UNIVERSITATEA LUCIAN BLAGA SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA: ADMINISTRAȚIE PUBLICA

DISCIPLINA:
DREPT CONSTITUȚIONAL ȘI INSTITUȚII POLITICE

Titlul referatului:

Raportul dintre dreptul constituțional intern și dreptul Uniunii

Europene

Profesorul de disciplină:
Prof . univ. Dr. BIANCA SELEJAN-GUȚAN

Student:

Anul 1

1
 RAPORTUL DINTRE DREPTUL CONSTITUȚIONAL INTERN

ȘI DREPTUL UNIUNII EUROPENE

Introducere:

În urma evenimentelor din decembrie 1989, România, consecventă ideilor afirmate

în primele zile ale anului 1990, a încheiat în 1993 Acordul european de asociere cu Uniunea
Europeană. În baza acestui tratat de asociere ţara noastră desfăşoară mai multe activităţi pe
linia încheierii negocierilor; în acest sens, la 13 aprilie 2005 la Strasbourg a fost aprobată
aderarea României la Uniunea Europeană, iar Tratatul de aderare a fost semnat la 25 aprilie
la Luxemburg, în baza acestuia urmând ca România să poată fi primită ca membru cu
drepturi depline în Uniunea Europeană începând cu 1 ianuarie 2007.

Procesul de armonizare a legislaţiei româneşti cu reglementările comunitare

reprezintă un obiectiv esenţial, care se regăseşte în strategia de aderare a tuturor statelor
candidate la calitatea de membru al Uniunii Europene fiind, în acelaşi timp, şi o obligaţie
juridică ce decurge din Acordul European de asociere România-Uniunea Europeană 1.

Dreptul european în raport cu dreptul

statelor membre

Noţiunea dreptului european implică cunoaşterea determinărilor, evoluţiilor şi

trăsăturilor caracteristice ale noilor reglementări juridice care au fundamentat Uniunea
Europeană”. Dreptul european2 reprezintă totalitatea normelor juridice cuprinse în tratatele
de instituire sau în actele adoptate de instituţiile comunitare prin care sunt reglementate
structurile, rolul şi funcţiile instituţiilor Uniunii Europene şi raporturile acestora cu instituţiile

1
Acest acord a fost ratificat prin Legea 20 din 6 aprilie 1993, pentru ratificarea Acordului european instituind o
asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte,
semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial nr. 73/12.04.1993
2
Dumitru Mazilu – Integrarea europeană. Drept comunitar şi instituţii europene. Editura Lumina Lex,
Bucureşti, 2004, p. 54

2
naţionale. ,,Dreptul comunitar se aplică în cadrul comunităţilor europene ca un drept intern
al acestora, dar nu şi relaţiilor cu un pronunţat caracter intern al statelor 3(statuare făcută de
Curtea de Justiţie)”.
Ralierea la U.E. orice stat membru recunoaşte ordinea juridică la nivelul uniunii şi
supremaţia dreptului comunitar, dar în acelaşi timp se remarcă faptul că cele două sisteme
respectiv cel comunitar şi cel naţional sunt autonome şi distincte, relaţia dintre ele fiind
determinată de capacitatea de stabilire şi garantare prin ,,Tratatele U.E. dar şi de principiul
stării”.
,,Dreptul European reglementează raporturile juridice din cadrul Comunităţilor
Europene şi dintre acestea şi statele membre, în baza competenţelor instituţiilor europene,
precum şi a raporturilor juridice dintre aceste instituţii şi organismele statelor membre”.

