Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Liberă Internațională din Moldova

Facultatea Drept
Disciplina: Drept Civil V

REFERAT
“Evoluția istorică a succesiunii
testamentare”

Elaborat: Baeș Dorin

Grupa D-186
Verificat: Demian Elena

1
 CUPRINS
INTRODUCERE

I.CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SUCCESIUNEA TESTAMENTARĂ

1.1 Noțiunea de succesiune testamentară

1.2 Evoluția istorică și reglementarea juridical a succesiunii testamentare în Republica
Moldova
1.3 Delimitarea succesiunii testamentare de cea legală

II.SUCCESORII MOȘTENIRII TESTAMENTARE

2.1 Capacitatea succesorală în cadrul succesiunii testamentare

2.2 Vocația la succesiune, comorienții și codecedațiiț

III.TIPURILE DE TESTAMENTE

3.1 Noțiunea, caracterele juridice și cuprinsul testamentului în sens comparat

3.2 Delimitarea testamentului autentic de olograf și mistic

CONCLUZIE
BIBLIOGRAFIE

2
 Introducere
Instituţia succesiunii în dreptul civil este menită să asigure o continuitate a raporturilor
patrimoniale, mai ales a celor cu privire la dreptul de proprietate în condiţiile în care subiecţii de
drept , persoane fizice nu au o existenţă veşnică. Instituţia succesiuni, mai ales a celei legale vine
să reglementeze modul şi ordinea de transmitere a patrimoniului persoanei fizice care se va
stinge din viaţă succesorilor ei conform gradului de rudenie şi claselor de moştenitori legali, vine
să stabilească responsabilitatea acestora faţă de datoriile defunctului astfel încît să se asigure o
siguranţă juridică pentru creditorii care au intrat în raporturi patrimoniale cu persoana care lasă
moştenire. Legea civilă reglementează şi situaţiile în care nu există moştenitori, nici legali, nici
testamentari, astfel încît patrimoniul succesoral vacant să nu rămînă fără stăpîn – acesta va
deveni statul în cazul moştenirii vacante, care va răspunde şi el, în limitele activului succesoral,
pentru datoriile defunctului.
Succesiunea testamentară ca şi instituţie specială a dreptului succesoral exprimă libertatea
fiecărei persoane de a dispune de bunurile sale pentru cauză de moarte la discreţia sa, fără vreo
limitare decît cu ecceptia unor restricţii legale menite să protetjeze interesele unor persoane
apropiate ca grad de rudenie sau afiliate cu defunctul şi care se află într-o stare de vulnerabilitate.
Prin intermediul testamentelor persoana care lasă moştenire va putea să pună în sarcina
moştenitorilor îndeplinirea unor gratuităţi, acţiuni sau activităţi în favoarea unor anumite
persoane sau în scopuri general utile. Aceste ultime doleanţe ale testatorului au căpătat
denumirea de legate în dreptul succesoral. Dar vom vedea că testamentele nu au neapărat ca şi
scop transmiterea averii, patrimoniului testatorului, ele pot conţine şi alte dispozioţii, de
exemplu, de dezmoştenire sau de recunoaştere a unui fapt.
In cadrul unui testament, de cele mai multe ori testorul urmareste sa stabileasca modul cum, la
moarte sa ii va fi impartit patrimoniul. Astfel, sa precizam ca printr-un legat pot fi lasate
mostenire atat bunuri (mobile sau imobile) singulare, parti din masa succesorala ce vor fi
impartite mai multor beneficiari, dar si intreg patrimoniul defunctului ce va putea fi luat de o
singura persoana.

