecata da citire raportului de
sedinta intocmit in etapa scriptica.
!!!!!!!Raportul de sedinta se comunica partilor cu aproximativ 3 saptamani
inainte de inceperea dezbaterilor. La primul termen de judecata raportul de
sedinta se gaseste la dispozitia partilor in limbile oficiale ale partilor cat si in
limba franceza. Din aceeasi data, raportul de sedinta este accesibil publicului.
 La acest termen de judecata partile si participantii au prilejul de a sesiza
eventualele omisiuni ori greseli inserate in raport. In cazul in care solicitarile sunt
intemeiate se vor efectua corecturile cuvenite.
!!!!!!! Alegera limbii in care urmeaza sa se deruleze procesul unional si-a gasit
consacrarea in art.64 din Statutul CJUE cat si art. 29-31, art.104 alin.1 C.proc.
CJUE. Potrivit acestor reglementari limbile procesuale sunt limbile oficiale ale
statelor membre ale UE.

3.3.b.Limba procesuala versus limba de lucru

Trebuie sa distingem intre limba procesuala si limba de lucru interna a CJUE.
Cunoasterea limbii procesuale adecvata unui proces dedus judecatii la nivel
CJUE este determinanta deoarece aceasta domina toate fazele procesului unional.
Ce inseamna??
Inseamna ca, partile trebuie sa introduca inscrisurile lor doar in limba
procesuala, mai mult, completul de judecata, in toate actiunile sale (intocmirea
raportului de sedinta, declaratiile partilor, depozitiile martorilor, raportul de
expertiza, concluziile finale, hotararea ) trebuie sa foloseasca limba procesuala.
Potrivit art.31 C.proc. CJUE, numai textele intocmite in limba procedurala sunt
autentice.
In determinarea limbii procedurale pentru fiecare caz in parte se aplica
urmatoarele reguli:
- In cadrul actiunile directe,limba procesuala va deveni limba in care a
fost redactata cererea de chemare in judecata ( determinate de
reclamant) , in cazul in care reclamantul este parte privilegiata sau nici
una dintre parti nu este parte privilegiata;
- In actiunile directe in care reclamantul nu este parte privilegiata, limba
procesuala este limba oficiala a paratului;
- In cazul actiunilor preliminare (actiuni indirecte) limba procesuala a
cazului va fi limba instantei nationalecare a formulat intrebarile
preliminare ;
- In cazul actiunilor in constatarea neindeplinirii obligatiilor asumate de
state in conformitate cu dispozitiile tratatelor unionale,limba procesuala
va fi limba statului chemat in judecata( limba paratului)
Exista si exceptii statuate de practica judiciara de la regulile mai sus
mentionate, astfel ca in cazul martorilor si expertilor care nu stapanesc limba
procesuala, acestia pot fi audiati in limbile lor materne. Ori de cate ori se admit
exceptii, grefierul de sedinta trebuie sa asigure traducerea in limba procesuala.
!!!!!! Limba de lucru a CJUE este limba franceza, ceea ce inseamna ca toate
documentele se traduc in limba franceza, iar cele care emana de la Curte sunt
redactate initial in limba franceza.
!!!! Exceptie fac concluziile avocatilor generali care se redacteaza in limba
maternal a acestora dupa care se traduc in limba de lucru si in limba procesuala a
cauzei respective.

3.3.c.Pledoariile
In cazul actiunilor directe (mai putin actiunea preliminara) partile se
confrunta printr-o procedura contradictorie, prezenta partilor nefiind obligatorie,
fiind de ajuns reprezentarea acestora printr-un avocat, in cazul persoanelor fizice
sau juridice, ori printr-un agent, in cazul institutiilor sau statelor membre. (sunt
cazuri in care CJUE solicita prezenta partilor in sala)
Completul de judecata prin presedinte va incerca sa conduca dezbaterile in
asa fel incat intrebarile puse partilor (atat de catre avocatul general, agentul partii
adverse cat si de catre instanta din oficiu) sa se concentreze asupra unor puncte
litigioase a caror clarificare este hotaratoare pentru cauza respectiva.
Astfel, judecatorii incerca sa evite repetarea “in mod oral “a pretentiilor
deja formulate in cursul procedurii scriptice. In acest sens, pentru cresterea
celeritatii procesului, CJUE pune la dispozitia reprezentantilor partilor “o foaie
de notificare” prin care acestia sunt rugati sa pledeze scurt, concret si pertinent
luand in considerare faptul ca pledoariile trebuie sa se limiteze la maximum 30
de minute (15 minute in cazul completelor mici).
Ordinea sustinerii acestora este urmatoarea:
- Pledoaria introductiva a reprezentatului ( avocat sau agent)
reclamantului;
- Pledoaria introductiva a reprezentantului intervenientului in sustinerea
reclamantului;
- Pledoaria introductiva a reprezentantului paratului;
- Pledoaria introductiva a reprezentatului interveninentului in sustinerea
paratului;
Renuntarea la pledoarie din partea unora dintre parti nu va insemna
acceptarea tacita a celor spuse de partea adversa.
!!!!!!Dupa pledoarie este permisa adresarea unor intrebari reciproce in
virtutea dreptului la replica. Intrebarile sunt adresate intai de completul de
judecata, pentru lamuriri suplimentare
 dupa care partile, prin reprezentanti vor adresa intrebari reciproce,
in virtutea dreptului la replica.
In tot cursul dezbaterilor grefierul consemneaza totul intr-un process
verbal. Intreaga procedura orala se inregistreaza, dupa care se face o transcriere
intr-un un process verbal tipizat.

