Reguli generale privind mostenirea Prin mostenire se intelege transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate catre una

sau mai multe persoane in fiinta (persoane fizice, juridice sau statul). Codul civil foloseste frecvent notiunea de succesiune, fie de mostenire, fie de ereditate. In dreptul civil, notiunea de succesiune are 2 intelesuri: sensul de transmitere a patrimoniului si sensul de masa succesorala. Defunctul este persoana despre a carei mostenire este vorba. Se mai numeste decuius sau autor. Persoanele care primesc patrimoniul defunctului se numesc mostenitori sau succesori. In mostenirea legala se mai gasesc sub urmatoarele denumiri: erede, erezi, coerezi. In cazul mostenirii testamentare, dobanditorii se numesc legatari. Felurile mostenirii Potrivit articolului 650 din Codul Civil, succesiunea se difera sau prin lege sau prin vointa omului prin testament. Mostenirea este legala cand transmiterea pentru cauza de moarte a patrimoniului succesoral are loc in temeiul legii; ea intervine numai daca defunctul nu a dispus in timpul vietii de averea sa prin testament. In locum notiunii de mostenire legala se mai foloseste notiunea de mostenire sau succesiune ab-intertat; aceasta notiune se aplica numai in cazul persoanelor decedate fara testament. Mostenirea testamentara este in cazul in care transmiterea patrimoniului are loc in temeiul vointei celui care lasa mosteniri manifestate prin testament. Cele 2 feluri de mostenire nu se exclud reciproc, ci mostenirea lgala poate coexista cu cea testamentara. Daca defunctul a facut un legat (testament) dar care nu epuizeaza intregul patrimoniu succesoral, imparteala mostenirii va fi testamantara in limitele legatului si legala pentru restul __________ daca exista mostenitori rezervatari (rudele defunctului). In consecinta, mostenirea testamentara o inlatura pe cea legala numai daca: Defunctul a instituit unul sau mai multi legatari care au vocatie la intreaga mostenire Daca nu exista mostenitori rezervatari. Caracterele juridice ale transmiterii mostenirii: Este o transmisiune pentru cauza de moarte Transmisiunea mostenirii este universala (se se refera la totalitatea drepturilor si obligatiilor ce au valoare economica si care au apartinut defunctului) Transmisiunea este unitara (se dezbate dupa aceleasi norme juridice indiferent de natura sau originea bunurilor) Mostenirea este indivizibila (mostenitorul trebuie sa accepte sau sa renunte la mostenire). Deschiderea succesiunii Data deschiderii, deoarece succesiunea se deschide perin moartea celui care lasa mostenirea, inseamna ca momentul deschiderii coincide cu momentul mortii. Locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al defunctului indiferent daca corespunde sau nu cu locul decesului. Conditiile generale ale mostenirii: sa existe capacitate succesorala

 persoana sa nu fie nedemna de a mosteni sa aiba vocatie succesorala (de chemare la mostenire) Capacitatea succesorala orice persoana care exsta in momentul deschiderii mostenirii are capacitate succesorala (capacitatea de a culege, de a mosteni o succesiune). Capacitatea succesorala nu se confunda cu capacitatea de exercitiu sau capacitatea de folosinta. Persoanele care au capacitate succesorala: persoanele fizice in viata la data deschiderii succesiunii. Copilul conceput se considera ca exista cu singura conditie de a se naste viu. Persoanele disparute au capacitate succesorala fiind prezumte a fi in viata Persoanele juridice au capacitate de a dobandi o succesiune daca sunt in fiinta la data deschiderii acesteia, fiind inregistrate Persoanele care nu au capacitate succesorala: Predecedatii si persoanel juridice care nu mai au fiinta Copilul conceput inainte de dezbaterea succesorala, dar nascut mort Comorientii (au murit in acelasi timp si in aceleasiimprejurari) Codecedatii (acelasi timp, imprejurari diferite) Vocatia la mostenire vocatia succesorala poate fi dobandita fie in virtutea legii (daca defunctul nu a lasat testament), fie in virtutea testamentului lasat de defunct. Legea ofera vocatie de mostenire rudelor defunctului, sotului supravietuitor sau statului. Vocatia la mostenire are un inteles dublu: sens general vocatia unor persoane de a culege mostenirea lasata de o alta persoana si sens concret desemneaza acele persoane care vor culege efectiv mostenirea lasata de defunct. Nedemnitatea succesorala reprezinta decaderea mostenitorului care s a facut vinovat de o fapta grava fata de defunct sau fata de memoria acestuia de dragul de a mosteni. Spre exemplu: atentatul asupra vietii celui care lasa mostenirea (art. 655 C.C. este nedemn condamnat pentru ca l a omorat sua a incercat sa il omoare pe defunct). Pentru ca acest caz sa opereze trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii: Mostenitorul sa fi omorat cu intentie sau sa fi incercat sa l omoare pe cel care lasa mostenirea Mostenitorul sa fi fost condamnat pentru omor sau tentativa Hotararea de condamnare sa fi ramas definitiva Acuzatie capitala calomnioasa impotriva celui ce lasa mostenirea intervine in cazul in care mostenitorul a facut un denunt, o plangere sau o marturisire capitala pentru care ar fi puut atrage pedeapsa cu moartea impotriva celui ce lasa mostenirea Conditii: Mostenitorul sa fi facut un denunt, oplangere sau o marturisire impotriva celui ce lasa mostenirea Plangerea, denuntul sau marturisirea sa fi fost capitale si calomnioase Fapta sa fie constatata printr o hotarare penala de condamnare a mostenitorului Nedenuntarea omorului a carui victima este cel care lasa mostenirea

Pentru ca nedemnitatea succesorala sa opereze trebuie indeplinite urmatoarele conditii: Mostenitorul sa fi fost major, sa fi cunoscut omorul, sa nu fi denuntat omorul Nedenuntarea omorului sa nu fie potrivit legii acuzabila (pentru persoanele care potrivit legii nu sunt obligate sa denunte omorul intrucat se gasesc raporturi de rudenie cu ucigasul).