1. Aspecte generale privind moștenirea. Noțiune.

Reglementare. Caracterre juridice.

Moștenirea este transmiterea patrimoniului unei personae
fizice decedate către una sau mai mulote personae în ființă.
Patrimoniul include toate drepturile și datoriile defunctului ce
pot fi evaluate în bani.
Moștenirea paote fii legală sau testamentară, iar cele două
forme pot exista simultan.
Este reglementat în codul civil cartea IV- intitulat Despre
moștenire și liberalități art. 953-1010 și 1034-1163.

Transmisiunea moștenirii Caractere juridice:

• Mortis causa: numai moartea unei finite poate avea ca
effect transmiterea moștenirii
• Universal: privește întregul patrimoniu al defunctului,
moștenitorii pot fii universali, cu titlu universal sau cu
titlu particular
• Unitară: este guvernată de norme omogene, fără a face
distinctive după natura sau originea bunurilor, cu anumite
excepții
• Indivizibilă: întraga moștenire la care succesorul are
vocative se poate accepta sau se poate renunța la ea în
întregime și nu doar o anumită parte a moștenirii

2. Deschiderea moștenirii. Noțiune. Data. Locul. Cazuri

speciale
Moștenirea unei personae se deschide în momentul decesului
acesteia. Decesul poate fi fizic constatat sau declarant prin hot.
Jud.
Data deschiderii moștenirii este clipa morții. Data morții
este dovedită prin certificatul de deces sau prin hot. Jud.
Declarative de moarte.
Dacă mai multe personae decedează în aceeași împrejurare
suntem în prezența unor comorienți, dacă nu se poate stabili
ordinea în care au decedat iar legea prezumă că toți au murit
deodată și nu vor moșteni reciproc. Aceeași soluție este și
când mai multe personae decetează în alte împrejurări dar nu
se poate stabili ordinea în care au decedat.
Data moștenirii este important pentru următoarele aspect:
• Stabilește capacitatea succesorală și vocația succesorală a
moștenitorilor
• De la acest moment curge termenul de prescriptive de un
an a dreptului de opțiune succesorală
• Este momentul transmiterii moștenirii la succesori, se
transmite retroactive și nu de la data acceptării.
• Determină legea aplicabilă
Moștenirea se deschide la ultimul domiciliu al defunctului,
dovedită de certificatul de deces, sau hot. Jud.
Dacă ultimul domiciliu nu se află în țară sau nu este cunoscut,
se deschide la locul din țară în circumscripția notarului public
cel dintâi sesizat unde se află un bun imobil al defunctului.
Dacă nu există bunuri immobile atunci la locul din țară în
circumscripția notarului public cel dintâi sesizat unde se află
un bun mobil al defunctului. Dacă nu există bunuri în
România atunci la locul din țară în circumscripția notarului
public cel dintâi sesizat.

3. Condițiile generale a dreptului de a moșteni. Capacitatea

de a moșteni. Vocația la moștenire.
COndițiile ca o persoană să poată moșteni sunt: Capacitatea de
a moșteni; vocația succesorală; să nu fie nedemnă
Capacitatea de a moșteni: O persoană poate moșteni dacă
există la momentul deschiderii moștenirii. Au capacitate
succesorală:
• persoanele fizice născute și aflate în viață în momentul
deschiderii moștenirii
• Persoanele nenăscute dar concepute la momentul
deschiderii moștenirii cu condiția să se naște viu
• Persoanele disparate
• Persoanele juridice existente, sau chiar structure care încă
nu au dobândit personalitatea juridical.
Nu pot moșteni:
• Persoanele predecedate
• Persoanele concepute dar născute mort
• Personae neconcepute în momentul deschiderii moștenirii
• Comorienții
• Personae juridice care au încetat existent înaintea
deschiderii moștenirii
Vocația la moștenire
Pentru a putea moșteni, o persoană trebuie să aibă calitatea
cerută de lege sau să fi fost desemnată ca legatar de către
defunct prin testament.
Există vocatie succesorală testamentară și vocația succesorală
legală.
În cazul vocației succesorale legale dreptul de moștenire există
ca o aptitudine abstractă prin intermediul vocației succesorale
generale, și efectiv prin vocația concretă la moștenire..
Vocația generală: există prin calitatea de rude
Vocația concretă: au persoanele care nu sunt înlăturate de la
moștenire de către alt succesibil.

4. Nedemnitatea.
Este o sancțiune civilă, care are ca effect decăderea din dreptul
de a moșteni, aplicabilă persoanelor care au capacitatea și
vocația de a moșteni, dar au săvârșit fapte grave față de
decuius. Nedenitatea înlătură de la moștenire și moștenitorul
rezervatar, nu culege nici rezerva.
Nedemnitatea de drept se aplică în temeiul legii în
următoarele cazuri:
• Persoanei condamnate penal pentru săvârșirea unei
infracțiuni cu intenția de a-l ucide pe decuius
• Persoanei caondamnate penal pentru săvârșirea, înaintea
de deschiderea moștenirii, a unei infracțiuni cu intenția
de a-l ucide pe un al succesibil care dacă moștenirea ar fi
fost deschisă la data săvârșirii faptei ar fi restrains/
înlăturat vocația la moștenire a făptuitorului.
În cazul în care condamnare penală este imposibilă din cauza
că autorul faptei a decedat, a primit amnesties sau a intervenit
prescripția răspunderii penale, nedemnitatea operează dacă
acele fapte au fost constatate printr-o hot. Jud. Civilă
definitivă.
Nedemnitatea de drept se poate constata orcând, la cererea
oricărei personae interesate sau din oficiu, de către instant de
judecată ori de către notarul public, pe baz hot. Jud. Din care
rezultă nedemnitatea.

Nedemnitatea juridică operează numai la cererea altor

succesibili, și nu ope legis.
Se poate solicita în cazul:
• Persoanei condamnate penal pentru săvârșirea, cu intenție,
împotriva decuius unor fapte grave de violență, fizică sau
morală, sau unor fapte care a avut ca urmare moartea
victimei.
• Persoanei care cu rea-credință, a ascuns, a alterat, a
distrus, sau a falsificat testamentul defunctului
 • Persoanei care prin dol sau violență l-a împiedicat pe
decuius să întocmească, să modifică sau să revoce
testamentul.
Orice succesibil poate cere instanței să declare nedemnitatea
în termen de un an de la deschiderea moștenirii/rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare
Dacă condamnarea penală este imposibilă din cauza că autorul
faptei a decedat, a primit amnesties sau a intervenit prescripția
răspunderii penale, nedemnitatea se poate declara dacă acele
fapte au fost constatate printr-o hot. Jud. Civilă definitivă.
În primul caz termenul curge de la apariția cauzei de
împiedicare a condamnării la celelalte cazuri de la data când
succesibilui a cunoscut motivul de nedemnitate, dacă această
data este ulterioară deschiderii moștenirii.
Nedemnul poate fi reprezentat de către descendenți.
Nedemnitatea poate fi înlăturată expres prin testament sau act
authentic notarial de către defunct
Reabilitarea sau amnestia ulterioară nu înlătură efectele
nedemnității.
5. Principiile generale ale devoluțiunii legale a moștenirii.
Stabilirea gradului de rudenie. Clasele de moștenitori
(enumerare, identificare).
Principiile generale a devoluțiunii legale a moștenitorii:
• Moștenitorii sunt chemați la moștenire în ordinea claselor de
moștenitori
• Înăuntrul fiecărei clase, rudele de gradul mai apropiat cu
defunctul înlătură de la moștenire rudele de grad mai
îndepărtat, cu excepția clasei a doua, ascendenții privilegiați
nu îi înlătură pe colateralii privilegiați.
• Între rudele din aceeași clasă și de același grad, moștenirea
se împarte în mod egal. Excepție este cazul fraților/surorilor
consângeni/ uterine care moștenesc pe linii. Excepție este
 moștenirea pe tulpini în cazul reprezentării succesorale.