3.3.d.Administrarea probelor
Necesitatea administrarii unor probe decurg de regula din starea de fapt,
din expunerile in drept retinute in cadrul raportului prealabil de catre judecatorul
raportor.
Completul de judecata , dupa ascultarea avocatului general, stabileste prin
ordonanta activitatile de cercetare judecatoreasca pe care le considera necesare si
faptele ce trebuie a fi dovedite( art.67 din Codul de procedura al CJUE)
CJUE poate admite urmatoarele mijloace de proba:
Ø Depunerea de inscrisuri
Ø Depozitiile martorilor;( proba testimoniala);
Ø Efectuarea de expertize;
Ø Cercetari la fata locului.
Proba contrara si completarea probatoriului sunt admisibile.
Din oficiu sau la cererea partilor CJUE poate solicita prin comisie rogatorie
dispusa prin incheiere administrarea unor probe de catre anumite organe
competente din state membre (instante judecatoresti nationale).
In ceea ce priveste martorii sau expertii acestia pot fi citati din oficiu sau
la cererea motivata a partilor. Admiterea unor martori la cererea partilor poate fi
dispusa in anumite cazuri numai daca cel care solicita proba va depune o cautiune
prin care se acopera cheltuielile ocazionate cu prezenta martorilor in proces.
Citarea martorului se dispune printr-o incheiere in care se stabilesc si
imprejurarile de fapt ce urmeaza a fi clarificate prin audierea martorului, modul
de suportare a cheltuielilor cat si amenda in caz de neprezentare (martorul legal
citat care nu se prezinta la termenul de judecata sau refuza sa depuna juramant
poate fi sanctionat cu o amenda de 5000 de euro si este citat sa se prezinta pe
cheltuiala proprie)
!!!!!!!! La audierea martorilor vor participa si partile, intrebarile fiind adresate in
urmatoarea ordine: de judecatori, avocatul general si reprezentantul partii care a
propus martorul, reprezentantul partii adverse, cu aprobarea si prin intermediul
presedintelui completului (pentru parti).
 Martorii si expertii vor depune juramant in fata CJUE (ori in fata instantelor
nationale desemnate prin comisie rogatorie), consecintele care decurg din
marturia mincinoasa vor fi suportate de martori potrivit legislatiei tarii a carui
cetatean este.
Marturia este consemnata de grefierul de sedinta intr-un proces verbal care
dupa citire este semnat de martor, grefier si de presedintele completului.
Partile pe propria cheltuiala pot solicita copii dupa procesul verbal.
Completul de judecata poate solicita efectuara unor expertize (documentul
efectuat de expert se numeste raport stiintific de expertiza). In cazul in care se
dispune o astfel de proba prin incheiere de sedinta, completul de judecata
stabileste termenul efectuarii lucrarii, se specifica in concret intrebarile la care
expertul trebuie sa raspunda si se pune la dispozitia acestuia documentatia
necesara solicitata in acest sens.
Dupa depunerea expertizei, expertul poate fi citat in vederea prezentarii la audieri
in prezenta partilor. Declaratia sa se consemneaza de grefierul de sedinta intr-un
proces verbal semnat de expert, de grefier si de presedintele completului.
Partile pot adresa in timpul audierilor intrebari expertului si pot obtine pe
cheltuiala lor o copie dupa declaratiile acestuia.
!!!!!!! Dupa finalizarea etapei privind administratea probelor se da cuvantul pe
fond partilor si participantilor, in urmatoarea ordine:
- Replica finala a reprezentantului reclamantului (”se da cuvantul pe
fond”);
- Replica finala a reprezentantului intervenientului in sustinerea
reclamantului;
- Replica finala a reprezentantului paratului;
- Replica finala a reprezentantului intervenientului in sustinerea
paratului;
- Avocatul general isi va sustine concluziile scrise;
- Inchiderea sedintei de judecata.

3.3.e.Concluziile finale scrise ale avocatului general

In incheierea procedurii orale, dupa pledoariile prezentate de parti si de
participanti, avocatul general va prezenta concluziile finale (art.59 alin.1 Codul
de procedura al Curtii).
De regula, pentru elaborarea concluziilor finale se acorda avocatului general
un termen special iar prezentarea acestora are loc in mod public prin citirea
intregului text, adica a propunerii de hotarare si a motivelor aferente.
 Avocatul general elaboreaza si prezinta concluziile sale finale in limba sa
maternal, facandu-se o traducere simultana pe tot parcursul prezentarii acestora
in limba procedurala (cea aleasa de catre parti, de principiu limba aleasa de parat),
cat si in limba franceza.
Varianta scrisa tiparita a concluziilor finale, accesibila publicului apare dupa
cateva zile de la prezentare in cadrul litigiului, in ambele limbi.
!!!!!!!Concluziile finale ca element de specificitate al procedurii CJUE au
natura unor aprobari juridice si se aseamana cu solutiile date de un judecator unic.
In finalul concluziilor, avocatul avanseaza pe baza propriilor conceptii juridice o
propunere de solutie in forma unei minute (propunerea de solutii se adreseaza in
mod exclusiv instantei si nu partilor).

3.4. Hotararea judecatoreasca- dezbateri si deliberari

Dupa incheierea dezbaterilor orale, completele de judecatori ale CJUE sau
toti judecatorii (cand retinem plenul Curtii), se intrunesc in vederea deliberarii.
Dezbaterile judecatorilor au la baza concluziile finale ale avocatului
general. Deliberarile au loc in limba de lucru a CJUE (franceza). De la aceasta
regula exista exceptie in cazul in care judecatorii dintr-un complet hotarasc ca in
cursul deliberarii sa foloseasca o alta limba de comunicare.
Datorita caracterului secret al deliberarii, judecatorii nu beneficiaza in
camera de consiliu de translatori si nici de referenti. Hotararile sunt adoptate cu
majoritatea simpla de voturi (art.27 alin.5/Codul de procedura al Curtii).
!!!!!! In general, judecatorii evita majoritatile simple, orientandu-se spre
unanimitate, preferand astfel compromisurile in locul confruntarilor.
La sfarsitul deliberarilor, judecatorul raportor formuleaza proiectul de
hotarare finala. Proiectul, dupa ce va fi consultat de toti membrii completului,
primind acordul lor prin votare, ori in caz contrar se va trece la reluarea
dezbaterilor.
Hotararea finala va fi redactata in limba procedurala si va fi pronuntata in
sedinta publica (va fi prezentata minuta hotararii).
Art.63 din Codul de procedura al Curtii, identifica componentele unei hotarari
judecatoresti. De asemenea, si grefierul in redactarea hotararii va avea in vedere
dispozitiile art.3-9 din “Instructiunile pentru grefieri”.
In concret, hotararea este compusa din:
- Antet
- Practica( motivarea in fapt si in drept )
- Dispozitivul hotararii
 Antetul cuprinde urmatoarele elemente:
§ Constatarea ca hotararea a fost adoptata e CJUE sau un anumit complet
al CJUE;
§ Numele presedintelui completului si membrilor acestuia;
§ Numele grefierului si al avocatului general;
§ Numele/ denumirea partilor
§ Numele avocatilor/mandatarilor/reprezentantilor partilor.
Practica Pana la sfarsitul anului 1984 dupa antet, urma partea care contine
ceea ce astazi intalnim sub denumirea de “practica” dar avea doua componente,
sub denumirea de “in fapt” – continand starea de fapt a cauzei respective,
respectiv componenta “in drept” – care cuprindea motivele propriu zise ale
hotararii.
Dupa acest moment, CJUE a uniformizat forma hotarararilor judecatoresti,
astfel ca starea de fapt a fost eliminata, urmand sa fie cuprinsa sub denumirea de
“hotarare” imediat dupa antetul intre timp largit , astfel ca in prezent acesta
cuprinde unele date cu privire la derularea procesului, ca de exemplu, procedura
orala, administrarea de probe etc.
Dispozitivul este partea care incheie procedura, urmand dupa motivele de
drept ale hotararii (acea motivare”in drept”). In cazul actiunilor directe este
introdusa prin dictonul ”declara” sau ”decide”. In cazul actiunii preliminare,
dispozitia incepe cu dictonul ”recunoaste pentru drept” sau ”recunoaste ca
indreptatita”.
 RECURSUL

