Dreptul U.E.

-parte generala

Dispozitii introductive in ceea ce priveste dreptul U.E.

Curs 1

1. Definitia dreptului U.E.

2. Clasificarea dreptului U.E.
3. Ordinea juridica unionala (sistemul de drept unional)
4. Caracterele dreptului U.E.
4.1Efectul imediat al dreptului unional in dreptul intern al statelor
membre
4.2.Efectul direct al dreptului unional in dreptul intern al statelor membre
4.3.Efectul prioritar al dreptului unional in dreptul intern al statelor
membre (Suprematia dreptului unional)
5.Izvoarele dreptului U.E. Categorii. Clasificare.

1.Definitia dreptului UE
Literatura de specialitate defineste dreptul UE ca fiind totalitatea
normelor juridice ce reglementeaza, pe de o parte organizarea si
functionarea UE ( votul in cadrul consiliului UE, portofoliile in cadrul
Parlamentului European-P.E., desemnarea comisarilor europeni ,
desemnarea magistratilor la nivelul instantelor de judecata), iar pe de alta
parte ,modul in care politicile dezvoltate la nivelul UE sunt preluate si
implementate la nivelul statelor membre unionale (cetatenia unionala,
libertatea de circulatie in spatiul UE, cooperarea judiciara in materie
civila, comerciala, de dreptul familiei, politieneasca si penala).

Aceeasi doctrina identifica in ceea ce priveste conceptul de drept

unional , un drept unional institutional , pe de o parte si un drept unional
material , pe de alta parte .
Diferenta dintre cele 2 concepte consta in domeniul de reglementare in
sensul ca in timp ce dreptul unional institutional se preocupa de studiul
de drept unional , de organizarea si functionarea institutionala ,
deprocesul legislativ si de procedura de judecata unionale, dreptul
material unional studiaza doar politicile unionale (respectiv analiza gen
proxim –diferenta specifica a legislatiei unionale in raport cu legislatia
statelor membre).
Curs2
2.Clasificarea dreptului UE
Aceeasi literatuta de specialitateemite opinii cu privire la clasificarea
dreptului UE . Astfel , avand drept unic criteriu izvoarele dreptului UE,
clasificam:
- dreptul unional primar
- dreptul unional secundar (derivat)

Dreptul unional primar cuprinde norme juridice pe care le intalnim in

tratatele constitutive , tratatele subsecvente (composite), si tratatele de
aderare la UE.
Dreptul unional secundar sau derivat este constituit din reguli de drept
continute in actele juridice adoptate de institutiile UE (de puterea
legislative a UE formata din Comisia Europeana , Parlamentul European,
Consiliul UE).
Retinand in acest sens, izvoarele secundare unionale , respectiv:
- Regulamente
-Directive
-Decizii

3.Ordinea juridica unionala

Reprezinta un ansamblu de norme si reglementari juridice cuprinse in
tratatele unionale constitutive, subsecvente si de aderare, pe de o parte si
actele unionale adoptate de legiuitorul unional , pe de alta parte.

NB! Ordinea juridica unionala dispune de autonomie in raport de

ordinea juridica internationala fiind integrata totodata sistemului de drept
ale celor 27 de state membre.
Ordinea juridica unionala rezulta din propriile sale surse juridice . In
concluzie , retinem urmatoarele caracteristici:

a)Ordinea juridica unionala este supranationala (deoarece se exercita la

nivelul UE , Uniune care este o guvernanta supranationala).

b)Ordinea juridica unionala este distincta de ordinea juridica nationala ,

dar integrate acesteia din urma.

c)Ordinea juridica unionala este suprema (prioritara) in raport cu ordinea

juridica interna a fiecarui stat membru UE.
4.Caracterele dreptului UE

4.1.Efectul imediat (aplicabilitatea imediata) a dreptului unional in

dreptul intern al statelor membre.
Analiza aplicabilitatii immediate implica studiul raportului dintre cele 2
sisteme de drept , respectiv ordinea juridica unionala si ordinea juridica
interna a statelor membre.

In acest sens, au fost emise 2 teorii:

a)Conform teoriei dualiste , dreptul sau ordinea juridica unionala si
ordinea juridica nationala sunt sisteme independente care coexista
paralel. Asadar, conform acestei teze , un tratat de drept unional are
effect in ordinea juridica interna numai dupa ce a fost ratificat.
Adica a avut loc o “nationalizare” a acesteia fiind aplicat ca element de
drept intern.

b)Teoria monista considera ca norma de drept intern se afla in aceeasi

sfera juridica cu norma de drept unional existand dupa caz un raport de
supraordonare sau subordonare.

Prima varianta este aceea in care se promoveaza aplicarea imediata a

dreptului unional in dreptul national (se retine supraordonarea dreptului
unional in raport cu cel national).
Varianta a2-a consacra prioritatea dreptului national asupra celui unional
, explicatia constand in faptul ca dreptul unional ar reprezenta o
proiectare a unei norme de drept intern (o extensie a dreptului intern).
In concluzie, raportul dintre dreptul unional si dreptul national are
aplicabila teoria monista recunoscandu-se suprematia (supraordonarea)
dreptului unional in raport cu dreptul national.

Efectul direct (aplicabilitatea directa) al dreptului unional in dreptul

intern al statelor membre.

NB! Aplicabilitatea directa este un principiu formulat de CJUE conform

caruia dispozitiile tratatelor unionale cat si dispozitiile inserate in actele
juridice unionale pot fi invocate de justitiabili in fata propriilor jurisdictii
nationale fiind susceptibile de a crea drepturi si obligatii in favoarea ,
respectiv in sarcina nu numai a institutiilor unionale si a statelor membre
, cat si in raport cu cetatenii unionali.
NB! (pentru cetateanul unional folosim termenul de resortisant).
Judecatorii nationali sunt obligati sa invoce textile unionale si sa le
aplice cu prioritate atunci cand legislatia nationala nu este intru totul
compatibila cu cea unionala.
Jurisprudenta CJUE distinge intre aplicabilitatea directa verticala si
aplicabilitatea directa orizontala .

Aplicabilitatea directa verticala desemneaza posibilitatea invocarii unei

dispozitii unionale in raport cu un stat sau o autoritate a acestuia (raport
instituit intre un resortisant pe de o parte si un stat membru ori o institutie
unionala , pe de alta parte).
Aplicabilitatea directa orizontala permite unui justitiabil resortisant al
unui stat membru sa invoce o dispozitia unionala in raport cu un alt
resortisant (raport instituit intre resortisant contra altui resortisant).

