DREPTUL SUCCESORAL Titlul I DISPOZITII GENERALE CU PRIVIRE LA MOSTENIRE

Articolul 1432. Mostenirea (1)Mostenirea este transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate (cel ce a lasat mostenirea) catre succesorii sai. (2)Mostenirea este o transmisiune de drepturi pentru cauza de moarte, universala, unitara si indivizibila. (3)Mostenirea are loc conform testamentului (succesiune testamentara) si in temeiul legii (succesiune legala). 1.Prin mostenire se intelege transmiterea patrimoniului (totalitatea drepturilor si obligatiilor patrmoniale care pot fi evaluate in bani, privite ca o suma de valori active si pasive, strins legate intre ele, apartinind unor persoane fizice sau juridice determinate) unei persoane fizice decedate catre una sau mai multe persoane in viata (persoane fizice, persoane juridice ori stat). Prin urmare, normele care guverneaza institutia mostenirii sint aplicabile numai in cazul mortii unei persoane fizice, dar nu si in cazul incetarii existentei unei persoane juridice. Prin mostenire, mai intelegem stingerea drepturilor si obligatiilor unei persoane, cauzata de moartea ultimei si nasterea unor drepturi sau obligatii similare, prin continutul sau sau a unor drepturi si obligatii analogice in activul si pasivul persoanelor recunoscute de lege sau testament in calitate de mostenitori. A mosteni sau a succede inseamna a lua locul unei alte persoane. Pe linga notiunea de mostenire, in mod frecvent, se utilizeaza si asa notiuni cum ar fi: succesiune sau ereditate. Notiunea de succesiune are un inteles mai larg decit mostenire sau ereditate. Prin succesiune intelegem orice transmisiune de drepturi de la o persoana la alta, fie prin acte incheiate intre vii, fie pentru cauza de moarte. Prin notiunea de mostenire se mai desemneaza si patrimoniul care se transmite dupa moartea unei persoane. Institutia mostenirii este intim legata de institutia proprietatii si constituie unul din modurile de dobindire a proprietatii. Persoana fizica decedata, deci cel care lasa mostenirea se mai numeste defunct sau de cujus, prescurtare a formulei romane is de cijus succesione agitur. Se utilizeaza si termenul de autor, iar in cazul mostenirii testamentare cel care dispune de patrimoniul sau prin testament se numeste testator. Cel care lasa mostenirea poate fi orice persoana fizica, indiferent de capacitatea de exercitiu ale acesteia. 2.Transmiterea mostenirii are loc numai la moartea unei persoane fizice si prin efectul acestei morti, fie ca este vorba de moartea fizic constatata, fie ca este vorba de moartea declarata prin hotarirea instantei judecatoresti. Astfel, ceea ce deosebeste transmisiunea succesorala de transmiterea prin acte intre vii, este faptul mortii persoanei fizice, patrimoniul careia urmeaza a fi transmis catre mostenitorii sai. Numai moartea unei fiinte umane poate avea ca efect transmiterea mostenirii. Un astfel de efect nu este de conceput in cazul incetarii existentei unei persoane juridice, aceste efecte fiind reglementate prin acte normative cu caracter special. In schimb, in cazul in care statul sau o persoana juridica apare in calitate de dobinditor ale unor bunuri sau a intregului patrimoniu succesoral vor fi aplicabile normele care reglementeaza transmiterea succesorala. Obiectul transmisiunii succesorale il constituie patrimoniul persoanei fizice decedate, privit ca o universalitate juridica. Altfel spus, obiectul transmisiunii succesorale il constituie totalitatea drepturilor si obligatiilor, care au valoare economica si au apartinut celui care lasa mostenirea. Transmisiunea succesorala se opune transmisiunii intre vii, deoarece patrimoniul unei persoane fizice este intransmisibil in timpul vietii acesteia. Transmisiunea prin acte intre vii, spre deosebire de transmisiunea succesorala, nu poate avea ca obiect un patrimoniu, obiectul acesteia, constituind doar bunurile, drepturile sau obligatiile, privite izolat. Transmisiunea succesorala poate fi atit activa cit si pasiva. Intrucit patrimoniul celui care lasa mostenirea este privit ca un tot unitar, rezulta ca si mostenirea este, in principiu, unitara. Prin urmare, transmisiunea succesorala este guvernata de aceleasi norme juridice, fara a se face deosebire intre bunurile succesorale dupa natura si originea lor. Caracterul unitar al transmisiunii succesorale va subzista si daca cel care lasa mostenirea a dispus de o parte din bunurile sale prin testament, restul atribuindu-se potrivit regulilor mostenirii legale. Principiul indivizibilitatii transmisiunii mostenirii rezulta din unitatea patrimoniului succesoral. Acceptarea sau renuntarea la mostenire comporta un caracter indivizibil, neputind avea ca obiect numai o parte din mostenire. Un mostenitor nu poate sa accepte sau sa renunte doar la o parte din mostenire, el va accepta mostenirea, conform vocatiei succesorale sau va renunta la ea. 3.Dupa izvorul ei, mostenirea poate fi de doua feluri: legala si testamentara.

Mostenirea este testamentara daca transmisiunea mostenirii are loc in baza unui testament, adica cel ce a lasat mostenirea a desemnat prin propria vointa acele persoane care il vor mosteni. Mostenirea este legala daca cel ce a lasat mostenirea nu a intocmit un testament sau daca desi exista testament, ultimul nu este valabil. Se vor aplica normele cu privire la mostenirea legala si in cazul in care cel care lasa mostenirea a intocmit testament, insa acesta nu contine dispozitii referitoare la transmisiunea patrimoniului succesoral. Mostenirea legala mai este cunoscuta si sub denumirea ab intestat (mostenire fara testament).

Articolul 1433. Succesorii (1)Pot fi mostenitorii, in cazul succesiunii: a)testamentare, persoanele care se aflau in viata la momentul decesului celui ce a lasat mostenirea, precum si cele care au fost concepute in timpul vietii celui ce a lasat mostenirea si s-au nascut vii dupa decesul acestuia, indiferent de faptul daca sint sau nu copiii lui, precum si persoanele juridice care au capacitate juridica civila la momentul decesului celui ce a lasat mostenirea; b)legale, persoanele care se aflau in viata la momentul decesului celui ce a lasat mostenirea, precum si copii celui ce a lasat mostenirea conceputi in timpul vietii lui si nascutii vii dupa decesul acestuia. (2)Statul dispune de capacitate succesorala testamentara, precum si de capacitate succesorala asupra unui patrimoniu succesoral vacant. 1.In prezentul articol sint enumerate categoriile de subiecte carora li se recunoaste capacitate succesorala, att in cazul mostenirii legale, cit si in cazul mostenirii testamentare. Capacitatea succesorala reprezinta aptitudinea unei persoane de a fi subiect al drepturilor si obligatiilor pe care le implica calitatea de mostenitor. Altfel spus, capacitatea succesorala este vocatia unei persoane de a culege mostenirea lasata de o alta persoana. A nu se confunda capacitatea succesorala cu capacitatea de folosinta sau cu capacitatea de exercitiu. Capacitatea succesorala se refera la existenta in viata (la momentul deschiderii succesiunii) a persoanei chemate la mostenire. a)In cazul succesiunii testamentare au capacitatea succesorala urmatoarele categorii de persoane: -Persoanele care sint in viata la momentul deschiderii succesiunii. Deci, pentru a putea succede, persoana care are o astfel de vocatie trebuie neaparat sa existe la momentul deschiderii succesiunii. Dovada existentei la momentul deschiderii succesiunii revine acelei persoane care pretinde drepturi la acea mostenire sau reprezentantului (legal sau conventional) persoanei interesate cu actele de stare civila. Tot astfel, dovada se va putea face si cu certificatul de deces sau hotarirea judecatoreasca definitiva de declarare a mortii din care reiese ca decesul mostenitorului a survenit ulterior deschiderii succesiunii. Persoana declarata disparuta pina la momentul intervenirii unei hotariri judecatoresti declarative de moarte ramasa definitiva are capacitate succesorala, aceasta fiind relativa si poate fi inlaturata prin proba contrarie. Sint posibile doua ipoteze. Prima in cazul in care o persoana este declarata judecatoreste disparuta, atunci capacitatea succesorala a acesteia depinde de data mortii stabilita in hotarirea declarativa de moarte. In situatia in care aceasta data este anterioara celei a deschiderii succesiunii, se considera ca persoana disparuta nu a avut capacitate succesorala si deci bunurile care s-au primit din mostenire vor fi readuse la masa succesorala. A doua ipoteza in cazul in care data mortii stabilita prin hotarire judecatoreasca declarativa de moarte ramasa definitiva este posterioara celei a deschiderii succesiunii, in acest caz se considera ca persoana disparuta a pastrat capacitatea succesorala. -Persoanele care au fost concepute in timpul vietii celui ce a lasat mostenirea si s-au nascut vii dupa decesul acestuia. Copilul conceput este considerat ca exista. Nu va avea capacitate succesorala copilul conceput la data deschiderii succesiunii, daca s-a nascut mort. In cazul succesiunii testamentare nu este necesar ca cei nascuti dupa decesul celui care a lasat mostenirea sa intruneasca calitatea de copii al acestuia. -Persoanele juridice au capacitate succesorala (capacitate de a primi prin testament o mostenire sau bunuri din mostenire) de la data dobndirii personalitatii juridice (capacitatii juridice civile). Capacitatea succesorala a persoanelor juridice nu depinde de durata existentei persoanei juridice dupa data deschiderii succesiunii. Daca incetarea persoanei juridice a intervenit dupa deschiderea mostenirii, drepturile sale succesorale vor trece asupra persoanei sau persoanelor juridice dobnditoare a patrimoniului persoanei juridice indicate in testament, aflate in reorganizare sau, respectiv, vor intra in masa patrimoniala supusa lichidarii, in caz de dizolvare. b)Pentru ca o persoana sa fie mostenitor legal nu este suficient ca ea sa aiba capacitate succesorala, este necesar ca aceasta sa fie chemata de lege la mostenire, adica sa aiba voatie succesorala legala. Legea confera vocatie succesorala rudelor (inclusiv celor din adoptie) a celui despre a carui mostenire este vorba, sotului supravietuitor si statului.

Comentariile formulate la primele doua alineate sint valabile si pentru capacitatea succesorala a mostenitorilor legali, cu conditia ca aceste persoane sa faca parte din cercul rudelor, determinat de articolul 1500 a Codului civil. 2.Statul dispune att de capacitate succesorala testamentara, cit si legala. Patrimoiniul succesoral trece in proprietatea statului in total sau in parte in cazurile in care fie nu exista mostenitori (legali sau testamentari), fie chiar daca acestia exista vocatia lor succesorala concreta nu se intinde asupra intregii mase succesorale. Articolul 1434. Succesorul nedemn (1)Nu poate fi succesor testamentar sau legal persona care: a)a comis intentionat o infractiune sau o fapta amorala impotriva ultimei vointe, exprimate in testament, a celui ce a lasat mostenirea daca aceste circumstante sint constatate de instanta de judecata; b)a pus intentionat piedici in calea realizarii ultimei vointe a celui ce a lasat mostenirea si a contribuit astfel la chemarea sa la succesiune ori a persoanelor apropiate sau la majorarea cotei succesorale ale tuturor acestora. (2)Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor parintii decazuti din drepturile parintesti care, la data deschiderii succesiunii, nu sint restabiliti in aceste drepturi si nici parintii (adoptatorii) si copiii maturi (inclusiv cei adoptati) care s-au eschivat cu rea-credinta de la executarea obligatiei de intretinere a celui ce a lasat mostenirea daca aceasta circumstanta este constatata de instanta de judecata. 1.Acest articol se refera la nedemnitatatea succesoarala. Pentru ca o persoana sa poata fi chemata la succesiune, nu este suficient ca ea sa intruneasca numai cele doua conditii pozitive (sa aiba capacitate succesorala si vocatie succesorala), mai este necesar ca acesta persoana sa nu fie nedemna de a mosteni. Nedemnitatea sau nevrednicia succesorala consta in decaderea de drept a unui mostenitor din dreptul de a culege o anumita mostenire, inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul din aceasta mostenire, deoarece s-a facut vinovat de o fapta grava fata de cel care lasa mostenirea. Nedemnitatea succesorala constituie o sanctiune, deoarece stopeaza realizarea vocatiei succesorale pentru anumite cazuri. Ea va fi aplicabila numai in cazul savirsirii faptelor expres determinate de lege, aceasta norma avind un caracter imperativ. Sanctiunea se aplica si produce efecte doar pentru autorul faptei. Aplicarea sanctiunii nu poate fi extinsa la alte mosteniri, nedemnul fiind inlaturat numai de la mostenirea persoanei fata de care a saviarsit faptele nedemne. La fel, sanctiunea nedemnitatii se va aplica doar pentru faptele savirsite cu intentie (vinovatie), presupunindu-se ca mostenitorul a actionat cu discernamint. Infractiunile savirsite din culpa nu atrag dupa sine sanctiunea nedemnitatii. Partea intii a art.1434 se refera la nedemnitatea succesorala in cazul mostenirii legale sau testamentare. Va fi nedemna sa mosteneasca, atit in calitate de mostenitor legal, cit si in calitate de mostenitor testamentar, persoana care a comis intentionat o infractiune impotriva celui care lasa mostenirea sau o fapta amorala impotriva ultimei vointe a celui care lasa mostenirea, exprimate in testament. Toate aceste imprejurari urmeaza a fi calificate drept temei pentru declararea nedemnitatii succesorale, doar prin sentinta sau hotarirea judecatoreasca. La fel, vor fi nedemne de a mosteni, persoanele care, intentionat, au impiedicat realizarea ultimei vonte a celui care lasa mostenirea, care prin sugestie sau captatie au determinat pe cel care lasa mostenirea sa faca o liberalitate in favoarea lor sau sa majoreze cota succesorala a acestora sau a persoanelor apropiate acestora. De asemenea, vor fi nedemne si persoanele care au tainuit testamentul celui care lasa mostenirea sau i-au constrins pe ceilalti mostenitori sa renunte la drepturile lor succesorale, in scopul majorarii partii ce li s-ar fi cuvenit lor sau persoanelor apropiate acestora. 2.Alineatul 2 al acestui articol se refera la reciprocitatea dreptului de mostenire legala a parintilor si copiilor, inclusiv al adoptatorilor si adoptatilor. Sanctiunea prevazuta in aceasta parte este unilaterala. Astfel, copii pot sa-i mosteneasca pe parintii care au fost privati de drepturile parintesti sau care s-au eschivat sa plateasca pensia alimentara. Inlaturarea acestora de la mostenirea prin lege nu ii lipseste de dreptul de a-i mosteni prin testament. Sint nedemi de a succede parintii si copiii majori care s-au eschivat cu rea-credinta de la executarea obligatiunii de intretinere, prevazute de lege, a celui care lasa mostenirea, daca aceasta circumstanta este constatata de instanta judecatoreasca. Acestia ar putea veni la succesiune numai in calitate de mostenitori testamentari, astfel, considerindu-se confirmat faptul, ca au fost iertate de cel care lasa mostenirea. Articolul 1435. Decaderea din dreptul la succesiune Circumstanta care constitue temei pentru decadere din dreptul la succesiune trebuie constatata de instanta de judecata. Actiunea poate fi intentata de persoana pentru care decaderea succesorului nedemn din dreptul la succesiune are consecinte patrimoniale.