1.Hotarari care pot fi atacate cu recurs

2.Motive de recurs
3. Termenele de recurs
4. Partile implicate in procesul de recurs
4.1. Recurentul si cererea de recurs
4.2.Intimatul de memorial in aparare-intampinare sau recurs de adeziune
5. Solutiile in recurs
6.Procedura de rejudecare in fata Tribunalului dupa retrimitere

1.Hotarari care pot fi atacate cu recurs

Potrivit prevederilor art.56 alin.(1) din Statutul CJUE, recursul poate fi
introdus impotriva unei hotarari definitive pronuntate de Tribunal.
De asemenea, pot fi atacate cu recurs si hotararile pronuntate in cauzele in
care s-a judecat revizuirea ori contestatia in anulare.
Potrivit prevederilor din Statutul CJUE pot fi atacate cu recurs si incheierile
interlocutorii prin care se transeaza un incident procesual ca de exemplu:
invocarea exceptiei de necompetenta a instantei ori inadmisibilitatea.
Nu in ultimul rand, se poate formula recurs impotriva unei incheieri prin care
un complet de judecata din cadrul Tribunalului respinge cererea de interventie
sau o cerere de ordonanta presedintiala.

2.Motive de recurs
De principiu, recursul se limiteaza la probleme de drept si poate fi declarat
pentru motivele reglementate de art.58 alin.(1) din Statutul CJUE dintre care
amintim:
- Lipsa de competenta a Tribunalului;
- Nerespectarea procedurii de judecata in fata Tribunalului ducand implicit la
atingerea intereselor reclamantului;
- Incalcarea dreptului U.E de catre instanta;
Motivele de recurs trebuie sa fie aratate in mod clar in cererea de recurs, iar
in cazul in care recurentul repeta doar pretentiile formulate in cererea de chemare
in judecata introdusa la Tribunal, Curtea respinge ca inadmisibil recursul.
!!!!!!!!Cele mai invocate motive de recurs sunt viciile de procedura. Cu toate
acestea nu pot fi retinute ca motive de declarare a recursului acele vicii care nu
au fost aprobate in mod tacit de catre recurent in cursul judecatii in prima instanta
, in concret atunci cand , desi avea dreptul sa invoce o anumita exceptie sau sa se
opuna administrarii unei probe, nu s-a folosit de acest drept.
 In practica s-a invocat ca motiv de recurs, de exemplu, faptul ca Tribunalul a
calificat in mod eronat o actiune ca fiind o actiune in anulare, desi in realitate era
o actiune in neindeplinirea obligatiilor ce decurg din tratate.
Mai mult, pentru ca un viciu de procedura sa poata fi invocate de recurent
trebuie sa ii fi afectat interesele.

3. Termenele de recurs
Termenul de recurs general este de 2 luni de la comunicarea deciziei
Tribunalului. Art.57 alin.(1) din Statut reglementeaza un termen special de recurs
pentru persoanele a caror cerere de interventie a fost respinsa de Tribunal,
aratandu-se ca acestia au la dispozitie un termen de 2 saptamani de la
comunicarea deciziei de respingere. Termenele de recurs nu pot fi prelungite.

4. Partile implicate in procesul de recurs

4.1. Recurentul si cererea de recurs
Partea care declara recurs se numeste recurent. Recursul poate fi formulat de
orice parte care a cazut total sau partial in pretentii in prima instanta.
Cu toate acestea intervenientii, altii decat statele membre sau institutiile
unionale pot promova recursul doar daca sunt vizati in mod direct de deciziile
Tribunalului. De asemenea, intervenientii din proces pot depune recursul in mod
independent fara sa astepte declararea recursului de catre parti.
Recursul poate fi introdus legal atat la grefa CJUE cat si la grefa Tribunalului
urmand ca dosarul sa fie trimis/cerut de Curte.
Declararea recursului are loc prin depunerea unei cereri de recurs redactata
de regula in limba de procedura folosita in sentinta data de Tribunal ca prima
instanta.
Cererea de recurs trebuie sa cuprinda:
- Numele si domiciliul (denumirea ori sediul) partii care formuleaza recursul;
- Indicarea partilor adverse din procedura in fata Tribunalului;
- Argumentele de drept;
- Concluziile recurentului (desi Codul de Procedura nu cuprinde in mod expres
credem ca cererea de recurs trebuie sa cuprinda numarul dosarului de la prima
instanta si numarul sentintei atacate).
Cererea de recurs cuprinde practic cadrul recursului, deoarece art.113 din
Codul de procedura al Cutii prevede ca, concluziile recursului pot urmari anularea
totala sau partiala a sentintei Tribunalului respectiv admiterea totala sau partiala
a concluziilor prezentate in prima instanta.
Prin cererea de recurs nu se poate solicita modificarea obiectului litigiului
dedus judecatii in fata Tribunalului. Astfel, Curtea nu admite motive ori
argumente noi care nu sunt cuprinse in cererea de chemare in judecata,
considerand ca astfel s-ar ajunge la largirea obiectului litigiului initial.
 Recursul sau cererea de recurs se comunica tuturor partilor participante la
procedura desfasurata in fata Tribunalului.