In ceea ce priveste “ efectul direct aplicabil” , expresia in sine solicita

mai multe lamuriri avand ca reper izvoarele dreptului UE:
a)In ceea ce priveste izvoarele primare (tratate) acesteaproduc efecte
directe in sitemele de drept ale celor 27 de state membre .
Ce inseamna efectul direct in cazul tratatului?
Acesta inseamna ca tratatul unional dupa ratificarea sa de catre toate cele
27 de state membre devine parte integranta a sistemelor de drept ale
statelor membre , astfel textile inserate in tratate pot fi invocate direct de
justitiabili.

b)In ceea ce priveste izvoarele secundare (regulamente, directive, decizii)

efectele directe ale acestora sunt differentiate.
Astfel,in timp ce regulamentul caruia i se retine o aplicabilitate
generala , produce efecte directe si neconditionate in toate cele 27 de
state membre , directiva unionala cu state destinatare produce effect
direct fata de acestea din urma , dar conditionat si restrans .
NB! In sensul ca norma de transpunere a directivei (lege, OUG, OG)este
cea care poate fi invocata direct de justitiabili si nu dispozitiile directivei.

4.2.Efectul prioritar al dreptului UE in dreptul intern al statelor

membre.
Principiul prioritatii dreptului UE constituie un element fundamental
alaturi de aplicabilitatea directa in constructia juridica unionala.
Pentru a intelege aplicabilitatea unionala literatura de specialitate face
trimitere la principiul “cooperarii loiale” , principiu consacrat de art.10
dinT.C.E. (Tratatul privind Comunitatea Europeana) care prevede ca
 statele membre au obligatia sa abroge norma nationala incompatibila cu
dreptul unioanl , iar pana la abrogarea acesteia statele membre sunt
obligate sa lase inaplicabile dispozitia nationala respectiva.

Plecand de la acest principiu , CJUE recunoaste suprematia dreptului

unional prin deciziile emise in cauzele Costa/Enel respectiv Simmenthal
unde judecatorii prin deciziile pronuntate au dispus ca “judecatorul
national avand rolul de a aplica in cadrul competentei sale dispozitiile
dreptului comunitar are obligatia de a asigura efectul deplin al acestor
norme lasand daca este cazul inaplicabila prin propria autoritate orice
dispozitie contrara din legislatia nationala fara a terbui sa solicite sau sa
accepte eliminarea prealabila a acesteia pe cale legislativa ori prin orice
procedeu constitutional.”
Consacrarea acestui principiu s-a realizat la nivel jurisprudential prin cele
2 cauze mai sus mentionate , in prezent suprematia dreptului unional este
reglementat prin Declaratia anezata Tratatului de la Lisabona (Declaratia
nr.17 privind suprematia dreptului unional).

Curs 3
5.Izvoarele dreptului UE

In literature de specialitate nu exista o clasificare unitara a izvoarelor

unionale , cu toate acestea retinem 2 categorii principale:
A. izvoare primare
B. Izvoare secundare
Acestora li se adauga urmatoarele:
C. Principii de drept
D. Jurisprudenta CJUE
E. Acordurile internationale incheiate de UE cu state terte si organizatii
internationale

A.Izvoarele primare reprezinta prima categorie de surse juridice fiind

alcatuita la randul sau din:
A.1.Tratate constitutive prin care au luat nastere cele 3 Comunitati
Europene si anume CECO, CEE, EURATOM (CECA).
A.2.Tratate composite/subsecvente sunt acele tratate care au dezvoltat
tratatele constitutive din punct de vedere institutional , decizional , respectiv
la nivelul politicii unionale. Acestea sunt:
- Actul Univ European (AUE)
- Tratatul de la Maastricht (TUE)
- Tratatul de la Amsterdam
- Tratatul de la Nisa
- Tratatul de la Lisabona
A.3.Tratate de aderare la UE

B.Izvoare secundare /derivate

Intra in categoria izvoarelor derivate actele unionale elaborate de
colegiuitorul unional –Comisie , Parlament European , Consiuliul UE , fie
prin procedura legislativa ordinara , fie prin procedura legislativa speciala.
Identificam 2 categorii de acte derivate:
- acte unionale cu forta juridica obligatorie (regulament, directive,
decizie)
- acte unionale fara forta juridica obligatorie ( recomandari si avize)

Actele unionale cu forta juridical obligatorie

Regulament al ul unional
Conform art. 2 din Tratatul de la Lisabona, regulamentul este actul normativ
unional care are aplicabilitate generala . Este obligatoriu in intregul sau
continut si are effect direct in toate statele membre .

Din textul de mai sus rezulta urmatoarele caracteristici:

1.Regulamentul are aplicabilitate generala
Aplicabilitatea generala este acea caracteristica care diferentiaza
regulamentul de toate celelalte instrumente legale aflate la dispozitia
institutiilor UE.
Aplicabilitatea generala inseamna ca actul normativ unional se adreseaza
unei categorii abstracte de persoane continand dispozitii impersonale .
Caracterul intrinsect general al regulamentului il aseamana cu o lege.
Aplicabilitatea regulamentului se face de la data intrarii sale in vigoare (data
prevazuta in textul sau , iar daca nu se face o astfel de mentiune acesta intra
automat in vigoare in termen de 20 de zile de la publicarea in Jurnalul
Oficial al UE-JOUE).

2.Regulamentul este obligatoriiu in intregul sau continut

Inseamna ca nu se admite ca un stat membru sa aplice intr-o maniera
incompleta sau selectiva prevederile unui regulament . Altfel spus ,
dispozitiile regulamentului se aplica cu aceeasi forta juridical in toate
celelalte 27 de state membre incepand cu data intrarii sale in vigoare.
3.Regulamentul este direct aplicabil in toate statele membre
Acest element caracteristic presupune ca statele membre nu pot adopta
masuri interne care sa modifice sau sa adauge continutului acestuia . Altfel
spus , nu este permis sa se transforme continutul unui regulament in norme
juridice nationale , deoarece astfel de masuri , masuri de implementare ar
avea drept effect periclitarea aplicarii uniforme si simultane a masurii in
intreaga UE.

Directiva unionala
Este definite de art.288 al3 din Tratatul de la Lisabona ( Tratat reformator)
si reprezinta o metoda de legiferare care cuprinde o dispozitie cadru emisa
la nivel unional(1)-legiferare unionala , completata de o dispozitie de
aplicare sau implementare emisa la nivel national(2) –legiferare
nationala.

NB! Directiva este obligatorie doar pentru statul/statele destinatare cu

privire la rezultatul ce trebuie sa fie atins lasand autoritatilor nationale
competenta in ceea ce priveste formele si mijloacele de concepere a normei
de transpunere.
NB! Norma de implementare =norma de transpuere =lege, OG, OUG.

Curs 4
Caracteristicile directivei unionale
Directiva unionala cunoaste urmatoarele caracteristici:
1.Directiva nu are aplicabilitate generala, ci state destinatare (aceste state
destinataresunt identificate in chiar continutul directivei la capitolul
“Dispozitii finale”).