Gradul de rudenie se stabilește:

• în linia dreaptă, după numărul nașterilor: copii/părinți
grad I, bunici/nepoți grad 2
• În linie colaterală, după numărul nașterilor, urcând până
laprimul ascendent comun și coborând de la acesta până
la ruda în vorbă
Clasele de moștenitori:
• Clasa întâi: Descendenții
• Clasa a doua: Ascendenții și colateralii privilegiați(părinți,
frați/surori precum și descendenții lor până la gradul al
patrulea inclusiv)
• Clasa a treia: ascendenții ordinari
• Clasa a patra: colateralii ordinari
• Soțul supraviețuitor vine în concurs cu toate clasele
• Statul??

6. Clasa I de moștenitori
Descendenții sunt copii defunctului și urmașii lor în linie
dreaptă la nesfârșit. Descendenții înlătură de la moștenire toate
celelalte clase și vin la moștenire în ordinea proximității
gradului de rudenie. Moștenirea care li se cuvine se împarte pe
capete când vin la moștenire în nume propriu sau pe tulpini
când vin prin reprezentare succesorală.
Față de soțul supraviețuitor culeg împreună trei sferturi din
moștenire.
Descendenții sunt moștenitori rezervatari, sezinari, sunt
obligați la raportul donațiilor, și pot veni la moștenire prin
reprezentare sau în nume propriu.

7. Clasa a II-a de moștenitori.

Clasa a II-a de moștenitori este alcătuită din ascendenții
privilegiați și colateralii privilegiați. Ascedeții privilegiați sunt
părinții defunctului iar colateralii privilegiați sunt
frații/surorile și descendenții acestora până la gradul al
patrulea cu defunctul inclusiv.
Clasa a II-a vine la moștenire dacă nu există descendenți sau
descendenții nu îndeplinesc condițiile de moștenire.
Ascendenții privilegiați culeg fiecare un sfert din moștenirea
ce revine clasei iar colateralii privilegiați primesc împreună
restul. În cazul în care nu există colaterali/ascendenți
privilegiați ascendenții/colateralii vor culege întreaga
moștenire ce revine clasei împărțită pe capete.
Dacă există și ascendenți și colaterali privilegiați soțul
supraviețuitor primește 1/3 iar clasa a doua 2/3 din moștenire.
Dacă există numai ascendeți privilegiați sau numai colaterali
privilegiați atunci clasa primește ½ din moștenire.
Dacă colateralii privilegiați vin la moștenire prin reprezentare
soccesorală moștenirea ce li se cuvine se împarte pe tulpini.
Dacă între colateralii privilegiați există frați/surori consângeni
și uterini moștenirea ce li se cuvine se împarte pe linii.
Ascendenții privilegiați sunt moștenitori rezervatari și
sezinari, nu pot veni la moștenire prin reprezentare și nu au
obligația de raport al donațiilor
Colateralii privilegiați: nu sunt rezervatari, nici sezinari, nu au
obligația raportului donațiilor, pot veni la moștenire prin
reprezentare.

8. Clasa a III-a și clasa a IV-a de moștenitori.

Ascendenții ordinari sunt rudele în linie dreaptă ascendentă ale
defunctului, cu excepția părinților. Ei vin la moștenire în
ordinea gradelor de rudenie dacă primele două clase nu
îndeplenesc condițiile pentru a moșteni. În concurs cu soțul
supraviețuitor clasa a III-a primește un sfert. Nu sunt
moștenitori rezervatari, nu sunt sezinari, nu pot veni la
moștenire prin reprezentare și nu au obligația raportului
donațiilor.
Colateralii oridinari sunt rudele colaterale până la gradul al IV-
a inclusiv. Vin la moștenire în ordinea gradelor de rudenie
dacă primele trei clase nu îndeplinesc condițiile de moștenire.
. În concurs cu soțul supraviețuitor clasa a IV-a primește un
sfert. Nu sunt moștenitori rezervatari, nu sunt sezinari, nu pot
veni la moștenire prin reprezentare și nu au obligația
raportului donațiilor.

9. Soțul supraviețuitor. Concursul între clasele de

moștenitori și soțul supraviețuitor.
Soțul supraviețuitor vine în concurs cu oricare clasă de
moștenitori legali. Nu este înlăturat și nici nu înlătură de la
moștenire rudele defunctului. În lipsa claselor de moștenitori
culege întreaga moștenire. Soțul supraviețuitor moștenește
dacă îndeplinește condițiile de capacitate și demnitate și dacă
la momentul deschiderii moștenirii nu există o hot. Jud.
Definitivă de divorț.
Cota soțului supraviețuitor:
• Clasa I: ¼
• Clasa II(ascendenți și colaterali): 1/3
• Clasa II(numai unul): 1/2
• Clasa III: ¾
• Clasa IV: ¾
Soțul supraviețuitor este rezervatar, sezinar, obligat la raport și
vine la moștenire numai prin nume propriu.
Soțul supraviețuitor are două drepturi succesorale specifice:
dreptul de abitație temporară și dreptul asupra mobilierului și
a obiectelor de uz casnic care au fost afectate folosinței
comune a soților(pe lângă cota stabilită).
Prin convenție matrimonială se poate stipula ca soțul
supraviețuitor să preia fără plată, înainte de partaj bunurile
comune deținute în devălmășie sau copropietate. Clauza de
preciput nu este supusă raportului donațiilor dar este supusă
reducțiunii dacă aduce atingere rezervei succesorale.

10. Reprezentarea succesorală.

Prin reprezentare succesorală un moștenitor de un grad mai
îndepărtat urcă în drepturile ascendentului său pentru a culege
partea de moștenirii ce i s-ar cuvenit acestuia dacă nu ar fi fost
nedemn sau predecedat la data deschiderii moștenirii.
Condițiile reprezentării:
• Poate fii reprezentată persoana lipsită de capacitatea de a
moșteni și nedemnul chiar dacă reprezentantul este
nedemn față de reprezentat sau dacă a renunțat la
moștenirea acestuia sau este dezmoștenit.
• Trebuie îndeplinite toate condițiile generale de a moșteni
• Nu poate fii reprezentat cel care a renunțat la moștenire.
În cazurile în care operează reprezentarea succesorală,
moștenirea se împarte pe tulpini