3
 1.Noţiunea, caracterele juridice ale moştenirii şi felurile
moştenirii
Moștenirea testamentară are prioritate faţă de moștenirea legală, normele celei din urmă
fiind aplicabile în cazul în care persoana nu a dispus prin testament cu privire la soarta bunurilor
sale. Prin reglementarea moştenirii testamentare se recunoaşte dreptul fiecărei persoane de a
decide soarta bunurilor sale în cazul survenirii decesului, prin manifestarea ultimei voinţe (art.
1449 din Codul civil al RM).
În privinţa testamentelor întocmite până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, se aplică
regulile cu privire la valabilitatea testamentului şi a actelor juridice în vigoare la data întocmirii
testamentului. Astfel, în cazul unui litigiu cu privire la valabilitatea testamentului, întocmit până
la 12.06.2003, se vor aplica prevederile cu privire la valabilitatea testamentelor şi a actelor
juridice, care au fost stabilite prin Codul civil din 1964.
Dat fiind faptul că legea anterioară recunoştea doar testamentul autentic şi testamentul
asimilat celui autentic, testamentele întocmite până la 12.06.2003 în altă formă decât autentică
sau asimilată celei autentice, adică olograf sau mistic, nu au valoare juridică.
Ce este moştenirea? Moştenirea este transmitere patrimoniului unei persoane fizice
decedate (cel ce a lăsat moştenirea) către succesorii săi. Este de menţionat că moştenirea poate fi
realizată prin două forme conform testamentului adică moştenire testamentară; sau în termenul
legii - adică moştenire legală.
Moştenirea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persone fizice decedate ( cel ce a
lăsat moştenirea) către una sau mai multe persoane (succesori).
Ca instituţie a dreptului civil, moştenirea are o legătură indisolubilă cu dreptul de
proprietate. Moştenirea este unul din modurile de dobîndire a dreptului de proprietate şi, ca orice
transmisiune, asigură legătura dintre cel care lasă moştenirea, adică defunctul, şi cel care
primeşte moştenirea, denumit successor sau moştenitor.
Moştenirea are un caracter unitar, deoarece transmiterea patrimoniului prin succesiune se
supune unui regim unic, stabilit de aceleaşi norme juridice, indiferent de natura şi provenienţa
bunurilor care alcătuiesc masa succesorală. (moştenite sau achiziţionate).
Transmiterea moştenirii este indivizibilă, ceea ce înseamnă că acceptarea moştenirii sau
renunţarea la ea are caracter indivizibil, fără a fi posibilă acceptarea sau renunţarea parţială a
moştenirii. Prin derogare, moştenitorul chemat la moştenirea mai multor cote succesorale în
temeiuri diferite poate accepta o cotă şi poate renunţa la alta (art 1528 CC).
Potrivit art. 1432 (2) Cod Civil, patrimoniul succesoral se poate transmite nu numai in
temeiul legii, dar si in temeiul vointei celui care lasa mostenirea, manifestata prin testament.

4
 Conform art. 1449 al Codului civil, testamentul este un act juridic solemn (pentru a cărui
încheiere valabilă trebuie respectată condiția de formă impusă de lege) , unilateral (care ia naştere
prin voinţa unei singure părţi (ex.: testamentul, acceptarea unei succesiuni, renunţarea la
succesiune), irevocabil (moştenitorul care a exercitat dreptul de opţiune succesorală nu mai poate
reveni asupra acceptării, aceasta având un caracter irevocabil) și personal, prin care testatorul
dispune cu titlu gratuit (o persoană transmite alteia un folos patrimonial, fără a urmări obţinerea
unui folos în schimb), pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale sau de o
parte din ele.
Testamentul este un act juridic unilateral, solemn, esentialmente personal si revocabil.
Testamentul este un act juridic esentialmente personal in sensul ca nu poate fi incheiat
prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. In masura in care o persoana are
capacitatea de a testa, o poate face exclusiv personal, iar daca nu are aceasta capacitate, nu o
poate face prin reprezentant sau prin intermediul ocrotitorului legal. Chiar daca testatorul
primeste consultatii de specialitate, de exemplu de la un avocat, cu privire la modul de redactare
a testamentului, acesta trebuie sa exprime vointa sa personala.
Testamentul este un act juridic esentialmente revocabil. Pana la ultima clipa a vietii
testatorului acesta poate revoca sau modifica unilateral dispozitiile sale testamentare. El are un
drept absolut, deci nesusceptibil de abuz de a revoca dispozitiile testamentare si sub nici o forma
nu poate renunta valabil la acest drept. O astfel de renuntare este interzisa de lege.