2.Directiva are forma juridica obligatorie doar in ceea ce priveste rezultatul.

In acest sens , CJUE a subliniat faptul ca “formele si metodele de
implementare a rezultatului unei directive , trebuie sa fie alese intr-o maniera
care sa asigure functionarea efectiva a acesteia”.
In concret, statele membre sunt obligate sa transforme dispozitiile unei
directive in acele tipuri de acte normative nationale care satisfac cerintele de
claritate si securitate juridica (ex. legi, OG , OUG, HG etc,)-se transmit in
cazul transferului de putere ex. politica vamala.

3.Directiva are effect direct , dar conditionat si restrans.

NB! Directiva nu este direct aplicabila , deci , in principiu nu ar trebui sa
aiba un effect direct.
Dar, adresandu-se statelor destinatare, directivele fac obiectul unor
transpuneri in dreptul intern al acestora intr-un termen precizat in chiar
continutul lor . Astfel, numai norma de transpunere va produce efecte
juridice directe in sistemul de drept al statului destinatar.

NB! Drepturile si obligatiile resortisantilor nu decurg din directiva ca atare

, ci din masurile de transpunere a acesteia.

Decizia unionala
Conform art.288 al 4 din Tratatul reformator(Tratatul de la Lisaboan) ,
decizia este obligatorie doar destinatarilor care pot fi atat state membre cat si
particulari (intelegem pe de o parte resortisanti –persoane fizice , cat si
persoane juridice).
CJUE defineste decizia ca fiind o masura ce emana de la autoritatea
legislativa unionala cu intentia de a produce efecte juridice in mod direct in
ceea ce priveste particularii si in mod direct , dar conditionat atunci cand
retinem ca destinatari statele membre.
Astfel , din textul de mai sus identificam 2 categorii de destinatari ai
deciziei ! , respectiv: destinatari particulari si destinatari state membre!

Atunci cand are ca destinatari ,particulari , persoane fizice , ori persoane

juridice, decizia se comporta ca un regulament ceea ce inseamna ca are un
effect direct propriu-zis , producand efecte juridice in ordinea juridica a
statului cu particulari destinatari de la momentul publicarii in JOUE.

Atunci cand decizia are ca destinatari statele membre , aceasta se comporta

ca o directiva avand un effect direct, dar conditionat si restrans , ceea ce
olbiga statul destinatar sa transpuna prin norma interna respectiva decizie
unionala.

6.Sisteme de raportare a dreptului unional la dreptul national al

statelor membre

Existenta celor 27 de state membre , si implicit a celor 27de sisteme de drept

, pe de-o parte si a dreptului unional , pe de alta parte ridica problema
aplicarii acesteia sau mai exact al raportului care se stabileste cu privire la
priotitatea aaplicarii. In acest sens distingem:
1.Substituirea dreptului national de catre dreptul unional
2.Armonizarea dreptului national cu cel unional
1.Substituirea dreptului national de catre dreptului unional implica un
transfer de complicitate de legiferare de la nivel national catre unional .
NB! Efectul direct al transferului de competenta pe un anumit domeniu
consta in faptul ca autoritatea nationala (Parlamentul national) nu mai poate
legifera pe acel domeniu , competenta revenind autoritatii legislative
unionale (Comisie , Parlament, Consiliu UE.

Substituirea poate fi totala sau partiala in functie de care distingem:

a)Competenta exclusiva a UE caracterizata prin transferul total al puterii de
legiferare , de la nivel national catre cel unional . ex politica vamala, politica
comerciala comuna a UE.
NB! Chiar si in cazul acestor substituiri autoritatea nationala pastreaza
dreptul de a pune in executare norma unionala , adica se pot emite norme
interne pein care iau nastere institutii nationale care pun in aplicare normele
unionale . ex in cazul politicii vamale prin norma interna s-a infiintat
Autoritatea Nationala Vamala.

b)Competenta partajata a UE cu statele membre

Este aplicata majoritatii politicilor , de ex libertatea de circulatie in spatiul
UE , politica sociala, cooperarea judiciara etc.
Pentru acest tip de competenta partajata , legiferarea se face in 2 pasi “un
prim pas la nivel unional prin adoptarea de directive si cel de-al 2-lea pas la
nivel national prin adoptarea de norme de transpunere”.

c)Competenta exclusiva a statelor membre presupune pastrarea competentei

de a legifera la nivelul statelor membre (ex. domeniul cercetarilor
stiintifice).

2.Armonizarea dreptului national cu dreptul UE

Presupune procesul prin care legislatia statelor membre , dar si a statelor
care doresc sa adere la UE se aliniaza cerintelor impuse de normele dreptului
unional.
Armonizarea legislatiei presupune un process juridic realizat in etape
evolutive respectiv, intr-o prima faza considerata incipienta , armonizarea
legislativa s-a realizat prin recunoasterea si preluarea normelor statelor
membre considerate adecvate pentru cerintele unionale.
Concomitent cu aceasta etapa s-au crea norme noi comune si obligatorii
pentru toate statele membre.
In ceea ce priveste Europa C si de V , acestea au preluat legislatia UE si au
transpus-o ca atare in propriile sisteme legislative nationale.
Romania, ca stat membru UE , a avut si are obligatia de a aplica in totalitate
acquis-ul unional, acest demers vizand 2 aspecte :
1Transpunerea directivelor unionale in legislatia nationala
2.Crearea cadrului juridic necesar aplicarii directe a regulamentelor unionale

Acquis-ul unional este definit , ca reprezentand , pe de-o parte drepturi si

obligatii care leaga statele membre ale UE , iar pe de alta parte consta in
totalitatea normelor juridice ce reglementeaza mecanismele prin care se
realizeaza integritatea unionala.

1.Transpunerea directivelor unionale in legislatia nationala .

Obligativitatea transpunerii directivelor unionale este prevazuta in Tratatul
de la Lisabona , astfel textul acestuia prevede ca “directiva este obligatorie
pentru statele membre carora le este adresata”.
In cuprinsul fiecarei directive este prevazut un articol prin care se instituie
data intrarii in vigoare a actului unional cat si termenul pana la care statele
membre au obligatia sa transmita Comisiei Europene forma finala a normei
de transpunere.