11. Moștenirea vacantă.

În lipsa moștenitorilor legali sau testamentari, patrimoniul
defunctului se transmite comunei, orașului, sau municipiului,
în a cărei rază teritorială se aflau bunurile la data deschiderii
moștenirii.
Vacanța succesoralp poate fii totală sau parțială. Se constată
prin certificat de vacanță succesorală și intră în proprietatea
privată a statului. Moștenirile vacante aflate în străinătate se
cuvin statului român.
12. Testamentul: definiție și caractere.
Testamentul este actul unilateral, personal și revocabil prin
care o persoană, numită testator, dispune , în una dintre
formele cerute de lege, pentru timpul când nu va mai fi în
viață.
Caracterele testamentului:
• Este act juridic, făcută cu scopul de a produce efecte
juridice
• Este act unilateral
• Este act juridic personal
• Este act juridic solemn, poate fi încheiată numai în forma
prevăzută de lege
• Este act mortis causa
• Este esențialmente revocabil
• Este un act complex
13. Testamentul: consimțământul testatorului și obiectul
testamentului.
Testamentul este valabil numai dacă testatorul a avut
dicernământ și consințământul său nu a fost viciat.
Vicile de consimțământ sunt eroarea violența și dolul. Dolul se
poate manifesta sub forma captației și a sugestiei. Pentru ca
dolul să constituie cauze de anulare, este necesară ca
mijloacele folosite să fie într-adevăr dolosive, frauduloase și
să aibă ca și rezultat alterarea voinței dipunătorului. Simpla
simulare de grijă și afecțiune nici îngrijirea nu sunt suficiente
pentru anularea unei liberalități testamentare.
Obiectul testamentului trebuie să fie determinat sau
determinabil și licit, sub sancțiunea nulității absolute. Obiectul
este ilicit dacă este prohibit de lege sau contravine ordinii
publice sau bunelor moravuri.

14. Testamentul: nulitatea testamentului reciproc și cauza

testamentului.
Sub sancțiunea nulității absolute a testamentului, două sau mai
multe persoane nu pot dispune prin același testament, una în
favoarea celeilalte sau în favoarea unui terț. Prin acest mod se
garantează caracterul personal, unilateral și revocabil al
testamentului.
Nu este interzisă ca doi soți să dispună unul în favoarea
celuilalt prin testamente diferite.
Nu este testament reciproc dacă două testamente diferite sunt
întocmite pe aceași foaie doar semnate separat, sau dacă
testamentul este semnat și de beneficiari(ex: liberalități cu
sarcini) dar semnătura beneficiarului nu are valoare de
acceptare a legatului cu sarcină.
Cauza testamentului este motivul care determină pe testator să
dea un anumit conținut acestui act. Cauza trebuie să existe să
fie licită și morală.
Lipsa cauzei atrage anulabilitatea testamentului
Cauza este imorală în cazul în care instituie un legat în
favoarea concubinei pentru a determina începerea sau
continuarea relațiilor de concubinaj. Este nul pt. Cauză ilicită
și legatul prin care se lasă moștenirea soțului supraviețuitor cu
condiția de a nu se recăsători.

15. Testamentul: testamentul olograf și testamentul autentic.

Testamentul olograf este testamentul care este scris în
întregime, datat și semnat de mâna testatorului.
Scrierea trebuie să fie manuscris. Semnătura nu trebuie să
conțină numele și prenumele testatorulul. Ajutorul intelectual
nu atrage nulitatea testamentului dacă testamentul exprimă
voința liberă a testatorului. Testamentul poate fi semnat și de
către o terță persoană în calitate de martor.
Are avantajul că nu presupune cheltuieli și poate fi întocmit de
oricine. Dezavantajele sunt că poate fi ușor distrus de către
persoane interesate sau poate fi ușor falsificat.
Înainte de a fi executat testamentul olograf trebuie prezentat
notarului pentru a fi vizat spre neschimbare. Deschiderea
testamentului și starea în care se găsește se constată prin
proces verbal.

Testamentul este autentic dacă a fost autentificat de un notar

public sau de o altă persoană învestită cu autoritate publică de
către stat, potrivit legii. La autentificare testatorul poate fi
asistat de 2 martori.
Avantajele testamentului autentic este că este greu de
falsificat, manoperele dolosive pot fi exercitate mai greu.
Întocmirea tesatamentului se face prin dictare în fața notarului
sau la testamentele deja întocmite este citit testamentul de
către notarul public. Testatorul după citire trebuie să declare că
testamentul exprimă voința sa. Testamentul este semnat de
testator iar autentificare de către notar. În caz în care dinntr-o
cauză testatorul nu poate semna notarul va face această
mențiune pe act. Mențiunea este citită în prezența obligatorie a
două martori.
Surdul sau mutul va da în scris ”consimt la prezentul act, pe
care l-am citit”. Care va fi menținut pe act, dacă testatorul nu
știe să scrie declarația se ia prin interpret în prezența
obligatorie a doua martori.

16. Testamentul: testamentele privilegiate și conversiunea

formei testamentare.
Se poate întocmi în mod valabil un testament în următoarele
situații:
• Fața funcționarului competetnt al autorității civile locale,
în caz de epidemii, catastrofe, războaie
• În fața comandantului vasului sub pavilionul României în
cursul unei călătorii maritime sau fluviale, aeriene.
 • În fața comandantului unității militare dacă testatorul este
militar sau prestează servicii în cadrul armatei și nu se
poate adresa notarului public.
• În fața directorului, șefului medical când testatorul este
internat unde notarul public nu are acces
Aceste testamente se întocmesc în mod obligatoriu în prezența
a doi martori și sunt semnate de testator de agentul
instrumentator și de martori. Dacă testatorul sau martorii nu
pot semna se face mențiune . Condițiile trebuie îndeplinite sub
sancțiunea nulității absolute.
Testamentul privilegiat devine caduc după 15 zile de la data
când dispunătorul ar fi putut să semneze în orice formă
ordinară
Un testament nul din cauza unui viciu de formă produce efecte
dacă îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru altă
formă testamentară.

17. Testamentul: proba, interpretarea, revocarea

Orcie persoană care pretinde un drept ce se întemeiează pe un
testament trebuie să dovedească existența și conținutul lui n
una dintre formele prevăzute de lege. Dacă testamentul a
dipărut ca urmare unui caz fortuit sau foță majoră, fără ca
testatorul să îi fi cunoscut dipariția, valabilitatea formei și
conținutul testamentului pot fi dovedite cu orice mijloc de
probă. Dacă testatorul cunoaște dipăriția se consideră act de
revocare. Dacă dispăriția se datorează faptei celui împotriva
căreia este invocat regularitatea testamentul este prezumat.
Regurile de interpretare a testamentului:
• Trebuie avut în vedere voința reală a testatorului, nu
sensul literal al termenilor folosiți
• Clauza testamentară se interpretează astfel să produce
efecte juridice
 • Clauzele testamentare se interpretează unele prin altele,
dându-se fiecăreia înțelesul ce rezultă din întregul act
• În caz de îndoială, clauzele se interpretează în favoarea
moștenitorului legal
• Elementele extrinseci pot fi folosite numai în măsura în
care se sprijină pe cele intrinseci
• Legatul în favoarea creditorului nu este prezumat a fi
făcut în compensația creanței sale
Revocarea testamentului se poate făcut expres sau tacit.
Testamentul se poate revoca printr-un testament
ulterior(indiferent de formă) sau prin act notarial autentic.
Revocarea prin act autentic se înscrie în registrul notarial al
testamentelor.
Revocarea tacită rezultă din acțiunea testatorului: distrugerea
testamentului olograf(distrugerea testamentului autantic nu
produce efecte). Modificările în testamentul olograf se
semnează de către testator.
Testamentul ulterior nu îl revocă pe cel anterior decât în
măsură în care conține dipozoții contrare sau incompatibile.
Dispozițiile revocatorii pot fi retractate în mod expres prin act
autentic notarial sau prin testament