5
2.Dispoziții generale privind moștenirea testamentară
Testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil şi personal prin care
testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale
sau de o parte din ele.
Testamentul
(2) Testator poate fi doar persoana cu capacitate de exerciţiu.
(3) Nu se permite întocmirea testamentului prin reprezentant.
Patrimoniu soccesoral al unei persoane fizice decedate poate fi transmis către succesorii
săi atât în temeiul legii, cât şi prin act de ultimă voinţă a celui ce lasă mostenirea –prin
testament.
Dat fiind faptul, că oricare persoană este interesată să-şi hotărască soarta patrimoniului
său, legislatorul dă prioritate moştenirii testamentare, recunoscând dreptul oricărei persoane de a
dispune liber pentru cauză de moarte, prin manifestare de ultimă voinţă, cui să transmită bunurile
sale sau o parte din ele. Prin urmare, moştenirea legală are o funcţie doar de întregire, normele ei
fiind aplicabile în cazul în care persoana nu a dispus pentru cauză de moarte, prin testament, cu
privire la bunurile sale sau o parte din ele au rămas netestate.
Determinarea cotei succesorale de către testator
Testatorul poate determina în testament cotele succesorale pentru moştenitorii menţionaţi
în el sau poate indica în mod concret cărui moştenitor ce parte din patrimoniu îi va trece în
proprietate. Dacă în testament nu există astfel de indicaţii, patrimoniul succesoral se împarte egal
între moştenitori. Dacă în testament sînt menţionaţi cîţiva moştenitori, dar este stabilită cotă
succesorală numai unuia dintre ei, ceilalţi moştenesc în părţi egale patrimoniul rămas. Prezentul
articol este consacrat principiului libertăţii testamentare, în sensul că, testatorul este liber de a
dispune prin testament întreg patrimoniu sau o parte din el, de a testa bunurile sale unei sau mai
multor persoane, de a stabili cota-parte a fiecărui moştenitor sau de a determina bunul care va
trece în proprietatea moştenitorului. Însă, legiuitorul, reieşind din faptul că, uneori, dispoziţiile
testamentare nu sînt destul de clare şi precise, putînd fi întrepretate fără a stabili adevărata
intenţie a testatorului, a reglementat anumite reguli de interpretare a unor clauze testamentare.
1. Astfel, în cazul în care testatorul a desemnat cîţiva moştenitori, fără a indica cota
-parte a fiecărui, se consideră că dispun toţi moştenitorii desemnaţi în cote-părţi egale.
Uneori, cotele-părţi şi sumele acestora determinate de testator pot depăşi valoarea patrimoniului
succesoral. În aceste cazuri cotele-părţi ale moştenitorilor se diminuează proporţional cotelorpărţi
ce le revin. Iar dacă cotele-părţi şi sumele acestora sînt mai mici decît patrimoniul succesoral,
rieşind din intenţia testatorului de a testaîntreg patrimoniul, cotele-părţi ale moştenitorilor
desemnaţi pot fi proporţional majorate.

