DISCIPLINA: DREPT NOTARIAL

SUCCESIUNEA

PROF INDRUMATOR: Radu Mogos

STUDENT: Dumitriu Bogdan Catalin
ANUL: IV

1
 CUPRINS

INTRODUCERE

I.CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIND SUCCESIUNEA TESTAMENTARĂ

Noțiunea de succesiune testamentara

II.SUCCESORII MOȘTENIRII TESTAMENTARE

2.1 Capacitatea succesorală în cadrul succesiunii testamentare

2.2 Vocația la succesiune, comorienții și codecedații

2.3 Nedemnitatea succesiunii testamentare

III.TIPURILE DE TESTAMENTE

3.1 Noțiunea, caracterele juridice și cuprinsul testamentului în sens comparat

3.2 Delimitarea testamentului autentic de olograf și mistic

3.3 Aspecte practice privind modificarea, revocarea, caducitatea și nulitatea testamentului

IV.ACTIVITATEA PRACTICĂ

CONCLUZIE
BIBLIOGRAFIE

2
 Introducere
Instituţia succesiunii în dreptul civil este menită să asigure o continuitate a raporturilor
patrimoniale, mai ales a celor cu privire la dreptul de proprietate în condiţiile în care subiecţii de
drept , persoane fizice nu au o existenţă veşnică. Instituţia succesiuni, mai ales a celei legale vine
să reglementeze modul şi ordinea de transmitere a patrimoniului persoanei fizice care se va
stinge din viaţă succesorilor ei conform gradului de rudenie şi claselor de moştenitori legali, vine
să stabilească responsabilitatea acestora faţă de datoriile defunctului astfel încît să se asigure o
siguranţă juridică pentru creditorii care au intrat în raporturi patrimoniale cu persoana care lasă
moştenire. Legea civilă reglementează şi situaţiile în care nu există moştenitori, nici legali, nici
testamentari, astfel încît patrimoniul succesoral vacant să nu rămînă fără stăpîn – acesta va
deveni statul în cazul moştenirii vacante, care va răspunde şi el, în limitele activului succesoral,
pentru datoriile defunctului.
Succesiunea testamentară ca şi instituţie specială a dreptului succesoral exprimă libertatea
fiecărei persoane de a dispune de bunurile sale pentru cauză de moarte la discreţia sa, fără vreo
limitare decît cu ecceptia unor restricţii legale menite să protetjeze interesele unor persoane
apropiate ca grad de rudenie sau afiliate cu defunctul şi care se află într-o stare de vulnerabilitate.
Prin intermediul testamentelor persoana care lasă moştenire va putea să pună în sarcina
moştenitorilor îndeplinirea unor gratuităţi, acţiuni sau activităţi în favoarea unor anumite
persoane sau în scopuri general utile. Aceste ultime doleanţe ale testatorului au căpătat
denumirea de legate în dreptul succesoral. Dar vom vedea că testamentele nu au neapărat ca şi
scop transmiterea averii, patrimoniului testatorului, ele pot conţine şi alte dispozioţii, de
exemplu, de dezmoştenire sau de recunoaştere a unui fapt.
Practic vorbind, testamentul este o excepţie de la moştenirea legală, în sensul că se aplică
mai rar. Totodată, testamentul ca şi act juridic unilateral se deoseebeşte actul juridic de drept
comun.
In cadrul unui testament, de cele mai multe ori testorul urmareste sa stabileasca modul cum, la
moarte sa ii va fi impartit patrimoniul. Astfel, sa precizam ca printr-un legat pot fi lasate
mostenire atat bunuri (mobile sau imobile) singulare, parti din masa succesorala ce vor fi
impartite mai multor beneficiari, dar si intreg patrimoniul defunctului ce va putea fi luat de o
singura persoana.
In dreptul nostru mostenirea testamentara poate coexista cu cea legala. Legea consacra
principiul libertatii testamentare, libertate la care nu se poate renunta, in sensul ca orice persoana
este capabila de a lasa sau nu testament si de a dispune, pe aceasta cale de patrimoniul sau pentru
cauza de moarte. Insa libertatea testamentara nu este absoluta, legea prevazand in mod expres
anumite ingradiri, cea mai importanta fiind institutia rezervei succesorale prevazuta in favoarea
3
unor mostenitori legali si care este sustrasa actelor liberale ale celui care lasa mostenirea, fie ca
este vorba de liberalitatile facute in timpul vietii (donatii), fie pentru cauza de moarte (legate).