4.2.Intimatul de memorial in aparare-intampinare sau recurs de adeziune

Intimatul este partea procesuala chemata in judecata in fata instantei de
recurs care poate formula o intampinare in termen de 2 luni de la comunicarea
recursului (acest termen nu poate fi prelungit), dobandind astfel calitatea
procesuala de intimat.
Intampinarea trebuie sa cuprinda:
- Numele si domiciliul (denumirea ori sediul) partii care il inainteaza;
- Data la care i s-a comunicat recursul;
- Motivele si argumentele in drept;
- Concluziile.
Potrivit art.116 alin.(1) din Codul de procedura al Curtii concluziile
intampinarii trebuie sa aiba ca obiect:
- Respingerea totala sau partiala a recursului;
- Anularea totala sau partiala a deciziei Tribunalului;
- Anularea totala sau partiala a concluziilor prezentate in prima instanta.
!!!!!!!!! In cazul in care intimatul solicita prin intampinare anularea totala sau
partiala a hotararii instantei de fond , solicitand deci mai mult decat respingerea
recursului, suntem in prezenta asa numitului ‘’recurs de adeziune’’, intimatul
depunand la randul sau un recurs prin intermediul intampinarii.
Recursul sau intampinarea pot fi completate printr-un memoriu in replica sau
contrareplica (duplica) daca Presedintele, in temeiul unei cereri in acest sens le
retine ca fiind necesare, autorizandu-le expres in acest sens. Lipsa intampinarii
nu da dreptul recurentului sa ceara judecarea in lipsa a recursului. Spre deosebire
de procedura in prima instanta, in recurs, toate replicile si contrareplicile trebuie
sa fie autorizate de Presedinte.

5. Solutiile in recurs
Procedura recursului poate avea urmatoarele finalitati:
a) Recurentul isi retrage recursul;
b) Curtea respinge cererea de recurs, inadmisibila ori netemeinica , pronuntandu-
se printr-o incheiere(!) Aceasta solutie este adoptata in general inainte de
deschiderea fazei orale.
c) Curtea respinge recursul prin decizie motivata;
d) Curtea desfiinteaza (caseaza) sentinta primei instante retinand cauza spre
judecare (daca starea de fapt este suficient de bine conturata) ori trimite cauza
spre rejudecare Tribunalului (intr-o astfel de situatie, Tribunalul este tinut de
parerea in drept exprimata de Curte).
6.Procedura de rejudecare in fata Tribunalului dupa retrimitere
Potrivit Codului de procedura al Tribunalului, daca Curtea anuleaza o
hotarare sau o incheiere a sa si decide sa-i trimita cauza spre rejudecare,
Tribunalul este investit prin hotararea de retrimitere.
Presedintele Tribunalului poate repartiza dosarul spre solutionare unui alt
complet de judecata decat cel care s-a pronuntat in prima instanta pentru a exclude
subiectivismul celor care au dat deja o decizie in cauza (exceptie: in cazul in care
o cauza a fost solutionata in plen, tot plenul o va judeca si dupa retrimitere), de
asemenea in cauzele complexe unde starea de fapt este complicata este indicata
repartizarea cauzei la vechiul complet sau numirea aceluiasi judecator raportor.
Daca completul de fond a fost format dintr-un singur judecator, dupa
retrimiterea cauzei completul va fi format din 3 judecatori.
Dupa retrimitere, importanta prezinta stadiul in care se afla solutionarea
cauzei inainte de declararea recursului.
Astfel, in primul caz, cand in momentul pronuntarii hotararii de retrimitere
procedura scrisa nu a fost incheiata in fata Tribunalului, aceasta va fi reluata din
stadiul in care se afla.
In al doilea caz, cand la momentul pronuntarii hotararii de retrimitere
procedura scrisa era incheiata in fata Tribunalului, procedura de judecata se
desfasoara dupa urmatoarele reguli:
- In termen de 2 luni de la data la care i s-a comunicat decizia Curtii, reclamantul
poate sa depuna un memoriu cu observatii scrise;
- In termen de 1 luna de la data comunicarii memoriului reclamantului, paratul
poate depune propriul memoriu cu observatii;
- In termen de 1 luna de la data la care i-au fost comunicate simultan observatiile
reclamantului si paratului, intervenientul poate depune un memoriu cu observatii
scrise ;
In cursul rejudecarii pot fi admise probe noi sau reevaluate probele vechi
fara a se uita ca potrivit prevederilor Statutului Curtii, Tribunalul este legat de
chestiunile de drept solutionate prin decizia Curtii.
Recursul unional nu este suspensiv de executare (in practica insa, la cerere,
instanta poate dispune acest lucru).
 CAILE EXTRAORDINARE DE ATAC