6
 2. Dacă din cîţiva moştenitori numai unuia îi este determinată o anumită cotă-parte,
ceilalţi moştenitori vor primi partea testată rămasă în cote-părţi egale. Însă, în cazul cînd toată
moştenirea a fost împărţită în cote-părţi, însă unui moştenitor nu i-a fost determinată cota-parte,
aceste cote-părţi trebuie diminuate astfel, încît moştenitorul desemnat fără atribuirea cotei-părţi
să primească atît cît a primit moştenitorul căruia i-a fost atribuită cea mai mică cotă-parte.
Substituirea succesorului. Testatorul este în drept să substituie succesorul desemnat dacă acesta
din urmă decedează pînă la deschiderea moştenirii, nu acceptă sau renunţă la moştenire, sau este
privat de dreptul la moştenire. Renunţarea moştenitorului testamnetar la succesiune se admite
numai în cazul în care acesta nu indică în favoarea cu renunţă. . Substituirea succesorală
constituie o dispoziţie specială prin care testatorul desemnează în subsidiarun al doilea
moştenitor, denumit substituit, care va primi bunurile testate, dacă primul moştenitor nu le va
primi.
Substituirea succesorului se admite, dacă primul succesor: a) a decedat pînă la
deschiderea moştenirii; b) nu acceptă sau renunţă la moştenire;
c) este privat de dreptul la moştenire ca succesor nedemn în temeiul Art.1434. Testatorul
poate desemna substituitul numai în baza temeiurilor enumărate. Dacă testatorul nu va indica nici
unul din aceste temeiuri în testament, substituitul se consideră că are vocaţie succesorală, dacă
primul moştenitor nu a primit moştenirea în baza unuia din aceste temeiuri.
Substituit poate fi orice persoană fizică sau juridică,iar dreptul lui la moştenire apare din
momentul decesului testatorului.
Moştenirea părţii netestate din patrimoniul succesoral
În cazul în care cotele-părţi determinate în testament nu includ întregul patrimoniu
succesoral, pentru partea netestată se aplică prevederile succesiunii legale sau vacante, care se
referă şi la moştenitorii legali cărora le-a fost testată o parte din avere dacă testamentul nu
prevede altfel. Testatorul poate dispune prin testament întreg patrimoniu sau numai o parte din el.
În cazul în care testatorul a testat numai o parte din bunuri, la partea rămasă netestată sînt
chemaţi la moştenire moştenitorii legali în ordinea stabilită de Art.1500-1501. Moştenitorii legali
cărora le-a fost testată o parte din bunuri, deasemenea, pot moşteni partea de bunuri netestată,
dacă prin testament nu au fost lipsiţi de dreptul de a moşteni.1
Este de menţionat că testamentul poate fi întocmit doar în una din următoarele forme:
1.olograf - scris în întregime personal, datat şi semnat de testator;
2.autentic - autentificat notarial, precum şi asimilat cu cel autentificat notarial;
3.mistic - scris în întregime, datat şi semnat de testator, strâns şi sigilat şi apoi prezentat
notarului, care aplica inscripţia de autentificare pe plic şi îl semnează împreună cu testatorul.

7
 În ce condiţii poate fi modificat sau revocat testamentul?
Testatorul poate modifica sau revoca testamentul în orice moment:
1.prin întocmirea unui nou testament, care revocă în mod direct, total sau parţial, testamentul
anterior ce contravine noului testament;
2.prin depunerea unei cereri la notar;
3.prin distrugerea tuturor exemplarelor testamentului olograf.
În ce condiţii testamentul este lovit de nulitate?
Testamentul este nul dacă sânt prezente condiţiile de nulitate a actelor juridice.
Dispoziţiile testamentare care contravin legii sau intereselor publice, precum şi condiţiile care nu
sânt clare sau contravin una alteia, sânt nule. Testamentul întocmit cu nerespectarea formei
stabilite de lege este nul. Testamentul este declarat nul de către instanţa de judecată. Dacă dintre
câteva dispoziţii testamentare una nu mai are putere legală sau este nulă, iar testatorul nu a lăsat
alte dispoziţii, restul dispoziţiilor testamentului rămân în vigoare.
Poate fi contestată valabilitatea testamentului?
Valabilitatea testamentului poate fi contestată, în temeiul condiţiilor de nulitate a actelor
juridice, de către moştenitorii legali şi de alte persoane interesate. Acţiunea privind declararea
nulităţii testamentului poate fi intentată în termen de un an de la data deschiderii succesiunii.
Acest termen nu se extinde asupra acţiunii proprietarului dacă testatorul a testat din greşeală o
avere străină ca fiind a sa.
Circumstanţa care constituie temei pentru decădere din dreptul la succesiune trebuie
constatată de instanţa de judecată. Acţiunea poate fi intentată de persoana pentru care decăderea
succesorului nedemn din dreptul la succesiune are consecinţe patrimoniale.2