1. Noţiunea, caracterele juridice ale moştenirii şi felurile moştenirii

Moștenirea testamentară are prioritate faţă de moștenirea legală, normele celei din urmă
fiind aplicabile în cazul în care persoana nu a dispus prin testament cu privire la soarta bunurilor
sale. Prin reglementarea moştenirii testamentare se recunoaşte dreptul fiecărei persoane de a
decide soarta bunurilor sale în cazul survenirii decesului, prin manifestarea ultimei voinţe (art.
1449 din Codul civil al RM).
În privinţa testamentelor întocmite până la intrarea în vigoare a noului Cod civil, se aplică
regulile cu privire la valabilitatea testamentului şi a actelor juridice în vigoare la data întocmirii
testamentului. Astfel, în cazul unui litigiu cu privire la valabilitatea testamentului, întocmit până
la 12.06.2003, se vor aplica prevederile cu privire la valabilitatea testamentelor şi a actelor
juridice, care au fost stabilite prin Codul civil din 1964.
Dat fiind faptul că legea anterioară recunoştea doar testamentul autentic şi testamentul
asimilat celui autentic, testamentele întocmite până la 12.06.2003 în altă formă decât autentică
sau asimilată celei autentice, adică olograf sau mistic, nu au valoare juridică.
Ce este moştenirea? Moştenirea este transmitere patrimoniului unei persoane fizice
decedate (cel ce a lăsat moştenirea) către succesorii săi. Este de menţionat că moştenirea poate fi
realizată prin două forme conform testamentului adică moştenire testamentară; sau în termenul
legii - adică moştenire legală.
Moştenirea reprezintă transmiterea patrimoniului unei persone fizice decedate ( cel ce a
lăsat moştenirea) către una sau mai multe persoane (succesori).
Ca instituţie a dreptului civil, moştenirea are o legătură indisolubilă cu dreptul de
proprietate. Moştenirea este unul din modurile de dobîndire a dreptului de proprietate şi, ca orice
transmisiune, asigură legătura dintre cel care lasă moştenirea, adică defunctul, şi cel care
primeşte moştenirea, denumit successor sau moştenitor. Spre deosebire de alte moduri de
transmitere a drepturilor şi obligaţiilor, moştenirea are anumite particularităţi, menţionate, de
altfel, în art. 1432, alin.(2) CC. Acestea sunt următoarele:
Este o transmisiune pentru cauză de moarte. (mortis causa). Asta înseamnă că prin
moştenire se poate transmite doar patrimoniul unei persoane fizice decedate. Decesul poate fi
constatat nemijlocit sau poate declarat de către instanţa de judecată. Faptul morţii persoanei
fizice determină dispariţia acesteia ca subiect de drept, iar instituţia moştenirii este chemată să
asigure transmiterea patrimoniului defunctului, care continuă să existe, succesorilor săi.
4
Dizolvarea persoanelor juridice nu poate fi identificată cu moartea persoanelor fizice, iar
patrimoniul persoanelor juridice dizolvate se transmit altor persoane, prin diverse acte juridice,
altele decît succesiunea. Normele care reglementează transmisiunea succesorală sunt aplicabile
persoanelor juridice şi statului doar în cazul în care aceşitea dobîndesc calitatea de moştenitori.
Moştenirea reprezintă o transmisiune universală, întrucît are ca obiect o universalitate
juridică, un patrimoniu care aparţinea defunctului, adică o totalitate de drepturi şi obligaţii cu
valoare economică, rămasă fără titular. Fiind o universalitate juridică, patrimoniul este
independent de elementele sale componente şi din acest considerent, drepturile şi obligaţiile unei
persoane decedate se transmit către succesori nu privite izolat, ci ca părţi a acestei universalităţi
juridice. Prin moştenire nu se transmit drepturile şi obligaţiile nepatrimoniale , precum şi
drepturile patrimoniale cu caracter personal sau viager ( dreptul de uzufruct, uz sau abitaţie,
creanţa de întreţinere etc.)
Moştenirea are un caracter unitar, deoarece transmiterea patrimoniului prin succesiune se
supune unui regim unic, stabilit de aceleaşi norme juridice, indiferent de natura şi provenienţa
bunurilor care alcătuiesc masa succesorală. (moştenite sau achiziţionate).
Transmiterea moştenirii este indivizibilă, ceea ce înseamnă că acceptarea moştenirii sau
renunţarea la ea are caracter indivizibil, fără a fi posibilă acceptarea sau renunţarea parţială a
moştenirii. Prin derogare, moştenitorul chemat la moştenirea mai multor cote succesorale în
temeiuri diferite poate accepta o cotă şi poate renunţa la alta (art 1528 CC).
Potrivit art. 1432 (2) Cod Civil, patrimoniul succesoral se poate transmite nu numai in
temeiul legii, dar si in temeiul vointei celui care lasa mostenirea, manifestata prin testament.
Conform art. 1449 al Codului civil, testamentul este un act juridic solemn (pentru a cărui
încheiere valabilă trebuie respectată condiția de formă impusă de lege), unilateral (care ia naştere
prin voinţa unei singure părţi (ex.: testamentul, acceptarea unei succesiuni, renunţarea la
succesiune), irevocabil (moştenitorul care a exercitat dreptul de opţiune succesorală nu mai poate
reveni asupra acceptării, aceasta având un caracter irevocabil) și personal, prin care testatorul
dispune cu titlu gratuit (o persoană transmite alteia un folos patrimonial, fără a urmări obţinerea
unui folos în schimb), pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale sau de o parte
din ele. Testamentul este un act pentru cauză de moarte și își produce efectele juridice din momentul
decesului testatorului.
Potrivit art. 1458 al Codului civil al RM, testamentul poate fi întocmit doar în una din
următoarele forme:
·         autentic,
·         olograf sau
·         mistic.
5
 Prin lege sunt permise şi alte forme de testamente, asimilate celor autentice semnate
de:  medicul principal, şeful, adjuncţii lor în probleme medicale, medicul de serviciu al spitalului,
al unei alte instituţii medicale, al sanatoriului, directorul sau medicul principal al azilului pentru
invalizi şi bătrâni, dacă testatorul se tratează sau locuieşte într-o astfel de instituţie; şeful
expediţiilor de explorări, expediţiilor geografice şi a altor expediţii similare, dacă testatorul se
află într-o astfel de expediţie; căpitanul navei sau aeronavei, dacă testatorul se află pe navă sau în
aeronavă; comandantul (şeful) unităţii, marii unităţi, institutului şi colegiului militar, dacă la
locul aflării lor nu există notar şi dacă testatorul este militar sau îndeplineşte serviciul în unitatea
militară sau este persoană civilă sau membru al familiei acestuia; şeful instituţiei de privaţiune de
libertate dacă testatorul se află în locuri de privaţiune de libertate. (art. 1459 din Codul civil al
RM).
Potrivit art. 1432 Cod Civil, patrimoniul succesoral se poate transmite nu numai in
temeiul legii, dar si in temeiul vointei celui care lasa mostenirea, manifestata prin testament.
Articolul 1449 Cod Civil defineste testamentul ca fiind ""act revocabil prin care testatorul
dispune, pentru timpul incetarii sale din viata, de tot sau parte din avutul sau"".
Testamentul este un act juridic unilateral, solemn, esentialmente personal si revocabil.
Testamentul este un act juridic esentialmente personal in sensul ca nu poate fi incheiat
prin reprezentare sau cu incuviintarea ocrotitorului legal. In masura in care o persoana are