1. Contestatia in anulare sau terta opozitie

2. Revizuirea

Caile extraordinare de atac reprezinta posibilitatile asigurate partilor si

participantilor de a solicita instantei care a pronuntat hotararea atacata sa isi
desfiinteze propria hotarare si sa procedeze la o noua judecata.
Acestea sunt cai de atac de retractare deoarece nu propulseaza cauza in fata
unei instante superioare.
1. Contestatia in anulare sau terta opozitie
Codul de procedura al Curtii prevede posibilitatea atacarii hotararilor CJUE
si ale Tribunalului de catre statele membre, institutiile unionale, persoanele fizice,
persoanele juridice in cazul in care desi nu au luat parte la procesul respectiv,
hotararile le afecteaza drepturile.
Astfel, tertul opozant va trebui sa dovedeasca faptul ca a fost impiedicat sa
intervina in proces din motive obiective precum si faptul ca din informarile
publicate in JOUE privind cererea de chemare in judecata nu si-a putut da seama
ca ii vor fi atacate drepturile.
Nu va fi admisa contestatia in anulare formulata de particularii persoane
fizice sau juridice care desi au avut posibilitatea de a interveni in procesul a carei
hotarare se ataca , nu au facut-o.Mai mult, persoanele private( fizice sau juridice)
nu au dreptul de a ataca pe calea opozitiei deciziile adoptate de CJUE cu ocazia
solutionarii unor actiuni ce au ca obiect contestarea incalcarii tratatelor unionale
de catre statele membre !!!!!chiar daca au fost afectate drepturile acestora.
Astfel, cererea prin care se formuleaza contestatia in anulare trebuie sa
indeplineasca conditiile cerute pentru cererea chemare in judecata, iar pe langa
acestea, trebuie sa:
- sa se specifice hotararea atacata;
- sa se indice argumentele formarii convingerii ca hotararea atacata incalca
dreptul tertului opozant;
- sa se indice motivele pentru care tertul opozant nu a putut participa la
solutionarea litigiului initial.
Cererea se formuleaza impotriva tuturor partilor din litigiul initial.
In cazul in care hotararea a fost publicata in JOUE, opozitia se formuleaza in
termen de 2 luni de la publicare (in celelalte cazuri, termenul este de 2 luni de la
comunicare sau de la data luarii la cunostinta a hotararii).
Hotararea atacata va fi modificata in limitele in care se admite terta opozitie.
Originalul hotararii pronuntate asupra tertei opozitii se anexeaza la originalul
hotararii atacate.
 2. Revizuirea
Potrivit Codului de procedura al Curtii si Codului de procedura al
Tribunalului este prevazuta posibilitatea solicitarii reluarii unei proceduri
contencioase in cazul in care devine cunoscuta o imprejurare de o importanta
decisiva, imprejurare care nu a fost cunoscuta nici de petent nici de Curte
anterior pronuntarii hotararii.
Noua imprejurare trebuie sa fie “de fapt” asa cum rezulta din jurisprudenta
CJUE si trebuie sa fie in masura sa exercite o influenta hotaratoare asupra
continutului hotararii pronuntate adica cel putin teoretic sa conduca la schimbarea
acesteia.
Revizuire a unei hotarari trebuie exercitata in cel mult 10 ani de la data
pronuntarii hotararii, insa acest termen asigura doar un cadru temporar teoretic,
deoarece potrivit Codului de procedura al Curtii: “Revizuirea poate fi ceruta cel
tarziu in termen de 3 luni care curg din ziua in care reclamantul a cunoscut faptul
pe care se intemeiaza cererea de revizuire”.
Revizuirea din dreptul unional poate fi asemanata cu revizuirea din procedura
civila sau penala clasica si apare ca o veritabila cale extraordinara de atac.
Cererea de revizuire trebuie sa indeplineasca conditiile unei cereri de chemare
in judecata si suplimentar trebuie:
- Sa se specifice hotararea atacata;
- Sa se indice aspectele din hotarare ce sunt atacate;
- Sa se descrie faptele pe care se bazeaza cererea;
- Sa se indice mijloacele de proba care demonstreaza existenta faptelor care
justifica revizuirea si mijloace de proba care dovedesc ca termenul de 3 luni a fost
respectat.
Cererea de revizuire este formulata impotriva tuturor partilor din cauza in care
s-a pronuntat hotararea, a carei revizuire se solicita.
Cererea de revizuire poate fi depusa de cel care a participat in procesul initial
in calitate de parte (intervenientul nu are posibilitatea de a declara revizuire).
In ceea ce priveste judecata cererii de revizuire, dupa ascultarea avocatului
general si tinand cont de observatiile formulate de catre parti, Curtea decide
asupra admisibilitatii cererii printr-o hotarare data in Camera de Consiliu.
Aceasta hotarare preliminara trebuie sa constate expres existenta unui fapt nou
care permite deschiderea revizuirii. Altfel spus, daca Curtea declara cererea
admisibila se continua examinarea pe fond a cauzei, urmand a se decide printr-o
hotarare.
Originalul hotararii de revizuire este anexat la originalul hotararii revizuite pe
marginea acestei ultime hotarari se face mentiune despre hotararea de revizuire).
 REEXAMINAREA
Calea de atac numita reexaminare a fost reglementata pentru prima data in
norme de drept unional primar, respectiv Tratatul de la Nisa, unde se prevedea ca
pot fi supuse reexaminarii acele hotarari judecatoresti pronuntate de Tribunal intr-
o actiune preliminara.
Ulterior, Tratatul de la Lisabona reitereaza prevederile Tratatului de la Nisa in
sensul ca , conform art.256 se reglementeaza posibilitatea de a formula
reexaminarea impotriva hotararilor pronuntate de Tribunal in doua cazuri,
respectiv:
a) Deciziile pronuntate de Tribunal in actiunile indirecte ce au ca obiect
intrebari preliminare( actiuni preliminare) pot fi supuse in mod
exceptional, reexaminarii la nivelul CJUE in cazul in care exista un risc
prin care se pericliteaza unitatea si coerenta dreptului unional.
b) Tribunalul are competenta de a judeca actiunile formulate impotriva
deciziilor tribunalelor specializate. Impotriva deciziilor pronuntate de
Tribunal in cazul amintit, se poate formula in mod exceptional,
reexaminare la nivelul CJUE, daca exista un risc prin care se pericliteaza
unitatea si coerenta dreptului unional.
Actiunea este formulata doar de catre prim-avocatul general, care
functioneaza doar la nivelul CJUE, astfel justificandu-se si competenta de
solutionare a Curtii.
Procedura de judecata este similara revizuirii. In concret, prim avocatul
general formuleaza reexaminarea impotriva deciziei Tribunalului in termen de o
luna de la pronuntarea acesteia din urma.
CJUE, in termen de o luna de la sesizare se pronunta asupra admisibilitatii in
camera de consiliu. Ca urmare a admisibilitatii, reexaminarea va fi judecata pe
fond, completul de judecata poate decide desfiintarea hotararii atacate si
retrimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului, instituind urmatoarele directii:
a) Hotararea de retrimitere reprezinta actul de sesizare al Tribunalului avand
ca obiect rejudecarea cauzei dupa reexaminare.
b) Cauza va putea fi repartizata de Presedintele Tribunalului altui complet de
judecata, pentru motive de obiectivitate, exceptie fiind situatia in care
Plenul a judecat cauza in prima instanta, caz in care acelasi Plen va judeca
cauza si dupa retrimitere.
c) Completul de judecata este ‘’tinut’’ in judecata de concluziile Curtii.
d) Partile, pot depune in termen de o luna, observatii referitoare la concluziile
Curtii
e) Partile, la solicitarea completului de judecata pot depune memorii.
f) Daca completul de judecata considera pertinent, poate, in cadrul unei
proceduri orale, sa audieze partile.
 ACTIUNEA PRELIMINARA