Absolvirea succesorului nedemn

Persoana culpabilă de săvîrşirea unor acţiuni ce atrag decăderea din dreptul la succesiune
poate fi chemată, în pofida acestui fapt, la moştenire dacă cel ce a lăsat moştenirea o iartă
exprimînd acest lucru în mod expres în testament.

8
 3. Acceptarea moștenirii si eliberarea certificatului
de moștenitor

Deoarece moştenirea presupune atât averea cât şi datoriile decedatului, ea nu trece

automat la succesori. Succesorul primeşte moştenirea, doar după ce îşi exprimă dorinţa de a o
accepta, atât în cazul moştenirii legale cât şi testamentare.
Succesiunea se consideră acceptată când moştenitorul depune la notarul de la locul
deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea
patrimoniului succesoral. Dacă succesorul a intrat în posesiunea unei părţi din patrimoniu, se
consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla şi din ce ar consta.
Termenul de acceptare a succesiunii este de 6 luni de la data deschiderii ei. Astfel, din
ziua decesului, succesorul are la dispozie şase luni pentru a accepta sau nu succesiunea.
Dacă dreptul de a accepta succesiunea apare în cazul în care ceilalţi moştenitori nu o
acceptă, ea trebuie acceptată în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare. Dacă
această parte este mai mică de 3 luni, ea se prelungeşte până la 3 luni.
Termenul de 6 luni de zile poate fi prelungit de către instanţa de judecată cu cel mult 6
luni. Cu acordul celorlalţi succesori care au acceptat succesiunea în termen, pot fi incluse în
cercul moştenitorilor, fără a se adresa în instanţa de judecată, persoanele din clasa succesorală
chemată la succesiune care au omis termenul menţionat.
În cazul dat succesorului i se acordă în natura partea ce i se cuvine din averea rămasă, iar
în cazul imposibilităţii de a-i transmite în natură, echivalentul în bani al părţii ce i se cuvine din
averea rămasă.
Ce se întâmplă în cazul dacă moştenitorul a decedat după deschiderea succesiuni şi până
la acceptarea moştenirii?
Dacă moştenitorul a decedat după deschiderea succesiunii şi până la acceptarea
moştenirii, dreptul de a primi cotă succesorală trece la moştenitorii săi.Succesorii moştenitorului
decedat trebuie să accepte moştenirea în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare.
Dacă acest termen este mai mic de 3 luni, el se prelungeşte până la 3 luni.
La expirarea termenului arătat mai sus, succesorii moştenitorului decedat pot fi
recunoscuţi de instanţa de judecată că au acceptat succesiunea dacă instanţa va considera
cauzele omiterii termenului întemeiate.
Dreptul moştenitorului de a primi o parte din moştenire în calitate de cotă din rezerva
succesorală nu se transmite moştenitorilor lui.
Cum are loc renunţarea la succesiune?