Instantele judecatoresti sint chemate doar pentru a constata daca sint sau nu indeplinite conditiile cerute de lege pentru a stabili nedemnitatea si nicidecum pentru a pronunta aceasta sanctiune, care devine aplicabila in puterea legii. Prin urmare, instanta de judecata nu pronunta, ci numai constata nedemnitatea succesorala. Nedemnitatea succesorala poate fi invocata de orice persoana interesata, care urmeaza sa profite de la inlaturarea de la mostenire a nedemnului, cum ar fi comostenitorii legali sau mostenitorii legali subsecventi ori legatarii sau donatarii in cazul in care nedemnul ar fi fost un mostenitor rezervatar al carui prezenta putea determina reductiunea liberalitatii sau daca acesta ar fi contestat validitatea dispozitiilor testamentare. Dreptul de a invoca o asemenea actiune nu poarta un caracter exclusiv personal. Nedemnitatea poate fi invocata atit in mod direct de catre persoanele enumerate mai sus, cit si printr-o actiune oblica (articolul 599 Cod civil), de catre creditorii acestor persoane. Actiunea poate fi invocata chiar de catre persoana nedemna. Nedemnitatea poate fi invocata impotriva nedemnului, atita timp cit ultimul se afla in viata, cit si impotriva mostenitorilor sai legali sau testamentari, in cazul in care succesorul nedemn a intrat in stapinirea bunurilor succesorale si a decedat inainte de constatarea nedemnitatii. Nedemnitatea poate fi invocata si, in cosecinta, constatata de instanta judecatoreasca numai dupa deschiderea succesiunii si numai daca vocatia succesorala a nedemnului este concreta, nefiind inlaturat de la mostenire prin prezenta unor mostenitori in rang preferabil (care pot culege mostenirea si fara invocarea nedemnitatii).

Articolul 1436. Absolvirea succesorului nedemn Persoana culpabila de savirsirea unor actiuni ce atrag decaderea din dreptul la succesiune pote fi chemata, in pofida acestui fapt, la mostenire daca cel ce a lasat mostenirea o iarta exprimind acest lucru in mod expres in testament. Dupa comiterea faptei, cel care lasa mostenirea poate sa-l gratifice prin testament pe mostenitorul nedemn. Astfel, prin vointa testatorului, aceasta norma admite inlaturarea sanctiunii legale a nedemnitatii succesorale. Articolul 1437. Obligatiile persoanei declarate ca succesor nedemn. Daca, dupa primirea succesiunii, este declarata de instanta de judecata ca succesor nedemn, persoana este obligata sa restituie tot ceea ce a primit ca mostenire, inclusiv fructele obtinute. Acest articol se refera la efectele nedemnitatii succesorale. Constatarea nedemnitatii face ca persoana nedemna sa devina total straina de mostenire, titlul sau de mostenitor fiind retroactiv desfiintat. Nedemnul va trebui sa restituie tot ce a primit in calitate de mostenitor de la persoana fata de care s-a facut vinovat, inclusiv fructele si veniturile percepute din momentul deschiderii mostenirii si nu de la data constatarii nedemnitatii. In cazul in care nedemnul a incasat sume de bani de la debitorii mostenirii, va fi tinut la plata dobinzilor pentru sumele incasate, chiar din ziua incasarii lor, iar nu de la data chemarii in judecata. Nedemnul, daca era mostenitor rezervatar, pierde si dreptul la rezerva succesorala, care, in alte conditii, ar fi primit-o in baza legii. Nedemnul va pastra bunurile pe care le-a dobindit in calitate de mostenitor al altei persoane, chiar daca in patrimoniul acesteia s-ar gasi bunuri ale persoanei fata de care fusese declarat nedemn, deoarece nedemnitatea are un caracter relativ. In cazul in care persoana nedemna a platit anumite datorii ale mostenirii din propriul sau patrimoniu, el va avea dreptul sa pretinda inapoierea sumelor pe care le-a platit. Persoana nedemna trebuie despagubita pentru cheltuielile necesare si utile, in cazul in care le-a avut, cu privire la bunurile mostenirii in perioada in care le-a avut in posesie. Drepturile si obligatiile persoanei nedemne fata de succesiune care se stinsesera prin consolidare sau confuziune, renasc cu efect retroactiv de la data deschiderii mostenirii. Daca in perioada dintre deschiderea succesiunii si cea a constatarii nedemnitatii, nedemnul in calitate de mostenitor a incheiat diverse acte juridice cu tertele persoane, care se refera la bunurile succesorale: -actele de conservare si administrare se vor mentine, daca acestea nu contravin intereselor mostenitorilor si sint utile; -actele de dsipozitie asupra bunurilor succesorale, facute de catre nedemn, se vor mentine in cazul in care actul de instrainare se refera un bun mobil corporal si tertul dobinditor a fost de buna-credinta. Actele de dispozitie asupra bunurilor imobile se vor mentine cu conditia ca persoana terta sa fie de buna-credinta si sa faca dovada ca l-a

incheiat in credinta ca a contractat cu adevaratul proprietar si a existat o eroare comuna si invincibila asupra calitatii de mostenitor a nedemnului (error communis facit ius) Articolul 1438. Termenul de intentare a actiunii privind declararea persoanei ca succesor nedemn Actiunea de declarare a persoanei ca succesor nedemn trebuie sa fie intentata de persoana interesata in termen de un an din data deschiderii succesiunii. Acest articol stabileste termenul de prescriptie, de un an, pentru actiunea prin care se pretinde declararea nedemnitatii succesorale. Acest termen incepe sa curga din data deschiderii succesiunii, adica coincide cu incetarea din viata a celui care lasa mostenirea. Articolul 1439. Cota succesorala a persoanei dezmostenite Cota succesorala a persoanei mostenitori. decazute din dreptul la succesiune se imparte egal intre ceilalti

Tinnd cont de faptul ca titlul de mostenitor al nedemnului este desfiintat, cu efect retroactiv, de la data deschiderii mostenirii, el nu va putea reclama partea de mostenire ce i s-ar fi cuvenit ca mostenitor si nici macar rezerva. Partea nedemnului va fi culeasa, in parti egale, de cei care ar fi venit la mostenire impreuna cu el sau pe care prezenta sa i-ar fi inlaturat de la mostenire. Articolul 1440. Deschiderea succesiunii (1)Succesiunea se deschide in urma decesului persoanei fizice sau declararii mortii ei de catre instanta de judecata. (2)Momentul deschiderii succesiunii se considera cel al decesului persoanei care a lasat mostenirea sau data raminerii definitive a hotaririi judecatoresti privind declararea mortii lui. 1.Deschiderea succesiunii este consecinta juridica a incetarii din viata a persoanei fizice (incetarea calitatii de subiect de drept a celui despre a carui mostenire este vorba) si produce efectul transmiterii de drept a patrimoniului sau catre mostenitorii legali sau testamentari, marcind, implicit, momentul in care incep sa actioneze prevederile legale referitoare la institutia mostenirii. Inainte de deschiderea mostenirii nu se poate vorbi de mostenitori sau de patrimoniu succesoral, persoana in viata, fiind titularul patrimoniului sau (un om viu nu poate fi mostenit), iar mostenitorii urmeaza a fi determinati numai la data deschiderii mostenirii. Faptul juridic care determina nasterea dreptului de mostenire il constituie decesul persoanei fizice sau declararea mortii ei prin hotarire judecatoreasca. Simpla declarare judecatoreasca a disparitiei unei persoane fizice nu are ca efect deschiderea mostenirii. 2.Momentul deschiderii succesiunii este concomitent cu incetarea din viata a celui care lasa mostenirea. Momentul mortii se stabileste dupa ziua (calendaristica), ora, si minuta survenirii ei. Cei care pretind mostenirea vor trebui sa dovedeasca moartea, precum si momentul mortii celui la a carui mostenire se considera indreptatiti. Dovada mortii si a momentului producerii acesteia se va face, dupa caz, prin certificatul de deces sau prin hotarirea judecatoreasca de declarare a mortii, ramasa definitiva, care cuprinde si data stabilita de judecata, ca fiind aceea a mortii. Atit dovada momentului mortii facuta prin certificatul de deces, cit si dovada mortii facuta prin hotarire judecatoreasca declarativa de moarte au putere doveditoare pina la proba contrarie, aceasta putind fi facuta prin orice mijloc de proba, deoarece moartea este un simplu fapt material. Stabilirea exacta a momentului mortii celui care lasa mostenirea prezinta o deosebita importanta practica din urmatoarele motive: - la aceasta data primesc aplicare normele dreptului de mostenire; - in cazul unui conflict in timp al unor legi succesorale succesive, in functie de aceasta data, se determina legea aplicabila (astfel, determinarea cercului de mostenitori chemati sa culeaga mostenirea se va efectua conform normelor legale existente la data deschiderii succesiunii, iar actele ulterioare deschiderii succesiunii, cum ar, de exemplu, acceptarea sau renuntarea la mostenire, vor fi reglementate de legea in vigoare la data, cind aceste acte se savirsesc, potrivit principiului aplicarii imediate a legii noi); - in functie de acest element se determina cercul mostenitorilor legali si testamentari; - la aceasta data se determina compunerea si valoarea patrimoniului succesoral; - de la data deschiderii succesiunii incepe sa curga termenul de 6 luni de optiune succesorala; - data deschiderii succesiunii marcheaza data pina la care

retroactiveaza acceptarea sau renuntarea la mostenire; - in cazul pluralitatii de mostenitori, data deschiderii succesiunii marcheaza ziua in care incepe starea de indiviziune. Articolul 1441. Comorientii si codecedatii (1)Persoanele cu vocatie succesorala reciproca sau unilaterala care au murit fara a se putea stabili daca una a supravietuit alteia se prezuma ca au murit concomitent (comorientii si codecedatii). (2)Mostenirea lasata de fiecare comorient sau codecedat va fi culeasa de proprii mostenitori. 1.Prin comorienti intelegem doua sau mai multe persoane cu vocatie succesorala reciproca sau unilaterala care au decedat in aceeasi imprejurare, in astfel de conditii, incit nu este posibil de a stabili daca una a supravetuit alteia (de exemplu moartea ambilor soti intr-o catastrofa aeriana). Codecedatii sint persoanele fizice care au decedat in acelasi timp, fara a se putea stabili ordinea deceselor si care nu sint comorienti (de exemplu unul din soti a decedat din cauza bolii in spital, iar celalalt intr-un accident rutier in drum spre spital). Daca, in cazul mortii mai multor persoane, nu se poate stabili faptul ca una a supravietuit alteia, ele sint socotite ca au murit deodata. 2.Daca capacitatea succesorala se recunoaste numai persoanelor care sint in viata la data deschiderii succesiunii (art.1433 Cod civil) si dovada acestei existente trebuie sa fie facuta de cel care reclama mostenirea, inseamna ca in situatia imposibilitatii dovedirii supravietuirii, drepturile succesorale nu pot fi recunoscute, din lipsa capacitatii succesorale, urmind ca mostenirile sa fie considerate deschise in acelasi moment pentru toate persoanele in cauza si deferite, separat, mostenitorilor fiecareia dintre persoanele decedate in acelasi timp, fara ca in mod reciproc sau una dintre ele sa poata beneficia de mostenirea lasata de cealalta sau celelalte persoane. De exemplu, daca sotii avind vocatie succesorala reciproca si ca mostenitori legali pe parintii lor decedeaza in acceeasi imprejurare fara a se putea stabili care dintre ei a supravietuit celuilalt, in lumina prezumtiei mortii concomitente nici unul nu va putea mosteni in urma celuilalt, deoarece nu se poate dovedi capacitatea succesorala a vreunuia dintre ei in momentul mortii celuilalt sot. Mostenirile lasate de soti vor fi culese, ca doua mosteniri distincte, de catre parintii fiecaruia. Articolul 1442. Deschiderea succesiunii dupa declararea mortii persoanei. Consecinta prevazuta la art.1441 survine si in cazul declararii de catre instanta de judecata a decesului citorva persone in urma disparitiei fara veste in aceleasi circumstante. In acest caz, nu are importanta momentul intrarii in vigoare a hotaririi privind declararea mortii acestor persoane. Daca doua sau mai multe persoane cu capacitate succesorala reciproca sau unilaterala au disparut fara veste in aceleasi circumstante, in hotaririle judecatoresti declarative de moarte, urmeaza a fi indicata aceeasi data a mortii pentru toate persoanele disparute. In acest caz, este irelevanta data intrarii in vigoare a hotaririlor declarative de moarte. Mostenirea lasata de fiecare disparut va fi culeasa de proprii sai mostenitori. Articolul 1443. Locul deschiderii succesiunei Locul deschiderii succesiunii este ultimul domiciliu al celui care a lasat mostenirea, iar daca locul nu este cunoscut, locul unde se afla bunurile succesorale. Daca bunurile succesorale se afla in diferite locuri, cel al deschiderii sucesiunii va fi considerat locul unde se afla partea cea mai valorosa a bunurilor imobile. Daca nu exista bunuri imobile, se considera locul unde se afla partea principala ca valoare a bunurilor mobile. Ca regula generala, succesiunea se deschide la locul ultimului domiciliu al defunctului. Domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta isi are locuinta statornica sau principala. Persoana a carei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se considera domiciliata la locul resedintei sale. Resedinta persoanei fizice este locul unde isi are locuinta temporara sau secundara. In lipsa de resedinta, persoana este considerata ca domiciliaza la locul unde se gaseste, iar daca acesta nu se cunoaste, la locul ultimului domiciliu.

