2.1.

Noțiuni generale privind moștenirea și masa succesorală

Moștenirea este transmiterea patrimoniului (masa succesorală) unei persoane fizice
decedate (defunct, cel care a lăsat moștenirea) către una sau mai multe persoane
(moștenitori).
Asupra cotei din masa succesorală a unui comoștenitor (cotă succesorală) se aplică
regulile cu privire la moștenire.
Moștenitorul dobîndește drepturile patrimoniale și obligațiile defunctului, cu excepția
celor care, prin natura lor, sînt legate în mod inseparabil de persoana defunctului sau care,
potrivit legii, nu se pot transmite de la o persoană la alta.
Prin derogare de la alin. (3), în cazurile prevăzute de lege, drepturile nepatrimoniale,
precum și drepturile patrimoniale legate în mod inseparabil de persoana defunctului trec la
moștenitor.
Caracterele devoluțiunii moștenirii
Devoluțiunea moștenirii către moștenitorii defunctului este o transmisiune pentru cauză
de moarte, universală, unitară și indivizibilă.
Moștenirea are loc în temeiul legii și/sau conform testamentului.
În măsura în care cel care a lăsat moștenirea nu a dispus altceva prin testament,
moștenirea trece la moștenitorii legali.
Momentul deschiderii moștenirii
Moștenirea se deschide la momentul decesului celui care a lăsat moștenirea, fie că este
fizic constatat, fie că este declarat prin hotărîre judecătorească definitivă.
Locul deschiderii moștenirii
Locul deschiderii moștenirii este locul unde cel care a lăsat moștenirea își avea
reședința obișnuită în momentul decesului, iar dacă această reședință obișnuită nu este
cunoscută, locul de aflare a bunurilor sau a părții principale a acestora ca valoare.
Capacitatea succesorală
Capacitatea succesorală este aptitudinea unei persoane de a moșteni. Orice persoană
care are capacitate de folosință are și capacitate succesorală.
Dacă legea nu prevede altfel, pot fi moștenitori doar persoanele fizice care sînt în viață
la momentul deschiderii moștenirii sau persoanele juridice care există la momentul
deschiderii moștenirii.
 Copilul născut viu după deschiderea moștenirii se consideră că are capacitate
succesorală la momentul deschiderii moștenirii dacă a fost conceput înainte de momentul
deschiderii moștenirii.
Comorienții și codecedații
Persoanele cu vocație succesorală reciprocă sau unilaterală care au murit fără a se putea
stabili dacă una a supraviețuit alteia se prezumă că au murit concomitent (comorienți și
codecedați).
Moștenirea lăsată de fiecare comorient sau codecedat este culeasă de proprii săi
moștenitori și niciun defunct nu are dreptul la moștenirea celuilalt sau a celorlalți defuncți.
Temeiurile de nedemnitate
O persoană este exclusă de la moștenire în următoarele cazuri:
a) dacă l-a omorît pe cel care a lăsat moștenirea sau a săvîrșit o tentativă de a-l omorî;
b) dacă intenționat și ilegal l-a împiedicat pe cel care a lăsat moștenirea să întocmească
sau să revoce o dispoziție testamentară;
c) dacă prin dol sau violență l-a determinat pe cel care a lăsat moștenirea să
întocmească sau să revoce o dispoziție testamentară;
d) dacă în mod intenționat și ilegal a ascuns, a alterat, a distrus sau a falsificat o
dispoziție testamentară a celui care a lăsat moștenirea.
Părintele care a fost decăzut din drepturile părintești în privința copilului nu poate fi
moștenitor legal al acelui copil.
Anularea dobîndirii moștenirii de către moștenitorul nedemn
Lipsirea de dreptul de moștenire a persoanei nedemne se face prin anularea dobîndirii
moștenirii de către aceasta.
Se poate cere anularea dobîndirii moștenirii numai după deschiderea moștenirii. În
cazul moștenitorului subsecvent, anularea poate fi făcută imediat după devoluțiunea
moștenirii către moștenitorul prealabil.
Are dreptul să introducă acțiunea în anulare a dobîndirii moștenirii pentru nedemnitate
orice persoană în avantajul căreia poate servi înlăturarea moștenitorului nedemn, chiar dacă
avantajul va surveni numai după înlăturarea altei persoane.
Prin acțiunea în anulare se cere declararea moștenitorului ca fiind nedemn.
Consecințele anulării survin din momentul cînd hotărîrea judecătorească rămîne
definitivă.
Înlăturarea nedemnității
 Moștenitorul nu este nedemn dacă cel care a lăsat moștenirea, cunoscînd cauza de
nedemnitate, a întocmit un testament sau nu a modificat testamentul, deși a avut posibilitatea
să o facă.
Efectele declarării moștenitorului nedemn
În cazul declarării moștenitorului nedemn, se consideră că devoluțiunea în folosul lui
nu a avut loc. Moștenitorului nedemn i se aplică dispozițiile legale privind posesorul masei
succesorale.
În locul moștenitorului nedemn vin la moștenire cei care ar fi moștenit dacă
moștenitorul nedemn era decedat la data deschiderii moștenirii. Se consideră că devoluțiunea
în folosul celor care vin în loc s-a produs la momentul deschiderii moștenirii.
Decăderea din dreptul la moștenire
În sensul prezentei cărți, un succesibil decade din dreptul la moștenire dacă:
a) decedează înainte de data deschiderii moștenirii;
b) este nedemn de a moșteni;
c) este dezmoștenit prin dispoziție testamentară;
d) renunță la moștenire.