capacitatea de a testa, o poate face exclusiv personal, iar daca nu are aceasta capacitate, nu o
poate face prin reprezentant sau prin intermediul ocrotitorului legal. Chiar daca testatorul
primeste consultatii de specialitate, de exemplu de la un avocat, cu privire la modul de redactare
a testamentului, acesta trebuie sa exprime vointa sa personala.
Testamentul este un act juridic esentialmente revocabil. Pana la ultima clipa a vietii
testatorului acesta poate revoca sau modifica unilateral dispozitiile sale testamentare. El are un
drept absolut, deci nesusceptibil de abuz de a revoca dispozitiile testamentare si sub nici o forma
nu poate renunta valabil la acest drept. O astfel de renuntare este interzisa de lege.
RATIUNE. Obiectul principal al unui testament il constituie legatele, adica acele
dispozitii referitoare la patrimoniul succesoral, sau la bunurile care fac parte din acel patrimoniu.
Insa alaturi de legate sau chiar fara a le cuprinde, testamentul poate cuprinde si alte manifestari
ale ultimei vointe a defunctului, cum ar fi inlaturarea de la mostenire a unor mostenitori legali,
numirea unui executor testamentar, sarcini impuse mostenitorilor legali sau legatarilor,
imparteala facuta de testator, recunoasterea de catre parinte a copiilor, etc.
CONTINUT. In cadrul unui testament, de cele mai multe ori testorul urmareste sa
stabileasca modul cum, la moarte sa ii va fi impartit patrimoniul. Astfel, sa precizam ca printr-un
legat pot fi lasate mostenire atat bunuri (mobile sau imobile) singulare, parti din masa
6
succesorala ce vor fi impartite mai multor beneficiari, dar si intreg patrimoniul defunctului ce va
putea fi luat de o singura persoana.
In dreptul nostru mostenirea testamentara poate coexista cu cea legala. Legea consacra
principiul libertatii testamentare, libertate la care nu se poate renunta, in sensul ca orice persoana
este capabila de a lasa sau nu testament si de a dispune, pe aceasta cale de patrimoniul sau pentru
cauza de moarte. Insa libertatea testamentara nu este absoluta, legea prevazand in mod expres
anumite ingradiri, cea mai importanta fiind institutia rezervei succesorale prevazuta in favoarea
unor mostenitori legali si care este sustrasa actelor liberale ale celui care lasa mostenirea, fie ca
este vorba de liberalitatile facute in timpul vietii (donatii), fie pentru cauza de moarte (legate).
Legea prevede expres care sunt mostenitorii rezervatari, deci aceia care nu pot fi inlaturati
de la mostenirea defunctului: descendentii in orice grad, parintii si sotul supravietuitor. Spre
exemplu, daca defunctul a lasat legate in favoarea uneia sau mai multor persoane care nu ar avea
vocatie legala sa vina la mostenire, dar pe langa acestea exista si mostenitori rezervatari, atunci
mai intai se va stabili cota legala a acestora din urma si abia apoi se vor putea executa dispozitiile
testamentare.
O alta situatie este aceea in care legatele pot avea ca obiect numai un bun sau numai o
parte din patrimoniul defunctului. In acest caz se vor imparti bunurile aratate in legate, iar restul
mostenirii va fi impartita de persoanele care vin la mostenire in virtutea legii.
De asemenea, sunt oprite acele liberalitati care incalca rezerva succesorala, adica acea
parte din patrimoniul celui care lasa mostenirea la care mostenitorii au dreptul in virtutea legii,
impotriva vointei defunctului manifestata prin liberalitati facute in timpul vietii, adica donatii
si/sau prin dispozitii testamentare.
TIPURI. Testamentul olograf este acel tip de testament care, pentru a fi valabil trebuie
scris integral, datat si semnat de testator. Acest tip de testament are avantajul ca poate fi folosit
de catre orice persoana care stie sa scrie, se poate intocmi fara contributia vreunei alte persoane,
inclusiv martor, nu necesita vreo cheltuiala, asigura secretul deplin al dispozitiilor de ultima
vointa si poate fi usor revocat prin simpla distrugere.
Prezenta unei alte persoane alaturi de testator la momentul intocmirii testamentului nu
afecteaza valabilitatea acestuia. Nu este nici o problema daca o asemenea persoana il ajuta pe
testator la intocmirea testamentului (in sensul ca ii ofera un model de testament sau il ajuta la
formularea corecta a dispozitiilor testamentare). Esential este insa faptul ca aceste dispozitii sa
reflecte numai vointa testatorului, mai exact, prezenta tertului nu trebuie sa influenteze si
consimtamantul testatorului, deoarece testamentul (indiferent in ce forma este intocmit) este un
act esentialmente personal. Daca testamentul contine clauze scrise de o alta persona, aceste
dispozitii nu pot produce efecte juridice.
7
 Inconvenientele ar fi acelea ca ar putea fi usor ascuns sau chiar distrus in timpul vietii sau
dupa moartea testatorului, nu asigura protectia vointei dispunatorului impotriva eventualelor
influente abuzive, poate fi contestat fata de celelalte feluri de testamente, iar daca testatorul nu
are cunostinte juridice poate cuprinde formulari confuze, susceptibile de interpretari neconforme
cu vointa sa.
Testamentul autentic este acela care a fost investit cu forma autentica de catre notarul
public. Teritorial, precizam ca notarii publici au competenta generala de autentificare a
testamentului. Acest tip are avantajul ca prin el pot testa si persoanele care nu stiu sa scrie si
totodata se bucura de forta probanta a actelor autentice. In acelasi timp, deoarece un exemplar se
pastreaza in arhiva biroului notarial, nu poate fi distrus sau ascuns de persoanele interesate, iar
daca a disparut, poate fi obtinut un duplicat sau poate fi reconstituit. Inconvenientul ar fi acela ca
necesita anumite cheltuieli si un anumit consum de timp.
Testamentul mistic poate fi scris de testator sau de alta persoana, dar trebuie semnat de
dispunator, ulterior fiind sigilat si prezentat judecatoriei in vederea efectuarii formalitatilor de
suprascriere. Pe hartie sau plicul sigilat judecatorul este obligat sa intocmeasca un proces verbal
in care se consemneaza prezentarea testatorului (identificat de judecator) si declaratia acestuia ca
testamentul este al sau si este semnat de el.
Actul de suprascriere datat (aceasta data reprezentand si data testamentului) se va semna
de catre judecator si de testator. Acest tip este foarte putin utilizat in practica, el asigurand
secretul dispozitiilor testamentare, iar forta probanta fiind aceea a actelor sub semnatura privata.
Numai actul de suprascriere, realizat in fata judecatorului are forta probanta a testamentului
autentic.1
2. Dispoziții generale privind moștenirea testamentară
Ce este un testament şi care sunt formele acestuia?
Testamentul este un act juridic solemn, unilateral, revocabil şi personal prin care
testatorul dispune cu titlu gratuit, pentru momentul încetării sale din viaţă, de toate bunurile sale
sau de o parte din ele.
Testamentul2
(2) Testator poate fi doar persoana cu capacitate de exerciţiu.
(3) Nu se permite întocmirea testamentului prin reprezentant. Patrimoniu soccesoral al
unei persoane fizice decedate poate fi transmis către succesorii săi atît în temeiul legii, cît şi prin
act de ultimă voinţă a celui ce lasă mostenirea –prin testament.