Regula ultimuui domiciliu al celui care a lasat mostenirea se impune si din considerente de ordin practic, deoarece la ultimul domiciliu se afla de obicei, inscrisurile defunctului si tot acolo se pot culege informatiile despre mostenitorii defunctului si despre masa succesorala. Deci, pentru stabilirea locului deschiderii succesiunii intereseaza nu atit locul unde a decedat cel care lasa mostenirea si nici nu atit locul resedintei, ci ultimul sau domiciliu. Vorbind despre domiciliul unei persoane fizice, intereseaza atit domiciliul stabilit voluntar (domiciliul persoanei fizice cu capacitate de exercitiu deplina), cit si domiciliul legal (domiciliul fixat prin lege, cum ar fi domiciliul minorului sau persoanelor incapabile. In cazul decesului unei persoane care nu a avut domiciliu pe teritorilul Republicii Moldova, locul deschiderii succesiunii se considera locul situarii celor mai importante bunurilor succesorale. Daca domiciliul defunctului este necunoscut se aplica regula deschiderii mostenirii la locul unde se afla bunurile mai importante ca valoare ale mostenirii. Aceeasi regula se aplica daca bunurile succesoarale se afla in locuri diferite. Avind in vedere ca locul ultimului domiciliu al defunctului este o chestiune de fapt, dovada lui se poate face prin orce mijloace de proba admise de lege. Legea locului situarii bunurilor se aplica numai in situatia in care nu este cunoscut ultimul domiciliu al defunctului. Deci, in primul rind se va tine cont de situarea bunurilor imobile. Daca nu exista bunuri imobile, atunci se va considera drept ultim domiciliu locul situarii bunurilor mobile, si daca ultimile se afla in locuri diferite - locul deschiderii succesiunii va fi locul situarii partii celei mai valoroase a acestor bunuri. Articolul 1444. Patrimoniul succesoral (1)Patrimoniul succesoral include atit drepturile patrimoniale (activul succesoral), cit si obligatiile patrimoniale (pasivul succesoral), pe care cel ce a lasat mostenirea le avea la momentul decesului. (2) Daca exista citiva mostenitori, cotele lor succesorale, pina la primirea certificatului de mostenitor, apartin tuturor acestora in calitate de patrimoniu unic. (3) In patrimoniul succesoral intra cota-parte a celui ce a lasat mostenirea din proprietatea comuna, iar daca impartirea in natura nu este posibila, valoarea ei. 1.La decesul unei persoane fizice patrimoniul ei se transmite mostenitorilor legali sau testamentari. Acesta cuprinde totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale ale celui care au apartinut defunctului. Drepturile personale nepatrimoniale, care sint strins legate de persoana si inceteaza in momentul mortii celui care lasa mostenirea sint intransmisibile pe cale de mostenire. Transmisiunea succesorala poate fi atit activa cit si pasiva. In cadrul activului succesoral sint cuprinse toate drepturile reale sau de creanta ale celui care lasa mostenirea, cum ar fi: dreptul de proprietate asupra imobilelor; alte drepturi reale principale care au apartinut defunctului si care nu se sting la moartea lui (de exemplu, dreptul de servitute sau superficie) si drepturi reale accesorii (de exemplu ipoteca, gajul); drepturile patrimoniale de autor (de exemplu, dreptul de a trage foloase materiale din valorificarea operei, etc); actiunile patrimoniale care au apartinut defunctului (de exemplu, actiunea in revendicare, actiunea in rezeliere sau rezolutiune, etc) Exista si unele drepturi care desi nu fac parte din patrimonial defunctului, la data deschiderii mostenirii, vor intra in alcatuirea activului succesoral, cum ar fi: fructele produse de bunurile succesorale, ulterior deschderii mostenirii, inclusiv echivalentul banesc al folosintei exercitata de un mostenitor asupra unui bun din patrimonial succesoral. In continutul pasivului succesoral intra datoriile si sarcinile mostenirii. Prin datorii succesorale se inteleg obligatiile patrimoniale ale defunctului care exista in patrimoniul succesoral la data deschiderii mostenirii, inclusiv datoriile defunctului fata de mostenitori, indiferent de izvorul aparitiei lor (contract, delict, lege). Nu reprezinta datorii succesorale obligatiile care s-au stins prin moartea celui care lasa mostenirea, deci obligatiile executarea carora depinde de calitatile personale ale defunctului. Aceste obligatii nu se transmit prin succesiune, insa sint opozabile mostenitorilor. Prin sarcinile mostenirii se inteleg acele obligatii care se nasc penrtu mostenitor sau in momentul deschiderii succesiunii sau dupa, independent de vointa defunctului sau din vointa lui. Aceste sarcini se nasc fara a fi existat in patrimonial celui care lasa mostenirea. La ele se refera: cheltuielile de inmormintare, cheltuielile pentru administrarea si lichidarea mostenirii, plata legatelor cu titlu particular. 2.Daca succesiunea este culeasa de doi sau mai multi mostenitori, ei dobindesc patrimoniul lasat de defunct, in indiviziune. Aceasta stare de lucruri dureaza pina la primirea certificatului de mostenitor. Fiecare dintre mostenitori va dobindi, de la data deschiderii succesiunii, o cota-parte ideala si abstracta din toate drepturile si obligatiile pe care mostenirea le cuprinde. De fapt, bunurile ce formeaza patrimoniul succesoral sint in indiviziune, deoarece creantele si datoriile se divid intre mostenitori, potrivit vocatiei succesorale a fiecaruia.

De la deschiderea succesiunii, fiecare copartas nu are o parte concreta din lucrurile ce apartin mostenirii, ci numai o parte abstracta din fiecare molecula a fiecarui bun succesoral. De exemplu, daca in patrimoniul succesoral intra o casa cu doua camere de dimensiuni egale si exista doi mostenitori, nu va avea fiecare dreptul la cite o camera ci, pina la primirea certificatului de mostenitor, iecare are dreptul la jumatate din fiecare molecula a intregii case. Indiviziunea succesorala este marcata de doua principii importante: nici unul dintre coindivizari nu are un drept exclusiv asupra unui bun individualizat din succesiune; fiecare coindivizar are un drept exclusiv asupra coteiparti ideale ce i se cuvine din indiviziune (de exemplu 1/2, 1/4 ) 3.Proprietatea este comuna in cazul in care asupra unui bun au drept de proprietate doi sau mai multi titulari. Ca regula generala, in privinta bunurilor proprietate comuna nu se pot incheia acte de dispozitie decit cu acordul tuturor proprietarilor. Totusi, in cazul deschiderii mostenirii cota-parte a celui care lasa mostenirea din proprietatea comuna va intra in patrimoiul succesoral. Impartirea bunului proprietate comuna se face in natura, proportional cotei-pati a fiecarui coproprietar, iar daca bunul proprietate comuna pe cote-parti este indivizibil ori nu este partajabil in natura, impartirea se face prin: atribuirea intregului bun, in schimbul unei sume, in favoarea unuia ori a mai multor coproprietari, la cererea lor; vnzarea bunului in modul stabilit de coproprietari ori in caz de neintelegere, la licitatie si distribuirea pretului coproprietarilor, proportional cotei-parti a fiecaruia dintre ei. Aricolul 1445. Averea viitoare Testatorul poate prevedea in testament o anumita avere pe care inca nu o stapinea la momentul intocmirii testamentului, dar care, la deschiderea succesiunii, trebuie sa fie in proprietatea sa. Cel care lasa mostenirea poate transmite prin testament atit patrimoniul pe care l-a avut la momentul intocmirii testamentului, cit si patrimoniul pe care il va dobindi in viitor, indiferent de faptul daca exista acest patrimoniu la momentul intocmirii testamentului sau nu (de exemplu, lucrurile aflate in posesia tertilor care ulterior vor fi dobindite de testator prin acte juridice). Aplicarea acestei norme depinde de o conditie suspensiva si anume: la momentul deschiderii succesiunii, aceasta avere sa se afle in patrimoniul testatorului si sa fie succeptibila de a fi transmisa prin testament. Articolul 1446. Inadmisibilitatea transmiterii prin personal mostenire a drepturilor si obligatiilor cu caracter

In patrimoniul succesoral nu se includ drepturile si obligatiile patrimoniale care poarta caracter personal si care pot apartine doar celui ce a lasat mostenirea si nici drepturile si obligatiile, prevazute de contract sau de lege, care sint valabile numai in timpul vietii celui ce a lasat mostenirea si care inceteaza la decesul lui. Nu intra in activul succesoral acele drepturi care, desi patrimoniale si existente in patrimoniul celui care lasa mostenirea, se sting la moartea titularului lor, intrucit au caracter viager (pe viata) sau sint contractate sau nascute ex lege intuitu persoane (de exemplu, dreptul la pensie alimentara, renta viagera etc). Nu reprezinta datorii succesorale obligatiile stinse prin moartea celui care lasa mostenirea, cum ar fi: - obligatiile legate de calitatile personale ale defunctului, care se sting prin decesul debitorului cum ar fi: obligatia de intretinere datorata in calitate de ruda sau de sot, etc; - obligatiile izvorite din contractile incheiate intuitu personae, cum ar fi: contractul de munca sau contractul de mandat. Articolul 1447. Apararea drepturilor nepatrimoniale ale celui ce a lasat mostenirea Drepturile nepatrimoniale ale celui care a lasat mostenirea neincluse succesoral pot fi realizate si aparate de catre succesorii in modul prevazut de lege. in patrimoniul

Potrivit articolului 16 al Codului Civil, la cererea persoanelor interesate, se admite apararea onoarei si demnitatii unei persoane fizice si dupa moartea acesteia. Aceasta se poate realiza prin cererea de a dezminti informatia ce a lezat onoarea, demnitatea sau reputatia profesionala a celui care lasa mostenirea, daca cel care a raspindit-o nu dovedeste ca ea corespunde realitatii.

Articolul 1448. Dreptul la revendicarea

bunului din patrimoniul

succesoral

(1) Daca testatorul a testat un bun care apartine unei alte persoane, aceasta are dreptul la revendicarea bunului pe principii generale. (2) Daca patrimoniul defunctului contine bunuri care apartin unei alte persoane, determinarea acestei parti din patrimoniu si transmiterea ei persoanei indreptatite sint obligatorii. La momentul intocmirii testamentului, cel care lasa mostenirea are in vedere un anumit patrimoniu, concret determinata. Este posibil, insa, ca acest patrimoniu la momentul deschiderii succesiunii, in virtutea schimbarilor care au loc in circuitul civil, sa fie diferit fata de cel de la momentul intocmirii testatmentului. Astfel, este posibil ca testatorul, in acest interval de timp, sa fi instrainat careva bunuri, sa fi contractat niste datorii sau sa nu fi dobindit bunuri pe care le-a testat, etc. Este evident, ca in situatia in care testatorul a testat bunuri apartinind altor persoane, ultimele vor avea dreptul sa-si revendice bunurile pe prinicipii generale. Actiunea in revendicare va fi inaintata mostenitorilor care au acceptat succesiunea. Determinarea partii din patrimoniul succesoral, apartinind altei persoane se face cu intietate, in baza oricaror mijloace admise de lege. T i t l u l II MOSTENIREA TESTAMENTARA Capitolul I DISPOZITII GENERALE CU PRIVIRE LA MOSTENIREA TESTAMENTARA Articolul 1449. Testamentul (1) Testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil si personal prin care testatorul dispune cu titlu gratiui, pentru momentul incetarii sale din viata, de toate bunurile sale sau de o parte din ele. (2) Testator poate fi doar persoana cu capacitate de exercitiu. (3) Nu se permite intocmirea testamentului prin reprezentant. Patrimoniu soccesoral al unei persoane fizice decedate poate fi transmis catre succesorii sai atit in temeiul legii, cit si prin act de ultima vointa a celui ce lasa mostenirea prin testament. Dat fiind faptul, ca oricare persoana este interesata sa-si hotarasca soarta patrimoniului sau, legislatorul da prioritate mostenirii testamentare, recunoscind dreptul oricarei persoane de a dispune liber pentru cauza de moarte, prin manifestare de ultima vointa, cui sa transmita bunurile sale sau o parte din ele. Prin urmare, mostenirea legala are o functie doar de intregire, normele ei fiind aplicabile in cazul in care persoana nu a dispus pentru cauza de moarte, prin testament, cu privire la bunurile sale sau o parte din ele au ramas netestate. In scopul protejarii intereselor unor anumite categorii de mostenitori legali, eliberarea de a dispune prin testament este limitata doar in partea ce constituie rezerva succesorala. 1. Testamentul este un act juridic special, prin care persoana, numita testator isi realizeaza dreptul de dispozitie pentru cauza de moarte cu pivire la patrimoniul sau. O notiune mai ampla a testamentului este data in alin. (1) din care rezulta ca testamentul are urmatoarele caractere juridice: - testamentul este un act juridic, prin care se manifesta vointa testatorului. Astfel, testamentul trebuie sa indeplineasca toate conditiile de validitate a actului juridic, cum ar fi: capacitate de exercitiu, consimtamint valabil, obiect licit, determinat sau determinabil, cauza licita si morala. (vezi cap.II, tit.III, Cartea I). Testamentul intocmit cu incalcarea conditiilor de validitate a actului juridic este nul; - testamentul este un act juridic solemn pentru a carui validitate testatorul trebuie sa-si exprime vointa prin una din formele prevazute la Art.1458. Nerespectarea formei testamentului atrage nulitatea lui; - testamentul este un act juridic unilateral, deoarece in el se exprima o singura vointa si anume aceea a testatorului, indeferent de acceptarea sau neacceptarea de catre mostenitorul desemnat a mostenirii; - testamentul este un act juridic revocabil in sensul ca testatorul in timpul vietii sale poate reveni oricind asupra continutului testamentului, modificind sau anulind unele dispozitii testamentare, ori revocindu-l in intregime. Testatorul nu poate renunta la acest drept, iar orice clauza de renuntare la dreptul de revocare este nula. Testamentul devine irevocabil odata cu decesul testatorului; - testamentul este un act juridic personal, deaceea nu poate fi intocmit la decizia tertelor persoane prin reprezentare, sau de catre un tert. Testatorul poate pune in sarcina tertei persoane doar desemnarea executorului testamentar. Reiesind din caracterul unilateral si personal al testamentului nu se admite intocmirea unui testament de catre doua sau mai multe persoane; - testamentul este un act juridic cu titlu gratuit, adica un act de liberalitate, prin care testatorul pentru cauza de moarte transmite gratuit toate bunurile sale sau o parte din ele. Testamentul prin care testatorul testeaza