1.Concept
2. Instanta nationala – subiect unic al actiunii preliminare
3. Procedura de judecata in fata CJUE
4. Soluțiile care se pot pronunța într-o cerere preliminară
5. Hotararea instantei unionale

1.Concept
Actiunea preliminara este o actiune necontencioasa( necontradictorie) prin
care o instanta nationala apartinand unui stat membru UE poate sau este obligata
sa solicite CJUE acordarea unui sprijin prin pronuntarea unei decizii privind
interpretarea tratatelor unionale sau privind validitatea si interpretarea actelor
normative adoptate de colegiuitorul unional, ce apar la nivelul judecatii nationale
sub forma unor intrebari , neclaritati ridicate de parti in proces sau de chiar
instanta de judecata.
!!!! Caracterul necontencios al acestei actiuni implica faptul ca cele doua instante
, cea nationala si cea unionala promoveaza o colaborare directa avand ca unic
scop stabilirea validitatii normei unionale sau interpretarea corecta a acesteia
2. Instanta nationala – subiect unic al actiunii preliminare
Potrivit art.267.parag.2 TFUE( Tratatul de la Lisabona) fiecare instanta poate
introduce o actiune preliminara in fata CJUE, atunci cand este nevoie de o
clarificare asupra unui dubiu ( neclaritati) aparut intr-un litigiu dedus judecatii la
nivelul sau.
Potrivit parag.3 din articolul mai sus amintit, numai instantele nationale care
judeca in ultim grad sunt obligate sa depuna o astfel de actiune preliminara.
Aceste instante sunt cele ale caror hotarari nu mai pot fi atacate cu cai de atac.
In jurisprudenta sa, CJUE a adaugat textului din tratatul reformator, stabilind
obligatia tuturor instantelor nationale sa sesizese Curtea in urmatoarele cazuri:
ü Instanta nationala tine cont de interesele unionale;
ü Instanta nationala are indoieli serioare cu privire la validitatea actului
unional;
ü Exista pericolul producerii unor pagube grave si iremediabile pentru
solicitant.
!!!!!!!Chiar daca exceptia este ridicata de parti in cursul procesului, acestea nu
pot sesiza CJUE, singura in masura fiind intanta de judecata. Mai mult , chiar
daca intrebarile preliminare sunt formulate initial de parti, doar instanta stabileste
forma finala a acestora asa cum vor fi inaintate Curtii.
 In ceea ce priveste intrebarile formulate de judecatorii nationali acestea au
anumite limite bine definite si anume:
ü Sa faca referire la valabilitatea si interpretarea normelor unionale
ü Nu pot fi adresate intrebari generale, intrebari ce privesc dreptul privat (ex.
interpretarea clauzelor din contractele comerciale intervenite intre
particulari) etc.
Cu toate acestea judecatorii instantei de ultim grad, nu sunt obligati sa
promoveze actiune preliminara in urmatoarele situatii:
§ Cand judecatorul constata ca aplicarea corecta a dreptului unional este
evidenta incat nu lasa loc niciunei indoieli rezonabile.
§ Cand chestiunea prejudiciala nu este relevanta, in sensul ca nu afecteaza
solutia cauzei.
§ Cand chestiunea prejudiciala a format obiectul unei cauze anterioare .
Hotararea instantei nationale de sesizare a CJUE. Instanta nationala, daca
ia decizia de a sesiza CJUE cu o intrebare preliminara , va formula cererea sa
printr-o hotarare care va deveni actul de investire a CJUE cu solutionarea unei
actiuni preliminare la momentul depunerii la Grefa Curtii. Aceasta hotarare are
caracterul unei incheieri asemanatoare unei incheieri de sedinta ca de ex. prin care
se dispune efectuarea unei expertize.