1
Igor Trofimov, Drept Civil, Contracte Civile, Chișinău 2004, pag 210-215

2
Articolul 1449 CC al RM
8
 Dat fiind faptul, că oricare persoană este interesată să-şi hotărască soarta patrimoniului
său, legislatorul dă prioritate moştenirii testamentare, recunoscînd dreptul oricărei persoane de a
dispune liber pentru cauză de moarte, prin manifestare de ultimă voinţă, cui să transmită bunurile
sale sau o parte din ele. Prin urmare, moştenirea legală are o funcţie doar de întregire, normele ei
fiind aplicabile în cazul în care persoana nu a dispus pentru cauză de moarte, prin testament, cu
privire la bunurile sale sau o parte din ele au rămas netestate.
În scopul protejării intereselor unor anumite categorii de moştenitori legali, eliberarea de
a dispune prin testament este limitată doar în partea ce constituie rezerva succesorală.
1. Testamentul este un act juridic special, prin care persoana, numită testator îşi realizează
dreptul de dispoziţie pentru cauză de moarte cu pivire la patrimoniul său. O noţiune mai amplă a
testamentului este dată în alin. (1) din care rezultă că testamentul are următoarele caractere
juridice:
-testamentul este un act juridic, prin care se manifestă voinţa testatorului. Astfel,
testamentul trebuie să îndeplinească toate condiţiile de validitate a actului juridic, cum ar fi:
capacitate de exerciţiu, consimţămînt valabil, obiect licit, determinat sau determinabil, cauză
licită şi morală. (vezi cap.II, tit.III, Cartea I). Testamentul întocmit cu încălcarea condiţiilor de
validitate a actului juridic este nul;
-testamentul este un act juridic solemn pentru a cărui validitate testatorul trebuie să-şi
exprime voinţă prin una din formele prevăzute la Art.1458. Nerespectarea formei testamentului
atrage nulitatea lui;
-testamentul este un act juridic unilateral, deoarece în el se exprimă o singură voinţă şi
anume aceea a testatorului, indeferent de acceptarea sau neacceptarea de către moştenitorul
desemnat a moştenirii;
-testamentul este un act juridic revocabil în sensul că testatorul în timpul vieţii sale poate
reveni oricînd asupra conţinutului testamentului, modificînd sau anulînd unele dispoziţii
testamentare, ori revocîndu-l în întregime. Testatorul nu poate renunţa la acest drept, iar orice
clauză de renunţare la dreptul de revocare este nulă. Testamentul devine irevocabil odată cu
decesul testatorului;
- testamentul este un act juridic personal, deaceea nu poate fi întocmit la decizia terţelor
persoane prin reprezentare, sau de către un terţ. Testatorul poate pune în sarcina terţei persoane
doar desemnarea executorului testamentar. Reieşind din caracterul unilateral şi personal al
testamentului nu se admite întocmirea unui testament de către două sau mai multe persoane;
-testamentul este un act juridic cu titlu gratuit, adică un act de liberalitate, prin care
testatorul pentru cauză de moarte transmite gratuit toate bunurile sale sau o parte din ele.