bunurile sale in contul achitarii unei datorii sau recunoasterii si executarii altei obligatii asumate de catre testator este nul; - testamentul este un act juridic prin care se dispune pentru cauza de moarte. Desi, testamentul este valabil din momentul intocmirii lui, el produce efecte juridice doar in momentul incetarii din viata a testatorului. Astfel, testatorul fiind in viata pastreaza toate drepturile asupra bunurilor de care a dispus prin testament, iar mostenitorul testamentar sau legatarul dobindeste dreptul de a accepta sau renunta la bunul testat din momentul decesului testatorului; - testamentul este un act juridic prin care persoana poate dispune liber de bunurile sale sau o parte din ele prin desemnarea unui mostenitor sau citorva mostinitori. Astfel, punctul esential al testamentului il constitie desemnarea mostenitorului sau/si a legatarului. Daca testatorul a testat unei persoane intreg patrimoniu sau o parte din patrimoniu, o asemenea dispozitie se considera ca desemnare a mostenitorului, chiar daca aceasta persoana nu a fost numita direct mostenitor. In cazul in care persoanei i-a fost testat un anumit bun, determinat sau determinabil aceasta persoana va fi recunoscuta legatar, daca din sensul dispozitiei testamentare nu rezulta, ca persoana a fost desemnata in calitate de mostenitor. 2. Alin. (2) stabileste ca testator poate fi doar persoana cu capacitate de exercitiu, iar Art.52 din Legea nr. 1453/2002 concretizeaza ca persoana trebuie sa posede capacitate de exercitiu deplina. Potrivit Art.20 (1), persoana fizica dispune de capacitate de exercitiu deplina la implinirea virstei de 18 ani sau prin dobindirea acestei capacitati de catre minorul care a atins vista de 16 ani in modul si temeiurile prevazute de lege. Nu pot dispune prin testament minorii, persoanele declarate incapabile (Art.24), precum si persoanele limitate in capacitate de exercitiu (Art.25). Persoana trebuie sa aiba capacitate de a testa cind isi manifesta vointa, adica la momentul intocmirii testamentului. Pentru validitatea testamentului este necesar ca persoana sa aiba nu numai capacitate deplina de exercitiu dar sa aiba si descernamint, adica sa poata sa constientizeze actiunile sale si sa le dirijeze, fiind in stare sa aprecieze efectele juridice ale manifestarii sale de vointa. Persoana care nu poate aprecia efectele juridice ale manifestarii de vointa din cauza dereglarilor psihice, alienatiei sau debilitatii mintale, starii vremelnice de inconstiinta, hipnozei, betiei alcoolice, folosirii de stupifiante, etc., nu poate dispune prin testament. Testamentul incheat cu incalcarea prevederilor privind capacitatea de exercitiu sau lipsei de descernamint este nul. 3. Testamentul fiind un act juridic unilateral, personal si revocabil sub sanctiunea nulitatii nu poate fi intocmit prin reprezentant. Astfel, testatorul nu poate incredinta unui tert intocmirea din numele sau a testamentului.

Articolul 1450. Determinarea cotei succesorale de catre testator (1) Testatorul poate determina in testament cotele succesorale pentru mostenitorii mentionati in el sau poate indica in mod concret carui mostenitor ce parte din patrimoniu ii va trece in proprietate. Daca in testament nu exista astfel de indicatii, patrimoniul succesoral se imparte egal intre mostenitori. (2) Daca in testament sint mentionati citiva mostenitori, dar este stabilita cota succesorala numai unuia dintre ei, ceilalti mostenesc in parti egale patrimoniul ramas. Prezentul articol este consacrat principiului libertatii testamentare, in sensul ca, testatorul este liber de a dispune prin testament intreg patrimoniu sau o parte din el, de a testa bunurile sale unei sau mai multor persoane, de a stabili cota-parte a fiecarui mostenitor sau de a determina bunul care va trece in proprietatea mostenitorului. Insa, legiuitorul, reiesind din faptul ca, uneori, dispozitiile testamentare nu sint destul de clare si precise, putind fi intrepretate fara a stabili adevarata intentie a testatorului, a reglementat anumite reguli de interpretare a unor clauze testamentare. 1. Astfel, in cazul in care testatorul a desemnat citiva mostenitori, fara a indica cota-parte a fiecarui, se considera ca dispun toti mostenitorii desemnati in cote-parti egale. Uneori, cotele-parti si sumele acestora determinate de testator pot depasi valoarea patrimoniului succesoral. In aceste cazuri cotele-parti ale mostenitorilor se diminueaza proportional cotelor-parti ce le revin. Iar daca cotele-parti si sumele acestora sint mai mici decit patrimoniul succesoral, riesind din intentia testatorului de a testa intreg patrimoniul, cotele-parti ale mostenitorilor desemnati pot fi proportional majorate. 2. Daca din citiva mostenitori numai unuia ii este determinata o anumita cota-parte, ceilalti mostenitori vor primi partea testata ramasa in cote-parti egale. Insa, in cazul cind toata mostenirea a fost impartita in cote-parti, insa unui mostenitor nu i-a fost determinata cota-parte, aceste cote-parti trebuie diminuate astfel, incit mostenitorul desemnat fara atribuirea cotei-parti sa primeasca atit cit a primit mostenitorul caruia i-a fost atribuita cea mai mica cota-parte.

Articolul 1451. Substituirea succesorului (1) Testatorul este in drept sa substituie succesorul desemnat daca acesta din urma decedeaza pina la deschiderea mostenirii, nu accepta sau renunta la mostenire, sau este privat de dreptul la mostenire. (2) Renuntarea mostenitorului testamnetar la succesiune se admite numai in cazul in care acesta nu indica in favoarea cu renunta. 1. Substituirea succesorala constituie o dispozitie speciala prin care testatorul desemneaza in subsidiar un al doilea mostenitor, denumit substituit, care va primi bunurile testate, daca primul mostenitor nu le va primi. Substituirea succesorului se admite, daca primul succesor: a) a decedat pina la deschiderea mostenirii; b) nu accepta sau renunta la mostenire; c) este privat de dreptul la mostenire ca succesor nedemn in temeiul Art.1434. Testatorul poate desemna substituitul numai in baza temeiurilor enumarate. Daca testatorul nu va indica nici unul din aceste temeiuri in testament, substituitul se considera ca are vocatie succesorala, daca primul mostenitor nu a primit mostenirea in baza unuia din aceste temeiuri. Substituit poate fi orice persoana fizica sau juridica, iar dreptul lui la mostenire apare din momentul decesului testatorului. 2. Mostenitorii testamentari pot accepta sau renunta la mostenire in termenul si modul stabilit de titlul V, Cartea IV. Insa, spre deosebire de mostenitorii legali, mostenitorii testamentari renunta la mostenire fara a indica in favoara cui renunta.

Articolul 1452. Partajarea patrimoniului intre mostenitorii testamentari Daca in testament sint numiti citiva mostenitori, iar cota determinata a unuia dintre ei include intregul patrimoniu succesoral, toti comostenitorii testamentari mostenesc in cote egale. Prin partajarea patrimoniului succesoral mostinitorii isi realizeaza dreptul de a iesi din indiviziune. Partajul patrimoniului succesoral, inclusiv a mostenitorilor testamentari se admite cu respectarea prevederilor stipulate la tit. VII, Cartea IV. Insa, in cazul in care prin testament sint desemnati mai multi mostenitori, iar cota-parte a unuia din ei include intreg patrimoniu, legiuitorul a stabilit toti mostenitorii testamentari mostenesc in cote-parti egale. Articolul 1453. Mostenirea partii netestate din patrimoniul succesoral In cazul in care cotele-parti determinate in testament nu includ intregul patrimoniu succesoral, pentru partea netestata se aplica prevederile succesiunii legale sau vacante, care se refera si la mostenitorii legali carora le-a fost testata o parte din avere daca testamentul nu prevede altfel. Testatorul poate dispune prin testament intreg patrimoniu sau numai o parte din el. In cazul in care testatorul a testat numai o parte din bunuri, la partea ramasa netestata sint chemati la mostenire mostenitorii legali in ordinea stabilita de Art. 1500-1501. Mostenitorii legali carora le-a fost testata o parte din bunuri, deasemenea, pot mosteni partea de bunuri netestata, daca prin testament nu au fost lipsiti de dreptul de a mosteni. Daca toti mostenitorii cei legali au fost lipsiti de dreptul de a mosteni partea de mostenire ramasa netestata, nu au acceptat mostenirea in termen si nu au prelungit acest termen, sau au renuntat la partea de mostenire netestata, ea va trece in proprietatea statului ca mostenire vacanta in ordinea Art.1515. Articolul 1454. Imposibilitatea determinarii exacte a mostenitorului Daca testatorul a determinat persoana mostenitorului prin carateristici care pot fi proprii mai multor persoane si nu se poate stabili pe care dintre ele a avut-o in vedere testatorul, toate persoanele se considera mostenitori cu drept la cote-parti egale.

Persoana in favoarea carei este facut testamentul trebuie sa fie determinata sau sa poata fi determinabila la data deschiderii mostenirii. Daca persoana bineficiara este incerta si nedeterminabila testamentul sau dispozitia testamentara este nula. Persoana poate fi determinata prin indicarea concreta a numelui de familie si prenumelui precum si a domiciliului acesteia. Insa, din sensul articolului comentat rezulta ca testatorul ar putea folosi un diminutiv, sau supranume dat in legatura cu o trasatura caracteristica a acesteia sau a aspectului sau exterior, psihic, unei profesii sub care este cunoscut. In cazul in care aceste caracteristici sint proprii mai multor persoane si este imposibil de a stabli cui concret testatorul a avut intentia sa transmita bunurile sale, potrivit acestei prevederi legale, mostinitori in cote-parti egale vor fi recunoscute toate aceste persoane.

Articolul 1455. Dezmostenirea (1) Testatorul poate dezmosteni pe unul, pe citiva sau pe toti mostenitorii legali si nu este obligat sa motiveze acest fapt. (2) Persoana dezmostenita prin dispozitie testamentara expresa nu poate deveni mostenitor legal asupra partii netestate din avere si nici asupra cotelor-parti la care au renuntat mostenitorii testamentari. 1. Dezmostenirea este dispozitia testamentara de ultima vointa a testatotului prin care aceasta inlatura de la mostenire pe unul, pe citiva sau pe toti mistenitorii legali. Mostenitorii legali pot fi dezmosteniti de interg patrimoniu sau numai o parte din el. Insa, dreptul de dezmostenire este limitat in privinta mostenitorilor legali ce dispun de dreptul la cota din rezerva succesorala. Astfel, testatorul poate dezmosteni mostenitorul legal doar in limitele cotitatiei disponibile, fara a atinge cota rezervei succsorale, stabilita prin Art.1505. Daca exista temeiuri de a declara mostinitorul legal nedemn, testatorul il poate dezmosteni si de cota rezervei succesorale, dar in acest caz va inainta potrivit Art.1513 o actiune in instanta de judecata de decadere din dreptul la cota din rezerva succesorala. Mostenitorul nu este obligat sa invoce in testament motivele dezmostenirii. Dezmostenirea poate fi de doua feluri directa (expresa) sau indirecta. Dezmostenirea directa (expresa) este atunci cind testatorul prin dispozitie testamentara declara in mod expres ca inlatura de la mostenire- in tot sau in parte pe unul, pe citiva sau pe toti mostenitorii legali. Dezmostenirea este indirecta in cazul in care testatorul prin testarea intregului patrimoniu sau altor persoane inlatura tacit unul sau toti mostenitorii legali de la mostenire. 2. Mostenitorul legal dezmostenit prin dispozitie testamentara expresa (directa) nu poate mosteni partea de bunuri ramasa netestata. Mostinitorul legal dezmostenit, total, nu poate mosteni nici cind toti mostenitorii nu au acceptat sau au renuntat, la mostenire, precum si in cazul de declarare a nulitatii testamentului in privinta altor mostinitori sau de declarare a nedemnitatii celorlalti mostinitori. Insa, daca mostinitorul legal a fost dezmostenit numai de un anumit bun sau o parte din bunuri, atunci partea de bunuri de care nu a fost dezmostenita si a ramas netestata poate fi mostenita de catre acest mosinitor. Mostinitori legali sint in drept de a contesta testamentul prin care au fost dezmosteniti.

Articolul 1456. Pastrarea dreptului la mostenire Mostenitorii legali nedesemnati in testament isi pastreaza dreptul la mostenire asupra partii netestate din avere. Ei, de asemenea, mostenesc si partea testata din avere daca, la momentul deschiderii mostenirii, in viata nu se afla nici unul dintre mostenitorii testamentari sau adica toti au renuntat la mostenire. Mostenitorii legali dezmosteniti indirect, prin testarea de catre testator a patrimoniului sau altor persoane, pot mosteni partea de bunuri ramasa netestata. In cazul in care toti mosinitorii testamentari au decedat pina la deschiderea mostenirii sau au renuntat la mostenire si prin testament nu sint desemnati substituiti, atunci mostinitorii legali dezmosteniti indirect pot culege mostenirea in ordinea stabilita de Art.Art. 1500-1501. Ei, de asemenea, vor culege mostenirea si in caz de declarare a nulitatii testamentului sau de nedemnitate a mostinitorilor testamentari.

Articolul 1457. Inadmisibilitatea mostenirii legale Daca inreaga avere a fost divizata intre mostenitori conform testamentului, dar la momentul deschiderii unul dintre ei nu mai este in viata, mostenirea legala nu va avea loc, iar cota lui succesorala va fi repartizata in mod egal intre ceilalti mostenitori testamentari.