Principiile fundamentale ale dreptului european

Aplicarea dreptului european pe teritoriul statelor membre nu poate fi făcută de

către Comunitate, aceasta bazându-se pe ajutorul conferit de statele membre, vorbim în
acest caz despre acea aplicare materială a dreptului comunitar de către autorităţile
naţionale, cunoscute sub denumirea de administraţie indirectă. La baza activităţii de aplicare
a dreptului european de către statele membre stau două principii fundamentale: 4

1Principiul cooperării loiale

Consacrarea acestui principiu de către Tratat şi promovat de asemenea, de Curtea

de justiţie, denumit şi principiul solidarităţii, este prevăzut la art. 10 CE, unde presupune că
statele membre va lua cu simţ de răspundere toate măsurile corespunzătoare, indiferent
dacă acestea sunt generale sau speciale, asigurând îndeplinirea obligaţiilor ce au rezultat din
Tratat, ori din acţiunea întreprinsă de instituţiile Comunităţii, unde acestea vor putea facilita

3
Viorel Marcu – Drept instituţional comunitar, ediţia a II-a, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001, p. 105
4
Jinga Ion, Uniunea Europeană – Realităţi şi perspective, Ed. Lumina Lex, 2001, p.279

3
îndeplinirea misiunilor ei. Acestea vor reuşi a se putea abţine de la orice măsură care ar
apărea i ar periclita realizarea obiectivelor Tratatului. 5

2 Principiul autonomiei statelor membre

În măsura în care dreptul comunitar, inclusiv principiile generale ale acestuia nu

cuprind reguli comune în domeniu, autorităţile naţionale procedează, cu privire la această
executare a reglementărilor comunitare, urmând regulile de fond şi de formă ale dreptului
lor naţional.

Raportul ditre dreptul constituțional intern și dreptul Uniunii

Europene

În materia raportului dintre dreptul intern si dreptul international public Constitutia

Romaniei stabileste regula si unele axceptii.Numarul exceptiilor a sporit cu revizuirea
Constitutiei din 2003 , la cea existenta in domeniul drepturilor omului adaugandu-se acum si
cea privitoare la aplicarea dreptului comunitar.

Regula in materia raportului dintre dreptul intern si dreptul international public

rezulta din perevederile art.11 :

(1) Statul român se obligă să îndeplinească întocmai şi cu bună-credinţă obligaţiile

ce-i revin din tratatele la care este parte.
(2) Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern.
(3) În cazul în care un tratat la care România urmează să devină parte cuprinde
dispoziţii contrare Constituţiei, ratificarea lui poate avea loc numai după revizuirea
Constituţiei.6

Prin exceptie de la aceasta regula ,art. 20 din Constitutie stabileste ca tratatele

internationale care reglementeaza in materia drepturilor omului trebuie interpretate si
alpicate in dreptul intern in deplina armonie cu prevederile constitutionale si legale,iar in caz

5
Voican Mădălina, Burdescu Ruxandra, Mocuţa Gheorghe, Curţi internaţionale de justiţie, Ed. All Beck,
Bucureşti, 2000, p.117
6
Constitutia romaniei art.11 principii generale

4
de contrarietate sau simple neconcordante,prioritate de aplicare vor avea actele
internationale in detrimentul reglementarilor interne.

A doua exceptie este consacrata de art.148 alin.(2)care reia adaptand oarecum

continutul normativ al exceptiei sus mentionate

„Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene,

precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de
dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.

Desi aparent aceasta prevedere nu consacra o norma juridica noua sau un alt tip de
derogare de la regula in materie,dat fiind ca raportul dintre dreptul comunitar si cel intern
constituie unul din subiectele cele mai delicate ale constructiei juridice
europene,constituantul roman a preferat sa îi consacre un alineat special.

Cu privire la acest subiect exista cel putin doua curente de gandire, unul specific
jurisdictiilor constitutionale nationale, care sustin suprematia Constitutiei inclusiv fata de
dreptul comunitar chiar daca accepta prioritatea de aplicare a acestuia din urma fata de
toate celelalte norme din dreptul intern,si unul propriu jurisdictiei comunitare, care, cu unele
flutuatii,sustine prioritatea de aplicare sistematica si neconditionata a tuturor dispozitiilor
din dreptul comunitar fata de toate normele din dreptul intern,inclusiv fata de Constitutiile
nationale.