18. Capacitatea în materia de liberalități. Incapacități

special. Lipsa capacității depline de exercițiu.
Orcie perosană poate face și primi liberalități cu respectarea
regulilor privind capacitatea. Condiția capacității de a dispune
prin liberalități trebuie îndeplinită la data la care dipunătorul
își exprimă consimțământul. Condiția de a primi un legat
trebuie îndeplinită la momentul deschiderii moștenirii.
Cel lipsit de capacitate sau cel cu capacitate restrânsă de
exercițiu nu poate dispune de bunurile sale prin liberalități
numai în cazurile prevăzute de lege.
Minorul nu poate dispune de bunuri prin testament numai dacă
a dobândit capacitate deplină anticipată. Donații pot fi făcute
de către minor potrivit stării lui materiale.
Sub sancțiunea nulității relative nu poate dispune, după
dobândirea capacității depline, persoana prin liberalități în
folosul celui care a avut calitatea de ocrotitor legal. Excepție
dacă ocrotitorul legal este ascendentul dispunătorului.
Incapacități speciale:
• Liberalități făcute medicilor farmaciștilor sau altor
persoane care acordau îngrijiri de specialitate pentru
boala care este cauza decesului dispunătorului, sau
persoanelor care acordau asistență religioasă în timpul
bolii.
Exepții de la această sancțiune: soțul, rudele în linie dreaptă
sau colaterali privilegiați. Alte rude până la gradul IV inclusiv
dacă dipunătorul nu are alte rude în linie dreaptă sau colaterali
privilegiați și nici soț.
Temenul de prescripție curge de la data din care moștenitorii
iau cunoștință de liberalitate.
Incapacități speciale în materia legatelor: notarul care a
autentificat testamentul, interpretul care a participat la
autentificare, martorii care participă facultativ la autentidicare,
și obligatoriu la întocmire, agenților instrumentatori,
persoanelor care au acordat în mod legal asistență juridică la
redactarea testamentului.

19. Legatele: legatul universal, legatul cu titlu universal și

legatul particular.
Legatul universal este dispoziția testamentară care conferă
uneia sau mai multe persoane vocație la întreagă moștenire.
Sunt considerate legate universale: legatul tuturor bunurilo
mobile și imobile, legatul întregii averi, legatul nudei
proprietăți al tuturor bunurilor succesorale, legatul cotității
disponibile, legatul privind restul bunurilo rămase după plata
legatelor particulare sau cu titlu particular.
Legatul cu titlu universal este dispoziția testamentară care
conferă unei sau mai multor persoane vocație la o fracțiune
dintr-o moștenire.
Prin fracțiune se înțelege: proprietatea unei cote-părți, un
dezmebrămmânt al proprietății, o proprietate sau
dezmembrământ asupra totalității sau unei cote părți din
universalitatea bunurilor determinate.
Legatul cu titlu particular Orice legat ce nu este universal
sau cu titlu universal este legat cu titlu particular.
Legatarul cu titlu particular dobândește proprietatea bunului
determinat la data deschiderii moștenirii. Bunul determinat se
predă cu accesoriile sale.

20. Legatele: legatul conjunctiv, legatul cu sarcină, sarcina

excesivă a legatului cu titlu particular.
Legatul cu titlu particular este prezumat a fi conjunctiv dacă
testatorul a lăsat prin același testament un bun determinat mai
multor legatari cu titlu particular fără a preciza partea
fiecăruia. Dacă unul dintre lagatari nu poate accepta bunul asta
va profita pe celălați. Această prevedere operează și în cazul
dezmembrământului al dreptului de proprietate.
Legatul cu sarcină este o obligație impusă de testator
legatarului sau moștenitorilor legali, ce contsă într-o obligație
de a da, a dace sau a nu face. În cazul neîndeplinirii fără
justificare a sarcinii se poate cere revocarea judecătorească a
legatulu.
În cazul în care legatul este cu sarcină legatarul poate să
accepte sau să nu accepte legatul, dar dacă o acceptă trebuie să
respecte sarcina. Dacă sarcina nu poate fi îndeplinită sau
depășește valoarea bunurilor primite se va putea libera
predând beneficiarului sarcinii bunurile ce i-au fost lăsate prin
legat sau valoarea lor.

21. Legatele: legatul rentei viagere, sau a unei creanțe de

întreținere, legatul alternativ, legatul bunului altuia
Legatul care are ca obiect o rentă viageră sau oc reanță de
întreținere, executarea acestuia este datorată din ziua
deschiderii moștenirii. Are natura juridică a unui legat cu titlu
particular.
Legatul alternativ are ca obiect cel puțin două prestații
principale, dar executarea uneia dintre acestea liberează pe cel
obligat la executarea în întregime.
În cazul în care legatarului cu titlu particular i-a fost lăsat fie
un bun fie altul, adică legatul are caracter alternativ, dreptul de
alegere revine moștenitorilor universali sau cu titlu universal,
dacă testatorul nu a conferit acest drept altcuiva.
Dacă bunul determinat, obiectul unui legat cu titlu particular,
aparține altei persoane distingem două situații:
• Dacă testatorul nu a știut că bunul nu este al său legatul
este anulabil
• Dacă testatorul știa că bunul nu este al său cel însărcinat
cu executarea legatului este obligat, la alegerea sa, să dea
bunul în natură, fie valoarea acestuia de la data
deschiderii moștenirii.

22. Legatele: cheltuielile predării, dreptul de preferință a

creditorilor moștenirii, ineficacitatea, revocarea
voluntară.
În lipsa unei dispoziții testamentare su legale contrare,
cheltuielile predării legatului sunt în sarcina moștenirii, fără ca
acesta să se aducă antingere rezervei succesorale.
Creditorii moștenirii au dreptul să fie plătiți cu prioritate față
de legatari. Dacă legatele cu titlu particular depășesc activul
net al moștenirii, ele vor fi reduse în măsura depășirii la
cererea creditorilor, sau a celui care este obligat să le execute.
În cazul în care legatul a fost executat fără cunoașterea unor
datorii sau sarcini, persoana interesată poate solicita restituirea
de la legatarul plătit.
Ineficacitatea legatelor: legatul poate fi revocat de către
testator sau de către instanță. Legatul poate deveni caduc sau
se poate desființa pentru nerealizarea condiției suspensive, sau
îndeplinirea condiției rezolutorie.
Legatele sunt supuse dispozițiilor privind revocarea voluntară
a testamentului. Revocarea legatului nu este o faptă ilicită care
să justificea răspunderea civilă delictuală.
Înstrăinarea bunului ce constituie obiectul legatului cu titlu
particular revocă implicit legatul. Ineficacitatea înstrăinării nu
afectează revocare numai dacă: este determinată de vicierea
voinței testatorului sau dacă înstrăinarea reprezintă o donație
în favoarea beneficiarului legatului fără condiții sau sarcini
substanțial diferite. Distrugerea bunului de către testator
revocă implicit legatul.