9
Testamentul prin care testatorul testează bunurile sale în contul achitării unei datorii sau
recunoaşterii şi executării altei obligaţii asumate de către testator este nul;
-testamentul este un act juridic prin care se dispune pentru cauză de moarte. Deşi,
testamentul este valabil din momentul întocmirii lui, el produce efecte juridice doar în momentul
încetării din viaţă a testatorului. Astfel, testatorul fiind în viaţă păstrează toate drepturile asupra
bunurilor de care a dispus prin testament, iar moştenitorul testamentar sau legatarul dobîndeşte
dreptul de a accepta sau renunţa la bunul testat din momentul decesului testatorului; - testamentul
este un act juridic prin care persoana poate dispune liber de bunurile sale sau o parte din ele prin
desemnarea unui moştenitor sau cîtorva moştinitori. Astfel, punctul esenţial al testamentului îl
constitie desemnarea moştenitorului sau/şi a legatarului. Dacă testatorul a testat unei persoane
întreg patrimoniu sau o parte din patrimoniu, o asemenea dispoziţie se consideră ca desemnare a
moştenitorului, chiar dacă această persoană nu a fost numită direct moştenitor. În cazul în care
persoanei i-a fost testat un anumit bun, determinat sau determinabil această persoană va fi
recunoscută legatar, dacă din sensul dispoziţiei testamentare nu rezultă, că persoana a fost
desemnată în calitate de moştenitor.
2. Alin. (2) stabileşte că testator poate fi doar persoana cu capacitate de exerciţiu, iar
Art.52 din Legea nr. 1453/2002 concretizează că persoana trebuie să posede capacitate de
exerciţiu deplină. Potrivit Art.20 (1), persoana fizică dispune de capacitate de exerciţiu deplină la
împlinirea vîrstei de 18 ani sau prin dobîndirea acestei capacităţi de către minorul care a atins
vîsta de 16 ani în modul şi temeiurile prevăzute de lege. Nu pot dispune prin testament minorii,
persoanele declarate incapabile (Art.24), precum şi persoanele limitate în capacitate de exerciţiu
(Art.25).3
Persoana trebuie să aibă capacitate de a testa cînd îşi manifestă voinţa, adică la momentul
întocmirii testamentului.
Pentru validitatea testamentului este necesar ca persoana să aibă nu numai capacitate
deplină de exerciţiu dar să aibă şi descernămînt, adică să poată să conştientizeze acţiunile sale şi
să le dirijeze, fiind în stare să aprecieze efectele juridice ale manifestării sale de voinţă. Persoana
care nu poate aprecia efectele juridice ale manifestării de voinţa din cauza dereglărilor psihice,
alienaţiei sau debilităţii mintale, stării vremelnice de inconştiinţă,hipnozei, beţiei alcoolice,
folosirii de stupifiante, etc., nu poate dispune prin testament.
Testamentul încheat cu încălcarea prevederilor privind capacitatea de exerciţiu sau lipsei
de descernămînt este nul. 3. Testamentul fiind un act juridic unilateral, personal şi revocabil sub
sancţiunea nulităţii nu poate fi întocmit prin reprezentant. Astfel, testatorul nu poate încredinţa
unui terţ întocmirea din numele său a testamentului.
3
Legea nr. 1453/2002
10
 Articolul 1450. Determinarea cotei succesorale de către testator
(1) Testatorul poate determina în testament cotele succesorale pentru moştenitorii
menţionaţi în el sau poate indica în mod concret cărui moştenitor ce parte din patrimoniu îi va
trece în proprietate. Dacă în testament nu există astfel de indicaţii, patrimoniul succesoral se
împarte egal între moştenitori. (2) Dacă în testament sînt menţionaţi cîţiva moştenitori, dar este
stabilită cotă succesorală numai unuia dintre ei, ceilalţi moştenesc în părţi egale patrimoniul
rămas. Prezentul articol este consacrat principiului libertăţii testamentare, în sensul că, testatorul
este liber de a dispune prin testament întreg patrimoniu sau o parte din el, de a testa bunurile sale
unei sau mai multor persoane, de a stabili cota-parte a fiecărui moştenitor sau de a determina
bunul care va trece în proprietatea moştenitorului. Însă, legiuitorul, reieşind din faptul că, uneori,
dispoziţiile testamentare nu sînt destul de clare şi precise, putînd fi întrepretate fără a stabili
adevărata intenţie a testatorului, a reglementat anumite reguli de interpretare a unor clauze
testamentare.
1. Astfel, în cazul în care testatorul a desemnat cîţiva moştenitori, fără a indica cota
-parte a fiecărui, se consideră că dispun toţi moştenitorii desemnaţi în cote-părţi egale.
Uneori, cotele-părţi şi sumele acestora determinate de testator pot depăşi valoarea patrimoniului
succesoral. În aceste cazuri cotele-părţi ale moştenitorilor se diminuează proporţional cotelor-
părţi ce le revin. Iar dacă cotele-părţi şi sumele acestora sînt mai mici decît patrimoniul
succesoral, rieşind din intenţia testatorului de a testaîntreg patrimoniul, cotele-părţi ale
moştenitorilor desemnaţi pot fi proporţional majorate.
2. Dacă din cîţiva moştenitori numai unuia îi este determinată o anumită cotă-parte,
ceilalţi moştenitori vor primi partea testată rămasă în cote-părţi egale. Însă, în cazul cînd toată
moştenirea a fost împărţită în cote-părţi, însă unui moştenitor nu i-a f ost determinată cota-parte,
aceste cote-părţi trebuie diminuate astfel, încît moştenitorul desemnat fără atribuirea cotei-părţi
să primească atît cît a primit moştenitorul căruia i-a fost atribuită cea mai mică cotă-parte.
Substituirea succesorului (1) Testatorul este în drept să substituie succesorul desemnat dacă
acesta din urmă decedează pînă la deschiderea moştenirii, nu acceptă sau renunţă la moştenire,
sau este privat de dreptul la moştenire. (2) Renunţarea moştenitorului testamnetar la succesiune
se admite numai în cazul în care acesta nu indică în favoarea cu renunţă. 1. Substituirea
succesorală constituie o dispoziţie specială prin care testatorul desemnează în subsidiarun al
doilea moştenitor, denumit substituit, care va primi bunurile testate, dacă primul moştenitor nu le
va primi.4
Substituirea succesorului se admite, dacă primul succesor: a) a decedat pînă la
deschiderea moştenirii; b) nu acceptă sau renunţă la moştenire;
4
Articolul 1451 CC al RM
11
 c) este privat de dreptul la moştenire ca succesor nedemn în temeiul Art.1434. Testatorul
poate desemna substituitul numai în baza temeiurilor enumărate. Dacă testatorul nu va indica nici
unul din aceste temeiuri în testament, substituitul se consideră că are vocaţie succesorală, dacă
primul moştenitor nu a primit moştenirea în baza unuia din aceste temeiuri.
Substituit poate fi orice persoană fizică sau juridică,iar dreptul lui la moştenire apare din
momentul decesului testatorului.
2. Moştenitorii testamentari pot accepta sau renunţa la moştenire în termenul şi modul
stabilit de titlul V, Cartea IV. Însă, spre deosebire de moştenitorii legali, moştenitorii
testamentari renunţă la moştenire fără a indica în favoara cui renunţă.
Partajarea patrimoniului între moştenitorii testamentari
Dacă în testament sînt numiţi cîţiva moştenitori, iar cota determinată a unuia dintre ei
include întregul patrimoniu succesoral, toţi comoştenitorii testamentari moştenesc în cote egale.
Prin partajarea patrimoniului succesoral moştinitorii îşi realizează dreptul de a ieşi din
indiviziune. Partajul patrimoniului succesoral, inclusiv a moştenitorilor testamentari se admite cu
respectarea prevederilor stipulate la tit. VII, Cartea IV. Însă, în cazul în care prin testament sînt
desemnaţi mai mulţi moştenitori, iar cota-parte a unuia din ei include întreg patrimoniu,
legiuitorul a stabilit toţi moştenitorii testamentari moştenesc în cote-părţi egale. 5
Moştenirea părţii netestate din patrimoniul succesoral
În cazul în care cotele-părţi determinate în testament nu includ întregul patrimoniu
succesoral, pentru partea netestată se aplică prevederile succesiunii legale sau vacante, care se
referă şi la moştenitorii legali cărora le-a fost testată o parte din avere dacă testamentul nu
prevede altfel. Testatorul poate dispune prin testament întreg patrimoniu sau numai o parte din
el. În cazul în care testatorul a testat numai o parte din bunuri, la partea rămasă netestată sînt
chemaţi la moştenire moştenitorii legali în ordinea stabilită de Art.1500-1501. Moştenitorii legali
cărora le-a fost testată o parte din bunuri, deasemenea, pot moşteni partea de bunuri netestată,
dacă prin testament nu au fost lipsiţi de dreptul de a moşteni.6
Este de menţionat că testamentul poate fi întocmit doar în una din următoarele forme:
1.olograf - scris în întregime personal, datat şi semnat de testator;
2.autentic - autentificat notarial, precum şi asimilat cu cel autentificat notarial;
3.mistic - scris în întregime, datat şi semnat de testator, strâns şi sigilat şi apoi prezentat
notarului, care aplica inscripţia de autentificare pe plic şi îl semnează împreună cu testatorul.
Din formele testamentului arătate mai sus vă sugerăm, în vederea prevenirii unor
consecinţe negative să recurgeţi la forma arătată în punctul (b).