Intemeindu-se, pe ultima vointa a testatorului dispozitia mentionata concretizeaza ca in cazul in care testatorul a testat intregul sau patrimoniu mai multor persoane, iar unul din ei a decedat pina la deschiderea mostenirii, cota succesorala a celui decedat trece in favoarea celorlalti mostenitori testamentari in mod egal. Insa, daca a fost desemnat de catre testator un substituit in locul celui decedat, atunci cota-parte a ultimului va fi culeasa de catre substituit. Prin urmare, mostenitorii legali, pot fi chemati la mostenire numai in cazul in care unicul sau toti mostenitorii testamentari au decedat pina la deschiderea mostenirii, nu au acceptat sau au renuntat cu totii la mostenirea testamentara. Capitolul II FORMA TESTAMENTULUI Articolul 1458. Forma testamentului Testamentul poate fi intocmit doar in una din urmatoarele forme: a) olograf scirs in intregime personal, datat si semnat de testator; b) autentic - autentificat notarial, precum si asimilat cu cel autentificat notarial; c) mistic scris in intregime, datat si semnat de testator, strins si sigilat si apoi prezentat notarului, care aplica inscriptia de autentificare pe plic si il semneaza impreuna cu testatorul. In functie de dorinta sau imprejurarile in care se afla testatorul, testamentul poate fi intocmit in una din urmatoarele forme: a) olograf; b) autentic si c) mistic. Prin lege sint permise si alte forme de testamente, asimilate celor autentice (Art.1459). Fiind un act solemn, testamentul trebuie, in mod obligatoriu, sa fie inocmit in una din formele mentionate. Toate formele de testamente au valoare juridica egala, deaceea, revocarea sau modificarea unui testament poate fi facuta prin toate felurile de forma de testament stabilita de lege. Testamentul in orice forma trebuie sa fie intocmit cu respectarea conditiilor de validitate a actelor juridice, stabilite prin lege, a regulilor comune stabilite pentru toate felurile de testamente, precum si a dispozitiilor legale stabilite pentru fiecare forma de testament. Pentru intocmirea testamentului in formele mentionate este necesara respectarea urmatoarelor reguli comune: forma scrisa si forma actului separat. Astfel, orice forma de testament aleasa de testator trebuie sa imbrace forma scrisa. Cerinta formei scrise este o conditie de validitate (ad solemnitatem) si nu o conditie de dovada (ad probationem). Vointa testatorului, neputind fi dovedita nici printr-un mijloc de proba, decit printr-un testament intocmit in scris cu respectarea cerintelor stabilite de lege. Prin urmare, sub sanctiunea nulitatii absolute, testamentul trebuie intocmit in intregime in forma scrisa. A doua conditie comuna de valabilitate a testamentelor este aceea ca nu se admite intocmirea testamentului de doua sau mai multe persoane, nici chiar de catre sotii care locuiesc impreuna. Testamentul poate fi intocmit de o singura persoana printr-un act separat, garantindu-se, in asa mod, libertatea de vointa a testatorului. a) Testamentul olograf Potrviit lit. a) al acestui articol testamentul olograf este un testament scris in intregime personal, datat si semnat de mna testatorului. Sub sanctiunea nulitatii testamentului olograf trebuie respectate trei conditii: - scrierea testamentului de catre testator; - datarea testamentului de testator; - semnarea testamentului de (mna) testator. Scrierea testamentului de catre testator. Testamentul olograf trebuie scris in intregime de catre testator. El poate fi scris in orice limba pe care o poseda testatorul, cu orice caractere de mna sau de tipar, chirilita sau latina, alfabetul pentru orbi etc. Testamentul poate fi scris pe orice fel de material: hirtie, pinza, lemn, piatra, sticla etc. si cu orice instrument: creion, cerneala, pasta, vopsea, carbune, creta etc. Testamentul poate fi scris pe mai multe foi separate, cu conditia ca foile ce urmeaza sa alcatuiasca un singur testament si sa nu trezeasca careva indoieli. Nu se admite dactilografierea sau tiparirea testamentului. Stersaturile, adaugarile sau alte rectificari facute cu mna testatorului trebuie datate si semnate de testator, daca ele cuprind dispozitii testamentare noi fata de redactarea initiala. Modificarile ulterioare, deasemenea, trebuie sa fie semnate si datate de catre testator. Stersaturile sau adausurile facute in testament de catre terte persoane sint nule. Conditia scrierii testamentului de catre testator nu exclude participarea altei persoane, care sa-l ajute la redactarea testamentului, insa aceasta persoana nu trebuie sa vicieze libertatea de ultima vointa a testatorului. Deasemenea, testatorul la intocmirea testamentului poate utiliza un model scris de testament.

Datarea testamentului de catre testator. Alte elemente de validitate a testamentului constituie datarea lui de mna testatorului. Data trebuie sa cuprinda anul, luna si ziua cind a fost intocmit testamentul. Datarea testamentului are importanta pentru a putea stabili daca testatorul a avut descernamint in momentul intocmirii testamentului, iar in caz de pluralitati de testamente succesive, cu dispozitii contrare sau incompatibile, in raport cu data lor se stabileste care testament exprima ultima vointa a testatorului. Lipsa datei atrage nulitatea testamentului olograf. Insa, in cazul in care data este incompleta si se poate stabili cind a fost intocmit testamentul, precum si starea de capacitate a testatorului, testamentul va fi valabil. Sint aplicabile testamentului olograf si prevederile Art.1464 C.C. Semnarea testamentului de catre testator. Testamentul olograf scris de mna testamentul la sfirsit trebuie semnat pentru certificarea continutului testamentului. In lipsa semnaturii, testamentul se considera un simplu proiect de testament lipsit de efecte juridice, adica este lovit de nulitate absoluta. Semnatura nu trebuie obligatoriu sa cuprinda numele si prenumele testatorului, insa trebuie aplicata semnatura pe care testatorul o foloseste obisnuit, chiar si pseudonimul sau, daca acest pseudonim este folosit in mod curent pentru semnarea altor acte juridice si documente, si care permite identificarea testatorului. b) Testamentul autentic. Testamentul autentic este acel testament autentificat in conditiile prevazute de lege de catre organele competente. Potrivit Art.3 din Legea nr. 1453/2002 pe teritoriul tarii testamentul poate fi autentificat de catre notarii de stat, notarii privati si alte persoane abilitate prin lege, iar Art.37 din Legea mentionata si Art.44 pct. p) din Legea nr. 123/2003 concretizeaza ca sint abilitati sa autentifice testamente secretarii consiliilor locale ale satelor, comunelor, oraselor si municipiilor, unde nu functioneaza birouri notariale. Sint asimilate testamentelor autentice, testamentele autentificate de catre persoanele cu functii de raspundere indicate la Art.1459. Testamentele cetatenilor Republicii Moldova care se afla in strainatate pot fi autentificate de catre consulii misiunilor diplomatice (Art. din Legea nr. 1453/2002). Testamentul autentic se autentifica cu respectarea conditiilor generale de intocmire a actelor autentice, precum si a regulilor speciale prevazute de lege. Testamentul se intocmeste in cel putin 2 exemplare, unul dintre care se pastreaza in arhiva persoanei ce desfasoara activitate notariala. Toate exemplarele testamentului se semneaza de testator si au aceeasi putere juridica (Art.54 din Legea nr. 1453-XV din 08.11.2002). Daca testatorul nu poate semna dintr-o anumita cauza, testamentul poate fi semnat de o alta persoana conform prevederilor Art.1460. Testamentul autentic poate fi intocmit personal de catre testator. La indicatia si vointa testatorului, testamentul poate fi intocmit de alta persoana, notar sau persoana imputernicita sa autentifice testamente. La redactarea testamentelor autentice ca si la redactarea actelor juridice se admite utilizarea mijloacelor tehnice. Persoana care desfasoara activitate notariala este obligata sa stabileasca identitatea si sa verifice capacitatea de exercitiu a testatorului (Art.Art.42, 43 din Legea nr. 1453/2002). La autentificarea testamentelor persoanelor care se afla la tratament, in institutii medicale, sanatorii, aziluri pentru batrini si invalizi, precum si in alte cazuri de boala grava, notarul (persoana care desfasoara activitate notariala) poate fi asistat de mediul respectiv. Daca pune la indoiala capacitatea testatorului de a aprecia actiunile sale si de a le diriga, persoana care desfasoara activitate notariala poate solicita concluzia medicilor, referitor la faptul, daca testatorul dispune de deccernamint la momentul intocmirii testamentului. Persoana imputernicita cu autentificarea testamentului trebuie sa dea citirii continutul testamentului si sa verifice daca dispozitiile inscrise in testament reprezinta ultima vointa a testatorului, ulterior, testatorul semneaza testamentul, iar notarul sau persoana imputernirita sa autentifice testamentul, il autentifica, prin aplicarea girului de autentificare (Art.46 din Legea nr. 1453/2002). Testamentul se inregistreaza in registrul general ca o actiune notariala, precum si in cartea testamentelor. Notarul este obligat sa informeze imediat Camera Notariala despre testamentul autentificat, in ordinea stabilita de lege. Persoanele imputernicite sa autentifice testamentul sint obligate sa verifice daca dispozitiile testamentare sint clare si complete, daca nu contin dispozitii contrare legii. La autentificarea testamentului, testatorul nu este obligat sa prezinte dovezi pentru confirmarea dreptului de proprietate asupra bunurilor testate. Testamentul autentic poate fi revocat sau modificat prin depunerea unei cereri de revocare sau modificare la notar sau persoana imputernicita sau autentifice testamentul sau prin intocmirea unui nou testament in orice forma stabilita de lege. Nerespectarea regulilor de intocmire si autentificare a testamentului de forma data atrage nulitatea lui. Insa, testamentul va putea fi valabil daca va indeplini conditiile unui testament olograf. c) Testamentul mistic. Testamentul mistic consta dintr-un inscris de ultima vointa a testatorului, datat si semnat de mna testatorului strins si sigilat intr-un plic si prezentat notarului pentru aplicarea inscriptiei de autentificare, care trebuie sa fie semnata de testator, si notar. Cuvintul mistic inseamna secret. Stringerea si sigilarile testamentului are drept scop asigurarea secretului testamentului si face imposibila deschiderea plicului si substituirea testamentului cu alte hirtii. Testamentul mistic ca si testamentul olograf trebuie sa fie scris in intregime, datat si semnat de testator. Astfel, nu se admite scrierea testamentului de o alta persoana sau dactilografierea lui. Testamentul poate fi intocmit pe hirtie obisnuita, iar hirtia pe care este scris testamentul, in mod obligatoriu trebuie sa fie strinsa (impaturita) si introdusa intr-un plic care se sigileaza. Sigilarea se face in sensul lipirii plicului,

in asa mod, ca el sa nu poata fi deschis, decit prin distrugerea plicului. Aplicarea unui sigiliu in sensul adevarat al cuvintului ar duce la imposibilitatea intocmirii testamentului mistic de catre persoane care nu dispun de sigilii proprii. Totodata, persoana care dispune de un sigiliu propriu il poate aplica pe plicul in care este introdus testamentul sau. Testatorul prezinta notarului plicul sigilat, declarind ca textul scris alcatuieste testamentul sau, ca este datat si semnat. Daca declaratia este falsa, testamentul va fi nul. Notarul este obligat sa aplice pe actul sigilat inscriptia de autentificare pe plic. Legislatorul nu reglementeaza ce trebuie sa contina inscriptia de autentificare, insa reiesind din legislatia tarilor care au o asemenea forma de testament, in inscriptia de autentificare se va indica numele, prenumele si domiciliul testatorului precum si declaratia testatorului ca testamentul este al sau. Actul de suprascriere (inscriptia de autentificare) trebuie datat si semnat de catre testator si notar. Ca si orice act notarial, testamentul mistic se inregistreaza in registrul actelor notariale. Notarul este obligat sa respecte conditiile necesare pentru autentificarea actelor notariale, adica sa verifice identitatea si capacitatea de exercitiu al testatorului (Art.Art. 42, 43 din Legea nr. 1453/2002). Daca testatorul nu se poate prezenta la biroul notarial, testamentul mistic, la solicitarea testatorului, poate fi autentificat la locul indicat de el (Art.38 din Legea mentionata). Deoarece, legislatorul nu reglementeaza ca testamentul mistic ramine la pastrare la biroul notarial, dupa efectuarea inscriptiei de autentificare, el va fi restituit testatorului. Insa, testatorul poate transmite testamentul mistic spre pastrare, persoanelor care desfasoara activitate notariala, in ordinea stabilita de Art.77 din Legea nr. 1453/2002). Testamentul mistic ca si cel olograf trebuie prezentat notarului dupa decesul testatorului la locul deschiderii mostenirii. In cazul deteriorarii plicului sigilat, testamentul va fi valabil, daca va intruni conditiile testamentului olograf. Articolul 1459. Testamentele asimilate celor autentificate notarial (1) Sint asimilate celor autentificate notarial testamentele autentificate de: a) medicul principal, seful, adjunctii lor in probleme medicale, medicul de serviciu al spitalului, al unei alte institutii medicale, al sanatoriului, drectorul sau medicul principal al azilului pentru invalizi si batrini daca testatorul se trateaza sau locuieste intr-o astfel de institutie; seful expeditiilor de explorari, expeditiilor geografice si a altor expeditii similare, daca testatorul se afla intr-o astfel de expeditie; b) capitanul navei sau aeronavei, daca testatorul se afla pe nava sau in aeronava; c) comandamntul (seful) unitatii, marii unitati, institutului si colegiului ilitar daca la locul aflarii lor nu exista notar si daca testatorul este militar sau indeplineste serviciul in unitatea militara sau este persoana civila sau membru al familiei acestuia; d) seful institutiei de privatiune de libertate daca testatorul se afla in locuri de privatiune de libertate. (2) Testamentul autentificat conform prevederilor alin. (1) se expediaza cel tirziu a doua zi dupa autentificare unuia dintre notarii de la locul institutiei date. Necesitatea intocmirii testamentului poate aparea in imprejurari care fac imposibila prezentarea testatorului la notar. Pentru ca testatorul sa nu se afle in imposibilitate de a testa din cauza piedicilor cauzate de imprejurarile speciale, legislatorul prin articolul comentat, a stabilit lista institutiilor si persoanelor cu functii de raspundere care pot autentifica testamentele persoanelor care se afla in asemenea imprejurari. Lista persoanelor si institutiilor indicate este exhaustiva si nu poate fi supusa unei largi interpretari. Testamentele facute in institutiile respective sint asimilate celor autentice si se mai numesc speciale, reiesind din imprejurarile specifice in care se intocmesc. Testamentul special poate fi autentificat doar daca testatorul, care se afla in institutia respectiva, este in imposibilitate de a autentifica testamentul la notar sau de a invita notarul in institutia respectiva. Testamentul special se intocmeste in forma scrisa si forma inscrisului separat. El poate fi redactat de catre testator, o terta persoana sau persoana imputernicita sa-l autentifice, fara a fi viciata ultima vointa a testatorului. Sub sanctiunea nulitatii testamentul trebuie sa fie semnat de testator, cu exceptia cazurilor prevazute de lege. Datarea testamentului este obligatorie pentru a stabili daca testatorul s-a aflat in imprejurari specifice si daca a avut descernamint in momentul intocmirii testamentului. Deoarece, acest testament este asimilat celui autentic, persoana ce autentifica testamentul este obligata sa verifice indentitatea si descernamintul testatorului la momentul intocmirii lui. Autentificarea testamentului se trece intr-un registru de inregistrare a actiunilor notariale ale instantei respective. Testamentul special poate fi revocat sau modificat in ordinea stabilita pentru celelalte forme de testamente, inclusiv printr-un testament special. Neindeplinirea regulilor stabilite de lege pentru intocmirea unui testament autentic, atrage nulitatea testamentului special.