23. Legatele: revocarea judecătorească și caducitatea

Revocarea judecătorească a legatului poate fi solicitată în
cazul neîndeplinirii, fără justificare, a sarcinii instituite de
testator. Neîndeplinirea fortuită a sarcinii poate atrage
revocarea numai dacă, potrivit voinței testatorului, eficacitatea
legatului este condiționată de executarea sarcinii.
Revocarea judecătorească poate fi solicitate și pentru
ingratitudine:
• Legatarul a atentat la viața testatorului, unei persoane
apropiate, știind că alții atenteze nu l-a înștiințat
• Legatarul se face vinovat de fapte penale, cruzimi sau
injurii grave față de testator ori memoriei testatorului.
Termenul de prescripție este de un an de la data când
moștenitorul a cunoscut fapta de ingratitudine, sau de la data
la care sarcina trebuia executată.
Caducitatea reprezintă cauza de ineficacitate a legatului care
datorează unor împrejurări ulterioare întocmirii testamentului
și independete de voința testatoruluim și care împiedică
executarea legatului.
Orice legat devine caduc:
• Legatarul nu mai este în viață la data deschiderii
moștenirii
• Legatarul este incapabil la data deschiderii moștenirii
• Legatrul este nedemn
• Legatarul renunță la legat
• Legatarul decedează înaintea împlinirii condiției
suspensive dacă asta avea caracter pur personal
• Bunul a pierit din motive ce nu țin de voința testatorului,
în timpul vieții testatorului sau înaintea îndeplinirii
condiției suspensive

24. Legatele: substituția vulgară, substituția fideicomisară,

liberalitățile reziduale.
Substituția vulgară este cazul în care testatorul desemnează un
al doilea legatar care să beneficieze dacă primul legatar nu
poate sau nu dorește să primească legatul.
Substituția fideicomisară este dispoziția prin care o persoană
denumită instituit, este însărcinată să administreze bunul sau
bunurile care constituie obiectul liberalității și să le transmită
unui terț, denumit sbstituit, desemnat de dispunător.Cel de al
doilea legat are caracter obligatori pentru primul legatar.
Substituția fideicomisară produce efecte numai în cazul în care
este permisă de lege. Instituitul transmite bunurile date în
administrare la decesul său și poate fii obligat la constituirea
de garanții sau încheierea unor contracte de asigurare.
Substituitul nu poate la rândul lui să fie supus obligației de
administrare și de transmitere a bunurilor.
Dacă instituitul este moștenitor rezervatar sarcina nu poate
aduce atingere rezervei succesorale.
Dacă substituitulpredecedează instituitului bunurile revin
instituitul dacă nu este prevăzut că poate fi cules de
moștenitorii substituitului.
Liberalitatea reziduală este stipulația ca substituitul să
primească cea ce a rămas la data decesului instituitului dein
donațiile și legatele făcute în favoarea acesteia.instituitul poate
încheia acte cu titlu oneros dar nu poate dispune prin
testament de bunurile care au constituit obiectul unei
liberalități reziduale.
Instituitul nu este ținut să dea socoteală dispunătorului ori
moștenitorilor acestuia.

25. Dezmoștenirea. Feluri. Efecte. Nulitate.

Dezmoștenirea este dispoziția testamentară prin care testatorul
îl înlătură de la moștenire, în tot sau în parte, pe unul sau mai
mulți dintre moștenitorii săi legali.
Dezmoștenirea poate fi directă sau indirectă, totală sau
parțială. În cazul moștenitorilor rezervatari poate fi numai
parțială. Testatorul are libertate de a dezmoșteni pe oricare
moștenitor legal.
Efecte:
În cazul dezmoștenirii soțului supraviețuitor, clasa cu care
vine în concurs la moștenire culege partea ce a rămas după
atribuirea rezervei soțului supraviețuitor.
În cazul în care alt moștenitor rezervatar este dezmoștenit, și
există alți moștenitori rezervatar, moștenitorii rezervatari vor
culege cea ce arămas după atribuirea cotei soțului
supraviețuitor și rezerver celui care afost dezmoștenit.
Dacă nu existp soț supraviețuitor mostenitorii cu care vine în
concurs la moștenire vor primi partea rămasă după atribuirea
rezervei.
Dispoziția testamentară prin care moștenitorii legali au fost
dezmoșteniți este supusă cauzelor de nulitate absolută sau
relativă. Termenul de prescripție a dreptului la acțiunea în
anulare curge de la data în care dezmoșteniții au luat
cunoștință de dezmoștenire, dar nu mai devreme de la data
deschiderii moștenirii.

26. Execuțiunea testamentară: noțiune, exercitare, încetare.

Testatorul poate numi una sau mai multe persoane,
conferindu-le împuternicirea necesară executării dispozițiilor
testamentare. Orice persoană cu capacitate deplină de exercițiu
poate fi executro testamentar. Execuția este gratuită dacă
testatorul nu conferă o remunerație în sarcina moștenirii.
Executorul aceptă misiunea prin declarație autentică notarială,
dar poate și să refuze. Execuția are natura unui mandat special
și are caracter intuitu persoanae. Dacă sunt mai mulți
executori fiecare poate acționa fără concursul celorlați în afar
cazului când testatorul a dispus altfel.
Executorii testamentari pot avea atribuții conjuncte, atribuții
care pot fi exercitate numai împreună, atribuții divizate sau
atribuții subsidiare.
Executorul poate administra bunul cel mult 2 ani de la data
deschiderii moștenirii. Dreptul de administrare poate fi
restrâns doar la o parte a moștenirii sau la un termen mai scurt.
Termenul poate fi prelungit de către instanță prin acordarea
unor termene succesive de câte un an.
Atribuții executorului:
• În cazul moștenitorilor minori su puși sub interdicție sau
dispărute va cere punere sigiliilor
• Va face invetarul bunurilor în prezența sau cu citarea
moștenitorilor
 • Va cere instanței încuviințarea vânzării bunurilor în lips
sumelor suficiente pentru executarea legatelor. Imobilele
se pot vinde numai dacă nu există moștenitori rezervatari
• Va depune diligențe pentru executarea testamentului și în
caz de contestație pentru a apăra validitatea sa
• Va plăti datoriile moștenirii dacă a fost împuternicit, dacă
nu a fost atunci numai cu acordul instanței
• Va încasa creanțele moștenirii
Executorul poate fi împuternicit la partajarea bunurilor.
Partajul produce efecte numai cu acordul tuturor
moștenitorilor.
Executorii răspund solidar cu excepția cazului când atribuțiile
lor au fost divizate.
Cheltuielile executorului sunt în sarcina moștenirii.
Execuția testamentară se poate înceta prin:
• îndeplinire sau imposibilitatea îndeplinirii misiunii
primite
• renunțare prina act autentic notarial
• decesul executorului
• punerea sub interdicție judecătorească a executorului
• revocare de către instanță a executorului
• expirarea termenului de exerciarea dreptului de
administrare

27. Rezerva succesorală. Determinare, calcul

Rezerva succesorală este partea din bunurile moștenirii la care
moștenitorii rezervatari au dreptul în virtutea legii, chiar
împotriva voinței defunctului, manifestarea prin liberalități ori
dezmoșteniri. Este o limită legală a dreptului de a dispune cu
titlu gratuit sau prin liberalități.
Sunt moștenitori rezervatari: soțul supraviețuitor, descendenții,
ascendenții privilegiați.
Rezerva succesorală este jumătate din cota succesorală care, în
absența liberalităților sau a dezmoștenirii i s-ar fi cuvenit ca
moștenitor legal.