5
Articolul 1452 CC al RM
6
Articolul 1453 CC al RM
12
 De asemenea aceiaşi valoare juridică ca şi testamentele autentice le au testamentele
asimilate celor autentificate notarial. Sânt asimilate celor autentificate notarial testamentele
autentificate de:
1.medicul principal, şeful, adjuncţii lor în probleme medicale, medicul de serviciu al spitalului, al
unei alte instituţii medicale, al sanatoriului, directorul sau medicul principal al azilului pentru
invalizi şi bătrâni dacă testatorul se tratează sau locuieşte într-o astfel de instituţie; şeful
expediţiilor de explorări, expediţiilor geografice şi a altor expediţii similare, dacă testatorul se
află într-o astfel de expediţie;
2.căpitanul navei sau aeronavei, dacă testatorul se află pe nava sau în aeronava;
3.comandantul (şeful) unităţii, marii unităţi, institutului şi colegiului militar dacă la locul aflării
lor nu există notar şi dacă testatorul este militar sau îndeplineşte serviciul în unitatea militară sau
este persoană civilă sau membru al familiei acestuia;
4.şeful instituţiei de privaţiune de libertate dacă testatorul se află în locuri de privaţiune de
libertate.
Aici este de menţionat că în cazul întocmiri testamentului asimilat cu cel autentic , legea
impune o condiţie, acest testament urmează a fi expediat cel târziu a doua zi după autentificare
unuia dintre notarii de la locul instituţiei date.
În ce condiţii testamentul poate fi semnat de o alta persoană dacă testatorul din anumite
motive nu îl poate semna?
Dacă testatorul, dintr-o anumita cauză, nu poate semna personal testamentul, la
rugămintea şi în prezenţa lui, precum şi în prezenţa a cel puţin 2 martori şi a notarului, poate
semna o altă persoană. În acest caz, trebuie indicată cauza care l-a împiedicat pe testator să
semneze personal. Martorii de asemenea semnează în testament. Testamentul persoanei
analfabete sau cu deficienţe fizice se întocmeşte în mod obligatoriu în prezenţa a 2 martori şi a
unei persoane care poate comunica cu testatorul, confirmând prin semnătură manifestarea lui de
voinţă.
Nu pot fi martori testamentari persoanele care nu au atins majoratul, cele lipsite de
capacitate de exerciţiu, moştenitorii testamentari şi rudele lor pe linie ascendentă şi descendentă,
surorile, fraţii, soţul (soţia) şi legatarul.7
Care sunt garanţiile privind secretul testamentului?
Notarul, o altă persoană care autentifica testamentul, martorii, precum şi persoana care a
semnat testamentul în locul testatorului, nu au dreptul, până la deschiderea succesiunii, să dea
publicităţii date despre conţinutul testamentului, despre întocmirea, modificarea sau revocarea
lui.
7
Bloșenco pag.264-265, Drept Civil, Contractele
13
 În ce condiţii poate fi modificat sau revocat testamentul?
Testatorul poate modifica sau revoca testamentul în orice moment:
1.prin întocmirea unui nou testament, care revocă în mod direct, total sau parţial, testamentul
anterior ce contravine noului testament;
2.prin depunerea unei cereri la notar;
3.prin distrugerea tuturor exemplarelor testamentului olograf.
Care sunt temeiurile în care testamentul este considerat fără putere legală?
Testamentul nu are putere legală:
1.dacă unica persoană în a cărei favoare a fost întocmit decedează înaintea testatorului;
2.în cazul în care unicul moştenitor nu acceptă moştenirea;
3.dacă averea testată dispare în timpul vieţii testatorului sau este înstrăinată de acesta;
4.în partea în care încalcă rezerva succesorală.
În ce condiţii testamentul este lovit de nulitate?
Testamentul este nul dacă sânt prezente condiţiile de nulitate a actelor juridice.
Dispoziţiile testamentare care contravin legii sau intereselor publice, precum şi condiţiile care nu
sânt clare sau contravin una alteia, sânt nule. Testamentul întocmit cu nerespectarea formei
stabilite de lege este nul. Testamentul este declarat nul de către instanţa de judecată. Dacă dintre
câteva dispoziţii testamentare una nu mai are putere legală sau este nulă, iar testatorul nu a lăsat
alte dispoziţii, restul dispoziţiilor testamentului rămân în vigoare.
Poate fi contestată valabilitatea testamentului?
Valabilitatea testamentului poate fi contestată, în temeiul condiţiilor de nulitate a actelor
juridice, de către moştenitorii legali şi de alte persoane interesate. Acţiunea privind declararea
nulităţii testamentului poate fi intentată în termen de un an de la data deschiderii succesiunii.
Acest termen nu se extinde asupra acţiunii proprietarului dacă testatorul a testat din greşeală o
avere străină ca fiind a sa.
Ce se întâmplă cu patrimoniul defunctului dacă acesta în timpul vieţii sale nu a întocmit
un testament privind transmiterea patrimoniului său unei alte persoane?
După cum a fost arătat mai sus legislaţia Republicii Moldova prevede două forme de
succesiune: succesiunea testamentară şi succesiunea legală. Astfel, în cazul dacă defunctul nu a
întocmit un testament privind soarta patrimoniului său, nu are loc succesiunea testamentară, iar
persoanele ce au dreptul la moştenire, îşi realizează acest drept prin intermediul moştenirii
legale.
Conform Codului Civil al RM Articolul 1433. Succesorii
(1) Pot fi moştenitori, în cazul succesiunii:

14
 a) testamentare, persoanele care se aflau în viaţă la momentul decesului celui ce a lăsat
moştenirea, precum şi cele care au fost concepute în timpul vieţii celui ce a lăsat moştenirea şi s-
au născut vii după decesul acestuia, indiferent de faptul dacă sînt sau nu copiii lui, precum şi
persoanele juridice care au capacitate juridică civilă la momentul decesului celui ce a lăsat
moştenirea;
Succesorul nedemn
(1) Nu poate fi succesor testamentar sau legal persoana care:
a) a comis intenţionat o infracţiune sau o faptă amorală împotriva ultimei voinţe, exprimate
în testament, a celui ce a lăsat moştenirea dacă aceste circumstanţe sînt constatate de instanţa de
judecată;
b) a pus intenţionat piedici în calea realizării ultimei voinţe a celui ce a lăsat moştenirea şi
a contribuit astfel la chemarea sa la succesiune ori a persoanelor apropiate sau la majorarea cotei
succesorale ale tuturor acestora.
(2) Nu pot fi succesori legali ai copiilor lor părinţii decăzuţi din drepturile părinteşti care,
la data deschiderii succesiunii, nu sînt restabiliţi în aceste drepturi şi nici părinţii (adoptatorii) şi
copiii maturi (inclusiv cei adoptaţi) care s-au eschivat cu rea-credinţă de la executarea obligaţiei
de întreţinere a celui ce a lăsat moştenirea dacă această circumstanţă este constatată de instanţa
de judecată.8
Circumstanţa care constituie temei pentru decădere din dreptul la succesiune trebuie
constatată de instanţa de judecată. Acţiunea poate fi intentată de persoana pentru care decăderea
succesorului nedemn din dreptul la succesiune are consecinţe patrimoniale.9
 Absolvirea succesorului nedemn
Persoana culpabilă de săvîrşirea unor acţiuni ce atrag decăderea din dreptul la succesiune
poate fi chemată, în pofida acestui fapt, la moştenire dacă cel ce a lăsat moştenirea o iartă
exprimînd acest lucru în mod expres în testament.
 Obligaţiile persoanei declarate ca succesor nedemn
Dacă, după primirea succesiunii, este declarată de instanţa de judecată ca succesor nedemn,
persoana este obligată să restituie tot ceea ce a primit ca moştenire, inclusiv fructele obţinute.
Termenul de intentare a acţiunii privind declararea persoanei ca succesor nedemn
Acţiunea de declarare a persoanei ca succesor nedemn trebuie să fie intentată de persoana
interesată în termen de un an din data deschiderii succesiunii.

Din punct de vedere a dreptului international privat Art. 66. - Moştenirea este supusă:

8
Articolul 1434 CC al RM
9
Cod Civil al RM art 1435
15
 a) în ce priveşte bunurile mobile, oriunde acestea s-ar afla, legii naţionale pe care persoana
decedată o avea la data morţii;

b) în ce priveşte bunurile imobile şi fondul de comerţ, legii locului unde fiecare din aceste
bunuri este situat.

Art. 67. - Legea aplicabilă moştenirii stabileşte îndeosebi:

a) momentul deschiderii moştenirii;

b) persoanele cu vocaţie de a moşteni;

c) calităţile cerute pentru a moşteni;

d) exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase de la defunct;

e) condiţiile şi efectele opţiunii succesorale;

f) întinderea obligaţiei moştenitorilor de a suporta pasivul;

g) drepturile statului asupra succesiunii vacante.

Art. 68. - Testatorul poate supune transmiterea prin moştenire a bunurilor sale altei legi
decât cea arătată în art. 66, fără a avea dreptul să înlăture dispoziţiile ei imperative.

Legea astfel aleasă se aplică situaţiilor prevăzute la art. 67.

întocmirea, modificarea sau revocarea testamentului sunt socotite valabile dacă actul
respectă condiţiile de formă aplicabile, fie la data când a fost întocmit, modificat sau revocat, fie
la data decesului testatorului, conform oricăreia dintre legile următoare:

a) legea naţională a testatorului;

b) legea domiciliului acestuia;

c) legea locului unde actul a fost întocmit, modificat sau revocat;

d) legea situaţiei imobilului ce formează obiectul testamentului;

16
 e) legea instanţei sau a organului care îndeplineşte procedura de transmitere a bunurilor
moştenite.10

3. Acceptarea moștenirii si eliberarea certificatului de moștenitor

În ce condiţii are loc acceptarea succesiunii?
Deoarece moştenirea presupune atît averea cît şi datoriile decedatului, ea nu trece
automat la succesori. Succesorul primeşte moştenirea, doar după ce îşi exprimă dorinţa de a o
accepta, atît în cazul moştenirii legale cît şi testamentare.
Succesiunea se consideră acceptată când moştenitorul depune la notarul de la locul
deschiderii succesiunii o declaraţie de acceptare a succesiunii sau intră în posesiunea
patrimoniului succesoral. Dacă succesorul a intrat în posesiunea unei părţi din patrimoniu, se
consideră că a acceptat întregul patrimoniu, oriunde s-ar afla şi din ce ar consta.
În ce termeni poate fi acceptată succesiunea?
Termenul de acceptare a succesiunii este de 6 luni de la data deschiderii ei. Astfel, din
ziua decesului, succesorul are la dispozie şase luni pentru a accepta sau nu succesiunea.
Dacă dreptul de a accepta succesiunea apare în cazul în care ceilalţi moştenitori nu o
acceptă, ea trebuie acceptată în partea rămasă din termenul stabilit pentru acceptare. Dacă
această parte este mai mică de 3 luni, ea se prelungeşte până la 3 luni.
În ce condiţii poate fi prelungit termenul de acceptare a succesiunii?
Termenul de 6 luni de zile arătat mai sus poate fi prelungit de către instanţa de judecată
cu cel mult 6 luni. Cu acordul celorlalţi succesori care au acceptat succesiunea în termen, pot fi
incluse în cercul moştenitorilor, fără a se adresa în instanţa de judecată, persoanele din clasa
succesorală chemată la succesiune care au omis termenul menţionat.
În cazul dat succesorului i se acordă în natura partea ce i se cuvine din averea rămasă, iar
în cazul imposibilităţii de a-i transmite în natură, echivalentul în bani al părţii ce i se cuvine din
averea rămasă.
Ce se întâmplă în cazul dacă moştenitorul a decedat după deschiderea succesiuni şi până
la acceptarea moştenirii?
Dacă moştenitorul a decedat după deschiderea succesiunii şi până la acceptarea
moştenirii, dreptul de a primi cotă succesorală trece la moştenitorii săi (transmisia succesorală).
Succesorii moştenitorului decedat trebuie să accepte moştenirea în partea rămasă din termenul
stabilit pentru acceptare. Dacă acest termen este mai mic de 3 luni, el se prelungeşte până la 3
luni.