2. Potrivit prevederilor alin.2, testamentul special trebuie expediat cel tirziu a doua zi dupa autentificare unuia dintre notari de la locul institutiei date. Astfel, testamentul special se intocmeste in cel putin trei exemplare, dintre care unul se restituie testatorului, altul se expediaza notarului, iar al treilea ramine la institutia care l-a legalizat. Care sint efectele neexpedierii testamentului notarului, legea nu stabileste. Probabil ca neexpedierea, in genere, a testamentului notarului ar putea atrage nulitatea lui, cu exceptia cazurilor cind testamentul, prezentat notarului la data deschiderii succesiunii, corespunde cerintelor unui testament olograf.

Articolul 1460. Semnarea testamentului de catre o alta persoana Daca testatorul, dintr-o anumita cauza, nu poate semna personal testamentul, la rugamintea si in prezenta lui, precum si in prezenta a cel putin 2 martori si a notarului, poate semna o persoana. In acest caz, trebuie indicata cauza care l-a impiedicat pe testator sa semneze personal. Martorii de asemenea semneaza in testament. Testamentul intocmit in orice forma pentru a fi valabil trebuie sa fie semnat personal de catre testator. Pentru unele testamente, cum ar fi: testamentul autentic si testamentul special se admite semnarea testamentului de catre o terta persoana, daca testatorul din cauza unei deficiente fizice, boli sau din alte cauze nu poate semna testamentul. La solicitarea testatorului, testamentul poate fi semnat de catre o alta persoana in prezenta notarului sau persoanei imputernicite sa autentifice testamentul, precum si in prezenta a doi martori. In acest caz, in testament se indica cauza care l-a impiedicat pe testator sa semneze testamentul. Martorii, de asemenea, semneaza testamentul. Testamentul nu poate fi semnat de cate persoana in favoarea careia este facut testamentul. Articolul 1461. Testamentul persoanei analfabete sau cu deficiente fizice Testamentul persoanei analfabete sau cu deficiente fizice se intocmeste in mod obligatoriu in prezenta a 2 martori si a unei persoane care poate comunica cu testatorul, confirmind prin semnatura manifestarea lui de vointa. Daca persoana care doreste sa faca un testament este analfabeta sau oarba, atunci persoana imputernicita sa autentifice testamentul ii va citi continutul testamentului in prezenta a doi martori, care de asemenea, semneaza testamentul. In cazul in care orbul este carturar, el va semna testamentul personal. Daca testatorul este surd, mut sau surdomut si analfabet, atunci la intocmirea testamentului vor asista doi martori si o persoana ce va comunica cu el, prin semnatura sa confirmind manifestarea de vointa a testatorului, iar daca aceasta persoana este carturara ea va semna testamentul personal. Nerespectarea acestor conditii atrage nulitatea testamentului.

Articolul 1462. Martorii testamentari Nu pot fi martori testamentari persoanele care nu au atins majoratul, cele lipsite de capacitate de exercitiu, mostenitorii testamentari si rudele lor pe linie ascendenta si descendenta, surorile, fratii, sotul (sotia) si legatarul. Orice persoana cu capacitate de exercitiu deplina poate avea calitate de martor la redactarea si autentificarea testamentelor. Insa, daca persoana nu a atins majoratul, are capacitate de exercitiu restrinsa sau este declarata incapabila, ea nu poate avea aceasta calitate. Nu pot fi martori ai testarii mostenitorii testamentari si legatarii. De asemenea, se interzice de a fi martori surorilor, fratilor, sotului (sotiei) si rudelor pe linie ascendenta si descendenta, care potrivit Art.1500 sint recunoscuti mostenitori legali si ar putea avea vre-un interes sau influenta testatorul sa-si exprime liber ultima sa vointa.

Articolul 1463. Secretul testamentului Notarul, o alta persoana care autentifica testamentul, martorii, precum si persoana care a semnat testamentul in locul testatorului, nu au dreptul, pina la deschiderea succesiunii, sa dea publicitatii date despre continutul testamentului, despre intocmirea, modificarea sau revocarea lui.

Articolul comentat stabileste cercul persoanelor care sint obligate sa pastreze taina intocmirii testamentului. Astfel, sint obligati sa pastreze secretul testamentului nu numai notarii, si persoanele imputernicite cu autentificarea testamentelor, dar si martorii testarii, precum si persoanele care au semnat testamentul, in cazurile prevazute de lege. Este stabilita perioada in decursul carei persoanele mentionate sint obligate sa pastreze secretul testamentului, pina la deschiderea mostenirii, adica in perioada cit testatorul este in viata, si, in sfirsit, legislatorul stipuleaza ca secretul testamentului trebuie pastrat nu numai in privinta faptului intocmirii testamentului, dar si in privinta continutului, modificarii sau revocarii testamentului, Notarul sau persoana abilitata sa autentifice testamentul trebuie sa previna persoanele indicate ca sint obligate sa pastreze secretul testamentului.

Articolul 1464. Data intocmirii testamentului In testament trebuie sa se indice data intocmirii lui. Lipsa datei atrage nulitatea testamentului doar daca nu sint inlaturate dubiile privind capacitatea de exercitiu a testatorului la momentul intocmirii, modificarii sau revocarii testamentului, precum si in cazul existentei a citorva testamente. Dupa cum s-a mentionat in Art. 1458, data constituie un element esential al testamentului si trebuie sa cuprinda anul, luna si data cind a fost intocmit testamentul. In cazul rectificarii datei in testament, in mod obligatoriu, trebuie sa fie facuta la sfirsitul testamentului o mentiune speciala datata si semnata cu mna testatorului. Lipsa datei, de regula, atrage nulitatea testamentului. Legislatorul, insa, prin articolul comentat, stabileste ca testamentul atrage nulitatea sa, daca: - nu pot fi inlaturate dubiile privind capacitatea de exercitiu al testatorului la momentul intocmirii testamentului, modificarii sau revocarii lui; - sint mai multe testamente cu dispozitii contrare sau incompatibile si este imposibil de a stabli care testament exprima ultima vointa a testatorului. Capitolul III MODIFICAREA, REVOCAREA SAU ANULAREA TESTAMENTULUI Articolul 1465. Modificarea sau revocarea testamentului Testatorul poate modifica sau revoca testamentul in orice moment: a) prin intocmirea unui nou testament, care revoca in mod direct, total sau partial, testamentul anterior ce contravine noului testament; b) prin depunerea unei cereri la notar; c) prin distrugerea tuturor exemplarelor testamentului olograf. Principiul libertatii testamentare si caracterul unilateral al testamentului permit testatorului in orice moment sa revoce sau sa modifice testamentul. Pentru aceasta, testatorul nu trebuie sa motiveze cauza unei asemenea hotariri, nici sa instiinteze mostenitorul testamentar sau legatarul si nici sa coordoneze cu ei aceste actiuni. Clauza, prin care testatorul declara ca renunta la dreptul de revocare sau modificare a testamentului, sau a unor dispozitii testamentare, este nula. Testatorul, la momentul revocarii sau modificarii testamentului, trebuie sa dispuna de capacitate de exercitiu deplina si descernamint. Revocarea sau modificarea testamentului se admite in formele prevazute de prezentul articol. a) Revocarea sau modificarea testamentului, prin intocmirea unui nou testament, care revoca in mod direct total sau partial, testamentul anterior ce contravine noului testament. Modificarea testamentului se admite prin intocmirea unui noi testament, prin care testatorul altfel stabileste cercul mostenitorilor testamentari, in alt mod dispune de bunurile sale, stabilind mostenitorilor sai alte cote-parti etc. In testamentul modificat poate fi determinata si soarta bunurilor ramase netestate. Testamentul poate fi revocat total sau partial prin intcomirea unui nou testament. Testamentul ulterior poate revoca deplin testamentul primar. Daca testamentul posterior contravine deplin testamentului anterior, atunci primul testament se considera deplin revocat. Spre exemplu, prin testamentul anterior, testatorul testeaza casa de locuit fiicei sale, iar prin testamentul posterior aceasta casa este testata unei nepoate. In acest caz, noul testament anuleaza deplin primul testament, iar la mostenire va fi chemata nepoata in baza celui de al doilea testament, care deplin anuleaza primul testament.

Testamentul poate fi revocat partial prin noul testament, daca unele dispozitii ale noului testament contravin dispozitiilor primului testament. b) Modificarea sau revocarea testamentului prin depunerea unei cereri la notar. O alta modalitate, recunoscuta de lege, de revocare sau modificare a testamentului este acea de depunere a unei cereri la notar. Cererea poate fi depusa si persoanelor abilitate sa autentifice testamente. Cererea de revocare sau modificare a testamentului se autentifica cu respectarea regulilor de autentificare notariala a testamentelor (Art.52 din Legea nr. 1453/2002). Notarul sau persoana abilitata cu autentificarea testamentelor in baza cererii de modificare sau revocare a testamentului trebuie sa faca pe exemplarele testamentului anterior mentiunea respectiva. In cazul in care testamentul se afla la pastrare la alt birou notarial sau institutie, cererea de modificare sau revocare a testamentului se expediaza de catre testator biroului notarial sau institutiei respective. c) Revocarea testamentului prin distrugerea tuturor exemplarelor testamentului olograf. Prin distrugere trebuie inteles nimicirea testamentului olograf, adica ruperea sau arderea lui. Se considera ca testamentul este distrus daca este sters textul sau este facuta o cruce pe cuprinsul testamentului, sau este sters un element esential al testamentului, cum ar fi, semnatura sau data. In cazul in care testamentul olograf este intocmit in mai multe exemplare, atunci revocarea se va considera facuta numai daca vor fi distruse toate exemplarele. Analogic poate fi distrus si testamentul mistic. Distrugerea numai a exemplarului testamentului autentic ramas la testator nu atrage revocarea lui. Distrugerea testamentului olograf poate fi facuta numai de catre testator, prin libera sa vointa. In cazul in care testamentul a fost distrus cu stirea testatorului de catre o alta persoana, iar testatorul nu a intocmit un nou testament, testamentul se considera revocat. Testamentul olograf poate fi distrus partial, prin stergerea numai a unor dispozitii testamentare, daca partile esentiale ale testamentului au ramas. Distrugerea testamentului olograf sau mistic trebuie sa fie reala. Intentia testatorului de a distruge testamentul, neurmata de executare, nu atrage distrugerea testamentului. Nu se considera distrus testamentul nici in cazul in care tertul la care se afla testamentul la pastrare, nu a executat ordinul testatorului si nu a distrus testamentul. Articolul 1466. Inadmisibilitatea restabilirii testamentului revocat Testamentul revocat printr-un testament intocmit mai tirziu nu poate fi restabilit nici in cazul in care testamentul ulterior va fi revocat prin depunerea unei cereri. Articolul comentat stabileste o regula speciala cu privire la ireversibilitatea testamentului revocat prin alt testament. Potrivit acestei norme, testamentul primar, revocat printr-un testament ulterior, nu poate fi pus din nou in vigoare, adica ramine revocat, chiar daca testamentul posterior a fost revocat printr-o cerere autentica. Spre exemplu, testatorul a testat toate bunurile fiului sau, iar printr-un testament ulterior toate bunurile au fost testate fiicei. Dupa aceasta, testatorul a depus o cerere prin care a revocat si noul testament. In acest caz, mostenirea va fi transmisa mostenitorilor legali, deoarece testamentul primar a fost revocat prin noul testament, iar acesta prin cererea depusa la notar. In asa mod, nu poate fi vorba nici de un testament, deoarece ambele sint revocate.

Articolul 1467. Pluralitatea de testamente Daca testatorul a intocmit citeva testamente care se completeaza si nu se substituie integral unul pe altul, toate testamentele ramin in vigoare. Testamentul anterior isi pastreaza puterea legala in limita in care prevederile lui nu sint modificate prin testamentele ulterioare. Testatorul poate lasa mai multe testamente care se completeaza si nu substituie unul pe altul, producind efecte simultane, si putind fi executate cumulativ. In asemenea cazuri toate testamentele sint valabile. Dispozitiile testamentului anterior sint revocate numai in cazul sau in masura in care sint incompatibile sau contrarii dispozitiilor din testamentul posterior.