28. Cotitatea disponibilă: determinare, calcul. Cotitatea

disponibilă specială a soțului supraviețuitor.
Cotitatea disponibilă este partea din bunurile moștenirii care
nu este rezervată prin lege și de care defunctul putea
dispune în mod neîngrădit prin liberalități, respectiv donații
și legate.
Clase de Cota Rezerva Cota S.S. Rezerva Cotitatea
moștenitor disponibilă
Clasa I singur 1 ½ - - 1/2
Clasa I cu S.S. ¾ 3/8 ¼ 1/8 1/2
Ascendenți 1 ½ - - 1/2
priv.- singur
Ascendenți ½ ¼ ½ ¼ 1/2
priv. Cu S.S.
Ascendenți ¼-un părinte 1/8 -//- - - 7/8-//-
priv. Cu ½-doi părinți ¼ -//- ¾ -//-
colaterali priv
Ascendenți 1/6 -//- 1/12 -//- 1/3 1/6 9/12 -//-
priv. Cu 1/3 -//- 1/6 -//- 2/3 -//-
colaterali priv
și S.S
Clasa III cu ¼ - ¾ 3/8 5/8
S.S.
Clasa IV 1/4 - ¾ 3/8 5/8
Nu există - - 1 ½ 1/2
clasele I-Iv

Liberalitățile neraportabile făcute soțului supraviețuitor care

vine la moștenire în concurs cu alți descendenți decât cei
comuni lor nu pot depăși un sfert din moștenire și nici partea
descendentului care a primit cel mai puțin.
Noțiunea de liberalități neraportabile vizează donațiile scutite
de raport și legatele.
 29. Stabilirea masei succesorale pentru calcul.
Valoarea masei sucesorale se stabilește:
• Determinarea activului brut prin însumara valorilor
bunurilor existente
• Determinarea activului net prin scăderea pasivului
succesoral din activul brut
• Reunirea fictivă, la activul net a valorilor donațiilor
făcute, din care se scade valoarea sarcinilor(La bunurile
înstrăinate se ia valoarea lor, la bunurile înlocuite de
valoarea acestor la data deschiderii moștenirii,
devalorizarea a bunului din cauza naturii bunului sau
pierire fortuită nu se ia în considerare)
Rezerva succesorală și cotitatea disponibilă se calculeazp în
funcție de valoarea masei de calcul. Nu se va ține seamă la
stabilirea rezervei de cei care au renunțat la moștenire, cu
excepția celor care sunt expres obligați la raport prin
contractul de donație.
Nu se va ține seama de daruruile obișnuite, de donații
remuneratorii(dacă nu sunt excesive), cheltuielile pentru
întreținere sau formarea profesională a descendenților,
părinților, S.S. și a cheltuielilor de nuntă.
Pentru a invoca reducțiunea trebuie formulat acțiunea în
simulație și arătat că actul real este o donație.

30. Reducțiunea liberalităților excesive.

Este o sancțiune de drept civil care intervine în cazul în care
liberalitărțile făcute de defunct aduc atingere rezervei
succesorale și are ca efect reîntregirea acestei rezerve.
Se poate cere de către moștenitorii rezeervatarti, de succesori
lor sau de creditorii chirografari al moștenitorilor rezervatari,
prin acțiunea în reducțiunea liberalităților excesive care este o
acțiune personală, patrimonială, împotriva donatarilor sau
legatarilor având ca obiect desființarea a actului de liberalitate.
Acțiunea în reducțiune profită numai persoanei care o cere.
Are termen de prescripție de trei ani de la data deschiderii
moștenirii, respectiv de la dat când liberalitatea a fost
cunoscută de către moștenitor rezervatari.
Ordinea reducțiunii:
• Legatele înaintea donațiilor
• Legatele se reduc deodată și proporțional
• Donațiile se reduc succesiv în ordine inversă
• Donațiile concomitente se reduc deodată proporțional
• Dacă beneficiarul donației este insolvent se va proceda la
donatarul anterior
Reducțiunea are ca efect ineficacitatea legatelor sau
desființarea donațiilor pentru a întregi rezerva succesorală.
Întregirea rezervei se face în natură, excepție: se face în
echivalent dacă bunul a fost înstrăinat sau s-au constituit
asupra lui drepturi reale sau bunul a pierit.
Dacă donatarul este rezervatar va puta păstra în contul
rezervei sale partea care depășește cotitatea disponibilă. Dacă
partea supusă reducțiunii este mai puțin decât jumătate din
valoarea bunului donatarul poate păstra bunul și reîntregirea se
va face prin echivalent bănesc.

31. Opțiunea succesorală: definiție și caractere.

Nimeni nu este obligat să accepte o moștenire și dacă un
moștenitor renunță la moștenire este chemat la succesiune
moștenitorul subsecvent. Acest drept aparține tuturor
moștenitorilor care au vocație succesorală generală.
Actul de opțiune succesoral este un act unilateral, indivizibil,
pur și simplu, în principiu irevocabil și declarativ.
Opțiunea succesorală nu poate fi afectat de nico modalitate,
fiind un act pur și simplu.
Moștenitorii succesibilului care a decedat fără a exercita
dreptul de opțiune sucesorală îl exercită separat, fiecare pentru
partea sa. Partea care renunță profită celorlțti moștenitori ai
autorului său.
Creditorii succesibilului pot accepta moștenirea, pe cale
oblică, în limita îndestulării creanței lor.
Termenul de exercitarea a opțiunii succesorale se exercită în
termen de un an de la data deschiderii moștenirii. Termenul
fiind supus precederilor legale privind suspendarea și
repunerea în termen. În cazuri speciale termenul poate să
curgă și de la o altă dată:-nașterea celui chemat la moștenire
dacă s-a născut după deschiderea moștenirii; data la care
succesibilul a cunoscut sau trebuia să cunoască legătura de
rudenie.
Termenul de prescripție a exercitării dreptului de opțiune
succesorală privind legatele cu titlu particular este de 3 ani.
Pentru motive temeinice prin ordonanță președințială
succesibilul poate fi obligat să exercite dreptul de opțiune
întrun termen mai scurt, dacă în aceste termen nu optează este
considerat că a renunțat la moștenire.
Termenul de prescripție al acțiunii de anularea acceptării sau a
renunțării este 6 luni de la momentul în care titularul dreptului
la acțiune a cunoscut cauza de nulitate sau în caz de violență
de la terminarea acestuia.
32. Acceptarea moștenirii.
Acceptarea este guvernat de principiul autonomiei de voințe.
Nimeni nu poate fi obligat să accepte o moștenire ce i se
cuvine.
După forma de exteriorizare aceptare poate fi expresă sau
tacită.
Este considerat o aceptare tăcită: înstrăinarea a drepturilor
asupra moștenirii; renunțarea în favoarea altuia; actele de
dispoziție, administrare definitivă or folosință a bunurilor din
moștenire.
Acceptare poate fi voluntară sau forțată.
Succesibului care cu rea-credință a ascuns sau a sustras bunuri
sau a ascuns o donație supusă raportului din moștenire este
considerat că a aceptat moștenirea. El nu va avea nicun drept
asupra bunurilor sustrase și ca sancțiune civilă este ținut să
plătească datoriile și sarcinile moștenirii proporțional cu cota
sa chiar și cu bunurile proprii.
Aceptare se poate face de către creditorii moștenitorulu prin
cadrul unei acțiuni oblice în limita îndestulării creanței lor.
Prin act autentic notarial, moștenitorul care urmează să
îndeplinească un act care ar putea fii interpretat ca și un act de
acceptarea a moștenirii, poatedeclara neacceptarea a
moștenirii.
Moștenitorii legali și universali sau cu titlu universal răspund
pentru pasivul moștenirii în limita activului moștenirii.
Legatarul cu titlu particular nu este obligat să suporte datoriile
și sarcinile moștenirii numai în anumite cazuri: testatorul a
dispus în mod expres; dreptul lăsat prin moștenire este o
universalitate...