3. Procedura de judecata in fata CJUE .

Procedura de judecata in fata CJUE cunoaste doua etape:
• etapa scriptica;
• etapa orala.
Etapa Scrisa.
Cererea preliminara, dupa inregistrarea la Grefa CJUE va fi repartizata de
Presedintele Curtii unui complet de judecata si desemneaza un judecator reportor
, iar prim avocatul general desemneaza un avocat general .
Actul de sesizare a CJUE, va fi comunicata partilor din procesul national,
Comisiei Europene, tuturor statelor membre si Consiliului.
!!!!! Consiliul intervine intr-o actiune preliminara atunci cand actul supus
discutiei este adoptat de acesta.
!!!!!!!! Avand in vedere caracterul necontencios al actiunii, partile litigante din
dosarul initial national devin participanti in procesul dedus judecatii la nivel
CJUE. Nu avem parati in proces ci un singur subiect al actiunii , respectiv instanta
nationala care a sesizat Curtea.
In termen de 2 luni de la momentul comunicarii actului de sesizare a
Curtii, participantii mai sus mentionati pot depune la grafa, precizari
scrise.(observatii scrise). Astfel, observațiile scrise trebuie să prezinte în
conținutul lor următoarele:
 - Împrejurările de fapt și de drept relevante
- Argumentația juridică , cuprinzând și referiri la jurisprudența Curții
- Răspunsurile la întrebările adresate de instanța națională pe care
participantul la procedură le propune
În termen de trei săptămâni de la data comunicării observațiilor către
participanți , fiecare dintre aceștia pot depune o cerere motivată prin care să
prezinte Curții de ce este necesară desfășurarea etapei orale în cauză.
Depunerea precizarilor scrise de catre Comisia Europeana este facultativa,
insa, in practica aceasta se implica in fiecare cauza, deoarece se prezuma a fi
‘’protectorul tratatelor’’ ori initiatorul actelor legislative unionale.
In ceea ce priveste statele membre participante, in practica, acestea depun
precizari scrise doar daca problematica dezbatuta in cauza respectiva prezinta
interes pentru statul respectiv.
Etapa orala.
Dupa incheierea procedurii scriptice, judecatorul raport intocmeste un raport
prealabil, in care se face referire la :
• situatiile in fapt si in drept;
• jurisprudenta CJUE relevanta pentru cauza;
• nevoia administrarii de probe
• propunere privind judecarea cauzei in Plen sau in camera.!!!!!!! Se judeca
in camera atunci cand exista jurisprudenta anterioara asemanatoare.
Prezentarea raportului prealabil se face intr-o sedinta nepublica , membrilor
completului de judecata si avocatului general cunoscuta sub denumirea de sedinta
de judecata administrativa.
La finalul sedintei administrative, presedintele va desemna primul termen de
judecata pana la care judecatorul raport va intocmi un raport de audienta ( de
sedinta), cate un exemplar fiind trimis fiecarui participant. Limba procedurala a
fiecarei cauze este limba in care s-a desfasurat procesul initial la nivel national.
Etapa orala debuteaza cu pledoariilor participantilor, avand scopul de a da
posibilitatea acestora să răspundă argumentelor astfel invocate de ceilalți
participanți prin observatiile scrise. Ținând cont de scopul acestei proceduri,
fiecare reprezentant trebuie să aprecieze dacă pledoaria este utilă sau dacă o
simplă trimitere la observațiile scrise este suficientă.
De regula, audierea începe cu pledoariile reprezentanților părților din litigiul
principal national, apoi statele membre , primul stat fiind cel de trimitere, urmat
de celelate state în ordinea alfabetică și nu în ultimul rând instituțiile unionale,
Comisia Europeană ocupând ultima poziție.
Pledoariile sunt urmate de întrebările adresate de către membrii Curții.
Audierea se temină cu susținerea unor replici scurte de către reprezențanii
părților.
 Membrii Curții de obicei nu urmăresc pledoariile în limba în care aceastea
sunt susținute , apelând în majoritatea cazurilor la interpretarea simultană. În acest
caz este nevoie de atenția deosebită a reprezentanților pentru a fi siguri că înțeleg
totul așa cum trebuie , interpretul fiind considerat în acest caz un partener
indispensabil în susținerea pledoariilor .
În ceea ce privește durata pledoariilor , aceasta este limitată la 30 de minute
în fața Marii Camere sau a unei camere de cinci judecători, respectiv 15 minute
în fața unei camere de trei judecători . Durata intervenției orale alocate celorlalți
participanți este de 15 minute.
Pentru buna desfășurare a ședinței este de preferat să pledeze o singură
persoană din partea fiecărei părți . Dacă o parte are mai mulți reprezentanți , cel
mult doi reprezentanți pot susține pledoaria, însă numai în urma unei cereri
întemeiate prezentate în scris cu cel puțin 15 zile înaintea începerii ședinței.
După prezentarea concluziilor finale de către avocatul general , participanții
nu mai au dreptul la cuvânt , instanța procedând la retragerea din ședință în
vederea deliberării.
Hotărârea va fi luată pe bază de vot majoritar , fără indicarea judecătorilor care
au votat împotrivă sau au formulat o opinie distinctă.
Procedura orală încetează efectiv odată cu pronunțarea publică a hotărârii
preliminare în ședință publică și de obicei se citește numai dispozitivul acesteia.
De regulă, în procedura preliminară nu se pune problema cheltuielilor
judiciare , deoarece aceasta este gratuită , însă la cererea participanților privați ,
Curtea poate acorda un ajutor judiciar în vederea prezentării în fața ei . Și pe de
altă parte, instanța națională poate solicita părților și cheltuieli judiciare care să
acopere cheltuielile care au fost efectuate în cursul procedurii preliminare.

4. Soluțiile care se pot pronunța într-o cerere preliminară

a) Ordonanța motivată de respingere a cererii pe motiv de necompetență a
Curții sau inadmisibilitate a cererii preliminare. O astfel de soluție se poate întâlni
în cazul în care ne aflăm într-una din situațiile următoare:
Ø Cererea de pronunțare a hotărârii preliminare nu cuprinde o descriere
adecvată a situației de fapt și de drept
Ø Instanța națională nu explică de ce este necesar răspunsul Curții pentru
soluționarea cauzei
Ø Întrebările preliminare nu sunt pertinente sau sunt ipotetice
Ø Organul de trimitere nu este o instanță
Ø Litigiul este unul fictiv, nu este autentic
Ø Faptele din litigiul principal au avut loc înaintea aderării la Uniunea
Europeană statului membru căruia îi aparține instaa de trimitere.
b) Hotarare motivata. În cazul în care cererea îndeplinește toate condițiile de
admisibilitate. Curtea se pronunță printr-o hotărâre motivate asupra fondului
cererii
 5. Hotararea instantei unionale
Hotărârea preliminara este redactată sub forme de puncte , făcând referire la
aspectele menționate de judecătorul raportor în raportul de ședință și reflectă în
esență un răspuns la o întrebare , fără a prejudicia fondul cauzei nationale. Curtea,
atunci când pronunță o astfel de hotărâre nu folosește sintagma “Dispune”, ci se
folosește de formularea “Declară “ sau “Recunoaște ca îndreptățită”. În motivarea
acesteia, prima data, instanța verifică legalitatea sesizării , după care dă răspunsul
la întrebarea formulat.
Hotărârea pronunțată la sfârșitul procedurii preliminare este trimisă instanței
care a solicitat-o, participanții primind în acest sens copii ale acesteia.
Dispozitivul hotărârii este publicat în JOUE, iar hotărârea în întregime,
însoțită de concluziile finale ale avocatului este publicată în culegerea anuașă de
jurisprudență a Curții.

!!!!!!!!!!!!În ceea ce privește rezolvarea litigiului inițial , decizia Curții are forță
obligatorie , atât pentru instanțele nationale indiferent de grad ( prima instanta,
instanțe de atac sau casație. Niciuna dintre aceste instanțe nu poate deroga de la
soluția dată de Curte și nici să ignore sau să modifice conținutul acesteia.
 PROCEDURA DE INFRIGEMENT

1.Concept
2.Modalitati de incalcare a dreptului Uniunii Europene
3.Etapele procedurii de infringement

1.Concept Procedura de infringement este procedura prin care un stat

membru poate fi sanctionat pentru neindeplinirea unei obligatii care ii revine in
calitatea sa de stat membru UE. Promotorul acestei proceduri este Comisia
Europeana , care conform art.17 TFUE, actioneaza “ca un gardian” al dreptului
unional asigurand aplicarea dispozitiilor tratatelor unionale dar si aplicarea
actelor normative unionale( regulamente, directive, decizii)
Temeiul legal al acestei proceduri il constituie art.258 (TFUE) care prevede
ca” in cazul in care Comisia considera ca un stat membru a incalcat oricare dintre
obligatiile care ii revine in temeiul tratatelor, aceasta emite un aviz motivate cu
privier la acest aspect, dup ace i-a oferit statului in cauza posibilitatea de a-si
prezenta observatiilor”.