2.Crearea cadrului juridic necesar aplicarii directe a regulamentelor unionale

Spre deosebire de directive, regulamentele nu se transpun , ele producand
efecte juridice directe in ordinea juridica a fiecarui stat din momentul
intrarii in vigoare.
Statelor membre le este interzisa orice actiune legislativa de modificare a
continutului regulamentului , in schimb le este permis acestora adoptarea
de acte normative interne care contribuie la aplicarea efectiva a normelor
unionale.
In concret, in vederea adoptarii legislatiei unionale , instituiile din Romania
trebuie sa evalueze fiecare act normativ incident in domeniul respectiv , in
urma acestei evaluari putand opta dupa caz:
-sa abroge sau sa modifice actele nationale:legi OG,OUG, HG care dupa caz
dubleaza , incalca sau adauga nepermis prevederi unionale , astfel incat sa
nu regasim paralelisme legislative , incalcari in calea aplicarii directe a
normei unionale.
-sa adopte masuri legislative sau administrative fara de care aplicarea
directaa regulamentelor unionale in ordinea juridica nationala nu este
posibila.
In cazul in care Comisia Europeana apreciaza ca un stat membru nu si-a
indeplinit obligatiile asumate aceasta poate emite un aviz motivat dupa ce a
oferit statului respectiv posibilitatea de a-si prezenta propriile observatii , iar
in cazul in care statul nu se conformeaza acestui aviz , institutia unionala
sesizeaza CJUE . O eventuala condamnare a statului de catre CJUE produce
consecinte financiare in sensul ca acesta va fi obligat la plata unor amenzi
ori penalitati de intarziere in cuantumuri considerabile .

Institutiile UE
In literature de specialitate organismele unionale sunt clasificate in institutii
si organe complementare (consultative).
In prima categorie ce formeaza structura institutionala a UE sunt incluse:
-Consiliul European
-Consiliul UE
-Comisia Europeana
-Parlamentul European
-CJUE (conform Tratatului de la Lisabona , denumirea generala de CJUE
cuprinde la randul sau: CJUE propriu-zisa , Tribunalul , Tribunalul functiei
publice , Tribunale specializate, Parchetul general al UE)
-Curtea Europeana de Conturi
-Banca Centrala Europeana
Acestora li se adauga organe consultative unionale considerate de literature
de specialitate ca fiind complementare:
-Comitetul economic si social (CES)
-Comitetul regiunilor (CR)

Consiliul European a fost infiintat in cadrul Conferintei la nivel inalt de la

Paris , decembrie 1974.
Dispozitiile de drept primar cu privire la Consiliul European se regasesc in
art. 2 din Actul Unic European .
Conform textului ecestui articol , Consiliul European cuprinde sefii de state
si de Guverne asistati de ministrii lor de externe (acestia nefiind membrii
membrii ai CE) la care se adauga presedintele Comisiei Europene.
In ceea ce priveste functionarea Consiliului, Tratatul de la Maastricht a
stability ca acesta se reuneste de 2 oei pe an in lunile iunie si decembrie in
tara care detine presedintia Consiliului UE.

In prezent , Consiliul European functioneaza in urmatoarele forme:

1.Consiliie Europene ordinare si formale care se reunesc de 2 ori pe an in
lunile iunie si decembrie convocate odata cu trecerea la o noua presedintie a
Consiliului UE.
2.Consiliile Europene ordinare si informale , acestea reunindu-se in
martie si octombrie.

3.Consiliile Europene extraordinare sunt cele care se reunesc ori de cate

ori este necesar , intrunirile fiind determinate de evenimente importante.

Consiliul European din perspectiva Tratatului de la Lisabona .

Conform Tratatului de la Lisabona, Consiliul European reprezinta o
instituite de sine statatoare a UE.
Este compusa din sefii de state sau de Guverne NB!(in domeniul economic)
ai statelor membre, din propriul presedinte-NB! Si presedintele Comisiei
Europene.
La sedinele Consiliului European participa Inaltul Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe si politica de securitate comuna (=ministerul de
interne dintr-un stat national).
Conform Tratatului de la Lisabona , Consiliul European isi allege propriu
presedinte cu votul majoritatii calificate a membrilor pe o durata de 2 ani si
jumatate cu posibilitatea reinnoire a mandatului o singura data.

Curs 6

Consiliul UE face parte din triunghiul decizional al UE alaturi de Comisia

Europeana si Parlamentul European.
Consiliul UE a fost infiintat in anul 1958 sub denumirea de Consiliul
Comunitatii Europene (CEE), avand sediul la Bruxelles.

Componenta Consiliului UE
Consiliul UE este format din cate un reprezentant la nivel ministerial al
fiecarui stat membru , abilitat sa angajeze guvernul acelui stat (27 membrii).
La sedintele Consiliului , in functie de domeniul de reglementare al
proiectelor legislative dezbatute , guvernele statelor membre isi trimit dupa
caz , ministrii de resort ori secretarii de stat.

In ceea ce priveste categoriile de Consilii retinem avand in vedere ca unic

criteriu calitatea ministrilor:
-Consiliile Generale –sunt acele intrunirila nivelul carora se dezbat
probleme care nu au un caracter ethnic si implicit nu solicita prezenta unor
cadre specializate (in aceasta situatie guvernele sunt reprezentate de ministrii
de externe).
-Consiliile Specializate /Speciale –sunt intruniri in cadrul carora guvernele
sunt reprezentate de ministrii de resort. Ex.: ECOFIN-Consiliul pentru
afaceri economice si financiare.
-Consiliile Conjuncte sunt acele intruniri care reunesc ministrii din mai
multe domenii de activitate.

Organizarea Consiliului UE

Presedintia Consiliului
Incepand cu ianuarie 2007 presedintia este detinuta de fiecare stat membru
UE pentru o durata de 6 luni in cadrul unui sistem complet care cuprinde
cate 3 state.
In prezent ne aflam in sistemul de rotatie 8 , iar Romania va detine
presedintia in sistemul de rotatie 9 , ultimo de altfel , alaturi de Austria si
Finlanda.

Austria –ianuarie –iunie 2019

Romania -iulie-decembrie 2019
Finlanda –ianuarie-iunie 2020

Toate cele 3 state sunt obligate sa colaboreze.

Consiliul este asistat de un Secretariat General aflat sub conducerea unui

Secretar general , acesta fiind numit in unanimitate de membrii Consiliului.
In cadrul Consiliului functioneaza un Comitet compus din reprezentanti
permanenti ai statelor membre care poarta denumirea de C.O.R.E.P.E.R.
Reprezentantii permanenti ai statelor membre sunt functionari inalti cu rang
de ambasadori , ori adjuncti ai acestora.

Atributiile /Competentele Consiliului UE

1.Consiliul UE este principalul organ legislativ al UE( functie legislativa),
adopta acte normative de drept unional secundar fie prin procedura
legislativa ordinara (impreuna cu P.E.) , fie prin procedura legislativa
speciala( prin consultare cu P.E.).-Consiliul UE este forul decizional
suprem.

2.Consiliul UE are posibilitatea de a solicita Comisiei Europene sa initieze

proiecte de acte normative in conformitate cu art.135 din Tratatul
reformator(TFUE) .
3.Consiliul UE are atributii de control putand exercita actiune in anulare
respectiv actiune in abtinere nejustificata (recurs in carenta).