33. Inventarul bunurilor defunctului.

Orcie persoană interesată poate cere notarului competent să
dispună efectuarea unui inventar al bunurilor din patrimoniul
succesoral, cheltuielile fiind în sarcina moștenirii. Inventarul
este făcut de către prsoana desemnată prin acordul
succesibililor și creditorilor, în lipsa acordului de către notar
sau instanță.
Procesul verbal de inventariere cuprinde enumerarea,
descrierea și evaluarea provizorie a bunurilor. Dacă
proprietatea unui bun este contestat se face această mențiune
în proces. Se face mențiune și pasivului succesoral. Bunurile
aflate în posesia altor persoane vor fi inventariate prin
mențiunea locului unde se află și motivul de ce se află acolo.
Dacă la inventar se găsește un testament asta este vizat spre
neschmbare către notarul public competent.
Inventarul este semnat de cel care l-a întocmit și de succesibili
aflate acolo sau în cazul refuzului sau lipsei succesibililor de
doi martori.
În caz de pericol de distrugere, înstrăinare bunurile se pot
pune sub sigiliu și se pot preda unor custode.
Din sumele găsite la invantar se vor lăsa moștenitorilor sau
care locuiau cu defunctul sumele necesare pentru:
• întreținerea persoanelor care erau în sarcina defunctului
pentru max. 6 luni;
• plata sumelor datorate în baza conrtactelor individuale
de muncă sau plata asigurărilor sociale;
• acoperirea cheltuielilor pentru administrarea și
conservarea bunurilor moștenirii.

34. Renunțarea la moștenire.

Renunțarea la moștenire este un act unilateral, expres și
solemn prin care succesibilul declară că nu dorește calitatea de
moștenitor, vocația succesorală fiind desființată retroactiv. Are
caracter indivizibil.
Este prezumat că a renunțat cel care cunoștea deschiderea
moștenirii și că este succesibil, a fost citat cu mențiunea că
dacă nu aceptă va fi prezumat că renunță la moștenire cu cel
puțin 30 de zile înaintea expirării termenului de opțiune
succesorală nu a acceptat moștenirea în termen.
La fel este prezumat că renunță la moștenire cel care nu
acceptă moștenirea în termenul mai scurt decât de un an
stabilit prin hot. jud. pentru aceptare.
În celelalte cazuri renunțarea se face prin formă autentică la
orice notar public.
Renunțarea ulterioară acceptării nu produce efecte juridice.
Creditorii succesibilului care a renunțat la moștenire în frauda
lor pot cere instanței revocarea renunțării însă numai în termen
de 3 luni de la data la care au cunoscut renunțarea, în măsura
creanței lor.
În cursul termenului de opțiune renunțarea poate fii revocată
prin act autentic notarial dacă nu a fost încă acceptată de alți
succesibili. Revocarea renunțării valorează acceptare.
35. Sezina și predarea legatelor.
Sezina înseamnă stăpânirea de fapt exercitată asupra
patrimoniul succesoral, care conferă moștenitorilor sezinari
dreptul de a administra patimoniul fără atestarea prealabilă a
aclității de moștenitor pe cale notarială sau judecătorească.
Sunt sezinar: S.S. descendenții și ascendenții privilegiați.
Moștenitorii beneficiează de sezină numai dacă au acceptat
moștenirea.
Moștenitorii nesezinar dobândesc sezină numai prin eliberarea
certificatului de moștenitor.
Legatarul universal poate cere intrarea în stăpânirea de fapt a
moștenirii de la moștenitorii rezervatari, dacă aceștea refuză
sau nu există intră în stăpânire prin elibererea certificatului de
moștenire.
Legatarul cu titlu universal poate cere intrarea în stăpânirea de
fapt a moștenirii de la moștenitorii rezervatari, de la legatarul
universal, sau de la moștenitorii legali care au intrat în
stăpânirea moștenirii. dacă aceștea refuză sau nu există intră în
stăpânire prin elibererea certificatului de moștenire.
Legatarul cu titlu particular intră în posesia obiectului
legatului din ziua prin care i-a fost predat cu bunăvoie sau de
când a depus la instanța cererea de predare. El nu trebuie să
aștepte efectuarea împărțelii moștenirii.

36. Procedura succesorală notarială.

 Procedura notarială se deschide la cererea oricărei persoane
interesate. Notarul public sesizat are obligația de a verifica
competența teritorială. În cererea de deschidere vor fi
menționate datele de stare civilă ale defunctului, numele,
prenumele și domiciliul moștenitorilor prezutivi, bunurile
defunctului, cu menționarea valorii acestora, precum și
pasivului succesoral, cererea se înscrie în registrul succesoral
al notarului public.
Notarul va face inventarierea bunurilor cu acordul
persoanei în posesia căreia se află bunurile defunctului. În caz
de refuz se încheie prodces verbal.
După sesizare notarul dispune citarea celor care au
vocație la moștenire și dacă există testament și legatarii și
executorul testamentar instituit. Dacă legatarul universal a fost
desemnat prin testament autentic atunci este citat singur, dacă
a fost desemnat prin testament olograf se citează și
moștenitorii legali.
Se stabilește calitatea moștenitorilor și a legatarilor,
întinderea drepturilor acestora, precum și compunerea masei
succesorale.
Procedura succesorală se poate suspenda în următoarele
cazuri:
• A trecut un an de la deschiderea moștenirii, iar
moștenitorii deși legal citați au abandonat procedura
fără a cere eliberarea certificatului de moștenitor și
există dovada că cel puțin unul a acceptat moștenirea
• Succesibilii își contestă unii altora calitatea
• Moștenitorii sau alte persoane interesate prezintă
dovada că s-au adresat instanței judecătorești
Dacă în moștenire nu există bunuri notarul dispune încheierea
procedurii și clasează cauza.
Dacă moștenitorii și-au împărțit bunurile prin buna-învoială,
în încheiere se va arăta modul de împărțire și bunurile
succesorale atribuite fiecăruia.
Pe baza încheierii finale în termen de 20 de zile se redactează
certificatul de moștenitor sau legatar, care va cuprinde
constatările din această încheiere referitoare la masa
succesorală, numărul și calitatea moștenitorilor și cotele ce le
revin din patrimoniul defunctului.
37. Petiția în ereditare și regimul amintirilor de familie
Petiția de ereditare este cererea adresată justiției prin care
persoana îndreptățită solicită recunoașterea calității sale de
moștenitor legal sau legatar universar sau cu titlu universal.
(Legatarul cu titlu particular folosește acțiunea de
revendicare).Petiția are caracter imprescriptibil dar calitatea
procesuală activă este condiționată de aceptarea moștenirii
în termen.
Recunoașterea calității de moștenitor îl obligă pe deținător
fără titlu la restituirea bunurilor.
În privința amintirilor de familie partajul judiciar este
inadmisibil. Constituie amintiri de familie: corespondența
purtată de membrii familiei, arhivele familiale, decorațiile,
armele de colecție, portretele de familie, documente și alte
bunuri cu semnificație morală deosebită pentru respectiva
familie.
Moștenitorii pot ieși din indiviziune prin partaj voluntar,
dacă nu există acord în această privință prin hotărârea
instanței, amintirile de familie sunt depozitate în interesul
familiei.