2.Modalitati de incalcare a dreptului Uniunii Europene

Procedura de infringement se aplica oricarui domeniu din aquis-ul unional
unde se constata incalcari ale dreptului unional de catre un stat membru, dintre
care retinem:
- Netranspunerea ori netranspunerea conforma( implica imposibilitatea
implementarii) a unei directive, de catre un stat membru, in perioada
stipulata in chiar continutul acesteia;
- Adoptarea unei masuri nationale incompatibila dreptului unional;
- Mentinerea unei norme nationale incompatibila cu cea unionala, de catre
un stat membru ;
- Lipsa de cooperare a unui stat membru in demersul promovat de Comisia
Europeana in vederea stabilirii unei eventuale incalcari a dreptului
UE,astfel, art.4 alin.3 TFUE prevede ca” in temeiul principiului cooperarii
loiale, Uniunea si statele membrese respecta si se ajuta reciprocin
indeplinirea misiunilor care decurg din tratate”.

3.Etapele procedurii de infringement

Procedura de infringement cunoaste o etapa precontencioasa si o etapa
contencioasa(judicioasa).
 Etapa precontencioasa admite la randul sau “notificarea formala” si “opinia
motivata”.
A)Prin demersul Comisiei Europene promovand “notificarea formala” se
ofera posibilitatea statului membru de a-si prezenta propriile observatii cu privire
la presupusa incalcare a dreptului UE. Aceasta actiune are loc prin transmiterea
unei scrisori de notificare formala.
Aceasta procedura precontencioasa realizata direct intre Comisia Europeana
si statul membru prezumat a fi incalcat dreptul UE are in vedere urmatoarele
perspective:
- Permite statului vizat sa isi justifice “pozitia”, sa se apere in raport de
acuzatiile aduse si nu in ultimul rand sa se conformeze obligatiilor ce ii
revin in conformitate cu dreptul unional;
- Defineste cadrul judiciar al unei eventuale actiuni in fata CJUE( actiune in
constatarea neideplinirii obligatiilor )
Scrisoarea formala prezinta un rezumat al starii de fapt, relatata in extenso
in actiunea adresata instantei. Astfel , Comisia nu are posibilitatea de a insera in
plangere, aspecte care nu au fost semnalate in notificarea formala. Intr-o astfel de
situatie, Curtea va respinge actiunea ca inadmisibila.
Ca urmare a trimiterii scrisorii formale, statul membru are la dispozitie un
termen rezonabil pentru a raspunde punctual acuzatiilor aduse de Comisia
Europeana. Termenul rezonabil a fost clarificat de CJUE prin jurisprudenta sa ca
fiind de 2 luni.
Ca urmare a primirii scrisorii formale, statul membru prin demersurile
proprii poate poate pune capat incalcarii dreptului unional(…..), Comisia
Europeana fiind in masura sa inceteze orice demers impotriva acestui stat. Astfel
, institutia unionala nu mai are posibilitatea de a deschide procedura de
infringement in fata CJUE, in caz contrar Curtea va respinge ca inadmisibila o
actiune in constatarea neindeplinirii obligatiei .
B) In masura in care in termenul rezonabil de 2 luni, statul membru nu
depune observatiile scrise sau nu solutioneaza corespunzator obligatiile asumate,
Comisia Europeana continua procedura de infringement declansand etapa a doua
precontencioasa- avizul( opinia) motivat.
Conform jurisprudentei CJUE, avizul motivat trebuie sa contina
argumentarea Comisiei cu privire la faptul ca statul membru staruie in mentinerea
situatie de incalcare a dreptului unional si drept consecinta declansarea acestei
etape este justificata.
Scrisoarea initiala si avizul motivat trebuie sa se fundamenteze pe aceleasi
ratiuni. Mai mult, in cadrul opiniei motivate, Comisia poate raspunde
argumentelor ori apararilor formulate de statul in cauza si inserate in raspunsul
dat la scrisoarea de notificare formala.
 Si in aceasta faza, statul vizat are la dispozitie un termen rezonabil de 2
luni pentru a se conforma avizului motivat. In situatia in care statul membru se
conformeaza avizului motivat o eventuala actiune a Comisiei in fata Curtii va fi
declarata inadmisibila.
In schimb, daca incalcarea dreptului unional inceteaza dupa expirarea
termenului limita, Comisia se poate adresa instantei unionale solicitand eventuale
despagubiri generate de conformarea cu intarziere a statului parat. !!!!

Etapa contencioasa- actiunea in constatarea neideplinirii obligatiei de

catre un stat membru al Uniunii Europene
Conform art.258 TFUE, Comisia Europeana are libertatea de a se adresa
CJUE cu o actiune indreptata impotriva statului membru parat, dupa parcurgerea
etapei precontencioase, avand facultatea de a stabili oportunitatea sau nu a unei
astfel de proceduri . Pe cale de consecinta, tertii nu dispun de capacitatea de a
contesta un eventual refuz al Comisiei de a demara o astfel de procedura , in
eventualitatea unei reclamatii adresate de ei , institutiei unionale.
In procesul dedus judecatii, sarcina probei revine Comisiei Europene in
sensul ca instituiei unionale ii incumba obligatia de a pune la dispozitia Curtii
toate inscrisurile ( informatiile) din care reiese incalcarea dreptului UE. In caz
contrar, CJUE va respinge actiunea.
Conform art.279TFUE, Comisia poate solicita Curtii luarea unor “masuri
provizorii necesare” in sensul ca poate impune statul parat suspendarea aplicarii
masurii contestate.
In situatia in care statul membru parat , nu a luat masurile pe care le impune
executarea hotararii Curtii, Comisia poate sesiza Curtea, indicand cuantumul
sumei forfetare sau a penalitatilor cu titlu cominatoriupe care statul membru in
cauza trebuie sa le plateasca considerate fiind a fi adecvare situatiei.( art.260
alin.2)