10
Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturile de drept internaţional privat (extras)

17
 La expirarea termenului arătat mai sus, succesorii moştenitorului decedat pot fi
recunoscuţi de instanţa de judecată că au acceptat succesiunea dacă instanţa va considera
cauzele omiterii termenului întemeiate.
Dreptul moştenitorului de a primi o parte din moştenire în calitate de cotă din rezerva
succesorală nu se transmite moştenitorilor lui.
Cum are loc renunţarea la succesiune?
Moştenitorul poate renunţa la succesiune în termen de 6 luni din data deschiderii
succesiunii, chiar dacă a acceptat succesiunea prin intrare în posesiune.
Moştenitorul poate renunţa la moştenire în folosul altor moştenitori testamentari sau
legali. Dacă renunţă la succesiune în folosul mai multor persoane, moştenitorul poate
desemna cota fiecăreia din ele. în lipsa unei astfel de indicaţii, cota lui se împarte egal între
succesorii în favoarea cărora a fost anunţată renunţarea la succesiune. Nu este admisă renunţarea
la moştenire în folosul unei persoane private de dreptul la moştenire sau declarate moştenitor
nedemn, inclusiv conform unei dispoziţii exprese din testament.
Dacă unicul moştenitor din clasa respectivă renunţă la succesiune, aceasta trece la
moştenitorii din clasa următoare.11
Cum are loc confirmarea dreptului la moştenire?
Persoanele recunoscute ca moştenitori pot cere notarului de la locul deschiderii
succesiunii eliberarea certificatului de moştenitor.
Certificatul de moştenitor se eliberează după 6 luni din ziua deschiderii succesiunii, în
orice timp. Certificatul de moştenitor se eliberează până la expirarea termenului de 6 luni dacă
notarul dispune de suficiente dovezi că, în afară de persoanele care solicită eliberarea
certificatului, nu există alţi moştenitori.
Dacă nu s-a făcut dovada existenţei unor bunuri în patrimoniul defunctului ori
determinarea acestora necesită operaţiuni de durată şi moştenitorii solicită să li se stabilească
numai calitatea, se poate emite certificat de calitate de moştenitor. În certificatul de calitate
de moştenitor se menţionează că acesta nu are valoarea unui certificat de moştenitor şi că poate fi
utilizat numai pentru dobândirea actelor necesare pentru a dovedi existenţa bunurilor ce
compun patrimoniul succesoral, urmând ca certificatul de moştenitor să fie eliberat ulterior.
Această calitate poate fi dovedită numai în cazul acceptării în termen a moştenirii, în caz contrar
moştenitorul fiind străin de moştenire prin neacceptare
În ce condiţii are loc partajarea averii succesorale?
Partajul averii succesorale se face prin acordul moştenitorilor după primirea certificatului
de moştenitor.
11
Prof. univ. dr. Francisc Deak “Tratat de drept civil”, Contracte special- București, 1996, p.88
18
 Testatorul poate stabili în testament modul de partajare a averii succesorale sau poate
încredinţa unui executor testamentar partajul. Decizia executorului testamentar nu este
obligatorie pentru moştenitori dacă este evident inechitabilă. In astfel de cazuri, partajul se face
prin hotărâre judecătorească.
Ce acte sunt necesare la autentificarea unui testament?
1. Actul de identitate al persoanei care lasă testamentul;
2. Datele de identificare ale persoanei în favoarea căreia testatorul lasă testamentul;
3. La autentificarea testamentelor nu se cere testatorului să prezinte dovezi pentru
confirmarea dreptului lui de proprietate asupra bunurilor testate.

Concluzie
19
Întocmirea unui testament și etapele succesiunii au loc în 3 etape:
Etapa I: Deschiderea succesiunii
Deoarece moştenirea se deschide prin moarte, data deschiderii succesiunii este cea a
morţii celui care lasă moştenirea. Dovada morţii se face cu certificatul de deces sau cu o hotărâre
judecătorească declarativa de moarte rămasa definitivă.
Etapa a II-a: Transmisiunea succesorală sau devoluţiunea succesiunii
La moartea unei persoane, patrimoniul acesteia se transmite moştenitorilor săi legali sau
testamentari.
Chiar dacă transmiterea patrimoniului celui care decedează operează din clipa morţii sale,
această transmitere nu are caracter definitiv şi obligatoriu. Legea reglementează că nimeni nu
este obligat sa accepte o moştenire care i se cuvine. Prin urmare, moştenitorul (sau succesibilul)
are dreptul să aleagă între consolidarea titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii şi
desfiinţarea acelui titlu prin renunţarea la moştenire.
În concluzie, moştenitorul are următoarele variante de opţiune succesorala:
a) să accepte pur şi simplu moştenirea;
b) să renunţe la mostenire.
Etapa a III-a: Împărţeala sau partajul succesoral
Partajul sau împărţeala este operaţiunea juridică care pune capăt stării de indiviziune
(coproprietate) prin împărţirea, în natură sau prin echivalent, a bunurilor aflate în indiviziune şi
care are ca efect înlocuirea retroactivă a cotei-părţi ideale, indivize, asupra acestora, cu drepturi
exclusive ale fiecăruia dintre coindivizari asupra anumitor bunuri sau valori determinate în
materialitatea lor. Citiţi mai multe despre noţiunea de partaj, felurile acestuia, obiectul impartelii
si cine o poate solicita, in acest articol: Partaj succesoral. Notiune, felurile si obiectul impartelii,
capacitatea de exercitiu necesara
Partajul proprietăţii moştenite se poate face ambiabil, prin buna înţelegere a
moştenitorilor (partaj voluntar) sau pe cale judiciară atunci când moştenitorii nu se înţeleg asupra
părţii din moştenire care să-i revină fiecaruia. Pentru detalii suplimentare, accesaţi: partajul
succesoral voluntar, respectiv partajul judiciar.

Bibliografie:
1. Codul Civil al RM
20
2. Legea nr.105/1992 privind reglementarea raporturile de drept internaţional privat (extras)
3. Andrei Bloșenco, Drept Civil Contracte, Partea Specială, Chișinău 2003
4. Igor Trofimov, Drept Civil, Contracte Civile, Chișinău 2004
5. Prof. univ. dr. Francisc Deak “Tratat de drept civil”, Contracte special- București, 1996,
p.88
6. http://notariat-tineretului.net/succesiune
7. http://legeaz.net/dictionar-juridic/drept-succesoral-comparat

21