38. Partajul succesoral

Prin partaj se înțelege acea operațiune juridică prin care se
pune capăt stării de indiviziune, în sensul transformării
cotelor-părți ideale pe care au coindivizarii asupra masei
indivize, într-un drept exclusiv de proprietate asupra unuia
 sau mai multor bunuri determinate.
Dreptul de a cere ieșirea din indiviziune este imprescriptibil
și imperativ.
Poate cere partajul succesoral:
i. Coindivizarii
ii. Succesorii în drepturi ai coindivizarilor
iii. Creditorii personali ai coindivizarilor
Obiectul partajului succesoral o constituie numai bunurile
aflate în indiviziune.
Sunt exceptate de la partaj bunurile care sunt de natură nu sunt
susceptibile de a fi împărțite și bunurile despre care decuius a
dispus prin legat determinând cine să le primească .
39. Raportul donațiilor
Raportul donațiilor este obligația pe care o au între ei soțul
supraviețuitor și descendenții defunctului care vin efectiv și
împreună la moștenirea legală de a readuce la moștenire
bunurile care le-au fost donate fără scutire de raport de către
cel care lasă moștenirea. Are ca rol asigurarea egalității între
moștenitori.
Moștenitorul testamentar nu este obligat la raport. Este privit
ca și un avans din moștenire făcut de către decuius către
moștenitor.
Renunțarea la moștenire scutește moștenitorul de la obligația
de raport în limita cotității disponibile.
Se deosebește de reducțiune:

a. Operează chiar dacă nu s-a încălcat rezerva

succesorală
b. Privește numai donațiile nu și legatele
c. Este reglementat de norme supletive nu imperative
Condițiile obligației de raport: Calitatea de descendent sau
S.S. acceptarea moștenirii, calitatea de donatar, obligația de
raportare.
Nu sunt supuse obligației de raport:
• Donațiile făcute cu scutire de raport
• Donațiile deghizate
• Darurile obișnuite, sumele pentru întreținere,
formarea profesională, cheltuielile de nută
• Fructele donației culese până la momentul
deschiderii moștenirii

40. Raportul datoriilor. Plata datoriilor către creditorii

defunctului.
Moștenitorii universali și cu titlu universal contribuie la plata
datoriilor și a sarcinilor moștenirii proporțional cu cota
succesorală ce îi revine fiecăruia. Pasivul este divizat de drept.
Regula divizării de drept a pasivului nu se aplică:
• Obligația este indivizibilă
• Obligația are ca obiect un bun individual determinat
ori o prestație determinată asupra unui astfel bun
• Obligația este garantată cu o ipotecă sau cu o altă
garanție reală
• Unul dintre moștenitori este însărcinat să execute
singur obligația

41. Situația creditorilor în urma partajului succesoral.

Înainte de partajul succesoral, creditorii personali ai unui
moștenitor nu pot urmări partea acestuia din bunurile
moștenirii. Creditorii personali ai moștenitorilor pot cere
partajul în numele debitorului lor.
Creditorii pot cere revocarea partajului dacă au cerut să fie
prezenți dar partajul s-a realizat în lipsa lor fără să fi fost
convocați și în toate celelalte cazuri, dacă dovedesc un
prejudiciu.
Creditorii moștenirii sunt plătiți prioritar față de creditorii
moștenitorilor.
Partea care a plătit mai mult din datoria comună are drept de
regres față de ceilalți moștenitori pentru partea din datoria
comună ce revenea fiecăruia.
Când unul dintre moștenitorii universali sau cu titlu universal
este insolvabil partea lui din pasivul moștenirii se împarte
între toți ceilalți proporțional cu cotele acestora din moștenire.

42. Partajul de ascendent.

Ascendenții pot face partajul bunurilor lor între descendenți.
În acest mod se evită problemele ridicate de partajul
succesoral .
Partajul ascendent are ca rol evitarea creării unei stări de
indiviziune.
Partajul de ascendent se poate realiza prin donație sau prin
testament cu respectarea condițiilor și regurilor prevăzute de
lege.
Este o excepție de la interdicția privind actele privind
succesiunile nedeschise.
Caracteristici:
• Succesiune se transmite divizat
• Împărțeala își are izvorul în voința ascendentului
• Bunurile necuprinse în partaj se vor partaja conform
legii
• Este o liberalitate pe de o parte și un act de
împărțeală
• Este un act solemn
• Dacă aduce atingere rezervei partajul este valabil dar
este supus reducțiunii.

43. Contractul de donație: noțiune, caractere juridice,

 condițiile de valabilitate.
Donația este un contract solemn, unilateral și cu titlu gratuit,
prin care, cu intenția de a gratifica, o parte, numită donator,
dispune în mod irevocabil de un bun în favoarea celeilate
părți, numită donatar, fără a urmări să primească ceva în
schimb.
Carectere juridice:
a. Este un contract cu titlu gratuit
b. Unilateral
c. Translativ de proprietate
d. Solemn
Condiții de validitate:
i. Capacitatea
ii. Consimțământul: serios, liber și exprimat în
cunoștință de cauză, neviciat, provenită de la o
persoană cu discernământ
iii. Obiectul:licit și determinat
iv. Cauza: trebuie să existe să fie licită și morală

44. Contractul de donație: principiul irevocabilității,

caducitate, revocare pentru ingratitudine și din alte
motive.
Donbația nu este valabilă atunci când cuprinde clauze ce
permit donatarului să o revoce prin voința sa. Donația este
lovită de nulitate absolută dacă:
1. Este afectată de o condiție a cărei realizare depinde
exclusiv de voința donatorului.
2. Impune donatarului plata datoriilor viitoare a
donatorului dacă valoarea maximă nu este
determinată
3. Conferă dreptul donatorului dreptul de a denunța
unilateral contractul
4. Permite donatorului să dispună în viitor de bunul
 donat.
Donațiile făcute viitorilor soți sau unuia dntre ei, sub condiția
căsătoriei, nu produc efecte în cazul în care căsătoria nu se
încheie.
Donația se revocă pentru ingratitudine în următoarele cazuri:
• Dacă donatarul a atentat la viața donatorului, unei
persoane apropiate lui sau știind că alții
intenționează să atenteze, nu l-a înștiințat
• Dacă donatarul se face vinovat de fapte penale,
cruzimi sau injurii grave față de donator
• Dacă donatarul refuză în mod nejustificat să asigure
alimente donatorului ajuns în nevoie, în limita
valorii actuale a bunului donat, ținându-se însă
seama de starea în care se află bunul la momentul
donației
Revocarea are ca efect restituirea în natură a bunului donat sau
dacă este imposibil atunci valoarea acestuia.