4.Consiliul UE are competenta competenta in domeniul relatiilor externe

avand atributii in sensul ca incheie in numele UE conventii si tratate
internationale cu state terte oei organizatii internationale.

5.Consiliul UE are atributii in domeniul personalului angajat din institutiile

unionale in sensul ca adopta statutul functionarilor unionali , stabileste
remuneratiile membrilor Comisiei Europene , respectiv remuneratiile
membrilor CJUE.

Modul de luare a deciziilor in cadrul Consiliului UE

Consiliul se intruneste in sedinta publica atunci cand se delibereaza si se
voteaza un proiect de act legislativ unioanl.

Tipurile de cvorum in adoptarea unui proiect legislativ sunt:

- majoritatea simpla (50%+1) in acest caz fiecare stat membru
dispune prin reprezentantul sau de un singur vot. O astfel deprocedura
se aplica in adoptarea actelor normative ce vizeaza aspecte
procedurale ale institutiilor in cauza ori administrative.
- votul in unanimitate (in cazul politicii externe al UE, armonizarii
impozitarii indirecte, etc.)
- majoritatea calificata (acest tip de vot implica “un vot ponderat”
potrivit caruia fiecrare stat membru detine un numar de voturi in
functie de importanta politica , economica, teritoriala si demografica)
ex. Germania are un vot ponderat 29, Franta , Italia de asemena 29…
Romania are un vot ponderat 19,….Estonia , Cipru si Luxemburg un
vot ponderat 4 , Malta un vot ponderat 3.
NB! Regatul Unit avea un vot ponderat 29, urmeaza a fi redistribuit.

Majoritatea calificata reglementata de Tratatul de la Lisabona

Definirea majoritatii calificate cand toti membrii Consiliului UE sunt
prezenti.
Tratatul de la Lisabona defineste majoritatea calificata ca fiind egala cu
cel putin 55% din membrii Consiliului cuprinzand cel putin 16 dintre
ei , acestia reprezentand la randul lor statele membre care intrunesc cel
putin 65% din populatia UE.
Minoritatea de blocare a votului trebuie sa cuprinda cel putin 4
membrii ai Consiliului , acestia reprezentand cel putin 35% din populatia
totala a UE , in caz contrar se considera a fi intrunita majoritatea
calificata.

Majoritatea calificata in cazul in care nu toti membrii Consiliului

sunt prezenti
In cazul in care nu toti membrii Consiliului participa la vot , majoritatea
calificata este definita ca fiind egala cu cel putin 55% din membrii
Consiliului , acestia reprezentand statele membre participante care
reunesc cel putin 65% din populatia acestora. Astfel participarea
celorlalte state membre care nu sunt prezenti este ignorata.
Majoritatea de blocare trebuie sa include cel putin numarul minim de
membrii din Consiliu care reprezinta mai mult de 35% din populatia
statelor participante + 1membru .
In caz contrar, majoritatea calificata constand a fi intrunita .

Curs 7

Parlamentul European face parte din triunghiul institutional decizional

al UE alaturi de Comisia Europeana si Consiliul UE.
In ceea ce priveste titulatura institutiei unionale , aceasta a suferit
modificari in timp , astfel amintim :
-Adunarea comuna in cadrul C.E.C.O.
-Parlament in cadrul C.E.E., respective EURATOM
Incepand cu anul 1958 regasim titulatura unica de PE.

Componenta Parlamentului European

Pana in anul 1979, parlamentarii europeni (europarlamentari) erau alesi
dintre parlamentarii nationali ai statelor membre.
Acest sistem nu a functionat in mod efficient, deoarece pe de o parte,
durata mandatului national nu corespundea cu cea a mandatului european
, iar pe de alta parte , personalitatile desemnate aveau o “dubla incarcare”
lucrand simultan in 2 parlamente.
Prin hotararea Consiliului UE din 1976 s-a reglementat introducerea de
alegeri generale si directe in vederea desemnarii europarlamentarilor.
Aceasta hotarare a fost completata cu dispozitiile directivei 93/109/CE
privind stabilirea normelor de exercitare a dreptului de a alege si a fi
ales recunoscut cetatenilor unionali pentru PE.
In Romania transpunerea acestei directive s-a facut prin Legea
nr.33/2007 privind organizarea si desfasurarea alegerilor pentru PE.

In concret, fiecare stat membru hotaraste cu privire la modul de

desfasurare a alegerilor aplicandu-se insa aceleasi reguli democratice:
-drept de vot la 18 ani
-vot secret
-egalitatea intre persoane

Durata mandatului de europarlamentar este de 5 ani si coincide cu durata

mandatului comisarilor europeni (in prezent suntem in exercitiul
mandatului 2014-2019).
Referitor la numarul total de portofolii si reprezentativitate din partea
statelor membre in PE , facem urmatoarele precizari:
-pana in anul 2004 numarul de portofolii in PE era 626
-dupa adoptarea Tratatului de la Nisa , numarul de portofolii admis s-a
majorat la 732in urma aderarii de noi state la UE (in urma aderarii celor
10 state din C si E Europei).

Tratatul de la Lisabona aduce modificari de substanta in ceea ce priveste

componenta PE. Astfel Tratatul reformator reglementeaza 750 de
portofolii(750+1-cel al presedintelui PE).
In ceea ce priveste Romania , Tratatul de la Nisa (2001-2003) prevede un
numar de 33 de portofolii , dispozitie mentionata si inserata in Tratatul de
la Lisabona . Doar ca odata cu aderarea Croatiei la UE , Romania pierde
un portofoliu .
Astfel pe acest mandat avem 32 de europarlamentari.
Avand in vedere declansarea procedurii de retragere a Marii Britanii din
UE (acest proces se va finalize in 2019) reprezentantii Regatului si-au
terminat exercitarea in PE, astfel in prezent identificam 73 de locuri
vacante.
In data de 7 februarie 2018 a fost adoptata propunerea PE prin care s-a
stabilit ca din cele 73 de portofolii allocate Regatului Unit , 27 vor fi
redistribuite altor state membre UE, in timp ce diferenta de 46 de locuri
va fi pastrata pentru viitoarele extinderi.