Din perspectiva comunitatii europene si mai ales din perspectiva unei jurisprudente
extrem de activiste de la inceputurile Curtii de Justitie prioritatea de aplicare a dreptului
comunitar,atat originar cat si derivat, se justifica pe baza obiectivului implicit negociat
impreuna de statele membre si consfintit in tratatele constitutive,anume acela al unificarii
sistemelor normative nationale prin crearea unei ordini juridice europene.

In limbajul riguros utilizat de curtea de justitie nu este utilizat nicaieri conceptul de

suprematie a dreptului comunitar fata de cel intern al statelor membre .Autoritatile
nationale confruntate cu situatii de conflict ale dreptului comunitar si dreptului intern,in
special instantele judecatoresti ,nu sunt indemnate sa abroge,sa anuleze si nici macar sa
invalideze normele interne contrare celor ale Comunitatii ,ci numai sa nu le aplice la cazul de
speta si sa dea prioritate de aplicare prevederilor cu aplicabilitate directa din dreptul
comunitar.Normele din dreptul intern astfel apicate nu dispar din ordinea juridica
nationala,ci raman valide si pot fi aplicate la situatii de fapt in care nu exista riscul
interferentei cu competenta Comunitatii.

Din punctul de vedere al jurisdictiilor constitutionale prioritatea de aplicare a

dreptului comunitar este valabila numai in masura in care Constitutia nationala o permite si
nu este sistematica ci limitata de valorile esentiale care stau la baza legilor fundamentale
respective.

5
 Ilustrare a optiunii dualiste exprimata de constituantul originar roman in art. 11 din
Constitutie,dar prin exceptie de la regula generala a aplicarii tratatelor in dreptul intern alin.
2 al art. 148 consacra prioritatea dreptului comunitar fata de dreptul intern cu precizarea
(lipsita de obiect) ca acest lucru se va realiza in conditiile rezultate din actul de aderare.In
actuala stare de lucruri Tratatul de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana nu contine
nici o precizare cu privire la aplicarea dreptului comunitar.

Numai ca art. 148 alin. 2 din Constitutia Romaniei consacra o varianta originala a
regulii prioritatii dreptului comunitar ,anume nu tot dreptul comunitar ,ci numai „tratatele
constitutive” si „celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu” au prioritate si nu
fata de orice dispozitie din dreptul intern care s-ar afla in neconcordanta (asa cum se
precizeaza in art.20 din Constitutie)cu acestea,ci doar dispozitiile contrare lor.Ca si in cazul
aliniatului 1 din acelasi articol,terminologia utilizata de constituantul derivat trebuie
interpretata in sens larg: „prevederile tratatelor constitutive” le includ si pe cele ale
tratatelor modificatoare,facand trimitere de fapt la izvoarele originare ale dreptului
comunitar,iar in „ celelalte reglementari comunitare cu caracter obligatoriu”se refera la
izvoarele secundare ale dreptului comunitar inclusiv la ansamblul consistentului acquis
comunitar, dar numai la partea sa normativ obligatorie.

Concluzie:
Atentia sporita acordata de constituantul derivat prioritatii dreptului comunitar nu
inseamna ca celelalte efecte ale acestuia (aplicarea directa si imediata) nu sunt recunoscute
in dreptul romanesc .Ele constituie obiectul unei bogate si constante(chiar daca
nuantate)jurisprudente a Curtii Europene de Justitie si sunt astazi acceptate in practica de
toate statele membre ale Uniunii Europene.

Bibliografie:
Constitutia Romaniei. Comentariu pe articole - Ioan Muraru, Elena Simina Tanasescu, editura C.h. Beck

Curţi internaţionale de justiţie .Voican Mădălina, Burdescu Ruxandra, Mocuţa Gheorghe, , Ed. All Beck 2000

Drept instituţional comunitar, ediţia a II- a Viorel Marcu –, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 2001

Uniunea Europeană – Realităţi şi perspective Jinga Ion, , Ed. Lumina Lex, 2001

6
7