Articolul 1468. Temeiurile in care testamentul este considerat fara putere legala Testamentul nu are putere legala: a) daca unica persoana in a carei favoare a fost intocmit decedeaza inaintea testatorului;

b) in cazul in care unicul mostenitor nu accepta mostenirea; c) daca averea testata dispare in timpul vietii testatorului sau este instrainata de acesta; d) in partea in care incalca rezerva succesorala.
Testamentul intocmit cu respectarea tuturor conditiilor de validitate si nerevocat poate sa-si piarda puterea legala, fiind lipsit de efecte juridice, din cauze obiective intervenite ulterior intocmirii valabile a testamentului, straine vointei, testatorului sau de vre-o culpa a mostenitorului si care fac imposibila executarea testamentului. Prezentul articol prevede 4 cazuri cind testamentul isi pierde puterea legala, adica devine caduc: a) daca unica persoana in a carei favoare a fost lasat testamentul decedeaza inaintea testatorului; Testatorul poate face liberalitati pentru cauza de moarte prin desemnarea mostenitorului concret (intuitu personal). Astfel, cind unicul mostenitor desemnat decedeaza inaintea testatorului, executarea testamentului devine imposibila din cauza incapacitatii succesorale a mostenitorului, iar testamentul devine caduc. Datorita caracterului personal al liberalitatii, mostenirea nu se transmite mostenitorilor legali al celui decedat. Insa, daca testatorul a dispus prin testament ca, in caz de deces al mostenitorului desemnat, mostenirea va fi culeasa de mostenitorii acestuia sau va desemna alt substituit, atunci caducitatea nu opereaza. Daca la data deschiderii mostenirii mostenitorul testamentar este in viata, el dobindeste dreptul la mostenire, iar in caz de deces pina la expirarea termenului de acceptare a mostenirii, mostenirea testamentara va fi transmisa mostenitorilor legali ai acestuia. Insa, in cazul testamentului sub condutie suspensiva, el poate deveni caduc, daca mostenitorul a decedat dupa deschiderea mostenirii, nereusind sa realizeze conditia sau daca conditia nu poate fi realizata de catre mostenitorul in viata. Testamentul facut in favoarea unei persoane juridice va fi caduc, daca la data deschiderii mostenirii persoana juridica va fi radiata din registrul de stat. b) in cazul in care unicul mostenitor nu accepta mostenirea; Mostenitorul testamentar ca si cel legal, dupa deschiderea mostenirii poate renunta la mostenire in conditiile legii, insa, mostenitorul testamentar nu poate renunta la mostenire in favoarea altor persoane (Art. 1451). Astfel, in cazul in care unicul mostenitor testamentar renunta la mostenire, testamentul devine caduc, daca testatorul nu a desemnat un substituit. Caducitatea testamentului survine si atunci cind unicul mostenitor testamentar nu a acceptat mostenirea si nu a prelungit termenul de acceptare in ordinea stabilita de lege. Testamentul poate sa devina caduc si in cazul in care unicul mostenitor este recunoscut nedemn. c) daca averea testata dispare in timpul vietii testatorului sau este instrainata de acesta; Testamentul isi pierde valabilitatea in cazul in care in timpul vietii testatorului a disparut (pierit) averea testata, indeferent de cauza disparitiei (forta majora, furt, distrugere de catre un tert etc.). Pentru ca disparitia bunului sa duca la caducitatea testamentului, el trebuie sa dispara in intregime. Daca au disparut numai o parte din bunuri, testamentul isi mentine puterea legala, deoarece in acest caz se va micsora doar valoarea masei succesorale. In cazul in care a fost testat numai un anumit bun determinat, testamentul va deveni caduc, daca acest bun va pieri in intregime. Daca averea disoare dupa deschiderea mostenirii, testamentul nu devibe caduc, iar dreptul mostenitorului depinde de cauza care a provocat disparitia averii: - daca averea a disparut din culpa debitorului, atunci mostenitorul (legatarul) are dreptul la despagubiri; - daca averea a disparut fortuit, atunci debitorul este eliberat de raspundere, mostenitorul, dispunind doar de dreptul la ramasitele si accesoriile averii sau bunului. Potrivit normei comentate, testamentul devine caduc si in cazul instrainarii averii de catre testator, desi, in acest caz caducitatea survine prin vointa testatorului, adica sintem in prezenta unei revocari tacite a testamentului de catre testator. d) in partea in care incalca rezerva succesorala. Dreptul celui ce lasa mostenirea de a dispune pentru cauza de moarte este limitat in favoarea anumitor mostenitori legali care au dreptul la rezerva succesorala. Prin urmare, daca testatorul a testat intregul patrimoniu mostenitorilor testamentari, lipsindu-i pe mostenitorii rezervatari de rezerva succesorala sau o parte din aceasta rezerva, atunci testamentul, in partea care incalca rezerva succesorala, devine caduc. Caducitatea nu opereaza, daca mostenitorii rezervatari au decedat pina la data deschiderii mostenirii, nu au acceptat mostenirea si nu au prelungit termenul de acceptare, au renuntat la mostenirea rezervatara sau au fost recunoscuti nedemni, in ordinea stabilita de lege. Articolul 1469. Nulitatea testamentului (1) Testamentul este nul daca sint prezente conditiile de nulitate a actelor juridice. (2) Dispozitiile testamentare care contravin legii sau intereselor publice, precum si conditiile care nu sint clare sau contravin una alteia, sint nule. (3) Testamentul intocmit cu nerespectarea formei stabilite de lege este nul. (4) Testamentul este declarat nul de catre instanta de judecata.

Nulitatea este o sanctiune civila prin care actele juridice incheiate cu incalcarea conditiilor de validitate de fond sau de forma sint lipsite de efecte juridice. Testamentul ca orice act juridic poate fi lovit de nulitate in cazul incalcarii regulilor comune tuturor actelor juridice, precum si acelor speciale, prevazute de lege pentru intocmirea testamentului. 1. Dupa cum s-a mentionat, testamentul, fiind un act juridic poate fi recunoscut nul in baza temeiurilor prevazute de Art.Art. 220-229 Astfel, testamentul poate fi recunoscut nul in baza temeiurilor de nulitate comune tuturor actelor juridice, cum ar fi: incapacitatea de a incheia acte juridice, viciile de consimtamint, cauza sau obiect ilicit, lipsa formei cerute de lege pentru validitatea actului etc. In dependenta de incalcarile comise poate interveni nulitatea absoluta sau relativa a testamentelor (vezi Art.Art. 216-218). Nulitatea testamentului se apreciaza in raport de elementele si temeiurile existente la data intocmirii testamentului. 2. Testatorul este liber de a dispune de bunurile sale pentru cauza de moarte, de a alege persoana in favoarea carei dispune mostenirea sau legatul, de a incredinta executarea mostenirii, precum si de a obliga mostenitorii sau legatarii sa execute anumite actiuni sau sa se abtina de la ele. Insa, in orice caz, dspozitiile testamentare care contravin legii sau ordinii publice sint nule. Spre exemplu, este nula dispozitia, prin care testatorul obliga un tert sa determine persoana in favoarea carei sa fie transmisa mostenirea sau dispozitia testamentara, prin care testatorul interzice mostenitorului testamentar de a instraina bunul care face obiectul testamentului. Mai detaliat vezi comentariu la Art. 220. Testamentul poate cuprinde una sau mai multe dispozitii testamentare, fiecare constituind in parte un act juridic independent. Astfel, in cazul cind o dispozitie testamentara contravine altei, ea este nula. Insa, pina la declararea nulitatii dispozitiei testamentare, instanta trebuie sa analizeze si sa interpreteze dispozitiile testamentare in contextul intregului testament, tinind cont de vointa reala a testatorului. Sint nule si dispozitiile din sensul carora nu rezulta clar care a fost vointa testatorului. Astfel, in cazul in care in testament nu este determinata persoana mostenitorului testamentul este nul, deoarece prin alte mijloace de probe nu se poate stabili care a fost manifestarea de vointa a testatorului. 3. Testamentul fiind un act juridic solemn, unelateral, revocabil si personal pentru a produce efecte juridice, pe linga conditiile de fond, trebuie sa indeplineasca si conditiile de forma generale, comune tuturor testamentelor, cum ar fi: forma scrisa si intocmirea testamentului personal printr-un act separat (vezi Art. 1458). Nerespectarea conditiilor de forma generale comune tuturor testamentelor, precum si nerespectarea conditiilor speciale de forma pentru fiecare fel de testament, potrivit dispozitiei comentate, atrage nulitatea absoluta a testamentului. Insa, in unele cazuri incalcarea conditiilor speciale de forma pentru un anumit fel de testament, poate sa nu atraga nulitatea testamentului. Spre exemplu, testamentul autentic sau mistic pentru viciile de forma admise de catre testator sau persoana imputernicita cu autentificarea lor, poata sa nu atraga nulitatea lor, daca ele vor indeplini conditiile de forma ale tesamentului olograf, fiind scris in intregime, datat si semnat de catre testator. Nu atrage nulitatea testamentului nici lipsa datei, daca nu exista dubii privind capacitatea de exercitiu a testatorului la momentul intocmirii, sau mai multe testamente, daca se poate stabili cind a fost intocmit ultimul testament. 4. Testamentul intocmit cu nerespectarea conditiilor de fond sau de forma stabilite de lege pentru toate felurile de testamente, poate fu recunoscut nul de catre instanta de judecata de drept comun. Articolul 1470. Nulitatea dispozitiilor testamentare separate (1) Dispozitia testamentara in a carei baza are loc chemarea la mostenirea unui bun care nu face parte din patrimoniul succesoral este nula. (2) Dispozitia testamentara care nu poate fi executata din motiv de sanatate sau din alte motive obiective poate fi declarata nula. 1. Testatorul, poate dispune pentru cauza de moarte, prin testament doar de bunurile sale. Testamentul sau dispozitia testamentara prin care testatorul testeaza bunurile ce apartin altei persoane este nul, deoarece in acest caz se prezuma ca testatorul a fost in eroare asupra obiectului actului juridic, crezind ca este proprietarul bunului testat. Nulitatea dispozitiei testamentare survine daca la data deschiderii mostenirii, testatorul nu are nici un drept, actual sau viitor asupra bunului, obiect al testamentului. Pentru ca testamentul sa aiba ca obiect bunul altuia, trebuie sa fie un bun individual determinat. Testamentul sau dispozitia testamentara care are ca obiect un bun determinat generic, fie inexistent in masa succesorala la data deschiderii mostenirii nu atrage nulitatea, deoarece un anumit gen de bunuri nu poate apartine unei anumite persoane. In asemenea cazuri, executorul testamentar sau mostenitorul testamentar procura cantitatea de bunuri, indicate in testament si le transmite persoanelor indicate in testament. Trebuie distinsa si situatia cind testatorul testeaza un bun, stiind ca el apartine altei persoane, adica face o dispozitie cu sarcini, prin care obliga executorul testamentar de a procura un anumit bun de la proprietar si de a-l transmite mostenitorului sau legatarului in proprietate. In asemenea situatie, testamentul va fi valabil, exectorul

testamentar, fiind obligat sa execute aceasta dispozitie. In cazul in care va fi imposibila executarea, executorul testamentar va plati mostinitorului valoarea bunului testat, apreciata la data deschiderii mostenirii, daca din testament nu rezulta altfel. In cazul in care testatorul testeaza un bun individual determinat, care se afla in indiviziune la data deschiderii mostenirii, testamentul va fi valabil pentru cota-parte care a apartinut testatorului, indiferent de faptul, dupa cine este detinatorul titlului de proprietate, iar soarta bunului va fi determinata numai la iesire din indiviziune adica la data partajarii lui. 2. Testamentul ca si orice act juridic poate fi intocmit sub conditie, fiind aplicabile in acest caz regulile dreptului comun (Cap.IV, Cartea I). Daca testamentul este intocmit sub conditie, iar testatorul nu poate executa conditia din motive de sanatate sau din alte motive mai presus de vointa lui, atunci testamentul sau dispozitia testamentara sint nule. Articolul 1471. Consecintele pierderii puterii legale si ale nulitatii unei dispozitii testamentare Daca dintre citeva dispozitii testamentare una nu mai are putere legala sau este nula, iar testatorul nu a lasat alte dispozitii, restul dispozitiilor testamentului ramin in vigoare. Dat fiind faptul, ca fiecare dispozitie testamentara constituie un act juridic independent, legislatorul stabileste ca in cazul in care unele dispozitii testamentare sint nule sau caduce, celelalte dispozitii testamentare sint valabile, producind efecte juridice respective. Articolul 1472. Acceptarea succesiunii in cazul nulitatii testamentului In cazul declararii nulitatii testamentului, mostenitorul privat prin acest testament de dreptul la mostenire are dreptul la optiune in cadrul succesiunii legale conform regulilor generale. Articolul comentat, stabileste regula generala, potrivit carei in cazul declararii integrale a nulitatii testamentului, de dreptul la mostenire dispun mostenitorii legali, inclusiv cei care au fost dezmosteniti prin testamentul mentionat. Insa, acesti mostenitori pot fi inlaturati de la mostenire, daca vor fi recunoscuti succesori nedemni. Aceasta regula este valabila si pentru cazurile cind testamentul va fi recunoscut integral caduc sau va fi revocat. Articolul 1473. Contestarea valabilitatii testamentului Valabilitatea testamentului poate fi contestata, in temeiul conditiilor de nulitate a actelor juridice, de catre mostenitorii legali si de alte persoane interesate. Mostenitorii legali pot contesta valabilitatea testamentului, daca considera ca acesta a fost intocmit cu incalcarea conditiilor de fond si de forma generale, inclusiv conditiilor speciale de forma, care atrag nulitatea testamentului. Pot inainta actiuni privind declararea nulitatii testamentului sau a unei dispozitii testamentare: mostenitorii testamentari si rezervatari, legatarii, persoanele a caror bunuri au fost testate de catre testator si alte persoane a caror interese ar putea fi atrase prin dispozitia testamentara. In cazurile si conditiile prevazute de lege, in interesele acestor persoane, actiunea poate fi inaintata de procuror (Art.71 din Legea nr. 1288/2003). Piriti, in aceste litigii, sint recunoscute persoanele in beneficiu carora a fost facut testamentul sau dispozitia testamentara. Testamentul intocmit prin violenta sau amenintare poate fi revocat numai de testator. Articlul 1474. Termenul de intentare a actiunii (1) Actiunea privind declararea nulitatii testamentului poate fi intentata in termen de un an de la data deschiderii succesiunii. (2) Termenul prevazut la alin. (1) nu se extinde asupra actiunii proprietarului daca testatorul a testat din greseala o avere straina ca fiind a sa. Regimul juridic al nulitatii testamentelor nu difera esential de regimul juridic de declarare a nulitatii actelor juridice, specific, fiind doar ca termenul de prescriptie a nulitatii testamentelor curge nu de la cind persoana