In urma realocarii vor avea loc urmatoarele schimbari incepand cu2019:

-Danemarca in prezent 13 locuri -14dupa realocare
-Germania 96 locuri-96 dupa
-Estonia 6 locuri-7dupa
-Irlanda 11 locuri- 13dupa
-Spania 54 locuri-59
-Franta 74 locuri-79 dupa
-Croatia 11 locuri-12 dupa
-Italia 73 locuri-76 dupa
-Olanda 26 locuri-29 dupa
-Austria 18 locuri-19dupa
-Polonia 51 locuri-52 dupa
-Romania 32 locuri-33 dupa
-Slovacia 13 locuri-14 dupa
-Finlanda 13 locuri -14 dupa
-Suedia 20 locuri-21 dupa

Tratatul de la Lisabona reglementeaza principiul proportionalitatii

degresive conform caruia niciun stat membru UE nu va putea avea mai
mult de 96 de portofolii si nici mai putin de 6 portofolii, indifferent cate
state vor mai adera la UE.

Procedura legislativa exercitata la nivelul UE si reglementata de

Tratatul de la Lisabona

Asa cum defineste art.289 din Tratatul reformator , procedura de

legiferare unionala se identifica in 2 categorii: procedura ordinara si
procedura speciala.
Alineatul (1) defineste procedura ordinara ca fiind acea procedura care
consta in adoptarea in comun de catre PE si Consiliul UE a unui
regulament , directive sau decizie la propunera Comisiei Europene.
Al (2) al aceluiasi articol reglementeaza “ forma atipica de legiferare”
numita procedura legislativa speciala care consta in adoptarea dupa caz
a unui regulament , directiva , decizie . fie de catre Consiliu cu
participarea Parlamentului , fie de catre Parlament cu participarea
Consiliului (participare=consultare).
Actele juridice adoptate prin procedura legislativa unionala idiferent de
forma aplicata (ordinara sau speciala ) constituie acte legislative
unionale.

In ceea ce priveste calitatea de initiator legislativ , Tratatul reformator

prevede ca actele legislative se pot adopta:
-la initiativa Comisiei Europene
-la initiativa cetateneasca (minim ¼ din statele membre ce inseamna
minim 1 milion de cetateni)
-la initiativa PE
-la recomandarea B.C.E.
-la solicitarea CJUE

Procedura legislativa ordinara

Aceasta procedura cuprinde urmatoarele etape:

1.Initiativa legislativa (conform regulii generale apartine Comisiei
Europene)
2.Lectura 1/ Prima lectura
3.Lectura 2
4.Concilierea
5.Lectura 3

1.Initiativa legislativa
In cazul in care pentru adoptarea unui act legislativ se face trimitere la
procedura legislativa ordinara se are in vedere faptul ca intreg procesul
legislativ incepe cu draftul de propuneri intocmit de Comisia Europeana
si inaintat PE si Consiliului UE.

2.Prima Lectura in Parlament si Consiliu UE

Parlamentul European dupa primirea propunerii legislative de la Comisia
Europeana analizeaza documentul si adopta pozitia sa in prima
lectura pe care o transmite Consiliului UE.
NB!
Consiliul UE dupa ce prin pozitia in prima lectura a PE analizeaza
draftul avand la dispozitie 2 posibilitati:
-aproba pozitia PE din prima lectura (nu aduce amendamente ) caz in
care proiectul de act normativ este adoptat in forma trimisa de PE.
-respinge pozitia PE in prima lectira , ori aduce amendamente acestora si
adopta in conscinta o pozitie proprie in prima lectura pe care o retrimite
PE.

3.A 2-a lectura in Parlamentul European

PE primeste draftul Consiliului UE in prima lectura si are la dispozitie 3
luni pentru a adopta una dintre pozitiile:
-aproba pozitia in prima lectura a Consiliului UE sau nu se pronunta in
termen de 3 luni , situatii in care propunerea de act normativ se
 considera adoptata cu forma care corespunde pozitiei Consiliului in
prima lectura.
-respinge cu majoritatea membrilor pozitia Consiliului in prima lectura ,
situatie in care propunerea de act normativ este considerat ca fiind
neadoptata.
-propune cu votul majoritatii membrilor propriile modificari la pozitia
Consiliului din prima lectura.

NB! Doar pentru cea de-a 3-a situatie , textul astfel modificat de PE in a
2-a lectura se transmite Consiliului UE pentru a declansa producerea
legislativa in a 2-a lectura , dar si Comisiei Europene care emite un aviz
cu privire a aceasta modificare.

A 2-a lectura in Consiliul UE

Consiliul UE primeste propunerea de act normativ asa cum a fost
modificata de PE in a 2-a lectura , iar in termen de 3 luni de la primirea
acestei variante, Consiliul dupa caz hotaraste cu votul majoritatii
calificate si adopta una din urmatoarele pozitii :
-aproba toate modificarile , iar propunerea de act normativ se considera
aprobata
-nu aproba toate modificarile , caz in care presedintele Consiliului UE in
consens cu presedintele PE convoaca Comitetul de Conciliere intr-un
termen de 6 saptamani.

4.Concilierea
Comitetul de Conciliere are in compunerea sa membrii ori reprezentanti
ai acestora din Consiliu, respective membrii ori reprezentanti ai acestora
din Parlament.
Principala atributie a Comitetului de Conciliere consta in crearea unui
consens asupra unui proiect comun –NB!-nu confundam proiectul
comun adoptat de Comitetul de Conciliere cu proiectul legislativ aflat in
dezbatere.
Acordul la nivelul Comitetului se ia cu majoritatea calificata a membrilor
Consiliului respectiv cu votul majoritatii membrilor care reprezinta PE
intr-un termen de 6 saptamani de la data convocarii acestora.
In cazul in care in termen de 6 saptamani dela convocare , Comitetul de
Conciliere nu aproba niciun proiect comun ,proiectul legislativ este
considerat neadoptat.
In cazul in care in termen de 6 saptamani de la convocarea Comitetului
aproba un proiect comun se declanseaza cea de-a 3-a lectura .
 5.A 3-a lectura in PE si Consiliul UE
In cazul in care in termen de 6 saptamani de la convocarea Comitetului
de Conciliere aproba un proiect comun , Parlamentul si Consiliul dipsun
fiecare de cate un terneb de cate 6 saptamani de la aprobare pentru a
adopta proiectul legislativ in conformitate cu proiectul comun al
Comitetului.
In PE se hotarasete cu majoritatea calificata a voturilor exprimate asupra
formei finale a proiectului legislativ , iar Consiliul realizeaza aceasta
analiza cu majoritatea membrilor care il compun. Solutii:
In situatia in care cel putin una dintre institutii nu se intruneste
cvorumul , proiectul legislativ compus de Comisie este considerat
neadoptat.
Daca la nivelul celor 2 institutii se intruneste cvorumul , proiectul
legisltiv este considerat adoptat.