9
 Moştenitorul poate renunţa la succesiune în termen de 6 luni din data deschiderii
succesiunii, chiar dacă a acceptat succesiunea prin intrare în posesiune.
Moştenitorul poate renunţa la moştenire în folosul altor moştenitori testamentari sau
legali. Dacă renunţă la succesiune în folosul mai multor persoane, moştenitorul poate
desemna cota fiecăreia din ele. în lipsa unei astfel de indicaţii, cota lui se împarte egal între
succesorii în favoarea cărora a fost anunţată renunţarea la succesiune. Nu este admisă renunţarea
la moştenire în folosul unei persoane private de dreptul la moştenire sau declarate moştenitor
nedemn, inclusiv conform unei dispoziţii exprese din testament.
Dacă unicul moştenitor din clasa respectivă renunţă la succesiune, aceasta trece la
moştenitorii din clasa următoare.3
Cum are loc confirmarea dreptului la moştenire?
Persoanele recunoscute ca moştenitori pot cere notarului de la locul deschiderii
succesiunii eliberarea certificatului de moştenitor.
Certificatul de moştenitor se eliberează după 6 luni din ziua deschiderii succesiunii, în
orice timp. Certificatul de moştenitor se eliberează până la expirarea termenului de 6 luni dacă
notarul dispune de suficiente dovezi că, în afară de persoanele care solicită eliberarea
certificatului, nu există alţi moştenitori.
În ce condiţii are loc partajarea averii succesorale?
Partajul averii succesorale se face prin acordul moştenitorilor după primirea certificatului
de moştenitor.
Testatorul poate stabili în testament modul de partajare a averii succesorale sau poate
încredinţa unui executor testamentar partajul. Decizia executorului testamentar nu este
obligatorie pentru moştenitori dacă este evident inechitabilă. In astfel de cazuri, partajul se face
prin hotărâre judecătorească.
Ce acte sunt necesare la autentificarea unui testament?
1. Actul de identitate al persoanei care lasă testamentul;
2. Datele de identificare ale persoanei în favoarea căreia testatorul lasă testamentul;
3. La autentificarea testamentelor nu se cere testatorului să prezinte dovezi pentru confirmarea
dreptului lui de proprietate asupra bunurilor testate.

10
 Concluzie
Întocmirea unui testament și etapele succesiunii au loc în 3 etape:
Etapa I: Deschiderea succesiunii
Deoarece moştenirea se deschide prin moarte, data deschiderii succesiunii este cea a
morţii celui care lasă moştenirea. Dovada morţii se face cu certificatul de deces sau cu o hotărâre
judecătorească declarativa de moarte rămasa definitivă.
Etapa a II-a: Transmisiunea succesorală sau devoluţiunea succesiunii
La moartea unei persoane, patrimoniul acesteia se transmite moştenitorilor săi legali sau
testamentari.
Chiar dacă transmiterea patrimoniului celui care decedează operează din clipa morţii sale,
această transmitere nu are caracter definitiv şi obligatoriu. Legea reglementează că nimeni nu
este obligat sa accepte o moştenire care i se cuvine. Prin urmare, moştenitorul (sau succesibilul)
are dreptul să aleagă între consolidarea titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii şi
desfiinţarea acelui titlu prin renunţarea la moştenire.
În concluzie, moştenitorul are următoarele variante de opţiune succesorala:
a) să accepte pur şi simplu moştenirea;
b) să renunţe la mostenire.
Etapa a III-a: Împărţeala sau partajul succesoral
Partajul sau împărţeala este operaţiunea juridică care pune capăt stării de indiviziune prin
împărţirea, în natură sau prin echivalent, a bunurilor aflate în indiviziune şi care are ca efect
înlocuirea retroactivă a cotei-părţi ideale, indivize, asupra acestora, cu drepturi exclusive ale
fiecăruia dintre coindivizari asupra anumitor bunuri sau valori determinate în materialitatea lor.

11
Bibliografie:
1. Codul Civil al RM
2. Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturile de drept internaţional privat (extras)
3. Andrei Bloșenco, Drept Civil Contracte, Partea Specială, Chișinău 2003
4. Igor Trofimov, Drept Civil, Contracte Civile, Chișinău 2004
5. Prof. univ. dr. Francisc Deak “Tratat de drept civil”, Contracte special- București, 1996
6. http://notariat-tineretului.net/succesiune
7. http://legeaz.net/dictionar-juridic/drept-succesoral-comparat

12