indreptata sa ceara anularea actului juridic a aflat sau trebuia sa afle despre temeiurile anularii sau de la data cind a incetat violenta (Art.233 C.C.), dar de la data deschiderii mostenirii. 1. Termenul inaintarii actiunii privind declararea nulitatii testamentului este de un an de la data deschiderii mostenirii. Acest termen este un termen special de prescriptie extinctiva si deaceea persoana indreptata, poate fi repusa in termen in modul si ordinea stabilita de Art. 279. 2. Daca testatorul a testat un bun strain, atunci persoana a carei drept a fost lezat poate inainta o actiune de revindecare a bunului din patrimoniu succesoral in termenul general de prescriptie extinctiva, adica in termen de 3 ani de la data cind i-a fost incalcat dreptul. Capitolul IV EXECUTAREA TESTAMENTULUI Articolul 1475. Subiectele executarii testamentului In lipsa indicatiilor in testament, executarea lui se pune in sarcina mostenitorilor testamentari. Acestia pot incredinta prin contract executarea testamentului unuia dintre ei sau unei alte persoane. Executarea testamentului, de regula, este pusa in sarcina executorului testamentar. Mostenitorii testamentari pot, prin contract, incredinta executarea testamentului unuia dintre mostenitorii testamentari sau altei persoane. Insa, pentru a-i elibera pe mostinitorii testamentari de aceasta sarcina sau pentru a fi mai sigur ca testamentul se va executa intocmai, conform vointei sale, testatorul poate desemna una sau mai multe persoane, numite executor testamentar, sa execute testamentul. Executarea testamentara este, de fapt, un mandat, iar executorul testamentar este un mandatar desemnat de testator pentru executarea dispozitiilor testamentare. Astfel, regulile de drept comun ale mandatului sint aplicabile executarii testamentare in masura in care nu sint contrare naturii si scopului acesteia. Executarea testamentara fata de mandatul obisnuit are urmatoarele patricularitati: - executorul testamentar poate fi desemnat numai prin dispozitie testamentara, pe cind mandatarul poate fi numit prin orice act si in orice forma, chiar si prin acceptarea tacita (Art.Art. 1030, 1031); - atributiile executorului testamentar sint stabilite prin lege, iar ale mandatarului prin acordul partilor; - executarea testamentara produce efecte juridice la data deschiderii mostenirii, iar mandatarului la incheierea actului juridic, daca din contract nu rezulta altfel, si inceteaza la data decesului mandatului. Executarea testamentara are si unele particularitati comune cu mandatul, cum ar fi: executorul testamentar ca si mandatarul pot renunta executarea sarcinilor; obligatiile (sarcinile) ambilor inceteaza in caz de deces sau survenire a incapacitatii si nu se transmit mostinitorilor lor; ambii executa mandatul, in principiu, gratuit, cu exceptia cazurilor prevazute expres in actele juridice respective etc. Articolul 1476. Desemnarea executorului testamentar In scopul executarii intocmai a dispozitiilor testamentare, testatorul poate desemna prin testament unul sau mai multi executori testamentari, atit dintre mostenitorii testamentari, cit si dintre persoanele care nu sint mostenitori. In ultimul caz, este nevoie de acordul executorului testamentar, aceasta exprimindu-l in scris pe testament sau in cererea anexata acestuia. Pentru a asigura executarea dispozitiilor sale testamentare, testatorul poate desemna prin testament unul sau mai multi executori testamentari. Daca testatorul, ulterior, intocmirii testamentului, doreste sa desemneze un executor testamentar, el poate face aceasta desemnare printr-un act in forma de testament, cu respectarea acelorasi reguli de forma. Executor testamentar poate fi orice persoana, carei testatorul ii incredinteaza executarea testamentului, inclusiv mostenitorii testamentari. Prin lege, mostinitorilor legali nu li se interzice de a fi executori testamentari. Astfel, ei pot fi desemnati, prin testament in aceasta calitate. Pentru a fi numita in calitate de executor testamentar, persoana trebuie sa dispuna de capacitate de exercitiu deplina la momentul executarii testamentare, in caz contrar dispozitia testamentara de desemnare a executorului testamentar este nula. Pentru desemnarea persoanei in calitate de executor testamentar, in mod obligatoriu, este necesar acordul scris al acesteia, cu exceptia mostenitorului testamentar, care poate fi desemnat fara acordul lui. Acordul scris al executorului testamentar se anexeaza la testament. Executorul testamentar poate sa-si exprime acordul si prin mentiunea facuta in scris pe testament. Revocarea executorului testamentar se face sub forma unui act testamentar cu respectarea tuturor regulilor de forma.

Articolul 1477. Refuzul de a executa testamentul Executorul testamentar este in drept sa refuze in orice moment executarea obligatiei pe care i-a incredintat-o testatorul, fapt care trebuie sa-l aduca in prealabil la cunostinta mostenitorilor. Executorul testamentar este obligat sa execute testamentul conform dispozitiilor stabilite in el. Totodata, executorul testamentar poate renunta oricind de a executa testamentul, indiferent de motiv. Pentru aceasta, el trebuie, in prealabil, sa infromeze mostenitorii testamentari sau legatarii. Renuntarea ca si acceptarea executarii testamentare se face in forma scrisa. Articolul 1478. Desemnarea executorului testamentar de catre un tert (1) Testatorul poate incredita desemnarea executorului testamentar unui tert care, dupa deschiderea succesiunii, trebuie sa numeasca imediat executorul testamentar si sa anunte despre mostenitorii. Tertul poate refuza indeplinirea acestei sarcini, fapt care trebuie sa-l aduca imediat la cunostinta mostenitorilor. (2) Numirea executorului se face prin depunerea de catre tert a unei cereri la notarul de la locul deschiderii mostenirii. (3) Excutorul comunica acordul prin depunerea unei cereri la notarul de la locul deschiderii succesiunii. 1. Testatorul poate imputernici prin testament un tert sa desemneze executorul testamentar. Tertul, imediat dupa deschiderea mostenirii, adica la data deschiderii mostenirii, este obligat sa desemneze executorul testamentar, despre ce informeaza mostinitorii testamentari sau legatarii. Tertul poate sa renunte executarea acestei obligatii, despre ce este obligat sa informeze mostenitorii. Atit acceptarea, cit si renuntarea tertului de a executa sarcina se face in forma scrisa, ca si in cazul executorului testamentar. 2. Potrivit alin. (2), desemnarea executorului testamentar de catre tert se face printr-o cerere scrisa, care se depune la notarul de la locul deschiderii mostenirii. Cererea urmeaza a fi autentificata. Tertul, poate desemna in calitate de executor testamentar orice persoana cu capacitate de exercitiu deplina. 3. Desemnarea executorului testamentar de catre tert poate avea loc, doar daca executorul testamentar este de acord sa indeplineasca aceasta sarcina. Acordul se face in forma scrisa, care se depune la notarul de la locul deschiderii mostenirii. Articolul 1479. Executarea partiala sau integrala a testamentului Testatorul poate incredinta executorului testamentar executarea integrala a testamentului sau doar a unor anumite dispozitii. Articolul mentionat stipuleaza, ca testatorul poate incredinta executorului testamentar executarea tuturor dispozitiilor testamentare sau numai a unora. Aceasta regula este valabila si pentru tertul imputernicit cu desemnarea executorului testamentar. Articolul 1480. Paza si administrarea patrimoniului succesoral Executorul testamentar este obligat ca, din momentul deschiderii succesiunii, sa efectueze paza si administrarea patrimoniului succesoral. El este in drept sa indeplineasca toate actiunile necesare executarii testamentului. In limitele acestor imputerniciri, mostinitorii pierd dreptul de a administra patrimoniul succesoral. Executorul testamentar dispune de dreptul de a executa testamentul din momentul deschiderii mostenirii. El este obligat sa asigure paza si sa administreze patrimoniul, sa savirseasca alte actiuni necesare pentru executarea testamentului. Prin urmare, executorul testamentar dispune de urmatoarele atributii: - asigura paza patrimoniului succesoral; - face inventarul patrimoniului succesoral; - administreaza patrimoniul succesoral prin intrarea in posesia lui; - urmareste debitorii succesiunii si intreprinde masuri pentru incasarea creantelor;

- satisface din contul patrimoniului succesoral creantele debitoriale, in limitele prevazute de Art. 1551; - instiinteaza mostenitorii despre deschiderea mostenirii; - executa dispozitiile testamentare, iar in cazul in care sumele de bani aflate in patrimoniu succesoral sint insuficiente pentru executarea dispozitiilor testamentare, poate sa vinda o parte din bunuri, daca este imputernicit cu dreptul de dispozitie, prin testament. In caz contrar, vinzarea bunurilor se face cu acordul mostenitorilor; - sa oblige mostenitorii testamentari sau legatarii sa execute dispozitiile testamentare sub conditie, daca acestea au acceptat mostenirea; - sa savirseasca in limitele executarii testamentului alte actiuni, care nu contravin legii. Daca executarea testamentului este pusa exclusiv in seama executorilor testamentari, atunci mostenitorii sint inlaturati de la administrarea patrimoniului succesoral pina la acceptarea mostenirii de catre toti mostenitorii. \ Articolul 1481. Paza si administrarea patrimoniului succesoral de catre citiva executori testamentari Daca exista mai multi executori testamentari, se admit actiuni individuale numai in cazul pazei patrimoniului succesoral, in alte cazuri fiind necesar acordul dintre ei. Daca prin testament nu sint delimitate atributiile fiecarui executor testamentar, atunci ei actioneaza de comun acord. In cazul divergentelor dintre ei, decide instanta judecatoreasca, ce masuri trebuie intreprinse. Fiecare executor testamentar are dreptul sa intreprinda, fara acordul altor executori testamentari, masuri necesare pentru pastrarea patrimoniului succesoral, care se afla in administrarea lor. Articolul 1482. Compensarea cheltuielilor aferente exectarii testamentului (1) Executorul testamentar isi indeplineste obligatiile fara a fi remunerat, desi poate primi o recompensa daca aceasta este prevazuta in testament. (2) Exectorul testamentar are dreptul la compensarea, din contul averii succesorale, a cheltuielilor de pastrare si administrare a averii. (3) Executorul testamentar care nu este mostenitor nu este in drept sa faca alte cheltuieli din averea succesorala decit cele prevazute de Art.1551. 1. Executarea testamentului se face, de regula, cu titlu gratuit, deaceea executorul testamentar nu poate pretinde remuneratii pentru lucrul executat. Totusi, executorul testamentar poate primi o recompensa, daca aceasta va fi stabilita prin testament. Ca si in cazul mandatului, recompensa se va plati in cuantumul stabilit in testament, in baza legii, prin uzante sau in dependenta de serviciile acordate, din contul sumelor incedintate pentru executarea testamentului sau din contul patrimoniului succesoral. 2. Executorul testamentar are dreptul la compensarea cheltuielilor necesare, efectuate in scopul pastrarii si administrarii patrimoniului succesoral, care sint platite din contul masei succesorale. Aceste cheltuieli nu pot fi platite, daca testatorul este remunerat in baza testamentului. 3. Executorul testamentar, care nu este mostenitor, este indreptatit sa satisfaca din contul patrimoniului succesoral pretentiile creditorilor testatorului privind cheltuielile de intretinere si tratament din timpul ultimei boli a testatorului, a cheltuielilor de inmormintare, de obtinere a averii succesorale etc., prevazute la Art. 1551. Prin urmare, ceilalti creditori ai testatorului precum si mostenitorii rezervatari trebuie sa inainteze pretentiile sale, in ordinea si modul stabilit de lege, doar mostinitorilor, chiar daca administrarea mostenirii este acordata executorilor testamentari. Articolul 1483. Darea de seama a executorului testamentar Dupa executarea testamentului, executorul este obligat, la cererea mostenitorilor, sa le prezinte o dare de seama despre activitarea sa. Executorul testamentar isi indeplineste functiile pina la acceptarea succesiunii de catre toti mostenitorii. Executorul testamentar, la executarea testamentului, la cererea mostenitorilor, este obligat sa prezinte o dare de seama cu privire la administrarea patrimoniului succesoral si executarea testamentului. In temeiul Art.1041, executorul testamentar este obligat sa transmita toate informatiile necesare si sa dea lamuririle cerute de mostenitori si pe parcursul executarii testamentului. Dupa executarea testamentului, executorul testamentar este obligat sa transmita mostenitorilor bunurile succesorale ramase. Reiesind din sensul articolului comentat, functia executorului testamentar inceteaza la data acceptarii mostenirii de catre toti mostenitorii, adica pina la aceasta data executorul urmeaza sa execute deplin testamentul.

Credem, insa, ca daca testamentul nu va fi executat, executorul testamentar va continua executarea si dupa acceptarea mostenirii de catre toti mostenitorii. In acest caz, executorul testamentar va transmite in seama mostenitorilor paza si administrarea patrimoniului succesoral, daca din testament nu va rezulta altfel. Functia de executor poate inceta prin: executarea deplina a dispozitiilor testamentare; decesul sau incapacitatea executorului, renuntarea executorului de a indeplini sarcina; declararea nulitatii sau caducitatii testamentului; revocarea executorului prin hotarirea judecatoreasca. Articolul 1484. Inlaturarea executorului testamentar La cererea persoanei interesate, instanta de judecata poate inlatura executorul testamentar daca exista motive intemeiate. Executorul testamentar este obligat sa administreze patrimoniul succesoral in mod corespunzator, sa execute intocmai dispozitiile testamentare. In cazul in care executorul testamentar nu la masurile cuvenite pentru pastrarea si administrarea patrimoniului succesoral, incalca grav obligatiunile sale, este incompetent sau a survenit incapacitatea lui, el poate fi revocat pe cale judecatoreasca. Cererea de revocare (inlaturare) a executorului poate fi inaintata, oricind, de catre mostenitori testamentari si legali, legatari, precum si de catre creditorii testatorului. Articolul 1485. Responsabilitatea executorului testamentar Daca se abate, intentionat sau din impridenta, de la indeplinirea obligatiilor incredintate prin testament, executorul testamentar poarta raspundere pentru prejudiciile cauzate astfel mostenitorilor. Executorul testamentar este responsabil pentru prejudiciul cauzat mostenitorilor sau legatarilor, in legatura cu executarea testamentului, in cazul incalcarii cu vinovatie a obligatiilor sale, precum si in cazul neindeplinirii sau incalcarii acestor obligatii din imprudenta. El nu va raspunde pentru pieirea fortuita a bunurilor administrate. Potrivit Art. 1481, daca sint desemnati mai multi executori testamentari cu atributii egale, ei pot savirsi actiuni doar cu acordul comun al lor. Prin urmare, in caz de cauzare a unui prejudiciu prin actiuni comune, executorii testamentari raspund solidar. In cazul in care prin testament au fost repartizate atributiile fiecarui executor, si s-au marginit strict la functia incredintata, fiecare va raspunde separat pentru prejudiciul cauzat. Dispozitia testamentara, prin care testatorul elibereaza executorul testamentar de repararea prejudiciului cauzat, este nula, deoarece prin lege el este obligat sa despagubeasca mostenitorii si legatarii in caz de cauzare a prejudiciului.