Curs 8

Curtea de Justitie a Uniunii Europene

Organizarea , functionarea si procedura de judecata

In prezent CJUE este alcatuita din 27 de judecatori , cate unul pentru fiecare
stat membru , acest numar putand fi marit doar de catre Consiliu prin
unanimitatea voturilor la cererea Curtii.
Judecatorii CJUE sunt numiti pe baza acordului reciproc al guvernelor
statelor membre pentru o perioada de 6 ani.
In tarile de origine acestia pot fid pa caz:
-judecatorii italieni si spanioli provin din randul profesorilor universitari
specializati in dreptul UE
-judecatorii germani provin din randul profesorilor universitari ,
functionarilor superiori ori politicienilor
-judecatorii francezi sunt de principiu judecatori nationali

Fiecarui judecator in exercitarea competentelor sale ii stau la dispozitie 3

referenti care sunt alesi din randul cetatenilor statului de provenienta ,
doctori in drept (acestia sunt angajati pe baza unui contract individual de
munca pentru un mandat de 6 ani).
Judecatorul impreuna cu cei 3 referenti si cu secretarul care deserveste
servicii formeaza cabinetul fiecarui judecator . Pe toata durata mandatului
judecatorii beneficiaza de imunitate de jurisdictie si de inamovibilitate .
Din randul lor judecatorii aleg presedintele Curtii pentru o durata de 3ani .
Potrivit art. 8 din Codul de procedura al CJUE , presedintele este cel care
conduce activitatea jurisdictionala si administrativa a Curtii . Astfel
exemplificam:
-conduce procedura orala , dezbaterile pe fond , dar si dezbaterile plenului
Curtii
-numeste pentru fiecare cauza dedusa judecatii un judecator
raportor(presedintele CJUE nu este niciodata judecator raportor)

Avocatii generali
In componenta CJUE pe langa judecatori se afla si 8 avocati generali , 6
dintre acestia sunt numiti de statele mari si influente ale UE , restul urmand
sa fie numiti prin rotatie de celelalte state UE.
Mandatul avocatului general este de 6 ani , iar conform art. 252 din Tratatul
reformator “avocatul general are rolul de a prezenta in mod public , cu
deplina impartialitate si deplina independenta concluzii motivate cu privire
la cauzele care necesita interventia sa”.
In concret, activitatea jurisdictionala a avocatilor generali se poate rezuma
astfel:
-la fiecare sedinta de judecata participa un avocat general care dupa
incheierea procedurii orale va depune concluzii scrise(*conform practiciii
judiciare , aceste concluzii sunt un fel de aprobare juridica , un aviz dat pe
probleme de drept formulate de un judecator solitar si se termina cu o
propunere de solutie adresata completului de judecata).

Cu toate acestea , avocatul general nu participa la deliberari si nu semneaza

hotararea judecatoreasca . O specificitate a jurisdictiei UE consta in faptul
ca in Tribunalul , respectiv Tribunalul Functiei Publice , nu sunt angajati
avocati generali.
Avocatul general este singurul in masura sa declare recurs in interesul
Uniunii impotriva unei hotarari definitive in vederea asigurarii unitatii si
coerentei practicii unionale.

Competentele CJUE
In concret, competenta reprezinta aptitudinea recunoscuta unei instante
judecatoresti de a judeca o anumita cauza (de a solutiona un litigiu).
Normle de competenta pot fi impartite in reguli de competenta generale si
norme de compeptenta jurisdictionale in functie de sfera de activitate a
institutiilor analizate.
Competenta generala
La stabilirea acestei competente trebuie sa avem in vedere faptul ca existenta
unor litigii specializate impugn existenta unor organe jurisdictionale cu
atributii adecvate in acest sens.
In cazul sistemului jurisdictional unional nu se pune problema competentei
teritoriale in sensul delimitarii in spatiu a competentelor intre instantele de
acelas grad , deoarece exista numai 2 instante de grad diferit(Tribunalul este
intotdeauna instanta de prim grad sau de fond , pe cand CJUE este o
instanta de fond si singura instanta de recurs).
In schimb se pune problema extinderii competentei celor 2 instante asupra
intregului spatiu prevazut in tratatele unionale , adica dreptul UE se aplica la
nivelul celor 27 de state membre , in marea teritoriala, platoul continental si
zonelor de pescuit ale statelor membre (ex.zona de pescuit =200mile marine
in Atlanticul de N si Marea Nordului).

In ceea ce priveste competenta personala a CJUE retinem ca aceasta se

determina prin raportare la calitatea reclamantullui.
In concret , instantele unionale pot fi sesizate de statele membre , de
institutiile unionale si de persoanele juridice care isi au sediul in spatiul
unuional.
De asemena , retinem calitatea de reclamant a particularilor (persoane fizice
si juridice).
In ceea ce priveste CJUE din punct de vedere al competentei material –
functionale retinem ca judeca:
-in prima instanta (ca instanta de fond)
-in recurs(ca instanta de recurs)
-judeca caile extraordinare de atac (revizuirea si contestatia in anulare)

Competenta jurisdictionala materiala a CJUE

La nivelul CJUE identificam urmatoarele categorii de actiuni:

1.Actiunea in anulare – prin aceasta actiune reclamantul solicita anularea

unui act emis de o institutie unionala, organ, oficiu sau agrntie.
2.Actiunea in constatarea neindeplinirii obligatiilor (de catre statele
membre)-permite CJUE sa controleze modul in care statele membre respecta
obligatiile asumate in temeiul dreptului unional (in cadrul acestei actiuni
reclamanta este Comisia Europeana , iar parat orice stat membru UE).
3.Actiunea in constatarea abtinerii nejustificate de a actiona-permite
CJUE sa controleze legalitatea , inactiuni “institutiilor unionale”.
Competenta de a judeca este impartita intre CJUE si Tribunal , iar actiunea
poate fi introdusa de un stat membru , o alta institutie unionala decat cea
vizata , respectiv orice particular , iar parata , institutia a carei inactivitate
este prezumata a fi ilegala.
4.Actiunea preliminara-este considerate atipica , este de asemenea o
forma indirecta de a actiona in cadrul careia CJUE colaboreaza cu instantele
jurisdictionale din statele membre pentru aasigura o aplicare efectiva si
omogena a legislatiei unionale.
In concret, instantele nationale pot si uneori trebuie sa se adreseze CJUE
solicitand acesteia din urma sa clarifice un aspect privind interpretarile
dreptului unional ori dupa caz sa stabileasca validitatea unui act normativ de
drept derivat unional .
5.CJUE are competenta de a investi cu tiltu executoriu acele hotarari
judecatoresti pronuntate de instantele nationale prin care sunt urmarite silit
bunuri apartinand UE.
6.Actiunea de arbitraj- intr-o astfel de actiune CJUE este determinate
printr-o clauza compromisorie ca institutia competenta sa solutioneze un
litigiu viitor ori déjà nascut(competenta se determine pentru cauze de
principiu comerciale intre parti litigante de principiu particulari).

Competenta jurisdictionala functionala a CJUE

In fata CJUE distingem:
1.Procedura de judecata ordinara (clasica/comuna) –conform art.20 din
statutul CJUE , procedura de judecata de drept comun comporta urmatoarele
faze.
-faza scrisa
-faza orala
-etapa/faza deliberarilor si adoptarii hotararilor
-faza executarii hotararilor adoptate

2.Procedura simplificata – aceasta procedura de judecata este specifica

actiunii preliminare , actiune care consta in concret in situatia in care o
intrebare preliminara esste identical cu o intrebare asupra caruia Curtea s-a
pronuntat déjà (1) sau atunci cand raspunde la o asfel de intrebare nu lasa
loc niciunei indoieli rezonabile ori raspunsul poate fi dedus clar din
jurisprudenta CJUE (2).
Astfel , in cadrul acestei procedure simplificate completul de judecata dupa
ascultarea avocatului general se pronunta prin ordonanta motivata in
cuprinsul careia face trimitere dupa caz la hotararea anterioara ori la
jurisprudenta pertinenta.
3.Procedura accelerata – permite Curtii sa se pronunte cu rapiditate asupra
cauzelor urgente reducand termenele la maximum si acordand acestor cauze
prioritate.
In concret , in urma unei cereri formulate de una dintre parti , presedintii
Curtii decide la propunerea judecatorului raportor dupa ascultarea
avocatului general si a celeilalte parti daca urgenta indicata justifica
recurgerea la o astfel de procedura.

4.Procedura preliminara de urgenta(p.p.u.) –permite Curtii sa solutioneze

intr-un termen conditionat redus intrebuintarilor referitoare la cooperarea
judiciara, politieneasca , penala , civila , azil, imigrare ori alte politici
privind libertatea de circulatie in spatiul UE.
Cauzele in care se aplica procedura preliminara de urgenta sunt incredintate
unui complet de 5 judecatori special desemnati pe aceste domenii , iar faza
scrisa prezinta specificitate ca se deruleaza in special pe cale electronica
(sistemul E-Curia) fiind extrem de redusa atat in ceea ce priveste durata cat
si numarul participantilor care pot depune observatii scrise astfel ca acestia
din urma pot interveni abia in faza orala ! a procedurii care este obligate
de data aceasta.

5.Procedura masurilor provizorii / a ordonantei presedintiale – prin

aceasta procedura se urmareste obtinerea suspendarii executarii unui act al
unei institutii unionale pentru a preveni un prejudiciu grav si ireparabil in
dauna uneia dintre parti.

In conlcuzie, din punct de vedere al competentei functionale identificam la

nivelul CJUE urmatoarele tipuri de proceduri:
-procedura de drept comun specifica in general actiunii directe (cea cu 4
faze)
-proceduri speciale (procedura simplificata , accelerata, p.p.u. , procedura
ordonantei presedintiale)
-procedura actiunii preliminare
-procedura cailor de atac (recursul si caile extraordinare)

Procedura de judecata de drept comun (faze)

1.Faza scrisa /scriptica

Potrivit Codului de procedura a CJUE , procedura scriptica se declanseaza
odata cu sesizarea CJUE prin introducerea cererii de chemare in judecata de
catre reclamant.
Calitatea de reclamant o poate avea dupa caz:
-statele membre
-institutiile UE(spre deosebire de statele membre care poseda capacitate
procesuala proprie , institutiile unionale sunt incadrate la categoria
celelalte parti)
-particularii(persoanele fizice si juridice ) –intra tot la categoria celelalte
parti
In procedura contencioasa a CJUE , reprezentarea partilor este
obligatorie.
Altfel spus , intr-un process, partile nu pot sustine cauze si nu se pot apara
personal , ci dupa caz prin intermediul unui avocat respectiv a unui agent (in
cazul in care statele membre ori in cazul institutiilor unionale ).
In cazul avocatului acesta nu trebuie sa aiba o acreditate speciala pentru a
putea pleda la Curte , ci trebuie sa demonstreze calitatea provenita dintr-un
barou al statelor membre.
Depunerea documentelor demonstrative are loc odata cu inregistrarea cererii
de chemare in judecata (conform art.19 al 7 din Statutul CJUE, pot pleda ca
avocati si profesori universitari carora legislatia nationala recunoaste dreptul
de a pleda in fata propriilor instante nationale).
In cazul Romaniei, functia de reprezentare a tarii la nivel CJUE , atat in
procedura contencioasa cat si necontencioasa (ex. procedura preliminara)
revine agentului guvernamental, agentului cu rang de subsecretar de stat
numit si eliberat din functie prin decizia primului ministru la propunerea
ministrului de externe.

Cererea de chemare in judecata

Toate actiunile directe se inregisttreaza la CJUE de catre reclamant prin
intermediul reprezentantului sau care inainteaza actiunea formulate grefei
Curtii.
Potrivit art.37-38 din Codul de procedura al Curtii , cererea de judecata
trebuie sa cuprinda:
-numele si domiciliul /denumirea si sediul reclamantului
-elementele de identificare ce vizeaza paratul/a
-obicetul litigiului
-scurta expunere a motivelor (sustinerea in fapt)
-indicarea mijloacelor de proba
-data si semnatura in cererea de chemare in judecata
! In cauzele deduse judecarii incepand cu octombrie 2011 functioneaza
aplicatia E-Curia care permite depunerea si comunicarea actelor
judecatoresti pe cale electronica.
Aceasta aplicatie se intemeiaza pe un mecanism de autentificare electronica
care combina un nume de utilizator si o parola care raspunde cerintelor de
autenticitate , integritate si confidentialitate in ceea ce priveste documentul
in cauza.
Sepot transmite prin E-Curia actele de procedura in original si in atatea
copii cati parati sunt(exemplare autentificate pentru parati) ! La originalul
Curtii se anexeaza alte copii.

Cererea de chemare in judecata (daca nu se recurge la sistemul E-Curia ) , se

inregistreaza la grefa Curtii unde va primi o stampila de intrare cu numar
(cererile se pot depune si in zilele nelucratoare pe portalul Curtii care
asigura permanenta).
Despre fiecare cerere de chemare in judecata se va face o informare care va
fi publicata in JOUE , iar cei interesati pot consulta registrul de informari.
In ceea ce priveste continutul cererii de chemare in judecata (considerente
sau expuneri de motive ) acestea trebuie sa cuprinda 3 elemente principale :
-solicitarea in concret a reclamantului(pretentiile)
-obiectul cererii (scopul actiunii)
-motivele actiunii (consta in totalitatea afirmatiilor in fapt cat si a punctului
de vedere juridice , adica prezumtia in fapt in viziunea avocatului , cat si a
punctului de vedere prezentat de reclamant in sprijinul cererii sale).-se mai
numesc si argumente in fapt si in drept.

Intampinarea